(2)Prin adoptarea Regulamentului (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului5, Uniunea a consacrat în legislație un obiectiv obligatoriu de realizare a neutralității climatice la nivelul întregii economii până în 2050, reducând astfel emisiile de gaze cu efect de seră la zero emisii nete până la data respectivă, și un obiectiv de a realiza emisii negative în perioada ulterioară. În plus, regulamentul respectiv a stabilit un obiectiv climatic intermediar obligatoriu al Uniunii pentru 2030 și a prevăzut stabilirea unui obiectiv climatic intermediar la nivelul Uniunii pentru 2040.

__________________

5 Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 iunie 2021 de instituire a cadrului pentru realizarea neutralității climatice și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 401/2009 și (UE) 2018/1999 („Legea europeană a climei”) ( JO L 243, 9.7.2021, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2021/1119/oj).

(3)Ținând seama de avizul științific al Consiliului științific consultativ european privind schimbările climatice („Consiliul consultativ”) și pe baza unei evaluări detaliate a impactului, Comisia a prezentat un obiectiv recomandat de reducere cu 90 % a emisiilor nete de gaze cu efect de seră în comparație cu nivelurile din 1990 pentru 2040 în comunicarea sa din 6 februarie 2024 intitulată „Asigurarea viitorului nostru – Obiectivul climatic al Europei pentru 2040 și calea către neutralitatea climatică până în 2050 pentru o societate durabilă, justă și prosperă6 .

__________________

6 COM(2024) 63 final.

(4)Pentru a propune obiectivul climatic al Uniunii pentru 2040, Comisia a luat în considerare cele mai bune și mai recente dovezi științifice disponibile, inclusiv cele mai recente rapoarte ale Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) și ale Consiliului consultativ; impactul social, economic și de mediu, inclusiv costurile lipsei de acțiune; necesitatea de a asigura o tranziție justă și echitabilă din punct de vedere social pentru toți; rentabilitatea și eficiența economică; competitivitatea economiei Uniunii, în special a întreprinderilor mici și mijlocii și a sectoarelor care sunt cele mai expuse la relocarea emisiilor de carbon; cele mai bune tehnologii disponibile, eficiente din punctul de vedere al costurilor, sigure și scalabile; eficiența energetică, inclusiv principiul „eficiența energetică înainte de toate”, accesibilitatea prețurilor energiei și siguranța alimentării cu energie pentru toate statele membre; echitatea și solidaritatea între statele membre și în interiorul acestora; necesitatea de a asigura eficacitatea de mediu și o evoluție graduală în timp; necesitatea de a menține, gestiona și îmbunătăți absorbanții naturali pe termen lung și de a proteja și reface biodiversitatea, inclusiv în mediul marin; nevoile și oportunitățile în materie de investiții; evoluțiile internaționale și eforturile întreprinse pentru îndeplinirea obiectivelor pe termen lung ale Acordului de la Paris și a obiectivului final al Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice (CCONUSC); informațiile existente despre bugetul orientativ estimat al Uniunii privind gazele cu efect de seră pentru perioada 2030-2050.

(5)Pentru a atinge obiectivul climatic pentru 2040, este esențial, printre altele, să se pună pe deplin în aplicare cadrul convenit de politici pentru 2030, să se asigure competitivitatea și reziliența industriei europene și să se ofere sprijin pentru a o consolida și stimula, să se asigure existența unor sisteme alimentare durabile, precum și reziliența comunităților rurale și a securității alimentare mulțumită unui sector agricol european durabil și solid, să se asigure parcursuri de tranziție bazate pe cele mai bune tehnologii disponibile eficiente din punctul de vedere al costurilor, sigure și scalabile și să se pună un accent mai mare pe o tranziție justă pentru regiunile, sectoarele și gospodăriile vulnerabile afectate, care să nu lase pe nimeni în urmă, de exemplu prin sprijin acordat prin intermediul Fondului social pentru climă, în tranziția către neutralitatea climatică. Mai mult, este esențial să se asigure o concurență loială cu partenerii internaționali și să se utilizeze în mod eficient toate instrumentele economice ale UE pentru a descuraja și contracara practicile comerciale neloiale, să se decarbonizeze sistemul energetic printr-o abordare neutră din punct de vedere tehnologic, care să includă toate soluțiile energetice cu emisii zero sau cu emisii scăzute de dioxid de carbon (inclusiv energia din surse regenerabile, energia nucleară, eficiența energetică, stocarea, CSC, CUC, eliminarea dioxidului de carbon, energia geotermală, hidroenergia, soluțiile bioenergetice durabile și toate celelalte tehnologii energetice actuale și viitoare cu zero emisii nete), să se reducă dependența de importuri și să se diversifice sursele UE de materii prime critice, și să se organizeze un dialog strategic privind cadrul post-2030 cu toate sectoarele relevante, inclusiv industria și transporturile.

(7)Ar trebui să se acorde prioritate reducerii emisiilor interne de gaze cu efect de seră, completând-o cu creșterea absorbțiilor, inclusiv prin recurgerea la soluții naturale și tehnologice. La elaborarea pachetului de politici post-2030, ar trebui să se acorde atenția cuvenită contribuției reducerii brute a emisiilor în raport cu absorbțiile naturale și tehnologice. Absorbțiile naturale au caracteristici de care ar trebui să se țină seama, cum ar fi structura de vârstă a pădurilor, proporția de soluri organice, variabilitatea naturală și incertitudinile legate de impactul schimbărilor climatice, de perturbările naturale și de modificările metodologiilor. Absorbțiile naturale și absorbțiile industriale joacă un rol din ce în ce mai important în economia Uniunii în următoarele decenii, având în vedere necesitatea de a echilibra emisiile și absorbțiile de gaze cu efect de seră cel târziu până în 2050 și emisiile negative ulterioare. Vor fi instituite măsuri de stimulare în contextul revizuirii Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului7 în 2026, ocazie cu care Comisia intenționează să prevadă includerea absorbțiilor permanente de dioxid de carbon interne în schema UE de comercializare a certificatelor de emisii („EU ETS”) pentru a compensa emisiile reziduale greu de redus. Sectorul exploatării terenurilor, al schimbării destinației terenurilor și al silviculturii are de jucat un rol central într-o bioeconomie durabilă și circulară și are potențialul de a oferi beneficii climatice și de mediu pe termen lung, contribuind la tranziția curată a economiei UE și reducând dependențele prin înlocuirea materialelor pe bază de combustibili fosili.

__________________

7 Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unei scheme de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (JO L 275, 25.10.2003, p. 32, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2003/87/oj).

(8)Uniunea dispune de un cadru de reglementare pentru atingerea obiectivului climatic pentru 2030. Printre actele legislative de punere în aplicare a obiectivului respectiv se numără Directiva 2003/87/CE, care instituie EU ETS, Regulamentul (UE) 2018/842 al Parlamentului European și al Consiliului8 , care a introdus obiective naționale de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030, și Regulamentul (UE) 2018/841 al Parlamentului European și al Consiliului9, care prevede obiective de absorbție netă a emisiilor de dioxid de carbon pentru sectorul exploatării terenurilor. Pentru a asigura o tranziție lină către EU ETS2, aplicarea articolului 30k alineatul (2) literele (a)-(e) din Directiva 2003/87/CE ar trebui amânată cu un an. Comisia ar trebui să evalueze modul în care legislația relevantă a Uniunii ar trebui modificată pentru a atinge obiectivul climatic pentru 2040, ținând seama totodată de scăderea capacității absorbanților naturali. Atunci când va elabora cadrul post-2030, Comisia ar trebui să pregătească evaluări detaliate ale impactului, în care să țină seama de propria analiză a planurilor naționale integrate privind energia și clima, de contextul geopolitic, inclusiv de nevoia de a garanta că Uniunea și statele sale membre au capacitatea de a spori și de a consolida rapid capabilitățile lor defensive prin abordarea potențialelor obstacole, fără a se renunța la stimulentele pentru decarbonizarea industrială, de impactul asupra competitivității, asupra întreprinderilor mici și mijlocii și a industriilor mari consumatoare de energie, precum și de impactul asupra costurilor energiei și asupra nevoilor în materie de investiții în toate statele membre. Comisia ar trebui să aibă în vedere luarea unor măsuri necesare, inclusiv, după caz, prezentarea de propuneri legislative.

__________________

8 Regulamentul (UE) 2018/842 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 privind reducerea anuală obligatorie a emisiilor de gaze cu efect de seră de către statele membre în perioada 2021-2030 în vederea unei contribuții la acțiunile climatice de respectare a angajamentelor asumate în temeiul Acordului de la Paris și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 (JO L 156, 19.6.2018, p. 26, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2018/842/oj).

9 Regulamentul (UE) 2018/841 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 cu privire la includerea emisiilor de gaze cu efect de seră și a absorbțiilor rezultate din activități legate de exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură în cadrul de politici privind clima și energia pentru 2030 și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 și a Deciziei nr. 529/2013/UE (JO L 156, 19.6.2018, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2018/841/oj).

Comisia continuă să își consolideze inițiativele legate de cadrul favorabil și depune eforturi să accelereze adoptarea și implementarea acestora pentru a se asigura că sunt reunite condițiile necesare pentru susținerea persoanelor juridice și fizice afectate, cum ar fi industria europeană și cetățenii, pe tot parcursul tranziției, în direcția atingerii obiectivelor stabilite la alineatele (1) și (3) de la prezentul articol, a obiectivului stabilit la articolul 2 alineatul (1) și a obținerii unei economii neutre din punct de vedere climatic.

În cadrul revizuirii menționate la primul paragraf de la alineatul (4), pentru a facilita atingerea obiectivului stabilit la alineatul (3) de la prezentul articol, Comisia se asigură că următoarele elemente sunt reflectate în mod corespunzător în propunerile legislative:

(a)începând din 2036, o contribuție adecvată la obiectivul climatic pentru 2040 a creditelor internaționale de înaltă calitate, în temeiul articolului 6 din Acordul de la Paris, de până la 5 % din emisiile nete ale UE din 1990, corespunzând unei reduceri interne a emisiilor nete de gaze cu efect de seră cu 85 % până în 2040 față de nivelurile din 1990, într-un mod care să fie atât ambițios, cât și eficient din punctul de vedere al costurilor, contribuție care să sprijine UE și țările terțe în realizarea unor traiectorii de reducere a emisiilor nete de gaze cu efect de seră care să fie compatibile cu obiectivul Acordului de la Paris de a menține creșterea temperaturii medii globale cu mult sub 2 °C și de a continua eforturile de limitare a creșterii temperaturii la 1,5 °C peste nivelurile preindustriale, asigurând integritatea de mediu a respectivelor credite și promovând în același timp poziția UE de lider tehnologic; pentru perioada 2031-2035 poate fi luată în considerare o perioadă-pilot pentru inițierea unei piețe a creditelor internaționale de înaltă calitate și de înaltă integritate; originea, criteriile de calitate și alte condiții privind achiziționarea și utilizarea unor astfel de credite sunt reglementate în dreptul Uniunii pentru a se asigura că acestea se bazează pe activități credibile și transformatoare în țările partenere ale căror obiective și politici climatice sunt compatibile cu obiectivele Acordului de la Paris și că fac obiectul unor garanții solide care să asigure integritatea, evitarea dublei contabilizări, adiționalitatea, permanența, guvernanța transparentă, metodologiile solide de monitorizare, raportare și verificare, precum și beneficii conexe economice, sociale și de mediu și garanții privind drepturile omului, garanții pentru prevenirea finanțării proiectelor care contravin intereselor strategice ale Uniunii și un nivel ridicat de ambiție în ceea ce privește ponderea veniturilor pentru adaptare, ponderea beneficiilor în materie de atenuare cu țările în cauză și atenuarea globală a emisiilor globale; atunci când stabilește criteriile, Comisia ia în considerare stabilirea unor criterii mai stricte decât cele prevăzute la articolul 6 alineatul (4) din Acordul de la Paris;

(b)rolul absorbțiilor permanente interne în cadrul schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în cadrul Uniunii („EU ETS”) pentru a compensa emisiile reziduale greu de redus;

(c)o flexibilitate sporită între instrumente și sectoare și în interiorul acestora, pentru a sprijini atingerea obiectivelor într-un mod simplu și eficient din punctul de vedere al costurilor;

(d)obiectivele și eforturile statelor membre pentru perioada de după 2030 ar trebui să reflecte un bun raport cost-eficacitate și solidaritate, ținând seama de circumstanțele naționale și de particularitățile diferite ale acestora, inclusiv ale insulelor și ale regiunilor ultraperiferice;

(f)impactul social, economic și de mediu în toate statele membre, inclusiv din perspectiva obiectivelor de decarbonizare și de competitivitate pentru industria europeană;

(h)necesitatea de a asigura și de a sprijini o tranziție care să fie echitabilă și justă, pragmatică și echilibrată din punct de vedere social și cu un bun raport cost-eficacitate pentru toți, ținând seama de diferitele circumstanțe naționale și acordând o atenție deosebită efectelor asupra prețurilor de consum, asupra sărăciei energetice și asupra sărăciei din perspectiva transporturilor, precum și regiunilor și sectoarelor, inclusiv capacității lor de investiți, întreprinderilor mici și mijlocii, fermierilor și gospodăriilor vulnerabile afectate de tranziția către neutralitatea climatică;

(i)simplificarea și reducerea sarcinii administrative, neutralitatea tehnologică, rentabilitatea, eficiența economică și securitatea economică;

(j)combaterea schimbărilor climatice ca motor al investițiilor, inovării și al creșterii competitivității;

(k)necesitatea de a consolida reziliența și competitivitatea globală a economiei Uniunii și de a reduce riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii și pentru sectoarele industriale care sunt cele mai expuse la relocarea emisiilor de dioxid de carbon, inclusiv în ceea ce privește exporturile, astfel încât să se asigure o concurență loială;

(m)disponibilitatea energiei și accesibilitatea acesteia din punctul de vedere al prețului, siguranța alimentării cu energie, securitatea energetică, eficiența energetică, inclusiv principiul „eficiența energetică înainte de toate”, precum și consolidarea rețelelor și interconexiunilor de energie electrică, în vederea construirii unei veritabile uniuni energetice și a promovării energiei produse pe plan intern;

(o)necesitatea de a asigura eficacitatea de mediu și o evoluție graduală în timp, protejând, în același timp, coeziunea socială și asigurând securitatea alimentară și o tranziție justă;

eliminat

(q)nevoile și oportunitățile de investiții, inclusiv accesul la finanțare publică și privată, precum și sprijin pentru inovare și acces la tehnologii inovatoare în toate statele membre, luând în considerare echilibrul geografic;

(r)evoluțiile internaționale și eforturile întreprinse pentru a atinge obiectivele pe termen lung ale Acordului de la Paris și obiectivul final al Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC), precum și sprijinul Uniunii pentru partenerii săi în abordarea schimbărilor climatice și a impactului acestora.