(10)Materialele care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor, indiferent de metoda în care au fost create, inclusiv prin utilizarea inteligenței artificiale, includ adesea imagini care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor de către adulți. Acestea pot include, de asemenea, imagini ale unor copii implicați într-un comportament sexual explicit sau ale zonelor intime ale acestora, iar aceste imagini sunt produse sau utilizate în principal în scopuri sexuale și exploatate cu sau fără știința copiilor. Mai mult, conceptul de materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor se referă, de asemenea, la imagini realiste ale unui copil implicat sau înfățișat ca implicat într-un comportament sexual explicit, în principal cu scop sexual, precum și la așa-numitele „manuale de instrucțiuni” menite să ofere sfaturi, orientări sau instrucțiuni cu privire la modul de a genera, distribui sau obține materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor și de a comite abuzuri sexuale asupra copiilor, exploatare sexuală a copiilor sau ademenire a copiilor.

(11)Cercetările au arătat că limitarea diseminării materialelor care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor este crucială nu numai pentru a evita revictimizarea legată de circulația imaginilor și a materialelor video care conțin abuzul, ci și ca formă de prevenire a infracțiunilor, deoarece accesul la materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor este adesea primul pas către abuzul efectiv, indiferent dacă materialele respective prezintă abuzuri și exploatare reale sau realiste. Se preconizează că, dată fiind continua dezvoltare a aplicațiilor de inteligență artificială capabile să creeze imagini realiste care nu pot fi distinse de imaginile reale, numărul așa-numitelor imagini, pseudofotografii și materiale video „deep fake” generate de inteligența artificială sau create prin alte mijloace computerizate care înfățișează abuzuri sexuale asupra copiilor va crește exponențial în următorii ani. În plus, dezvoltarea unor medii de realitate augmentată, extinsă și virtuală care utilizează avatari, inclusiv feedbackul senzorial, de exemplu prin intermediul unor dispozitive care oferă senzația atingerii, nu sunt acoperite pe deplin de definiția existentă. Includerea unei trimiteri explicite la reprezentările generate „prin orice mijloace” și referința la „reproduceri și reprezentări” „indiferent de metoda de creare sau manipulare” ar trebui să asigure faptul că definiția materialelor care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor acoperă aceste evoluții tehnologice și pe cele viitoare într-un mod suficient de neutru din punct de vedere tehnologic și, prin urmare, adaptat exigențelor viitorului.

(12)Pentru a preveni infracțiunile care implică abuzul sexual asupra copiilor, definiția materialelor care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor ar trebui să includă instrucțiuni cu privire la modul de a abuza sau exploata sexual copiii, indiferent de forma în care au fost furnizate aceste instrucțiuni. Instrucțiunile respective, inclusiv sub formă de manuale, oferă sfaturi cu privire la modul de găsire, de ademenire și de săvârșire a abuzului asupra copiilor și de evitare a identificării și urmăririi penale sau oferă orientări cu privire la modul de generare, distribuire sau achiziționare de materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor. Modelele digitale sau indicațiile care permit crearea de materiale generate de IA care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor ar trebui, de asemenea, să fie considerate instrucțiuni cu privire la modul de a abuza sau exploata sexual copiii și, prin urmare, să se încadreze în definiția materialelor care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor. Prin reducerea barierelor și furnizarea know-how-ului necesar, aceste manuale contribuie la incitarea infractorilor și sprijină comiterea de abuzuri sexuale. Diseminarea lor online a determinat deja anumite state membre să își modifice dreptul penal și să incrimineze în mod explicit deținerea și distribuirea unor astfel de instrucțiuni. Lipsa armonizării creează un nivel inegal de protecție la nivelul UE.

(14)La adoptarea legislației în domeniul dreptului penal material, Uniunea ar trebui să asigure coerența acestei legislații, în special în ceea ce privește nivelul pedepselor. Întrucât conține un număr deosebit de ridicat de infracțiuni diferite, prezenta directivă necesită, pentru a reflecta diferitele grade de gravitate, o diferențiere în ceea ce privește nivelul pedepselor care depășește ceea ce ar trebui prevăzut în mod normal în instrumentele juridice ale Uniunii. Prezenta directivă ar trebui să asigure că pentru infracțiunile facilitate de tehnologie se aplică aceleași pedepse ca și pentru alte infracțiuni, întrucât gravitatea acestor infracțiuni și traumele aferente sunt echivalente.

(15)Formele grave de abuz sexual asupra copiilor și de exploatare sexuală a copiilor ar trebui să facă obiectul unor pedepse eficace, proporționale și disuasive. Acestea includ, în special, diverse forme de abuz sexual asupra copiilor și de exploatare sexuală a copiilor care sunt facilitate de utilizarea tehnologiilor informației și comunicațiilor, precum ademenirea copiilor online în scopuri sexuale prin rețelele de socializare și camerele virtuale de discuții. Definiția materialelor care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor ar trebui, de asemenea, să fie clarificată și apropiată de cea care se regăsește în instrumentele internaționale. În sens mai larg, terminologia utilizată în prezenta directivă ar trebui aliniată la standardele internaționale recunoscute, cum ar fi Orientările privind terminologia pentru protecția copiilor împotriva exploatării sexuale și a abuzurilor sexuale, adoptate de Grupul de lucru interagenții la Luxemburg, la 28 ianuarie 2016. În plus, pentru a îmbunătăți punerea în aplicare eficientă a prezentei directive, statele membre ar trebui să armonizeze și să modernizeze limbajul utilizat în legislația lor națională pentru a îl alinia la limbajul utilizat în prezenta directivă. Ca măsură inițială esențială, aceasta implică înlocuirea termenului „pornografie infantilă” cu „materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor”.

(20)În contextul materialelor care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor , termenul a nu se considera a fi săvârșită „fără drept” permite statelor membre să ofere o apărare în cazul unei conduite legate de materialele care ar putea constitui materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor având, de exemplu, un scop medical, științific sau un scop similar. În plus, termenul „fără drept” nu exclude apărarea juridică sau principii relevante similare care scutesc o persoană de răspundere în circumstanțe specifice. Acesta permite, de asemenea, desfășurarea unor activități în cadrul competențelor naționale în domeniul justiției, cum ar fi deținerea legitimă de materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor de către autorități în vederea derulării procedurilor penale sau a prevenirii, identificării sau anchetării unor infracțiuni sau desfășurarea unor activități de către organizații, cum ar fi linii telefonice directe, care acționează în interes public împotriva abuzurilor sexuale asupra copiilor, atunci când aceste organizații au fost autorizate de autoritățile competente ale statului membru în care sunt stabilite. Aceste activități includ, în special, primirea, analizarea și generarea sesizărilor privind materialele suspectate a fi materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor, inclusiv stabilirea locului în care sunt găzduite materialele menționate în sesizările care le sunt transmise de utilizatorii online sau de alte organizații care acționează în interes public împotriva abuzului sexual asupra copiilor, precum și efectuarea de căutări pentru a detecta diseminarea de materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor .

(22)Ademenirea copiilor în scopuri sexuale constituie o amenințare cu caracteristici specifice în contextul internetului, întrucât acesta le oferă utilizatorilor un anonimat fără precedent, deoarece aceștia au posibilitatea de a-și ascunde identitatea reală și caracteristicile personale, cum ar fi vârsta. În ultimul deceniu, utilizarea tehnologiilor informației și comunicațiilor le-a oferit infractorilor un acces tot mai ușor la copii, contactul începând adesea cu atragerea copilului de către infractor în situații compromițătoare, infractorul pretinzând, de exemplu, că este o persoană apropiată ca vârstă de copil sau utilizând alte comportamente înșelătoare sau care flatează atât în lumea reală, cât și în cea virtuală. Acest acces sporit la copii a dus la creșterea rapidă a unor fenomene de tipul șantajului sexual. Șantajul sexual al copiilor înseamnă actul de a amenința cu distribuirea de materiale intime în care apare un copil victimă cu scopul de a obține bani, materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor sau alte forme de câștig sub amenințarea partajării materialelor respective fără consimțământul persoanei reprezentate în acestea, care îi afectează atât pe copiii cu vârsta mai mică decât cea a consimțământului sexual, cât și pe cei cu vârsta mai mare decât cea a consimțământului sexual. În ultimii ani, s-a înregistrat o creștere puternică a șantajelor sexuale motivate financiar practicate de către grupuri infracționale organizate care vizează în special băieții adolescenți, ceea ce a dus la multe cazuri în care copiii respectivi și-au luat viața. Prin urmare, este esențial ca toate aceste fenomene să fie reglementate în mod corespunzător în dreptul statelor membre. În același timp, statele membre recunosc importanța combaterii, de asemenea, a ademenirii copiilor în afara contextului internetului, în special în cazul în care o astfel de ademenire nu se realizează prin utilizarea tehnologiei informațiilor și comunicațiilor. Statele membre sunt încurajate să incrimineze acel comportament prin care ademenirea copilului pentru a întâlni infractorul în scopuri sexuale are loc în prezența sau în apropierea copilului, de exemplu, sub forma unor infracțiuni preparatorii speciale, a tentativei de a comite infracțiunile menționate în prezenta directivă sau ca o formă specială de abuz sexual. Indiferent de soluția juridică aleasă pentru a incrimina ademenirea offline, statele membre ar trebui să se asigure că pun sub urmărire penală autorii acestor infracțiuni.

(23)Având în vedere evoluțiile tehnologice recente și, în special, dezvoltarea inteligenței artificiale și a unor medii de realitate augmentată, extinsă și virtuală, există o nevoie urgentă să se abordeze mai eficient ademenirea copiilor și să se efectueze evaluări periodice ale cadrului juridic: incriminarea ademenirii copiilor nu ar trebui să se limiteze la conversațiile vocale, prin mesaje scrise sau e-mail, ci ar trebui să includă și contactele, schimburile sau întâlnirile care au loc în lumea reală sau virtuală în medii de realitate augmentată, extinsă și virtuală, precum și ademenirea pe scară largă a copiilor prin utilizarea roboților de chat formați în acest scop, întrucât se preconizează că acest fenomen va căpăta proporții în contextul evoluției previzibile a aplicațiilor de inteligență artificială. Prin urmare, expresia „prin intermediul tehnologiei informației și comunicațiilor” ar trebui înțeleasă într-un mod suficient de larg încât să acopere toate aceste evoluții tehnologice.

(24)Prezenta directivă nu reglementează politicile statelor membre cu privire la activitățile sexuale reciproc consimțite în care pot fi implicați copii și care pot fi considerate ca o descoperire normală a sexualității în cursul dezvoltării umane, avându-se în vedere tradițiile culturale și juridice diferite și noile forme de stabilire și menținere a relațiilor între copii și între adolescenți, inclusiv prin intermediul tehnologiilor informațiilor și comunicațiilor. Statele membre care recurg la posibilitățile menționate în prezenta directivă fac acest lucru în exercitarea competențelor proprii. Mai precis, statele membre ar trebui să poată excepta de la incriminare activitățile sexuale reciproc consimțite care implică exclusiv copii cu vârsta mai mare decât vârsta consimțământului sexual, precum și activitățile sexuale reciproc consimțite care implică persoane apropiate ca vârstă. Statele membre ar trebui să se asigure că persoanele apropiate ca vârstă sunt protejate împotriva urmăririi penale pentru activități sexuale reciproc consimțite și neabuzive, cu condiția să nu existe niciun element de constrângere, abuz de încredere sau dependență între aceste persoane. Modificările aduse articolului respectiv sunt menite să clarifice domeniul de aplicare al derogării, având în vedere faptul că unele state membre par să fi interpretat formularea sa inițială în sens prea larg (de exemplu, exceptând de la incriminare activitățile consimțite între minori cu vârsta mai mare decât vârsta consimțământului sexual și adulți de orice vârstă, care au fost considerați „persoane apropiate ca vârstă”, în pofida unei diferențe semnificative de vârstă). Dispozițiile referitoare la vârsta consimțământului nu ar trebui interpretate într-un mod care limitează în niciun fel incriminarea abuzului sexual asupra copiilor și exploatarea copiilor cu vârsta egală cu vârsta consimțământului, deoarece niciun copil nu poate consimți la abuz sexual.

(25)Statele membre ar trebui să prevadă în legislația lor națională circumstanțe agravante în conformitate cu normele aplicabile privind circumstanțele agravante prevăzute în sistemele lor juridice. Vârsta victimei, tratamentele care vizează schimbarea orientării sexuale sau a identității de gen a unei persoane (așa-numita „terapie de conversie”) și faptul că infracțiunea a fost motivată de unul sau mai multe dintre motivele protejate în temeiul articolului 21 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene ar trebui să fie luate în considerare ca circumstanță agravantă. Statele membre ar trebui să se asigure că instanțele pot lua în considerare respectivele circumstanțe agravante la condamnarea infractorilor, neexistând însă o obligație pentru instanțe de a le aplica. Respectivele circumstanțe agravante nu ar trebui prevăzute în legislațiile statelor membre atunci când nu prezintă relevanță, având în vedere natura infracțiunii în cauză. Relevanța diferitelor circumstanțe agravante prevăzute în prezenta directivă ar trebui evaluată la nivel național pentru fiecare dintre infracțiunile menționate în prezenta directivă.

(26)Incapacitatea fizică sau psihică în sensul prezentei directive ar trebui înțeleasă ca incluzând, de asemenea, starea de incapacitate fizică sau psihică cauzată de influența drogurilor, a medicamentelor și a alcoolului sau a oricărei substanțe care ar putea afecta liberul arbitru. Persoanele aflate într-o stare de incapacitate nu își pot da consimțământul în cunoștință de cauză și voluntar, ceea ce face ca orice act sexual în astfel de circumstanțe să fie în mod inerent non-consensual.

(31)Adesea, victimele abuzului sexual asupra copiilor și ale exploatării sexuale a copiilor nu sunt în măsură să raporteze infracțiunea decât la câteva decenii de la comiterea acesteia din cauza rușinii, a sentimentului de culpă și a faptului că se autoînvinuiesc, lucru care poate fi legat, printre altele, de stigmatizarea socială și culturală care planează în continuare asupra abuzului sexual, de comiterea abuzului în taină, de comportamentul amenințător al autorului infracțiunii sau de învinuirea victimei de către autorul infracțiunii și/sau de traume. Din cauza vulnerabilităților specifice ale copiilor și a limitărilor de dezvoltare, este posibil ca aceștia să nu înțeleagă pe deplin că ceea ce s-a întâmplat a fost abuziv, în special dacă agresorul este un adult de încredere. Poate fi nevoie ca supraviețuitorii să ajungă la vârsta adultă pentru a dezvolta maturitatea emoțională necesară pentru a recunoaște că ce li s-a întâmplat a fost într-adevăr abuz și pentru a înțelege efectele sale pe termen lung. Traumele pot determina victimele să reprime sau să blocheze amintirile ca măsură de protecție timp de mai mulți ani. Autorii abuzurilor sexuale asupra copiilor și ai exploatării sexuale a copiilor, spre deosebire de autorii altor infracțiuni săvârșite prin violență, tind să rămână activi până la bătrânețe, continuând să reprezinte o amenințare pentru copii. Astfel, cercetarea și urmărirea penală eficace a infracțiunilor care implică abuz sexual asupra copiilor și exploatarea sexuală a copiilor, precum și o asistență și un sprijin adecvat pentru victime pot fi furnizate numai dacă se elimină termenele de prescripție.

(34)Statele membre ar trebui să încurajeze toate persoanele care dețin informații sau au suspiciuni în ceea ce privește abuzul sexual asupra unui copil sau exploatarea sexuală a unui copil să raporteze ceea ce știu serviciilor competente. În special, statele membre ar trebui să pună la dispoziția copiilor informații cu privire la posibilitatea de a raporta abuzurile, inclusiv prin utilizarea liniilor de asistență telefonică și a celor mai utilizate platforme de comunicare de către tineri. Este responsabilitatea fiecărui stat membru să determine autoritățile competente cărora le pot fi raportate astfel de suspiciuni. Respectivele autorități competente nu ar trebui limitate la serviciile de protecție a copilului sau la serviciile sociale relevante. Cerința referitoare la o suspiciune bazată pe „buna-credință” ar trebui concepută astfel încât să împiedice apariția situației în care dispoziția este invocată pentru a autoriza denunțarea unor fapte pur imaginare sau neadevărate în scopuri răuvoitoare.

(35)Ar trebui să fie modificate normele privind jurisdicția pentru a se asigura că persoanele din Uniune care abuzează sexual de un copil sau exploatează sexual un copil sunt urmărite penal chiar dacă acestea săvârșesc infracțiunile în afara Uniunii, în special prin așa-numitul turism sexual. Prin „exploatare sexuală a copiilor în cadrul călătoriilor sau al turismului” ar trebui să se înțeleagă exploatarea sexuală a copiilor de către una sau mai multe persoane care călătoresc din mediul lor obișnuit către o destinație din afara granițelor, unde au contacte sexuale cu copii și participă la infracțiunile descrise în prezenta directivă. Atunci când exploatarea sexuală a copiilor în cadrul călătoriilor sau al turismului are loc în afara Uniunii, statele membre sunt încurajate să își consolideze cooperarea cu țările terțe și organizațiile internaționale, prin intermediul instrumentelor disponibile la nivel național și internațional, inclusiv prin tratatele bilaterale sau multilaterale privind extrădarea, asistența reciprocă sau transferul de proceduri, în vederea combaterii exploatării sexuale a copiilor peste hotare. Statele membre ar trebui să promoveze dialogul și comunicarea deschisă cu țările din afara Uniunii pentru a putea urmări penal, în temeiul legislației naționale în vigoare, autorii infracțiunilor care călătoresc în afara frontierelor Uniunii în scopuri legate de exploatarea sexuală a copiilor în cadrul călătoriilor sau al turismului.

(36)Ar trebui să fie adoptate măsuri exhaustive de protecție a copiilor victime, în interesul superior al acestora, ținându-se seama de o evaluare a nevoilor lor. O protecție eficace a copiilor necesită o abordare la nivelul întregii societăți. Punând copilul în centrul atenției, toate autoritățile și serviciile relevante ar trebui să colaboreze pentru a proteja și a sprijini copilul și interesul său superior. Modelul „Barnahus”, care constă în oferirea unui mediu propice copiilor, dotat cu specialiști din toate disciplinele relevante, este în prezent cel mai avansat exemplu de abordare a justiției care este în interesul copilului și de evitare a revictimizării. Dispozițiile relevante ale prezentei directive se bazează pe principiile modelului menționat. Modelul respectiv urmărește să asigure faptul că toți copiii implicați în investigații privind abuzul asupra copiilor sau exploatarea sexuală a copiilor beneficiază de o evaluare de înaltă calitate în medii propice copiilor, de sprijin psihosocial adecvat și de servicii de protecție a copilului. Prezenta directivă își propune să asigure faptul că toate statele membre respectă aceste principii orientate spre victime și instituie sisteme de protecție a copiilor adaptate vârstei și multidisciplinare, pentru a le garanta copiilor victime o îngrijire și un sprijin juridic eficace, deși nu le impune statelor membre să implementeze modelul Barnahus propriu-zis. În cazul în care sunt necesare examinări medicale ale copilului pentru cercetările penale, de exemplu pentru a strânge dovezi cu privire la comiterea abuzului, acestea ar trebui să se limiteze la strictul necesar pentru a limita retraumatizarea. Această obligație nu ar trebui să împiedice alte examinări medicale necesare pentru bunăstarea copilului. Accesul copiilor victime la o justiție în interesul copilului , precum și la căi de atac și la măsuri de soluționare a conflictelor de interese atunci când abuzul sexual asupra copiilor sau exploatarea sexuală a copiilor are loc în cadrul familiei ar trebui să fie simplu. În cazul în care ar trebui numit un reprezentant special pentru un copil în cursul unei cercetări penale sau al unei proceduri penale, acest rol poate fi îndeplinit, de asemenea, de o persoană juridică, de o instituție sau de o autoritate. În plus, copiii victime ar trebui să fie protejați de aplicarea de pedepse, de exemplu a celor aplicate în temeiul legislației naționale privind prostituția, dacă aduc cazul lor în atenția autorităților competente. În plus, participarea copiilor victime la procedurile penale nu ar trebui să le provoace traume suplimentare, în măsura posibilului, ca rezultat al audierilor sau al contactului vizual cu infractorii. Toate autoritățile implicate în proceduri ar trebui să fie instruite în domeniul justiției în interesul copilului. O bună înțelegere a copiilor și a modului în care aceștia se comportă atunci când sunt confruntați cu experiențe traumatizante va contribui la asigurarea unui proces de strângere a probelor de înaltă calitate și va reduce, de asemenea, stresul la care sunt supuși copiii în momentul aplicării măsurilor necesare. În cazul în care copiii victime sau copii martori participă la procedurile penale, instanța ar trebui să țină seama pe deplin la desfășurarea procedurilor de vârsta și maturitatea lor și ar trebui să se asigure că procedurile sunt accesibile și că pot fi înțelese de către copil. Ar trebui să se acorde prioritate dreptului copilului de a fi ascultat și de a participa în mod semnificativ, asigurându-se că opiniile acestuia sunt ascultate și respectate pe tot parcursul procesului.

(37)Statele membre ar trebui să acorde asistență personalizată și amplă pe termen scurt și lung copiilor victime și supraviețuitorilor, indiferent dacă au depus o plângere oficială. Prin „supraviețuitor” se înțelege o persoană care a suferit acte de violență sexuală în copilărie, indiferent de statutul său juridic și de recunoașterea sa de către un sistem juridic ca fiind victimă a unei infracțiuni. Orice vătămare cauzată de abuzul sexual asupra unui copil și de exploatarea sexuală a unui copil este importantă și ar trebui abordată cât mai curând posibil după primul contact al victimei cu autoritățile. Asistența imediată acordată victimelor înainte și în timpul cercetărilor și procedurilor penale este esențială pentru limitarea traumelor pe termen lung legate de abuzul suferit. Pentru a facilita furnizarea rapidă de asistență, inclusiv identificarea serviciilor de sprijin relevante, statele membre ar trebui să emită orientări și protocoale pentru profesioniștii din domeniul sănătății, al educației și al serviciilor sociale, inclusiv pentru personalul care deservește liniile de asistență telefonică . Dată fiind natura vătămării cauzate de abuzul sexual și de exploatarea sexuală, această asistență ar trebui să continue atât timp cât este necesar pentru recuperarea fizică și psihologică a copilului și se poate prelungi în viața de adult a acestuia, dacă este necesar. Ar trebui luată în considerare extinderea acordării de asistență și consiliere pentru părinții, îngrijitorii sau tutorii copiilor victime, în cazul în care aceștia nu sunt suspectați de comiterea infracțiunii în cauză, pentru a-i sprijini în eforturile lor de acordare de asistență copiilor victime pe parcursul procedurilor.

(39)Directiva 2012/29/UE stabilește un set de drepturi ale victimelor în cadrul procedurilor penale, inclusiv dreptul la protecție și dreptul de a obține o hotărâre privind despăgubirile de la autorul infracțiunii și de la orice organizație care se face vinovată de abuz sexual asupra copiilor și de exploatarea sexuală a copiilor. Propunerea de revizuire a Directivei privind drepturile victimelor prevede modificări specifice ale drepturilor tuturor victimelor. Pe lângă drepturile stabilite în directiva menționată, copiii victime ale abuzului sexual, ale exploatării sexuale sau ale materialelor care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor ar trebui să beneficieze de acces la consiliere juridică și, în funcție de rolul victimelor în cadrul sistemelor de justiție relevante, la reprezentare judiciară, inclusiv în scopul solicitării de despăgubiri. Consilierea juridică și reprezentarea judiciară ar putea fi acordate, de asemenea, de către autoritățile competente în scopul solicitării de despăgubiri de la stat. Obiectivul consilierii juridice este de a le permite victimelor să fie informate și să primească sfaturi cu privire la diferitele posibilități pe care le au. Consilierea juridică ar trebui asigurată de o persoană care a beneficiat de o formare juridică corespunzătoare, fără a fi necesar ca persoana respectivă să aibă calitatea de jurist. Consilierea juridică și, în funcție de rolul victimelor în cadrul sistemelor de justiție respective, reprezentarea judiciară ar trebui să fie furnizate gratuit, cel puțin în situația în care victima nu dispune de suficiente resurse financiare, într-un mod care să fie compatibil cu procedurile interne ale statelor membre. Nu ar trebui să existe termen de prescripție pentru dreptul victimelor de a primi despăgubiri.

(40)Centrul UE pentru protecția copilului („Centrul UE”), instituit prin Regulamentul [.../.../UE de stabilire a normelor de prevenire și combatere a abuzului sexual asupra copiilor]16, ar trebui să sprijine eforturile și obligațiile statelor membre de prevenire și de acordare de asistență victimelor prevăzute în prezenta directivă. Stabilirea acestor norme și înființarea Centrului UE fără întârzieri nejustificate sunt de o importanță capitală pentru eficientizarea și intensificarea eforturilor multiple de prevenire și combatere a abuzului sexual asupra copiilor în întreaga Uniune. Acesta ar trebui să faciliteze schimbul de bune practici în cadrul Uniunii și în afara acesteia. Centrul UE ar trebui să încurajeze dialogul între toate părțile interesate relevante pentru a contribui la dezvoltarea unor programe de prevenire de ultimă generație. În plus, prin cooperarea cu statele membre și prin contribuirea la standardizarea colectării de date din întreaga Uniune privind abuzul sexual asupra copiilor și exploatarea sexuală a copiilor, Centrul UE ar trebui să fie un atu în sprijinirea unei politici bazate pe dovezi, atât în ceea ce privește prevenirea, cât și asistența acordată victimelor. Statele membre ar trebui să instituie autorități naționale sau entități echivalente, în funcție de opțiunea pe care o consideră cea mai adecvată dată fiind organizarea lor internă, ținând seama de necesitatea unei structuri minime cu sarcini identificate, capabilă să efectueze evaluări ale tendințelor în ceea ce privește abuzul sexual asupra copiilor, să colecteze statistici, să măsoare rezultatele acțiunilor de prevenire și combatere a abuzului sexual asupra copiilor și să raporteze periodic cu privire la astfel de tendințe, statistici și rezultate. Aceste autorități naționale ar trebui să aibă rolul de punct național de contact și ar trebui ca în activitatea lor să adopte o abordare integratoare care să implice mai multe părți interesate. În plus, statele membre ar trebui să instituie mecanismele necesare la nivel național pentru a asigura coordonarea și cooperarea eficace în elaborarea și punerea în aplicare a măsurilor de prevenire și de combatere a abuzului sexual asupra copiilor și a exploatării sexuale a copiilor, atât online, cât și offline, între toți actorii publici și privați relevanți, precum și să faciliteze cooperarea cu Centrul UE și cu Comisia. Întrucât Centrul UE este înființat prin Regulamentul [../../UE de stabilire a normelor de prevenire și combatere a abuzului sexual asupra copiilor], toate dispozițiile prezentei directive în care acesta este menționat ar trebui să se aplice de la data intrării în vigoare a regulamentului respectiv.

__________________

16 COM(2022) 209, 11.5.2022.

(42)Statele membre ar trebui să întreprindă acțiuni în vederea prevenirii sau a interzicerii actelor legate de promovarea abuzului sexual asupra copiilor și a abuzului sexual asupra copiilor și a exploatării sexuale a copiilor în cadrul călătoriilor sau al turismului. Ar putea fi luate în considerare diferite măsuri de prevenire, precum elaborarea și consolidarea unui cod de conduită și a unor mecanisme de autoreglementare în sectorul turismului, stabilirea unui cod de etică sau a unor „etichete de calitate” ori stabilirea unei politici explicite pentru organizațiile din sectorul turismului care luptă împotriva abuzului sexual asupra copiilor și a exploatării sexuale a copiilor în cadrul călătoriilor sau al turismului. Statele membre ar trebui să utilizeze instrumentele de care dispun în temeiul dreptului UE, al dreptului intern și al acordurilor internaționale în scopul prevenirii abuzului sexual asupra copiilor și a exploatării sexuale a copiilor în cadrul călătoriilor sau al turismului pe sau către teritoriul lor, în special prin luarea măsurilor adecvate la primirea informațiilor relevante de la țările terțe, inclusiv prin efectuarea de verificări suplimentare sau prin emiterea unui refuz al intrării în contextul Regulamentului (UE) 2018/1861 privind instituirea, funcționarea și utilizarea Sistemului de informații Schengen (SIS) în domeniul verificărilor la frontiere17.

__________________

17 Regulamentul (UE) 2018/1861 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 noiembrie 2018 privind instituirea, funcționarea și utilizarea Sistemului de informații Schengen (SIS) în domeniul verificărilor la frontiere, de modificare a Convenției de punere în aplicare a Acordului Schengen și de modificare și abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1987/2006, JO L 312, 7.12.2018, p. 14, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2018/1861/oj.

(43)Statele membre ar trebui, prin intermediul campaniilor de informare și de sensibilizare, inclusiv pentru părinți, voluntari, îngrijitori, cadre didactice, profesioniști în domeniul protecției copilului, asistenți sociali și profesioniști în domeniul îngrijirii în familie, antrenori, juriști, judecători din instanțe de dreptul familiei, cadre medico-sanitare, lideri ai comunităților religioase și societatea în ansamblul ei, și al programelor de cercetare și de educație, inclusiv al educației sexuale, să instituie sau să consolideze politici de prevenire a abuzului sexual asupra copiilor și a exploatării sexuale a copiilor, inclusiv să adopte măsuri de descurajare și reducere a cererii care favorizează toate formele de exploatare sexuală a copiilor, și măsuri de reducere a riscului ca copiii să devină victime. În cadrul unor astfel de inițiative, statele membre ar trebui să adopte o abordare care susține drepturile copilului. Ar trebui să existe o grijă deosebită pentru a se asigura că astfel de campanii de sensibilizare care vizează copiii sunt adecvate și suficient de ușor de înțeles și adaptate nevoilor specifice ale copiilor din diferite grupe de vârstă, inclusiv ale copiilor preșcolari, precum și ale copiilor care sunt deosebit de vulnerabili, printre care și copiii cu dizabilități mintale, intelectuale, senzoriale sau fizice, copiii însoțiți și cei neînsoțiți în contextul migrației sau copiii care nu se conformează regulilor tradiționale privind orientarea sexuală, identitatea și exprimarea de gen sau caracteristicile sexuale. În ceea ce privește măsurile de prevenire, ar trebui să se utilizeze o abordare holistică a fenomenului abuzului sexual asupra copiilor și al exploatării sexuale a copiilor, abordând dimensiunile online și offline ale acestuia și mobilizând toate părțile interesate relevante. În special în ceea ce privește dimensiunea online, printre aceste măsuri ar trebui să se numere dezvoltarea competențelor de alfabetizare digitală, inclusiv implicarea critică în lumea digitală, pentru a ajuta utilizatorii să identifice și să abordeze tentativele de abuz sexual online asupra copiilor, să caute sprijin și să prevină comiterea acestora. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită prevenirii abuzului sexual asupra copiilor și exploatării sexuale a copiilor care sunt îngrijiți într-un centru colectiv, și nu în familie. Ar trebui să fie luată în considerare înființarea de linii de asistență sau de linii telefonice directe dedicate acestei probleme dacă nu au fost înființate deja. Prin aceste canale copiii ar trebui să poată obține informații și consiliere privind infracțiunile menționate la articolele 3-8b.

eliminat

(50)Infractorii condamnați ar trebui împiedicați, temporar sau permanent, să exercite cel puțin activități profesionale și de voluntariat care presupun contacte directe și periodice cu copiii sau care se desfășoară în cadrul unor organizații care lucrează pentru copii sau al unor organizații care acționează în interesul public în lupta împotriva abuzului sexual asupra copiilor, atunci când acest lucru este adecvat, dat fiind pericolul pe care îl reprezintă aceștia și riscurile posibile de recidivă. Atunci când recrutează personal pentru un post care implică contactul direct și periodic cu copiii, angajatorii ar trebui să ceară informații cu privire la existența unor condamnări pentru infracțiuni sexuale împotriva copiilor înscrise în cazierul judiciar sau a unor decăderi din drepturi. În sensul prezentei directive, noțiunea de „angajatori” ar trebui să se refere, de asemenea, la persoanele care conduc o organizație implicată într-o activitate de voluntariat legată de supravegherea sau îngrijirea copiilor care presupune un contact direct și periodic cu copiii, inclusiv medii comunitare, cum ar fi școlile, spitalele, serviciile de asistență socială, cluburile sportive sau comunitățile religioase. Modalitatea de a furniza astfel de informații, cum ar fi, de exemplu, accesul prin intermediul persoanei în cauză, și conținutul exact al acestor informații, înțelesul noțiunilor de activități de voluntariat organizate și de contact direct și periodic cu copiii ar trebui să fie stabilite în conformitate cu legislația națională. Cu toate acestea, informațiile transmise de o autoritate competentă alteia ar trebui să conțină cel puțin toate evidențele relevante păstrate de orice stat membru în registrele sale naționale de caziere judiciare și toate evidențele relevante care pot fi obținute ușor de la țări terțe, cum ar fi informațiile care pot fi obținute de la Regatul Unit prin canalul instituit în conformitate cu partea a treia titlul IX din Acordul comercial și de cooperare dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pe de altă parte19.

__________________

19 JO L 149, 30.4.2021, p. 10, ELI: http://data.europa.eu/eli/agree_internation/2021/689(1)/ojhttp://data.europa.eu/eli/agree_internation/2021/689(1)/oj.

(52)În ceea ce privește informațiile care nu sunt disponibile sau nu sunt încă disponibile în Sistemul european de informații cu privire la cazierele judiciare (ECRIS), de exemplu informațiile privind infractorii care sunt resortisanți ai țărilor terțe, până la punerea în aplicare integrală a Regulamentului (UE) 2019/816 al Parlamentului European și al Consiliului20, statele membre ar trebui să utilizeze alte canale pentru a furniza toate informațiile relevante angajatorilor care recrutează personal pentru un post care implică un contact direct și periodic cu copiii. Obiectivul prezentei directive nu este acela de a armoniza normele privind consimțământul persoanei în cauză în momentul schimbului de informații existente în cazierul judiciar, și anume dacă este necesar un astfel de consimțământ sau nu. Indiferent dacă consimțământul este obligatoriu sau nu în conformitate cu legislația națională, prezenta directivă nu stabilește nicio obligație nouă de a modifica legislația națională și procedurile naționale în această privință.

__________________

20 Regulamentul (UE) 2019/816 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2019 de stabilire a unui sistem centralizat pentru determinarea statelor membre care dețin informații privind condamnările resortisanților țărilor terțe și ale apatrizilor (ECRIS-TCN), destinat să completeze Sistemul european de informații cu privire la cazierele judiciare și de modificare a Regulamentului (UE) 2018/1726 (JO L 135, 22.5.2019, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2019/816/oj.

Prezenta directivă instituie norme minime privind definirea infracțiunilor și a sancțiunilor în ceea ce privește abuzul sexual asupra copiilor și exploatarea sexuală a copiilor, materialele care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor și ademenirea copiilor în scopuri sexuale, inclusiv dacă sunt comise cu ajutorul tehnologiei informației și comunicațiilor. Directiva introduce, de asemenea, dispoziții care să asigure o mai bună prevenire a săvârșirii infracțiunilor respective și o mai bună protecție a victimelor acestora.

(a)orice material care prezintă un copil care este implicat într-un comportament sexual explicit, real sau simulat;

(b)orice reprezentare, prin orice mijloace, a părților intime ale unui copil în principal cu scop sexual;

(c)orice material care prezintă orice persoană care pare a fi un copil implicat într-un comportament sexual explicit, real sau simulat, sau orice reprezentare a părților intime ale unei persoane care pare a fi un copil, în principal cu scop sexual;

(d)orice imagini realiste, pseudofotografii, reproduceri sau reprezentări ale unui copil implicat într-un comportament sexual explicit sau ale părților intime ale unui copil, în principal cu scop sexual, indiferent de metoda de creare sau de tratare, inclusiv cu ajutorul inteligenței artificiale, a tehnologiilor deep fake sau a mediilor de realitate augmentată, extinsă sau virtuală;

(e)orice material, indiferent de forma sa, menit să ofere sfaturi, orientări sau instrucțiuni cu privire la modul de comitere a oricăreia dintre infracțiunile menționate la articolele 3-8b, inclusiv orice instrucțiuni adresate sistemelor de inteligență artificială;

(4)„exploatare a copiilor prin prostituție” înseamnă folosirea unui copil pentru activități sexuale pentru care se acordă sau se promit bani sau orice altă formă de remunerare, câștig, avantaj, beneficiu sau foloase, în schimbul implicării copilului în activități sexuale, indiferent dacă plata, promisiunea, câștigul, avantajul, beneficiul sau foloasele se acordă copilului sau unui terț;

(5)„spectacol care prezintă abuzuri sexuale asupra copiilor” înseamnă expunerea în direct adresată unui public format din una sau mai multe persoane, inclusiv prin tehnologia informației și comunicațiilor:

(a)a unui copil implicat în acte sau într-un comportament sexual explicit, real sau simulat, sau

(b)a părților intime ale unui copil în principal cu scop sexual;

(8)„persoană apropiată ca vârstă” înseamnă o persoană apropiată ca vârstă și ca grad de dezvoltare și de maturitate psihologică și fizică.

Infracțiuni referitoare la abuzul sexual asupra copiilor

1.Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că faptele săvârșite cu intenție menționate la alineatele (2)-(8) sunt pasibile de aplicarea unei pedepse.

2.Determinarea, cu scop sexual, a unui copil care nu a împlinit vârsta consimțământului sexual sau a unui copil care a împlinit vârsta consimțământului sexual și nu și-a dat consimțământul să asiste la activități sexuale, inclusiv prin expunerea lui la conținut pornografic, chiar și fără a fi obligat să participe, este pasibilă de aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu maximul de cel puțin un an.

3.Determinarea, cu scop sexual, a unui copil care nu a împlinit vârsta consimțământului sexual sau a unui copil care a împlinit vârsta consimțământului sexual și nu și-a dat consimțământul să asiste la un abuz sexual, chiar și fără a fi obligat să participe, este pasibilă de aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu maximul de cel puțin doi ani.

4.Practicarea unor activități sexuale cu un copil care nu a împlinit vârsta consimțământului sexual sau determinarea copilului să practice activități sexuale cu o altă persoană sau asupra lui însuși este pasibilă de aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu maximul de cel puțin 10 ani.

(a)se abuzează de o poziție recunoscută de încredere, autoritate sau influență asupra copilului, este pasibilă de aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu maximul de cel puțin 12 ani; sau

(b)se abuzează de situația deosebit de vulnerabilă a unui copil, în principal ca urmare a unui handicap psihic, intelectual, senzorial sau fizic sau ca urmare a unei situații de dependență, este pasibilă de aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu maximul de cel puțin 12 ani; sau

(c)se recurge la constrângere, forță, violență fizică sau psihologică, șantaj sau alte amenințări, este pasibilă de aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu maximul de cel puțin 14 ani;

6.Constrângerea, forțarea sau amenințarea unui copil în scopul practicării unor activități sexuale cu un terț sau asupra lui însuși este pasibilă de aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu maximul de cel puțin 14 ani.

7.Următoarele comportamente săvârșite cu intenție sunt pasibile de o pedeapsă maximă cu închisoarea de cel puțin 16 ani:

8.Tipurile de comportament menționate la alineatul (7) sunt pasibile de aplicarea unei pedepse maxime cu închisoarea de cel puțin 16 ani în cazul în care copilul a împlinit vârsta consimțământului sexual și nu și-a dat consimțământul.

9.În sensul alineatelor (2), (3), (4) și (8), statele membre se asigură că:

(a)prin „act neconsensual” se înțelege un act care este efectuat fără consimțământul copilului sau care este realizat fără ca copilul să fie în măsură să își exercite liberul arbitru din cauza prezenței circumstanțelor menționate la alineatul (5) sau din cauza altor circumstanțe, inclusiv ca urmare a stării fizice sau psihice a copilului, cum ar fi o stare de inconștiență, adormire, intoxicare, surpriză, încremenire, boală sau vătămare corporală;

(c)lipsa consimțământului nu poate fi invalidată prin tăcerea copilului, prin lipsa rezistenței verbale sau fizice a acestuia sau prin comportamentul sexual al acestuia din trecut sau din prezent sau prin orice relație anterioară sau actuală cu autorul infracțiunii.

Infracțiuni referitoare la exploatarea sexuală a copiilor

1.Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că faptele săvârșite cu intenție menționate la alineatele (2)-(7a) sunt pasibile de aplicarea unei pedepse.

2.Determinarea unui copil să participe sau recrutarea unui copil în scopul participării la spectacole care prezintă abuzuri sexuale asupra copiilor sau obținerea de foloase de pe urma unui copil sau exploatarea unui copil în orice alt fel în acest scop este pasibilă de aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu maximul de cel puțin 6 ani.

3.Constrângerea sau forțarea unui copil să participe la spectacole care prezintă abuzuri sexuale asupra copiilor sau amenințarea unui copil în acest scop este pasibilă de aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu maximul de cel puțin 9 ani.

4.Vizionarea cu bună știință de spectacole care prezintă abuzuri sexuale asupra copiilor care implică participarea unui copil este pasibilă de aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu maximul de cel puțin 3 ani.

5.Determinarea sau recrutarea unui copil în scopul participării la exploatare prin prostituție sau obținerea de foloase de pe urma unui copil sau exploatarea în alt fel a unui copil în astfel de scopuri este pasibilă de aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu maximul de cel puțin 12 ani.

6.Constrângerea sau forțarea unui copil să fie exploatat prin prostituție sau amenințarea unui copil în astfel de scopuri este pasibilă de aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu maximul de cel puțin 14 ani.

7.Practicarea unor activități sexuale cu un copil, recurgându-se la exploatare prin prostituție, este pasibilă de aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu maximul de cel puțin 12 ani.

2.Achiziționarea sau deținerea pentru uz personal a unor materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor, inclusiv deținerea de materiale menționate la articolul (2) punctul 3 litera (d), este pasibilă de aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu maximul de cel puțin 2 ani.

3.Obținerea cu bună știință, prin intermediul tehnologiei informațiilor și comunicațiilor, a accesului la materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor este pasibilă de aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu maximul de cel puțin 2 ani.

4.Distribuirea, diseminarea sau transmiterea de materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor este pasibilă de aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu maximul de cel puțin 4 ani.

5.Oferirea, furnizarea sau punerea la dispoziție de materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor este pasibilă de aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu maximul de cel puțin 4 ani.

6.Producerea pentru uz particular de materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor, inclusiv producerea de materiale menționate la articolul (2) punctul 3 litera (d), este pasibilă de aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu maximul de cel puțin 8 ani.

În sensul alineatului (1), faptele menționate la alineatele (2), (3) și transmiterea menționată la alineatul (4) nu se consideră a fi săvârșite fără drept în special în cazul în care sunt săvârșite de către sau în numele și sub responsabilitatea unei organizații, cum ar fi o linie telefonică de urgență, stabilite într-un stat membru care acționează în interes public împotriva abuzului sexual asupra copiilor și care a fost autorizată de autoritățile competente ale statului membru respectiv, atunci când astfel de acțiuni au fost întreprinse în conformitate cu condițiile prevăzute în respectiva autorizație.

Aceste condiții includ cerința ca organizațiile care primesc astfel de autorizații să aibă expertiza și independența necesare, să existe mecanisme adecvate de raportare și supraveghere pentru a se asigura faptul că organizațiile respective acționează cu promptitudine, diligență și în interes public și că organizațiile în cauză utilizează canale de comunicare securizate la desfășurarea acțiunilor care fac obiectul autorizației.

8.Statele membre asigură un cadru juridic pentru organizațiile care acționează în interes public împotriva abuzului sexual asupra copiilor menționate la alineatul (7) și se asigură că autorizațiile primite de aceste organizații de la autoritățile competente ale statelor membre permit unele sau toate activitățile următoare:

(Nu privește versiunea în limba română.)

(Nu privește versiunea în limba română.)

(Nu privește versiunea în limba română.)

(Nu privește versiunea în limba română.)

(a)propunerea, efectuată inclusiv prin intermediul tehnologiei informațiilor și comunicațiilor, de a se întâlni, fie online, fie în persoană, cu un copil cu scopul de a săvârși oricare dintre infracțiunile prevăzute la articolul 3 alineatele (4), (5), (6) și (7), la articolul 4 și la articolul 5 alineatul (6), atunci când propunerea a fost urmată de fapte concrete care ar putea duce la stabilirea unei astfel de întâlniri, este pasibilă de aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu maximul de cel puțin un an;

Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că este pasibilă de o pedeapsă maximă cu închisoarea de cel puțin un an tentativa efectuată inclusiv prin intermediul tehnologiilor informației și comunicațiilor de a comite infracțiunile prevăzute la articolul 5 alineatele (2) și (3) de către un adult care ademenește un copil să furnizeze materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor.

fapta menționată la primul paragraf este pasibilă de o pedeapsă maximă cu închisoarea de cel puțin 2 ani în cazul în care se recurge la constrângere, forță sau amenințări.

Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că tentativa efectuată inclusiv prin intermediul tehnologiei informației și comunicațiilor de a săvârși infracțiunile prevăzute la articolul 4 alineatele (2) și (5) de către un adult care determină un copil să participe la spectacole care prezintă abuzuri sexuale asupra copiilor și la exploatare sexuală este pasibilă de o pedeapsă maximă cu închisoarea de cel puțin 3 ani.

fapta menționată la primul paragraf este pasibilă de o pedeapsă maximă cu închisoarea de cel puțin 6 ani în cazul în care se recurge la constrângere, forță sau amenințări.

Ademenirea în vederea comiterii unui abuz sexual sau a exploatării sexuale, inclusiv streaming în direct

Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că promiterea sau oferirea cu intenție oricărei persoane a unei sume de bani ori a altei forme de remunerație sau de foloase pentru a o determina să comită oricare dintre infracțiunile enumerate la articolul 3 alineatele (4), (5), (6), (7) și (8), la articolul 4 alineatele (2) și (3) și la articolul 5 alineatul (6), inclusiv streaming în direct, este pasibilă de o pedeapsă maximă cu închisoarea de cel puțin 5 ani.

Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că operarea sau administrarea cu intenție a unui serviciu al societății informaționale conceput pentru a facilita sau a încuraja săvârșirea oricăreia dintre infracțiunile menționate la articolele 3-7 este pasibilă de o pedeapsă maximă cu închisoarea de cel puțin 10 ani.

1.Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că instigarea și complicitatea la săvârșirea oricăreia dintre infracțiunile menționate la articolele 3-8b sunt pasibile de aplicarea unei pedepse.

2.Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că tentativa de săvârșire a oricăreia dintre infracțiunile menționate la articolul 3 alineatele (4), (5), (6), (7) și (8), la articolul 4 alineatele (2), (3), (5), (6) și (7) , la articolul 5 alineatele (4), (5) și (6), la articolul 7 și la articolul 8b este pasibilă de aplicarea unei pedepse.

1.Statele membre se asigură că, în contextul articolului 3 alineatele (2), (4) și (7), se prevede o exceptare de la incriminare pentru activitățile sexuale reciproc consimțite între persoane apropiate ca vârstă, cu condiția să nu existe abuz de încredere sau dependență între acestea.

2.Statele membre se asigură că, în contextul articolului 4 alineatul (4), se prevede o exceptare de la incriminare pentru un spectacol desfășurat în contextul unei relații consimțite, atunci când copilul a ajuns la vârsta consimțământului sexual, sau între persoane apropiate ca vârstă, în măsura în care faptele nu au implicat niciun abuz sau exploatare și nu se acordă bani și nicio altă formă de remunerare sau foloase în schimbul spectacolului respectiv.

Statele membre se asigură că, în contextul articolului 5 alineatele (2), (3), (4) și (6), se prevede o exceptare de la incriminare pentru producerea, achiziționarea și deținerea de materiale sau accesul la materiale care implică exclusiv:

în cazul în care materialele respective sunt produse și deținute cu consimțământul copiilor implicați și numai pentru uzul privat al persoanelor implicate, cu condiția să nu existe abuz de încredere sau dependență între persoane apropiate ca vârstă.

4.Statele membre se asigură, în contextul articolului 6, că propunerile, conversațiile, contactele sau schimburile între persoane apropiate ca vârstă sunt exceptate de la incriminare, cu condiția să nu existe abuz de încredere sau dependență între acestea.

În sensul alineatelor (1)-(4) de la prezentul articol, se poate considera că un copil care are vârsta mai mare decât vârsta consimțământului sexual și-a dat consimțământul pentru o activitate numai în cazul în care consimțământul a fost dat în mod clar și voluntar, în cunoștință de cauză și în mod neechivoc, ca urmare a liberului arbitru al copilului, evaluat în contextul circumstanțelor existente, în sensul articolului 2 punctul (2a). Se consideră că un copil cu vârsta mai mare decât vârsta consimțământului nu și-a dat consimțământul atunci când copilul nu a fost în măsură să își exercite liberul arbitru din cauza existenței circumstanțelor menționate la articolul 3 alineatul (5) sau din cauza altor circumstanțe, inclusiv ca urmare a stării fizice sau mentale a copilului, cum ar fi o stare de inconștiență, somn, intoxicare, surpriză, încremenire, boală sau vătămare corporală.

Lipsa consimțământului nu poate fi invalidată prin tăcerea copilului, prin lipsa rezistenței verbale sau fizice a acestuia, prin comportamentul sexual al acestuia din trecut sau prin orice relație anterioară sau actuală cu autorul infracțiunii.

6.Partajarea consensuală a unor imagini, materiale video intime ale unei persoane sau a unui material similar nu poate fi interpretată ca un consimțământ al acesteia pentru orice partajare sau difuzare ulterioară a imaginii, materialului video sau a materialului similar respectiv, inclusiv într-o versiune prelucrată sau modificată. Orice partajare sau diseminare ulterioară, fie de către destinatarul inițial, fie de către orice altă parte, necesită consimțământul explicit și în cunoștință de cauză al persoanei reprezentate.

(a)infracțiunea a fost săvârșită împotriva unui copil aflat în orice situație de vădită vulnerabilitate, de exemplu împotriva unui copil de vârstă mică, a unui copil cu un handicap psihic, intelectual, senzorial sau fizic, a unui copil lipsit de libertate sau a cărui libertate este îngrădită, într-o situație de dependență sau într-o stare de incapacitate fizică sau psihică;

1.Pentru a evita riscul recidivei, statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că unei persoane fizice care a fost condamnată pentru oricare dintre infracțiunile menționate la articolele 3-9 i se poate interzice, cu caracter temporar sau permanent, să desfășoare cel puțin activități profesionale și de voluntariat organizate care presupun sau facilitează contactul direct și periodic cu copiii.

2.Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că, atunci când recrutează o persoană pentru activități profesionale sau activități organizate de voluntariat care implică contactul direct și periodic cu copiii, angajatorii și organizațiile care acționează în interes public împotriva abuzului sexual asupra copiilor, atunci când recrutează personal, consultanți și voluntari sau încheie contracte cu aceștia, au obligația să solicite informații, în conformitate cu legislația națională, prin orice modalitate adecvată, precum accesul la cerere sau prin intermediul persoanei în cauză, cu privire la existența unor condamnări penale pentru infracțiunile menționate la articolele 3-9, înscrise în cazierul judiciar, sau cu privire la orice decăderi din drepturi în ceea ce privește exercitarea de activități care implică contactul direct și periodic cu copiii care decurg din respectivele condamnări penale.

3.Pentru aplicarea alineatelor (1) și (2) din prezentul articol, statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura transmiterea de la autorități la partea care le solicită a informațiilor privind existența unor condamnări penale pentru oricare dintre infracțiunile menționate la articolele 3-9 sau a unor decăderi din drepturi în ceea ce privește exercitarea de activități care implică contacte directe și periodice cu copiii ce sunt o consecință a respectivelor condamnări penale, atunci când autoritățile competente solicită aceste informații, și că informațiile transmise sunt cât mai complete posibil, conținând cel puțin informațiile privind existența unor condamnări penale sau a unor decăderi din drepturi care rezultă din condamnări penale păstrate de oricare stat membru. În acest sens, informațiile în cauză se transmit prin ECRIS sau prin mecanismul de schimb de informații privind cazierele judiciare instituit cu țările terțe.

Sancțiuni aplicabile persoanelor juridice

(Nu privește versiunea în limba română.)

2.Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că, în cazul persoanelor juridice a căror răspundere este angajată în temeiul articolului 13, infracțiunile care în cazul persoanelor fizice sunt pasibile de o pedeapsă maximă cu închisoarea de cel puțin 2 ani sunt pasibile de amenzi al căror nivel maxim nu ar trebui să fie mai mic de 1 procent din cifra de afaceri la nivel mondial totală a persoanei juridice respective înregistrată fie în exercițiul financiar care îl precedă pe cel în care a fost comisă infracțiunea, fie în exercițiul financiar care precedă decizia de a aplica o amendă sau plata sumei de 8 000 000 EUR, fiind reținută suma cea mai ridicată.

3.Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că, în cazul persoanelor juridice a căror răspundere este angajată în temeiul articolului 13, infracțiunile care în cazul persoanelor fizice sunt pasibile de o pedeapsă maximă cu închisoarea de cel puțin 3 ani sunt pasibile de amenzi al căror nivel maxim nu ar trebui să fie mai mic de 5 procente din cifra de afaceri la nivel mondial totală a persoanei juridice respective înregistrată fie în exercițiul financiar care îl precedă pe cel în care a fost comisă infracțiunea, fie în exercițiul financiar care precedă decizia de a aplica o amendă sau plata sumei de 40 000 000 EUR, fiind reținută suma cea mai ridicată.

Cercetarea și urmărirea penală

eliminat

eliminat

eliminat

eliminat

eliminat

3.Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele, unitățile sau serviciile responsabile de cercetarea sau urmărirea penală a infracțiunilor menționate la articolele 3 - 9 au acces la instrumente eficiente de anchetă, cum ar fi cele utilizate pentru cazurile de criminalitate organizată sau pentru alte infracțiuni grave. După caz, aceste instrumente includ instrumente speciale de investigare, precum cele utilizate în combaterea criminalității organizate sau a altor infracțiuni grave, cum ar fi posibilitatea de a efectua investigații sub acoperire, utilizarea așa-numitelor „honeypots” (puncte de atracție), interceptarea comunicațiilor, supravegherea secretă, inclusiv supravegherea electronică și monitorizarea conturilor bancare sau alte investigații financiare, în conformitate cu dreptul intern.

4.Statele membre se asigură că persoanele, unitățile sau serviciile care cercetează și urmăresc penal infracțiunile menționate la articolele 3-9 dispun de personal suficient și de expertiză pentru a cerceta și a urmări penal în mod eficace astfel de infracțiuni, inclusiv cele comise prin utilizarea tehnologiei informației și comunicațiilor, în conformitate cu normele aplicabile ale dreptului Uniunii și ale dreptului intern.

(Nu privește versiunea în limba română.)

3.Statele membre se asigură că cel puțin toți profesioniștii și voluntarii, inclusiv din sectoarele protecției copilului, educației, sportului îngrijirii copiilor și asistenței medicale care lucrează îndeaproape cu copiii, precum și profesioniștii din domeniul juridic, profesorii și educatorii, judecătorii din instanțe de dreptul familiei și ofițerii de poliție din prima linie sunt informați și instruiți pentru a recunoaște abuzul sexual asupra copiilor.

4.Statele membre exceptează de la obligația de raportare prevăzută la alineatul (3) profesioniștii care își desfășoară activitatea în contextul programelor dedicate persoanelor care au fost condamnate pentru săvârșirea unei infracțiuni care se pedepsește în temeiul prezentei directive sau dedicate persoanelor cărora le este teamă că ar putea comite oricare dintre infracțiunile care se pedepsesc în temeiul prezentei directive.

1.Pe lângă drepturile pe care le au victimele atunci când depun o plângere în temeiul articolului 5 din Directiva 2012/29/UE și al articolului 5a din Directiva (UE) .../... [Propunerea de directivă de modificare a Directivei 2012/29/UE de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității], statele membre se asigură că victimele pot raporta autorităților competente infracțiunile menționate la articolele 3-9 din prezenta directivă în mod gratuit, în siguranță și într-un mod ușor, confidențial și accesibil. Acest lucru include posibilitatea de a raporta infracțiunile respective și de a prezenta probe, atunci când este fezabil, prin intermediul unor tehnologii ale informației și comunicațiilor ușor accesibile și de utilizat.

2.Statele membre se asigură că procedurile de raportare menționate la alineatul (1) sunt sigure, confidențiale și concepute într-un mod și într-un limbaj adaptat copiilor, în funcție de vârsta și de maturitatea lor. Statele membre se asigură că pentru a efectua raportarea nu este necesar consimțământul părinților și că sunt furnizate informații adecvate cu privire la procedurile de raportare și serviciile de asistență.

3.Statele membre se asigură că autorităților competente care intră în contact cu victimele care raportează infracțiuni de abuz sexual asupra copiilor sau de exploatare sexuală a copiilor li se interzice să transfere date cu caracter personal referitoare la statutul de rezident al victimei către autoritățile competente în domeniul migrației, precum și să le utilizeze pentru a efectua proceduri de returnare.

6.În cazul în care o infracțiune menționată la articolele 3-9 intră în sfera de competență a mai multor state membre, aceste state membre cooperează pentru a stabili care stat membru urmează să desfășoare procedurile penale. Atunci când este cazul și în conformitate cu articolul 12 din Decizia-cadru 2009/948/JAI, este sesizat Eurojust cu privire la această chestiune și toate autoritățile naționale competente sunt informate în consecință pentru a facilita cooperarea transfrontalieră.

1.Statele membre se asigură că copiilor victime ale infracțiunilor menționate la articolele 3-9 li se acordă asistență, sprijin și protecție, în conformitate cu articolele 21 și 22, avându-se în vedere interesul superior al copilului, indiferent dacă au depus sau nu oficial plângere.

1.Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că se acordă asistență și sprijin specializat și adecvat victimelor înainte de procedurile penale, pe parcursul acestora și pentru o perioadă de timp corespunzătoare după încheierea lor, pentru a le permite să își exercite drepturile prevăzute în Directiva 2012/29/UE, în Directiva (UE) .../... [Propunerea de directivă de modificare a Directivei 2012/29/UE de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității], precum și în prezenta directivă. Statele membre furnizează, în special, că victimele infracțiunilor menționate la articolele 3-9 centre de trimitere ușor accesibile, care pot face parte din sistemul național de sănătate, pentru a acorda ajutor efectiv copiilor ce sunt victime ale abuzului sexual sau ale exploatării sexuale și pentru a asigura gestionarea clinică a violenței sexuale, inclusiv ajutând la păstrarea în siguranță și documentarea dovezilor, în conformitate cu articolul 9a din Directiva (UE) .../... [Propunerea de directivă de modificare a Directivei 2012/29/UE de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității]. Aceste centre furnizează copiilor victime sprijin care ține seama de traume și, dacă este necesar, trimitere la servicii specializate de asistență și consiliere. Statele membre se asigură că victimele copii ale abuzului sexual sau ale exploatării sexuale au acces la examinări medicale și medico-legale care pot fi efectuate în aceste centre sau prin trimitere la centre sau unități specializate. Statele membre asigură coordonarea între centrele de trimitere și centrele medicale și medico-legale competente. Toate serviciile menționate la prezentul articol sunt furnizate într-un mod adaptat copiilor. Statele membre pot prevedea ca aceste centre să fie alăturate centrelor înființate în temeiul articolului 28 din Directiva (UE) 2024/1385 privind combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice. Statele membre adoptă, în special, măsurile necesare asigurării protecției pentru acei copii care raportează cazuri de abuzuri care au loc în cadrul familiilor lor, așa cum o cere interesul superior al copilului.

2.State membre se asigură că victimelor și familiilor lor li se oferă asistență medicală accesibilă, adaptată copiilor, cuprinzătoare, specializată, coordonată, adaptată nevoilor și vârstei, inclusiv acces la servicii de sănătate sexuală și reproductivă, sprijin emoțional, psihosocial, psihologic, juridic, educațional și administrativ, precum și orice alt sprijin adecvat, adaptat în special situațiilor de abuz sexual, acordându-se atenție deosebită recuperării pe termen lung a victimelor. Acest sprijin este disponibil într-un singur loc, pe baza modelului „Barnahus”.

3.În cazul în care este necesar, statele membre se asigură că copiilor li se oferă cazare provizorie. Copiii sunt plasați, cu prioritate, la alți membri ai familiei, luând în considerare interesul lor superior, dacă este necesar în locuințe temporare sau permanente, dotate cu servicii de sprijin.

4.Statele membre se asigură că victimele infracțiunilor pasibile de pedeapsă în temeiul prezentei directive au acces la centrele pentru victime instituite în temeiul articolului 26 din Directiva [(UE) …/… Propunerea de directivă privind violența împotriva femeilor]26.

__________________

26 COM(2022) 105, 08.03.2022.

7.Copiii victime ale oricărora dintre infracțiunile menționate la articolele 3 - 9 sunt considerați victime deosebit de vulnerabile în sensul articolului 22 alineatul (2) din Directiva 2012/29/UE și al Directivei (UE) .../... [Propunerea de directivă de modificare a Directivei 2012/29/UE de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității].

9.Eforturile statelor membre în ceea ce privește asistența acordată victimelor sunt sprijinite în mod proactiv de Centrul UE, odată înființat, prin:

Protejarea copiilor în cadrul cercetării penale și al procedurilor penale

1.Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că, în cadrul cercetării penale și al procedurilor penale, în funcție de rolul victimelor în sistemul de justiție relevant, autoritățile competente numesc un reprezentant special pentru copilul victimă, în cazul în care, în temeiul dreptului național, titularii răspunderii părintești nu pot să reprezinte copilul ca urmare a unui conflict de interese între aceștia și copilul victimă sau atunci când copilul este neînsoțit sau separat de familie. Toate autoritățile implicate în proceduri sunt instruite în practicile de justiție adaptate copilului.

(a)audierile copilului victimă sau, după caz, cu un copil care este martor, au loc fără întârzieri nejustificate, după ce autoritățile competente au fost sesizate cu privire la faptele respective;

(b)audierile copilului victimă sau, după caz, cu un copil care este martor, se desfășoară în spații special amenajate sau adaptate în acest scop;

(c)audierile copilului victimă sau, după caz, cu un copil care este martor, sunt efectuate de către sau cu ajutorul unor specialiști care au beneficiat de o formare profesională în acest scop;

(d)în măsura posibilului și dacă este cazul, toate audierile copilului victimă sunt efectuate de aceleași persoane sau, după caz, cu un copil care este martor;

(f)copilul victimă sau, după caz, cu un copil care este martor, poate fi însoțit de reprezentantul său legal sau, după caz, de un adult desemnat de copil, cu excepția cazului în care s-a adoptat o decizie contrară motivată cu privire la persoana respectivă;

(Nu privește versiunea în limba română.)

(b)copilul victimă sau, după caz, cu un copil care este martor, să fie audiat în instanță fără a fi prezent, în special prin folosirea tehnologiilor de comunicații adecvate.

6.Statele membre iau măsurile necesare, atunci când acestea sunt în interesul copiilor victime sau, după caz, al copiilor care sunt martori, și ținând seama de alte interese fundamentale, în vederea protejării vieții private, a identității și a imaginii acestora sau ale copiilor care sunt martori, precum și pentru a împiedica diseminarea publică a oricăror informații care ar putea duce la identificarea copiilor victime.

7.Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că, în cazul în care este necesară participarea unui copil la procedurile judiciare penale referitoare la oricare dintre infracțiunile menționate la articolele 3-9, instanța ia în considerare vulnerabilitățile copilului în cadrul procedurilor judiciare respective, inclusiv cele legate de vârsta, maturitatea și sănătatea psihică și fizică a copilului. Statele membre se asigură că acest lucru se aplică tuturor copiilor, inclusiv celor suspectați, acuzați sau condamnați de săvârșirea unei infracțiuni.

2.Pe lângă drepturile care le revin în temeiul articolului 16a din Directiva (UE) .../... [Propunerea de directivă de modificare a Directivei 2012/29/UE de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității], victimelor li se permite să solicite despăgubiri în contextul procedurilor penale și civile pentru orice prejudiciu care le-a fost cauzat de oricare dintre infracțiunile care sunt pasibile de pedeapsă în temeiul prezentei directive. Statele membre se asigură că nu se aplică niciun termen de prescripție dreptului victimei la despăgubiri.

eliminat

eliminat

eliminat

eliminat

Statele membre instituie sau desemnează autorități naționale sau entități echivalente pentru a desfășura următoarele activități:

În special, autoritățile naționale sunt responsabile de obligațiile de colectare a datelor, de cercetare și de raportare menționate la articolul 31.

Statele membre instituie mecanisme adecvate de asigurare a unei coordonări și cooperări eficace în vederea elaborării și punerii în aplicare la nivel național a unor măsuri de combatere a abuzului sexual asupra copiilor și a exploatării sexuale a copiilor, atât online, cât și offline, între autoritățile, agențiile și organismele relevante, inclusiv autoritățile locale și regionale, agențiile de aplicare a legii, sistemul judiciar, procurori, furnizori de servicii de sprijin, precum și furnizori de servicii ale societății informaționale, organizațiile neguvernamentale, inclusiv cele care operează liniile telefonice de urgență și de asistență, serviciile sociale, inclusiv autoritățile de protecție sau de asistență socială a copilului, furnizorii de servicii de învățământ și de asistență medicală, partenerii sociali, fără a aduce atingere autonomiei acestora, și alte organizații și entități relevante. Aceste mecanisme asigură, de asemenea, coordonarea și cooperarea eficace între statele membre, cu Centrul UE și cu Comisia și alte instituții, agenții și organisme ale Uniunii.

eliminat

1.Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele care se tem că ar putea săvârși oricare dintre infracțiunile menționate la articolele 3 - 9 au acces cu ușurință și în mod anonim la măsuri sau programe de intervenție eficace și specifice, menite să evalueze și să prevină riscul săvârșirii respectivelor infracțiuni, precum și la canale accesibile, ușor de utilizat, sigure și ușor accesibile, cum ar fi liniile de asistență telefonică și chaturile online, operate de personal instruit în mod corespunzător.

2.Statele membre se asigură că programele sau măsurile menționate la alineatul (1) sunt accesibile fără restricții nejustificate în conformitate cu standardele naționale privind asistența medicală și că programele dispun de resurse adecvate și continue.

1.Pentru a descuraja și a reduce cererea care favorizează toate formele de exploatare sexuală a copiilor, statele membre iau măsurile corespunzătoare, precum educarea și formarea profesională, campanii de informare și de sensibilizare cu privire la consecințele pe viață ale abuzului sexual asupra copiilor și ale exploatării sexuale a copiilor, la caracterul ilegal al acestora și la posibilitatea ca persoanele care se tem că ar putea comite infracțiuni conexe să aibă acces la programe sau măsuri de intervenție specifice și eficace. Statele membre elaborează o strategie de comunicare, planuri naționale de acțiune și promovează dialogul și cooperarea cu organizațiile societății civile, liniile telefonice de urgență, liniile de asistență telefonică, autoritățile publice și serviciile relevante ale societății informaționale.

2.Statele membre desfășoară acțiuni corespunzătoare, inclusiv prin intermediul internetului, de exemplu campanii de informare și de sensibilizare, programe sau materiale de cercetare, de educare și de formare, inclusiv alfabetizarea digitală, educația sexuală adecvată vârstei, cu accent pe noțiunea de consimțământ, pe practicile online și offline sigure, precum și utilizarea corectă a internetului și a noilor tehnologii, dacă este cazul în cooperare cu organizațiile relevante ale societății civile și cu alte părți interesate, menite să sensibilizeze publicul larg și să reducă riscul ca copiii să devină victime ale abuzului sexual sau ale exploatării sexuale.

3.Statele membre se asigură că activități periodice și specializate de formare, inclusiv în ceea ce privește justiția în interesul copilului, sunt promovate sau oferite profesioniștilor, judecătorilor și funcționarilor publici care sunt susceptibili de a intra în contact cu copii care sunt victime ale abuzului sexual sau ale exploatării sexuale, inclusiv, dar fără a se limita la următoarele categorii: profesioniștii din domeniul protecției copilului, profesioniștii din domeniul juridic, personalul de îngrijire a copiilor, cadrele medicale, profesorii și educatorii, judecătorii din instanțe de dreptul familiei și ofițerii de poliție din prima linie, care să le permită să detecteze semnele timpurii ale abuzurilor sau ale eventualelor abuzuri sau ale exploatării sexuale, să identifice și să se ocupe de copiii care sunt victime și potențiale victime ale abuzului sexual sau ale exploatării sexuale.

Statele membre iau măsurile adecvate pentru a asigura prevenirea abuzului sexual asupra copiilor în medii comunitare, inclusiv în școli, spitale, servicii de asistență socială, centre de plasament, centre de zi, cluburi sportive sau comunități religioase, pentru a înzestra copiii și adulții, inclusiv părinții și educatorii, cu competențe adecvate pentru a detecta eventuale comportamente răuvoitoare.

(a)activități specifice de formare și de sensibilizare pentru personalul, consultanții și voluntarii care lucrează în strânsă legătură cu copiii, inclusiv cu privire la modul de a preveni, identifica și oferi un răspuns adecvat vârstei, care să țină seama de dimensiunea de gen și de traume în cazul abuzurilor sexuale asupra copiilor și al exploatării sexuale a copiilor;

(b)politici obligatorii de protecție a copilului, orientări, protocoale interne și standarde specifice care să identifice bunele practici, cum ar fi instituirea unor mecanisme de supraveghere și răspundere pentru personalul care lucrează în strânsă legătură cu copiii în astfel de medii;

(c)crearea unor spații sigure și accesibile, gestionate de personal specializat și instruit în mod corespunzător, în care copiii, părinții, îngrijitorii și membrii comunității să poată raporta comportamentele necorespunzătoare.

Măsurile de prevenire trebuie să pună un accent deosebit pe necesitatea de a proteja copiii deosebit de vulnerabili, inclusiv copiii cu handicap psihic, intelectual, senzorial sau fizic.

5.În scopul prezentei directive, statele membre sunt sprijinite în mod proactiv de Centrul UE, odată înființat, prin:

(c)facilitarea generării și a schimbului de cunoștințe, orientări pentru profesioniștii din prima linie, bune practici și expertiză între statele membre, instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și țările terțe, prin ținerea unei baze de date publice cu măsurile și programele de prevenire implementate în fiecare stat membru, precum și în țările terțe;

(b)sunt de acord să participe la programe sau măsuri în deplină cunoștință de cauză;

2.Statele membre pot lua măsuri de blocare promptă a accesului utilizatorilor de internet de pe teritoriile lor la paginile de internet care conțin sau difuzează materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor Aceste măsuri trebuie să fie instituite prin proceduri transparente și să ofere garanții corespunzătoare, în special pentru a asigura faptul că restricția se limitează la ceea ce este necesar și proporțional și că utilizatorii sunt informați asupra motivelor restricției. Aceste garanții includ, de asemenea, posibilitatea recurgerii la o cale de atac în instanță.

1.Statele membre trebuie să aibă un sistem de înregistrare, producere și punere la dispoziție a datelor statistice anonimizate privind etapele de raportare, de anchetare și cele judiciare referitoare la infracțiunile menționate la articolele 3 și 9, pentru a monitoriza eficacitatea măsurilor lor de combatere a abuzului sexual asupra copiilor și a exploatării sexuale a copiilor.

2.Statisticile trebuie să includă următoarele date defalcate în funcție de sexul, genul și vârsta victimei și ale autorului infracțiunii, de relația dintre victimă și autorul infracțiunii și de tipul infracțiunii:

(b)numărul anual de infracțiuni raportate, de persoane urmărite penal și condamnate pentru infracțiunile menționate la articolele 3-9, obținut din surse administrative naționale;