1.reamintește că Agenția Europeană de Mediu definește securitatea energetică ca fiind „disponibilitatea energiei în orice moment sub diferite forme, în cantități suficiente și la prețuri rezonabile și/sau accesibile”; consideră că o abordare cuprinzătoare a securității energetice ar trebui să țină seama de dimensiunea infrastructurii fizice, de disponibilitatea, fiabilitatea, stabilitatea și accesibilitatea ca preț a aprovizionării și de sustenabilitate sa și ar trebui să pună accentul pe dimensiunile geopolitică și climatică;

2.subliniază că securitatea energetică este o chestiune transsectorială care stă la baza funcționării tuturor sectoarelor critice, făcând ca aceasta să fie indispensabilă pentru stabilitatea economică, siguranța publică și reziliența națională; subliniază că integrarea considerentelor privind securitatea energetică în politicile relevante și în evaluările de impact care stau la baza acestora este esențială pentru a crește coerența, consecvența și eficacitatea generală a procesului de elaborare a politicilor UE;

3.subliniază că situația geopolitică actuală și menținerea dependențelor periculoase în materie de aprovizionare cu energie evidențiază necesitatea de a revizui înțelegerea securității energetice și recunoaște că reziliența sistemelor energetice, înțeleasă ca fiind capacitatea de a anticipa, de a rezista, de a se adapta și de a se redresa rapid în urma posibilelor perturbări, este în prezent un imperativ strategic;

4.subliniază că, pe măsură ce sistemul energetic continuă să se decarbonizeze, ponderea surselor regenerabile de energie crește, iar electrificarea avansează, o piață a energiei funcțională și integrată, eficiența energetică, integrarea surselor de flexibilitate (stocarea energiei electrice și termice, hidrogenul, infrastructura dezvoltată în mod cuprinzător și rezilientă, răspunsul părții de consum etc.) și o capacitate dispecerizabilă suficientă vor fi esențiale pentru a gestiona cu succes intermitența surselor regenerabile de energie și pentru a debloca întregul potențial al tranziției energetice;

5.subliniază că securitatea energetică nu poate exista în lipsa adecvării; constată că problemele de penurie ce afectează zonele periferice ale Europei în 2025 au tendința să se deplaseze spre zonele centrale ale continentului până în 2033 Rețeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică (ENTSO-E), Evaluarea adecvării resurselor la nivel european, decembrie 2023.; consideră că mecanismele de asigurare a capacității joacă un rol structural în garantarea unei capacități de rezervă dispecerizabile pentru a permite ajustarea în perioadele de vârf sau de deficit de aprovizionare, precum și în stimularea investițiilor necesare în capacitatea de producție pe care semnalele pieței, care se bazează exclusiv pe prețul în timpul orelor rare de penurie, nu le pot justifica; subliniază că trebuie să se garanteze că mecanismele sunt deschise diferitelor tipuri de resurse (cum ar fi răspunsul părții de consum, economiile de energie, agregarea, unitățile de stocare și resursele transfrontaliere) capabile să furnizeze serviciile necesare, cum ar fi flexibilitatea, să nu creeze denaturări nejustificate ale pieței sau să limiteze comerțul interzonal și să reflecte compatibilitatea cu un viitor sistem de energie electrică decarbonizat, inclusiv prin coerența cu limitele de emisii prevăzute la articolul 22 din Regulamentul privind organizarea pieței energiei electrice; reamintește că remunerarea pentru mecanismele de asigurare a capacității acoperă numai disponibilitatea acestora; subliniază că trebuie să se simplifice și să se raționalizeze urgent procesele lor de aprobare, așa cum se solicită în revizuirea Regulamentului privind organizarea pieței energiei electrice, acordând totodată atenția cuvenită problemelor specifice ale pieței energiei electrice din statele membre respective în procesul de aprobare al Comisiei; ia act de raportul Comisiei privind evaluarea posibilităților de raționalizare și simplificare a procesului de aplicare a unui mecanism de asigurare a capacității COM(2025)0065. și de lucrările în curs referitoare la cadrul privind ajutoarele de stat în contextul Pactului pentru o industrie curată, cu propuneri concrete de accelerare a procesului de aprobare; constată că, deși piața de echilibrare oferă servicii esențiale pe termen scurt, ea nu este încă favorabilă investițiilor și, prin urmare, invită Comisia să prevadă stimulente pentru a dezvolta activele flexibile de care piețele de echilibrare au nevoie urgentă;

6.subliniază că decarbonizarea ar trebui să țină seama de particularitățile statelor membre și ale regiunilor lor, inclusiv ale teritoriilor ultraperiferice ale Europei și ale regiunilor care beneficiază de Fondul pentru o tranziție justă, de nivelul lor de acces la diferite tipuri de surse de energie curate, de nevoile industriilor și de vulnerabilitatea cetățenilor lor, pentru a garanta o tranziție justă care să mențină securitatea energetică creând sinergii între ambițiile climatice, condițiile geografice și naturale și realitățile economice și sociale;

7.observă că este nevoie de o abordare mai amplă a flexibilității în materie de combustibili nefosili și a stocării energiei, care să țină seama de molecule și de căldură; pune în evidență potențialul sistemelor de încălzire centralizată, care pot folosi stocarea termică pentru a reduce temperatura buclei și pentru a încorpora căldura reziduală, energia solară, energia geotermică și din alte surse regenerabile, utilizând, după caz, gaze naturale într-o perioadă de tranziție; atrage atenția asupra rolului important pe care îl poate juca utilizarea optimă a cogenerării de înaltă eficiență, în conformitate cu Directiva privind eficiența energetică, în ceea ce privește contribuția la echilibrarea rețelei de energie electrică și la competitivitatea anumitor sectoare industriale, în special a celor care nu dispun de modalități alternative de producere a energiei termice la prețuri accesibile în procesele lor industriale; subliniază că trebuie să se modernizeze și să se extindă rețelele de încălzire centralizată în acest scop;

8.subliniază că neutralitatea tehnologică joacă un rol esențial în întărirea securității aprovizionării cu energie, evitând în același timp efectele de blocare și promovând sustenabilitatea, eficiența economică și o tranziție justă; reamintește că trebuie să se investească într-un portofoliu divers de tehnologii curate, care să permită regiunilor să adopte tehnologiile cele mai adecvate nevoilor lor într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor, făcând energia mai abordabilă și mai accesibilă;

9.constată că raportul Draghi A se vedea „Raportul Draghi privind competitivitatea UE”, https://commission.europa.eu/topics/eu-competitiveness/draghi-report_en. subliniază că o reducere a dependenței de importurile de combustibili fosili ar spori competitivitatea UE, accesibilitatea din punct de vedere financiar și securitatea aprovizionării; constată că gazele naturale sunt în prezent o componentă a securității energetice a UE, cu o cerere de 320 de miliarde de metri cubi în 2024, și ia act de previziunile Agenției Internaționale a Energiei (AIE) care indică o cerere moderată de 260 de miliarde de metri cubi anual până în 2035 Agenția Internațională a Energiei, 2024 World Energy Outlook (Perspectivele mondiale în domeniul energiei pentru 2024), CE 4Q Raport privind piața gazelor 2024., în timp ce un scenariu REpowerEU preconiza o posibilă reducere a cererii cu 184 de miliarde de metri cubi până în 2030, ceea ce reprezintă o scădere cu aproximativ 50 % a cererii de gaze naturale în mai puțin de cinci ani, comparativ cu cererea de 356 de miliarde de metri cubi în 2022; reamintește propunerea Draghi de a stabili o strategie cuprinzătoare pentru gazele naturale, care să îi gestioneze rolul în timpul tranziției și să asigure aprovizionarea cu gaze naturale, care ar trebui să ghideze alegerile în materie de infrastructură, parteneriatele internaționale și legislația; constată cu îngrijorare că politicile inconsecvente în domeniul gazelor naturale au slăbit poziția de negociere a întreprinderilor din UE, expunându-le la prețurile de pe piața spot mondială și creând un decalaj potențial între ceea ce a garantat prin contract UE și ceea ce se va importa în timp;

10.subliniază că dezvoltarea energiei nucleare rămâne o prerogativă națională în cadrul dreptului UE; constată că, pentru statele membre care aleg să includă energia nucleară în mixul lor energetic, aceasta poate juca un rol important într-un sistem energetic integrat, în care pătrund tot mai mult sursele regenerabile de energie; constată că mai multe state membre consideră că trebuie susținută dezvoltarea și implementarea tehnologiilor nucleare existente și de nouă generație, precum și întregul ciclu al combustibilului nuclear, ceea ce va contribui la crearea unui lanț tehnologic de aprovizionare competitiv în UE, pentru a asigura autonomia strategică deschisă; subliniază că este important să se evalueze costul total al întregului ciclu de viață al energiei nucleare, inclusiv al construcției, exploatării, securității, impactului asupra mediului și sănătății, gestionării deșeurilor și dezafectării; ia act de dependența actuală și continuă de furnizorii străini, aproximativ 97 % din aprovizionarea UE cu uraniu natural în 2022 provenind din surse străine Raportul anual pe 2023 al Agenției de Aprovizionare a Euratom. și subliniază că trebuie să se diversifice sursele de aprovizionare cu uraniu și combustibil nuclear și să se dea curs recomandării Agenției de Aprovizionare a Euratom în ceea ce privește dezvoltarea unor lanțuri de aprovizionare fiabile pentru a răspunde cererii tot mai mari de tehnologii nucleare și de tehnologii nucleare noi; ia act, în acest sens, de decizia recentă a Băncii Europene de Investiții de a-și reînnoi sprijinul pentru consolidarea capacităților europene de îmbogățire a uraniului; subliniază că reactoarele modulare mici (SMR) și reactoarele modulare avansate (AMR) au potențialul de a spori securitatea energetică, furnizând energie cu emisii scăzute de dioxid de carbon; constată totuși că tehnologia nu este încă pe deplin dezvoltată; salută evaluarea anunțată a posibilității de a raționaliza practicile de acordare a licențelor pentru noile tehnologii din domeniul energiei nucleare, cum ar fi SMR;

11.recunoaște că energia din surse regenerabile favorizează autonomia energetică și securitatea aprovizionării pe termen lung; subliniază că sursele regenerabile de energie sunt esențiale pentru a asigura securitatea energetică, deoarece constituie deja principala sursă de energie produsă pe plan intern pentru UE; subliniază că este important să se maximizeze utilizarea capacităților existente de energie din surse regenerabile, în special abordând problema restricționării, întrucât congestionarea rețelei în UE a redus cu peste 12 TWh energia electrică din surse regenerabile în 2023, generând o cantitate suplimentară de 4,2 milioane de tone de emisii de CO2 ACER, Transmission capacities for cross-zonal trade of electricity and congestion management in the EU (Capacități de transport pentru comerțul interzonal cu energie electrică și gestionarea congestiilor în UE). Raportul de monitorizare a pieței pentru 2024, p. 52.; constată că sursele regenerabile de energie au contribuit deja la reducerea dependenței UE de gazele rusești, deoarece acestea reprezentau 25 % din energie și 45 % din energia electrică consumată în UE în 2023; reafirmă că este important ca UE să sprijine constant dezvoltarea și implementarea tehnologiilor consacrate în domeniul energiei din surse regenerabile, cum ar fi energia solară, eoliană, geotermică și pompele de căldură; reiterează că trebuie acordat sprijin în materie de politici și de investiții pentru sectoarele mai puțin dezvoltate sau emergente, pentru a accelera implementarea tehnologiilor din domeniul energiei din surse regenerabile care sunt cele mai relevante, în funcție de contextul naționale și local, cum ar fi tehnologiile geotermice inovatoare, biometanul, energia solară termică, energia marină, energia maremotrică, energia osmotică și energia solară concentrată; își exprimă îngrijorarea că, în lipsa unor politici de sprijin țintite, este posibil ca unele tehnologii inovatoare să nu ajungă să fie comercializate în timp util și, prin urmare, invită statele membre să sprijine cercetarea, demonstrarea, adoptarea pe piață și extinderea acestora; invită Comisia să prezinte un plan de investiții pentru aceste tehnologii în domeniul energiei din surse regenerabile;

12.constată, în special, potențialul energiei geotermice, estimat să ajungă la 510 GW până în 2035, cu un factor de capacitate de 80-90 %; evidențiază că vaste resurse sunt neexploatate în anumite regiuni ale UE și invită Comisia să dea curs solicitării Parlamentului de a sprijini dezvoltarea energiei geotermice, inclusiv prin crearea unor instrumente de atenuare a riscurilor;

13.solicită AIE să efectueze o analiză pentru a evalua posibilitățile de utilizare a resurselor de gaze naturale ale UE; constată că producția internă de gaze naturale a UE a scăzut cu peste o treime între 2020 și 2023 și că, potrivit estimărilor, această scădere va continua fără o creștere semnificativă pe termen scurt a producției de gaze verzi din UE, inclusiv de biogaz și biometan; constată că raportul Draghi subliniază că, deși decarbonizarea se face treptat și se trece la hidrogen și gaze verzi în conformitate cu RED III și REPowerEU ca măsură tranzitorie, producția internă de gaze naturale ar putea, de asemenea – atunci când statele membre consideră că acest lucru se justifică – juca un rol în securitatea aprovizionării și în evitarea expunerii la evoluții geopolitice negative;

14.subliniază că diversificarea este vitală pentru a atenua riscul de dominare a furnizorilor într-un context geopolitic în schimbare; consideră că UE trebuie să consolideze parteneriatele internaționale cu furnizori fiabili de energie, materii prime și componente de tehnologie curată în toate regiunile lumii și, în special, cu țările din Spațiul Economic European;

15.subliniază că consolidarea securității energetice necesită o abordare holistică, în special prin îmbunătățirea eficienței energetice în principalele sectoare ale utilizării finale a energiei, cum ar fi clădirile și industria, prin promovarea economiilor de energie, stimularea investițiilor în cercetare și dezvoltare și asigurarea unei participări semnificative a cetățenilor, toate acestea fiind esențiale pentru realizarea unui sistem energetic rezilient, sustenabil și favorabil incluziunii;

16.invită Comisia să țină seama de viitoarele necesități în domeniul capabilităților și al mobilității militare în dezvoltarea sistemului energetic al UE; constată cu îngrijorare că UE depinde în mare măsură de importuri în ceea ce privește țițeiul și produsele petroliere; invită Comisia să pregătească o strategie cuprinzătoare privind combustibilii lichizi pentru a se asigura că armata are acces imediat la aceștia într-o situație de criză și pentru a reduce dependența de lanțurile de import vulnerabile și de producătorii nefiabili, în special prin dezvoltarea combustibililor sintetici avansați (cum ar fi combustibilii de aviație durabili și e-combustibilii) în Europa;

17.atrage atenția asupra recomandării din raportul Niinistö referitoare la necesitatea de a continua lucrările privind coridoarele prioritare de transport cu dublă utilizare pentru nevoile logistice civile și de apărare și privind extinderea lanțurilor de aprovizionare cu combustibil pentru forțele armate de-a lungul acestor coridoare, precum și constituirea de stocuri și rezerve strategice de energie, care ar putea fi deosebit de utile pentru regiunile în care infrastructurile de gazoducte și de stocare a combustibilului sunt insuficient dezvoltate; invită, în acest sens, Comisia să revizuiască Directiva privind stocurile petroliere în lumina recentelor schimbări geopolitice și a nevoilor în materie de pregătire militară pentru a consolida securitatea energetică și reziliența împotriva riscurilor militare emergente;

18.recunoaște rapiditatea cu care se accelerează cererea de energie ca urmare a dezvoltării sectorului digital, nevoile energetice ale centrelor de date și ale sistemelor de inteligență artificială fiind deosebit de ridicate; subliniază că această evoluție evidențiază necesitatea de a adopta urgent politici solide în materie de eficiență energetică și accentuează că este important ca UE să caute proactiv soluții sustenabile și orientate către viitor pentru a răspunde acestei cereri tot mai mari, menținând în același timp reziliența sistemului său energetic;

19.constată că blocajele din infrastructură împiedică beneficiile integrării sectoriale să se concretizeze și agravează amenințările la adresa securității energetice; subliniază că este important să se investească în noi rețele energetice, inclusiv în interconexiuni transfrontaliere și în rețele din largul mării, și să se optimizeze infrastructura existentă pentru a crește capacitatea utilizându-se tehnologii de îmbunătățire a rețelelor (GET) cu reducerea simultană a nevoilor de infrastructuri noi, pentru a permite integrarea surselor regenerabile de energie și a altor instalații de nouă generație, pentru a elimina decalajele de preț, a îmbunătăți eficiența generală a sistemului și a promova solidaritatea între statele membre în cazul unei crize energetice; subliniază necesitatea unei bune planificări tehnice a infrastructurii, care să țină seama de caracteristicile geografice și naturale, asigurându-se în același timp viabilitatea pe termen lung și evitându-se crearea de active depreciate;

20.invită Comisia să evalueze de urgență zonele în care interconexiunile sunt insuficiente pentru atingerea obiectivului actual de interconectare de 15 %, astfel cum este prevăzut în Regulamentul (UE) 2018/1999 Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind subvențiile străine care denaturează piața internă (JO L 328, 21.12.2018, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2018/1999/oj).; subliniază importanța proiectelor de interes comun (PIC) pentru asigurarea unui flux eficient și sigur de energie electrică între statele membre și regiuni, consolidându-se astfel integrarea transfrontalieră și solidaritatea energetică pe teritoriul UE; recunoaște rolul Mecanismului pentru interconectarea Europei pentru energie (MIE-E) în finalizarea investițiilor menționate mai sus și își reiterează solicitarea ca finanțarea acestuia să fie majorată în mod semnificativ atunci când se propune următorul cadru financiar multianual;

21.invită statele membre să accelereze procedurile de autorizare pentru instalațiile și rețelele de energie electrică; constată că procedurile de autorizare excesiv de lungi ar putea crea o insecuritate juridică, subminând adecvarea resurselor prin întârzierea punerii în aplicare a proiectelor critice – fie pentru retehnologizarea sau modernizarea siturilor de producție existente, fie pentru dezvoltarea infrastructurii de transport, distribuție sau stocare; salută progresele pozitive înregistrate în ceea ce privește dispozițiile adoptate în cea mai recentă revizuire a Directivei privind energia din surse regenerabile și a Regulamentului de urgență privind autorizarea Regulamentul (UE) 2022/2577 al Consiliului din 22 decembrie 2022 de stabilire a unui cadru pentru accelerarea implementării energiei din surse regenerabile (JO L 335, 29.12.2022, p. 36, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2022/2577/oj)., în sensul accelerării, raționalizării și simplificării procedurilor de acordare a autorizațiilor;

22.reamintește că schimbările climatice continuă să se agraveze, punând o presiune tot mai mare asupra sistemului energetic din cauza fenomenelor meteorologice extreme, cum ar fi valurile de căldură care conduc la oprirea centralelor termice, secetele care reduc producția și furtunile, inundațiile și incendiile puternice care afectează rețelele electrice și conductele de gaze; evidențiază că efectele schimbărilor climatice asupra unităților de producție, a rețelelor și a practicilor de consum ar trebui mai bine integrate în modelarea și pregătirea infrastructurii energetice; accentuează că este nevoie de o planificare a sistemului energetic care să asigure reziliență și care să includă strategii de adaptare la schimbările climatice, cum ar fi tehnologiile avansate de răcire, flexibilitatea rețelei, generarea descentralizată de energie din surse regenerabile și o mai bună protecție a infrastructurii; subliniază importanța includerii în proiectele energetice, încă din primele etape de dezvoltare, a unui plan prin care să se anticipeze schimbările climatice, bazat pe o evaluare inițială a riscurilor;

23.invită Comisia să dezvolte în continuare premisele din Directiva (UE) 2022/2557 Directiva (UE) 2022/2557 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2022 privind reziliența entităților critice și de abrogare a Directivei 2008/114/CE a Consiliului (JO L 333, 27.12.2022, p. 164, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2022/2557/oj). privind reziliența entităților critice, facilitând punerea în aplicare deplină și armonizată a acesteia prin comunicarea de bune practici, materiale de orientare și metodologii, precum și prin activități și exerciții de formare transfrontaliere, pentru a sprijini statele membre, autoritățile competente și entitățile energetice de importanță critică;

24.reliefează că este necesar să se investească în apărarea și reziliența infrastructurii energetice în fața amenințărilor generate de om, cum ar fi atacurile militare, hibride și cibernetice; își exprimă îngrijorarea cu privire la recentele incidente de sabotaj din Marea Baltică și solicită acțiuni mai ferme la nivelul UE pentru a proteja infrastructura energetică critică a UE, inclusiv conexiunile transfrontaliere cu țările din afara UE, cum ar fi conductele și cablurile submarine, parcurile eoliene din largul mării și interconexiunile, concepute pentru a sprijini statele membre cele mai afectate și pentru a completa măsurile naționale; salută în acest sens comunicarea comună referitoare la Planul de acțiune al UE privind securitatea cablurilor;

25.observă că descentralizarea sistemului energetic, care îmbunătățește reziliența și facilitează totodată tranziția energetică, împreună cu diversificarea surselor și creșterea autonomiei, reduc dependența de centralele electrice centralizate, reduc la minimum riscurile de întrerupere a alimentării, îmbunătățesc stabilitatea rețelei și facilitează redresarea mai rapidă în urma perturbărilor; subliniază, în același timp, că numărul mai mare de surse de energie îndepărtate și dispersate, stocarea energiei și noile conexiuni impun măsuri mai puternice pentru a se asigura o bună protecție a infrastructurii;

26.invită Comisia să tragă învățăminte din războiul din Ucraina, luând act, în special, de rolul esențial al interconectării rețelelor electrice, al microrețelelor, al energiei fotovoltaice distribuite, al energiei eoliene și al stocării energiei în acumulatori, în asigurarea unei mai mari reziliențe a rețelei de energie electrică împotriva atacurilor militare, inclusiv a atacurilor cibernetice, a dronelor și a rachetelor; salută eforturile susținute ale Ucrainei de a menține funcționalitatea și siguranța sistemului său energetic în timpul războiului de agresiune al Rusiei și subliniază că sprijinirea Ucrainei presupune și o contribuție la protejarea integrității rețelei sale electrice naționale;

27.constată cu îngrijorare că micile resurse de energie distribuită (DER) conectate la internet, cum ar fi invertoarele, nu fac obiectul unor proceduri corespunzătoare de evaluare a conformității în cadrul legislației privind securitatea cibernetică, cum ar fi Regulamentul privind reziliența cibernetică Regulamentul (UE) 2024/2847 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2024 privind cerințele orizontale în materie de securitate cibernetică pentru produsele cu elemente digitale și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 168/2013 și (UE) 2019/1020, precum și a Directivei (UE) 2020/1828 (Regulamentul privind reziliența cibernetică) (JO L, 2024/2847, 20.11.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2024/2847/oj)., și întrucât acestea pot fi controlate de la distanță, iar softul lor poate fi actualizat de producători, care nu sunt, în multe cazuri, vânzători de încredere, acești vânzători nefiabili ar putea prelua controlul asupra rețelelor electrice ale UE; îndeamnă Comisia să stabilească evaluări obligatorii ale riscurilor pentru DER, în funcție de țara de origine, asigurând o supraveghere strictă a dispozitivelor controlate din jurisdicții cu potențiale probleme de securitate și impunându-le cerințe de localizare; solicită să se asigure o mai mare reziliență a lanțurilor de aprovizionare europene prin promovarea producției de DER pe teritoriul UE și prin încurajarea alianțelor cu parteneri internaționali de încredere; subliniază că sunt necesare un număr corespunzător de specialiști în securitatea cibernetică și o coordonare strânsă între statele membre pentru a fi tratate aceste vulnerabilități;

28.invită întreprinderile energetice care gestionează infrastructura critică să colaboreze îndeaproape cu Agenția UE pentru Securitate Cibernetică și să se doteze cu cele mai avansate instrumente de securitate cibernetică; consideră că ar trebui intensificată cooperarea cu NATO în domeniul securității cibernetice, pentru a se contracara amenințările hibride la adresa securității energetice a Europei;

29.observă că statele membre trebuie să depună toate eforturile pentru a-și spori reziliența, care include capacitatea de a preveni incidentele, de a se proteja împotriva acestora, de a răspunde la acestea, de a rezista la incidente, de a atenua incidentele, de a absorbi incidentele, de a se adapta la acestea și de a se redresa în urma acestora, ținând seama pe deplin de interdependența pieței energiei din UE și de potențialul efect de domino pe care îl pot avea în întreaga Uniune disfuncționalitățile infrastructurii dintr-o țară; subliniază, în special, necesitatea de a se consolida aspectul redresării, acest lucru putând fi realizat printr-un mecanism european eficient de remediere și răspuns și prin planuri operative naționale și regionale, care pot servi drept element important în strategia de descurajare a UE; constată importanța solidarității în cadrul UE pentru a se răspunde la potențialele incidente de infrastructură, asigurându-se acțiuni coordonate și un sprijin reciproc între statele membre;

30.reamintește că infrastructura energetică constituie un sector deosebit de sensibil, care trebuie protejat de interesele străine; cere insistent statelor membre și Comisiei să combată riscurile de securitate legate de investițiile străine în infrastructura energetică și de achizițiile străine de infrastructuri energetice; își exprimă îngrijorarea cu privire la o serie de investiții străine potențial sensibile, în special în rețele; salută, în acest sens, revizuirea în curs a Regulamentului privind examinarea investițiilor străine Regulamentul (UE) 2019/452 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 martie 2019 de stabilire a unui cadru pentru examinarea investițiilor străine directe în Uniune (JO L 79 I, 21.3.2019, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2019/452/oj). ca un pas oportun către adoptarea unei abordări strategice stricte față de dezvoltarea și supravegherea infrastructurii energetice europene;

31.evidențiază că securitatea energetică ar trebui să cuprindă aprovizionarea cu tehnologii ecologice esențiale, componente și materii prime critice și observă că acestea trebuie obținute din surse diversificate; solicită un sprijin sporit pentru industria producătoare de rețele a UE ca pilon strategic al tranziției energetice, cu un accent deosebit pe asigurarea unui mediu normativ echitabil și competitiv pentru producătorii europeni, explorându-se în același timp potențialul cerințelor locale privind conținutul pentru a consolida securitatea energetică, reziliența lanțului de aprovizionare și competitivitatea industrială; solicită actualizarea cadrului privind achizițiile publice, pentru a simplifica și a reduce sarcina administrativă pentru operatorii de rețea în ceea ce privește accesul la tehnologiile de rețea necesare;

32.subliniază importanța integrării principiilor circularității în conceperea infrastructurii și a echipamentelor critice și solicită un sprijin sporit pentru punerea lor în practică, cu scopul de a reduce dependența UE de importurile de materii prime străine și de a spori eficiența în utilizarea resurselor;

33.subliniază că provocările reprezentate de lipsa de solidaritate în UE și de unele state membre care acordă prioritate unor anumite interese au sensibilizat întregul continent cu privire la pericolele dependenței de un furnizor de energie nefiabil care instrumentalizează exporturile de energie; subliniază că lecțiile învățate din războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei trebuie să se afle în centrul viitoarelor acțiuni ale UE, evidențiind în special importanța critică a unui răspuns european unit pentru a elimina dependențele periculoase în aprovizionarea cu energie;

34.subliniază că UE a înregistrat progrese în ceea ce privește reducerea dependenței sale energetice în mare parte datorită planului REPowerEU și celor 16 pachete de sancțiuni, ceea ce a dus la scăderea importurilor de gaze din Rusia (gazoducte și GNL) de la 45 % din totalul importurilor de gaze ale UE în 2021 la 19 %, conform situației din 2024;

35.își exprimă profunda îngrijorare cu privire la faptul că UE încă se bazează pe gazele din Rusia și, în plus, a înregistrat recent o majorare a importurilor, acestea crescând cu 18 % în 2024 și continuând să crească în 2025 Adaptat în funcție de date mai recente – „The final push for EU Russian gas phase-out”, Ember, 27 martie 2025.; constată că, numai în 2024, statele membre au achiziționat GNL rusesc în valoare estimată de 7 miliarde EUR, iar de la invadarea Ucrainei de către Rusia, UE a importat petrol și gaze rusești în valoare de 200 de miliarde EUR – alimentând masiv Centrul de cercetare privind energia și aerul curat, „Financing Putin’s war: Fossil fuel imports from Russia during the invasion of Ukraine”, https://energyandcleanair.org/financing-putins-war/. mașina de război a Rusiei;

36.salută publicarea unei foi de parcurs pentru renunțarea treptată la importurile de energie din Rusia, care trebuie să pregătească terenul pentru oprirea lor definitivă cât mai curând posibil;

37.salută interzicerea treptată a importurilor de gaze din Rusia, propusă de Comisie; subliniază că trebuie introdusă o interdicție la nivelul UE asupra tuturor importurilor de gaze naturale din Rusia până cel târziu în 2027, precum și asupra contractelor noi și a contractelor spot existente până la sfârșitul anului 2025; insistă asupra faptului că statele membre, inclusiv cele care beneficiază în prezent de derogări specifice pentru importurile de petrol din Rusia, ar trebui, în cele din urmă, să elimine treptat aceste importuri până cel târziu în 2027; salută viitoarele propuneri legislative în acest sens și invită Comisia să analizeze cum pot fi utilizate toate instrumentele de tranziție disponibile care ar putea duce la încetarea importurilor de combustibili fosili din Rusia până în 2027, cum ar fi introducerea unui sistem obișnuit de cote pentru importurile de gaze din Rusia în UE și introducerea unui preț maxim pentru GNL provenit din Rusia, în urma unei evaluări a impactului asupra pieței și a prețurilor; invită Comisia să pună la dispoziția întreprinderilor din UE seturi de instrumente eficace și solide din punct de vedere juridic, pentru a le facilita eforturile de reziliere a contractelor pe termen lung cu furnizorii din Rusia, fără a fi penalizate;

38.invită statele membre să includă livrările de gaze către UE de la terminalele Yamal LNG și Arctic LNG 2 în domeniul de aplicare al sancțiunilor UE și, respectiv, să sancționeze flota unică de nave transportatoare de GNL cu clasă de gheață legate de proiectul Yamal LNG; ia act de faptul că sancționarea transportatorilor de GNL ar fi foarte eficace, deoarece numărul navelor de transport de GNL cu clasă de gheață din lume este limitat; subliniază că acțiunile menționate mai sus ar necesita evaluări corespunzătoare ale impactului juridic și economic asupra întreprinderilor europene vizate și asigurarea faptului că acestea pot rezilia contractele;

39.salută includerea în foaia de parcurs a lanțului de aprovizionare cu material nuclear; constată cu îngrijorare că combustibilul nuclear rusesc rămâne prezent pe piața UE, inclusiv prin lanțuri de aprovizionare indirecte, și că, în 2023, 23,5 % din uraniul consumat în UE provenea din Rusia, iar 30,1 % din uraniul utilizat în flota nucleară a UE a fost îmbogățit de Rusia; ia act de faptul că, deși furnizorii interni măresc capacitatea instalațiilor lor europene pentru a răspunde cererii mai mari, pe măsură ce instalațiile renunță în mod proactiv la sursele rusești, sunt necesare de urgență decizii politice clare la nivelul UE și la nivel național pentru a aborda vulnerabilitățile menționate mai sus din lanțul de aprovizionare cu material nuclear; solicită, prin urmare, un sprijin pentru proiectele din Uniune care contribuie la o mai mare autonomie și securitate a aprovizionării cu combustibil nuclear;

40.își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că datele oficiale nu oferă o imagine completă a importurilor de energie din Rusia și a destinației finale a acestora, deoarece pe piața UE continuă să intre petrol și gaze rusești redenumite; constată cu regret că, în unele cazuri, acest lucru are loc cu acordul actorilor statali implicați;

41.este de acord cu ideea că o evaluare corespunzătoare a volumului importurilor de energie din Rusia este o condiție indispensabilă pentru eliminarea treptată a acestei dependențe; regretă dezinformarea continuă cu privire la importurile de energie din Rusia și subliniază necesitatea unei mai mari transparențe pe piața energetică a UE; invită statele membre să publice date privind originea gazelor rusești importate, exportate și consumate și îndeamnă la aplicarea tuturor măsurilor împotriva dezinformării cu privire la importurile de energie din Rusia; observă că obligațiile de raportare aplicabile, prevăzute în Regulamentul (UE) 2024/1787 privind reducerea emisiilor de metan în sectorul energetic, pot contribui la atingerea acestui obiectiv;

42.salută viitoarele propuneri privind mecanismele de transparență, monitorizare și trasabilitate, deoarece punerea efectivă în practică a sancțiunilor depinde de existența unor mecanisme de control compatibile în toate statele membre; evidențiază necesitatea stringentă de a se elabora un mecanism legislativ care să asigure transparența și trasabilitatea gazelor naturale provenite din Rusia și exportate în UE sub formă de gaz natural lichefiat și prin conducte, care să vizeze în final și importurile de petrol; subliniază că acest mecanism ar trebui extins în viitor și la importurile de energie din alte surse; consideră că pentru acest mecanism va fi nevoie de o cooperare între diferite servicii, printre care și serviciile UE din domeniul concurenței, Agenția pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER) și autoritățile vamale naționale; solicită statelor membre să aibă în vedere consolidarea competențelor de anchetă penală ale autorităților vamale naționale, pentru a se asigura eficacitatea mecanismului de mai sus, și introducerea unor măsuri disuasive și a unor amenzi suficient de aspre, cum ar fi sancțiuni financiare corespunzătoare pentru nerespectarea sancțiunilor;

43.subliniază că trebuie adoptat un cadru juridic pentru diversificare, care să impună fiecărui stat membru să pregătească, în mod coordonat și prin intermediul autorităților competente corespunzătoare, un plan de renunțare definitivă la sursele de energie rusești, și să sprijine și să supravegheze pregătirea și punerea în aplicare a unor planuri de renunțare specializate la nivelul întreprinderilor care își desfășoară activitatea în sectoarele lor energetice respective; consideră că aceste planuri ar trebui să includă elemente privind producția internă și reducerea cererii;

44.condamnă apelurile la reluarea importurilor de energie din Rusia în urma unui acord de pace în Ucraina; respinge cu fermitate ideea unei posibile certificări a conductei Nord Stream 2 și insistă asupra dezafectării complete a conductelor Nord Stream; avertizează UE să nu redevină dependentă de un furnizor nefiabil și invită Comisia și statele membre să conceapă măsuri de prevenire a acestui lucru, cum ar fi contrasemnarea de către Comisie a oricăror eventuale contracte cu Rusia sau folosirea obligatorie a platformei AggregateEU pentru acest tip de achiziții;

45.reamintește că energia este o necesitate fundamentală; subliniază că eliminarea treptată a importurilor de energie din Rusia trebuie să fie un efort colectiv, asigurându-se că niciun stat membru, nicio întreprindere și nicio gospodărie nu este lăsată în urmă; subliniază că statele membre nu se află în aceeași situație pentru a putea elimina treptat importurile de energie din Rusia în același mod și, prin urmare, îndeamnă la o solidaritate puternică între acestea, alături de adoptarea de către Comisie a unor măsuri de sprijin corespunzătoare, pentru a se asigura o tranziție justă și coordonată;

46.ia act de faptul că, pe termen scurt, este necesar să se înlocuiască importurile de energie din Rusia, eliminate treptat, cu surse fiabile din afara UE și, prin urmare, îndeamnă Comisia să propună măsuri care să asigure înlocuirea lor în măsură suficientă de către parteneri de încredere; subliniază, cu toate acestea, că aprovizionarea cu energie din Rusia nu ar trebui înlocuită cu noi dependențe în aprovizionare și, prin urmare, că, pe termen lung, importurile de energie ar trebui reduse treptat prin măsuri eficace de sprijinire a decarbonizării, a electrificării și a eficienței energetice și a economiilor de energie în sectoarele în care acest lucru este posibil și rentabil, precum și prin dezvoltarea producției interne de energie în conformitate cu planul REPowerEU;

47.subliniază că dependența energetică de Rusia nu ar trebui înlocuită cu noi dependențe de furnizori unici de tehnologii, componente sau materii prime energetice de importanță critică;

48.salută viitoarea revizuire a arhitecturii securității aprovizionării, inclusiv a Regulamentului privind siguranța furnizării de gaze și a Regulamentului privind pregătirea pentru riscuri în domeniul energiei electrice, precum și a altor acte legislative relevante; consideră că noua arhitectură de securitate a aprovizionării a UE ar trebui să reflecte astfel de schimbări fundamentale cum ar fi integrarea transsectorială tot mai puternică a sistemului energetic, noul peisaj geopolitic, schimbarea profundă a rutelor de aprovizionare, impactul schimbărilor climatice, precum și schimbările legate de maturitatea tehnologiilor energetice, care se reflectă în schimbarea costurilor egalizate ale energiei, și oportunitățile pe care aceasta le prezintă pentru tranziția energetică;

49.subliniază că eficiența energetică joacă un rol esențial în consolidarea securității aprovizionării cu energie, prin reducerea cererii globale de energie, reducerea dependenței de importurile de energie și creșterea rezilienței sistemului; consideră că noul cadru privind securitatea aprovizionării ar trebui extins pentru a reflecta o nouă abordare față de securitatea aprovizionării cu energie, bazată nu numai pe sursele de energie, ci și pe principiul „eficiența energetică înainte de toate”, pe economiile de energie, pe eficiența costurilor și pe capacitatea de a produce diferite tipuri de energie pe plan intern; observă că, pe termen scurt, Uniunea ar trebui să se concentreze pe renunțarea efectivă și permanentă la importurilor de energie din Rusia, fără portițe de revenire, inclusiv prin asigurarea aprovizionării din alte surse de la parteneri de încredere și o mai bună utilizare a infrastructurii existente, continuând, în paralel, să dezvolte alternative interne la produsele energetice importate, acolo unde este posibil; subliniază, cu toate acestea, imperativul de a se dezvolta o arhitectură de securitate a aprovizionării adaptată exigențelor viitorului, care să reducă în mod sistematic dependența de actorii externi, în special prin promovarea eficienței energetice, promovarea economiilor de energie, îmbunătățirea circularității și asigurarea creșterii susținute a producției interne de energie curată și a unei infrastructuri energetice descentralizate și bine protejate;

50.subliniază necesitatea de a se acorda prioritate rezilienței infrastructurii energetice, pe baza lecțiilor învățate din războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, a atacurilor ce au vizat concret sistemele sale energetice și a avantajelor pe care le prezintă sistemele energetice descentralizate; consideră că noile unități energetice ar trebui să fie concepute cu elementul rezilienței inclus, chiar și în fața unor posibile amenințări militare și evenimente meteorologice extreme;

51.evidențiază că este nevoie de o cooperare mai strânsă între toți actorii în ceea ce privește reziliența infrastructurii energetice atât față de impactul schimbărilor climatice, cât și față de amenințările generate de om; subliniază că protecția acestei infrastructuri necesită implicarea mai puternică a guvernelor, inclusiv prin parteneriate de tipul public-privat; salută, în acest sens, recomandarea din raportul Niinistö de a se iniția o colaborare cu sectorul privat în vederea instituționalizării eforturilor de reducere a riscurilor, a testelor de rezistență intersectoriale și a măsurilor proactive de securitate; invită Comisia să se asigure ca o astfel de cooperare se reflectă în planurile care vizează gestionarea incidentelor și redresarea ulterioară și face obiectul unor exerciții periodice; ia act de faptul că strategia de pregătire a Uniunii include acțiuni de consolidare a parteneriatelor de tipul public-privat și invită Comisia să dezvolte în continuare măsuri specifice corespunzătoare pentru sectorul energetic în cadrul revizuirii arhitecturii pentru securitatea aprovizionării;

52.observă că în arhitectura pentru securitatea aprovizionării trebuie să se prevadă includerea gazelor din surse regenerabile și cu emisii scăzute de dioxid de carbon, cum ar fi biometanul și hidrogenul; reamintește că în Strategia privind hidrogenul s-a recunoscut deja rolul pe care îl poate juca producția de hidrogen din surse regenerabile și cu emisii scăzute de dioxid de carbon în asigurarea flexibilității și a capacităților de stocare într-un sistem energetic integrat, cu o pondere ridicată a energiei din surse regenerabile; invită Comisia să recunoască caracterul reciproc complementar al hidrogenului și al energiei electrice în viitorul plan de acțiune pentru electrificare, în conformitate cu integrarea sectorului energetic, și să stabilească condiții clare pentru intensificarea producției de hidrogen cu scopul de a se aduce o contribuție la tranziția energetică, în special în sectoarele greu de decarbonizat;

53.evidențiază că riscurile legate de accesibilitatea prețurilor trebuie incluse în evaluările naționale ale riscurilor; cere ca măsurile naționale de pregătire pentru riscuri să fie puse în aplicare transparent, pentru a cultiva o mai mare încredere între statele membre; constată avantajele unei mai mari coerențe în ceea ce privește categoriile de consumatori protejați (categorii consecvente și clasificarea pe categorii de prioritate a utilizatorilor rețelei în caz de debranșare), pentru a se favoriza stabilirea unor planuri coordonate de reducere a sarcinii consumatorilor, inclusiv a unor planuri de sprijinire a gospodăriilor vulnerabile afectate sau expuse riscului de sărăcie energetică în timpul unei crize energetice;

54.subliniază necesitatea unei politici energetice unificate, reziliente și coordonate strategic; subliniază că, odată cu integrarea tot mai puternică a piețelor energetice din UE, securitatea energetică devine treptat o responsabilitate comună a tuturor statelor membre, ceea ce impune solidaritate și coordonare pentru a se evita acțiunile unilaterale care ar putea submina securitatea întregii UE; avertizează că luarea unei decizii unilaterale de către un singur actor de a încheia un acord energetic dăunător cu o țară din afara UE ar putea expune întreaga UE unor noi crize energetice, volatilității prețurilor și unei presiuni geopolitice;

55.observă că este necesară o coordonare mai strânsă între statele membre în ceea ce privește dezafectarea unităților de producție învechite cu impact transfrontalier, precum și în ceea ce privește retragerea din sistem a capacităților de producție pentru a se asigura finalizarea și funcționarea instalațiilor alternative, deoarece acest lucru afectează disponibilitatea și accesibilitatea energiei în țările învecinate;

56.subliniază că tehnologiile bazate pe date ar trebui să aibă un impact pozitiv asupra gestionării securității energetice; recunoaște că este important să dispunem de informații și date cuprinzătoare privind energia pentru a identifica amenințările în continuă evoluție la adresa securității energetice și pentru a lua măsuri de răspuns în fața lor, precum și pentru planificarea infrastructurii, și dorește o mai bună coordonare la colectarea acestor informații și date;

57.invită Comisia să includă în propunerea privind securitatea aprovizionării dispoziții tehnice pentru standardizarea și interoperabilitatea componentelor critice ale sistemului energetic al UE, în special a transformatoarelor de energie electrică, pentru a se garanta că lipsa standardizării nu împiedică solidaritatea europeană;

58.salută înființarea de către Rețeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică (ENTSO-E) a unui nou grup operativ privind securitatea infrastructurilor critice, menit să analizeze și să propună recomandări pe subiectul securității infrastructurii critice; subliniază că este important să se includă lecțiile învățate din experiența Ucrainei, inclusiv competențele de specialitate prețioase ale unității speciale din cadrul operatorului ucrainean de transport (OST) însărcinate cu identificarea și atenuarea amenințărilor la adresa infrastructurii critice; invită Comisia să colaboreze strâns cu ENTSO-E pentru a realiza o evaluare sistemică cuprinzătoare a amenințărilor la adresa rețelei de energie electrică a UE, care trebuie finalizată până în 2026;

59.încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.