Amendamentul 1Propunere de directivăConsiderentul 3(3)În conformitate cu articolul 26a alineatul (1) din Directiva 2006/43/CE, statele membre se asigură ca auditorii statutari și firmele de audit respectă, când efectuează asigurarea raportării privind durabilitatea, standardele de asigurare limitată ce urmează să fie adoptate de Comisie. În conformitate cu articolul 26a alineatul (3) din directivă, aceste standarde trebuie adoptate de Comisie până la data de 1 octombrie 2026. Întreprinderile au manifestat preocupări cu privire la activitatea desfășurată de prestatorii de servicii de asigurare și au exprimat nevoia de flexibilitate în abordarea riscurilor specifice și a problemelor critice identificate în domeniile asigurării durabilității. Comisia ar trebui beneficieze de mai multă flexibilitate în adoptarea standardelor pentru a putea să țină seama de preocupările menționate. În orice caz, înainte de a adopta standardele printr-un act delegat, Comisia va emite până în 2026 orientări specifice în domeniul asigurărilor, prin care va clarifica procedurile necesare pe care prestatorii de servicii de asigurare trebuie să le parcurgă în cadrul misiunii lor de asigurare limitată.
(3)În conformitate cu articolul 26a alineatul (1) din Directiva 2006/43/CE, statele membre se asigură ca auditorii statutari și firmele de audit respectă, când efectuează asigurarea raportării privind durabilitatea, standardele de asigurare limitată ce urmează să fie adoptate de Comisie. În conformitate cu articolul 26a alineatul (3) din directivă, aceste standarde trebuie adoptate de Comisie până la data de 1 octombrie 2026. Întreprinderile au manifestat preocupări cu privire la activitatea desfășurată de prestatorii de servicii de asigurare și au exprimat nevoia de flexibilitate în abordarea riscurilor specifice și a problemelor critice identificate în domeniile asigurării durabilității. Comisia ar trebui să țină seama așa cum se cuvine de aceste preocupări atunci când lucrează la standardele de asigurare limitată. Lipsa unor standarde de asigurare armonizate contribuie la problemele cu care se confruntă întreprinderile și, așadar, este extrem de urgent ca Comisia să adopte un act delegat corespunzător, așa cum s-a prevăzut.
Amendamentele 221 și 279Propunere de directivăConsiderentul 5(5)Articolul 19a alineatul (1) din Directiva 2013/34/UE impune întreprinderilor mari și întreprinderilor mici și mijlocii ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată din UE, cu excepția microîntreprinderilor, să elaboreze și să publice o declarație privind durabilitatea la nivel individual. Pentru a reduce sarcina de raportare impusă întreprinderilor, obligația de a elabora și de a publica o declarație privind durabilitatea la nivel individual ar trebui redusă la întreprinderile mari cu o medie de peste 1 000 de angajați în cursul exercițiului financiar. Având în vedere că, pentru ca o întreprindere să fie mare, aceasta trebuie să depășească limitele stabilite prin două din cele trei criterii prevăzute la articolul 3 alineatul (4) din Directiva 2013/34/UE, înseamnă că, pentru a face obiectul cerințelor de raportare, întreprinderile trebuie să aibă o medie de peste 1 000 de angajați în cursul exercițiului financiar și fie o cifră de afaceri netă de peste 50 de milioane EUR, fie un bilanț total de peste 25 de milioane EUR.
(5)Articolul 19a alineatul (1) din Directiva 2013/34/UE impune întreprinderilor mari și întreprinderilor mici și mijlocii ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacționare pe o piață reglementată din UE, cu excepția microîntreprinderilor, să elaboreze și să publice o declarație privind durabilitatea la nivel individual. Pentru a reduce sarcina de raportare impusă întreprinderilor, obligația de a elabora și de a publica o declarație privind durabilitatea la nivel individual ar trebui redusă la întreprinderile cu o medie de peste 1 750 de angajați și o cifră de afaceri netă de peste 450 000 000 EUR în cursul exercițiului financiar. Ar trebui să poată fi scutite de respectarea obligațiilor de raportare întreprinderile-mamă de cel mai înalt rang care sunt holdinguri financiare și care nu sunt implicate în activități de gestiune.
Amendamentele 223 și 281Propunere de directivăConsiderentul 9(9)Articolul 19a alineatul (3) din Directiva 2013/34/UE impune întreprinderilor să raporteze informații cu privire la propriile operațiuni și la lanțul lor valoric. Este necesar să se reducă sarcina de raportare pentru întreprinderile din lanțul valoric care nu sunt obligate să raporteze cu privire la durabilitatea lor. Prin urmare, întreprinderea care raportează, în scopul raportării informațiilor privind durabilitatea la nivel individual sau consolidat, astfel cum se prevede în Directiva 2013/34/UE și fără a aduce atingere cerințelor Uniunii de a desfășura un proces de diligență necesară, nu ar trebui să încerce să obțină de la întreprinderile stabilite în Uniune sau în afara acesteia din lanțul său valoric care au, în medie, până la 1 000 de angajați în cursul exercițiului financiar alte informații în afara celor precizate în standardele de raportare voluntară aferente întreprinderilor care nu sunt obligate să raporteze cu privire la durabilitatea lor. Cu toate acestea, ar trebui să se permită întreprinderii care raportează să colecteze de la astfel de întreprinderi din lanțul său valoric orice informații suplimentare privind durabilitatea care sunt partajate în mod obișnuit între întreprinderile din sectorul în cauză. Ar trebui să se considere că întreprinderile care raportează cu privire la lanțul lor valoric în conformitate cu aceste limitări respectă obligația de raportare cu privire la durabilitatea lor. Prestatorii de servicii de asigurare ar trebui să își pregătească opinia de asigurare respectând obligația întreprinderilor de a nu încerca să obțină de la întreprinderile din lanțul lor valoric care au până la 1 000 de angajați în medie în cursul exercițiului financiar alte informații în afara celor precizate în standardele de raportare voluntară aferente întreprinderilor care nu sunt obligate să raporteze cu privire la durabilitatea lor. În acest scop, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte un act delegat în care să prevadă standarde de raportare voluntară privind durabilitatea aferente întreprinderilor care nu sunt obligate să raporteze cu privire la durabilitatea lor. Standardele respective ar trebui să fie proporționale și relevante în raport cu capacitățile și caracteristicile întreprinderilor respective și să corespundă dimensiunii și complexității activităților pe care acestea le desfășoară. Standardele ar trebui să precizeze, de asemenea, dacă este posibil, structura care trebuie utilizată pentru prezentarea informațiilor respective.
(9)Articolul 19a alineatul (3) din Directiva 2013/34/UE impune întreprinderilor să raporteze informații cu privire la propriile operațiuni și la lanțul lor valoric. Este necesar să se ofere claritate și să se reducă sarcina de raportare pentru întreprinderile din lanțul valoric care nu sunt obligate să raporteze cu privire la durabilitatea lor. Prin urmare, întreprinderea care raportează, în scopul raportării informațiilor privind durabilitatea la nivel individual sau consolidat, astfel cum se prevede în Directiva 2013/34/UE și fără a aduce atingere cerințelor Uniunii de a desfășura un proces de diligență necesară, nu ar trebui deci să încerce să obțină de la întreprinderile care au, în medie, până la 1 750 de angajați și o cifră de afaceri netă de peste 450 000 000 EUR în cursul exercițiului financiar alte informații în afara celor precizate în standardele de raportare voluntară aferente întreprinderilor care nu sunt obligate să raporteze cu privire la durabilitatea lor. |Întreprinderea care raportează ar trebui să adopte o abordare bazată pe riscuri, acordând prioritate eforturilor de colectare a informațiilor privind efectele cu risc ridicat și aspectele legate de durabilitate asociate în mod obișnuit cu sectorul său, și ar trebui să se permită întreprinderii respective să colecteze de la astfel de întreprinderi din lanțul său valoric orice informații suplimentare privind durabilitatea care sunt partajate în mod obișnuit între întreprinderile din sectorul în cauză. Atunci când nu sunt disponibile toate informațiile necesare despre lanțul lor valoric sau când astfel de informații sunt incomplete sau fac obiectul unor limitări juridice, întreprinderile ar trebui să aibă posibilitatea de a explica eforturile depuse pentru a obține informațiile necesare despre lanțul lor valoric, motivele pentru care nu s-au putut obține informațiile respective și planurile lor de a obține astfel de informații în viitor. Ar trebui să se considere că întreprinderile care raportează cu privire la lanțul lor valoric în conformitate cu aceste limitări respectă obligația de raportare cu privire la durabilitatea lor. Prestatorii de servicii de asigurare ar trebui să își pregătească opinia de asigurare respectând obligația întreprinderilor de a nu încerca să obțină de la întreprinderile din lanțul lor valoric care au până la 1 750 de angajați în medie și o cifră de afaceri netă de până la 450 000 000 EUR în cursul exercițiului financiar alte informații în afara celor precizate în standardele de raportare voluntară aferente întreprinderilor care nu sunt obligate să raporteze cu privire la durabilitatea lor. În acest scop, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte un act delegat în care să prevadă standarde de raportare voluntară privind durabilitatea aferente întreprinderilor care nu sunt obligate să raporteze cu privire la durabilitatea lor. Standardele respective ar trebui să fie proporționale și relevante în raport cu capacitățile și caracteristicile întreprinderilor respective și să corespundă dimensiunii și complexității activităților pe care acestea le desfășoară. Standardele ar trebui să precizeze, de asemenea, dacă este posibil, structura care trebuie utilizată pentru prezentarea informațiilor respective. Ar trebui să li se permită întreprinderilor din lanțul valoric să aleagă un model pentru raportarea voluntară a informațiilor privind durabilitatea, astfel încât întreprinderile care solicită informații să nu fie obligate să analizeze sau să repertorieze categoriile de mărime ale tuturor entităților din lanțul lor valoric.
Amendamentul 15Propunere de directivăConsiderentul 15(15)Articolul 29d din Directiva 2013/34/UE impune întreprinderilor care fac obiectul cerințelor de la articolele 19a și 29a din directiva respectivă să își pregătească raportul administratorilor sau raportul consolidat al administratorilor, după caz, în formatul de raportare electronic prevăzut la articolul 3 din Regulamentul delegat (UE) 2019/81511 al Comisiei și să își marcheze raportarea privind durabilitatea, inclusiv informațiile prevăzute la articolul 8 din Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului12, în conformitate cu formatul de raportare electronic care urmează să fie precizat în regulamentul delegat respectiv. Pentru a oferi claritate întreprinderilor, ar trebui să se precizeze că, până la adoptarea unor astfel de norme privind marcarea prin intermediul unui regulament delegat, pentru marcarea raportării privind durabilitatea, întreprinderile nu ar trebui să aibă obligația de a-și marca raportarea privind durabilitatea.
(15)Articolul 29d din Directiva 2013/34/UE impune întreprinderilor care fac obiectul cerințelor de la articolele 19a și 29a din directiva respectivă să își pregătească raportul administratorilor sau raportul consolidat al administratorilor, după caz, în formatul de raportare electronic prevăzut la articolul 3 din Regulamentul delegat (UE) 2019/81511 al Comisiei și să își marcheze raportarea privind durabilitatea, inclusiv informațiile prevăzute la articolul 8 din Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului12, în conformitate cu formatul de raportare electronic care urmează să fie precizat în regulamentul delegat respectiv. Pentru a oferi claritate întreprinderilor, ar trebui să se precizeze că, până la adoptarea unor astfel de norme privind marcarea raportării privind durabilitatea prin respectivul regulament delegat, întreprinderile nu ar trebui să aibă obligația de a-și marca raportarea privind durabilitatea.
__________________
__________________
11 Regulamentul delegat (UE) 2019/815 al Comisiei din 17 decembrie 2018 de completare a Directivei 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare privind specificarea unui format de raportare electronic unic (JO L 143, 29.5.2019, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg_del/2019/815/oj).
11 Regulamentul delegat (UE) 2019/815 al Comisiei din 17 decembrie 2018 de completare a Directivei 2004/109/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare privind specificarea unui format de raportare electronic unic (JO L 143, 29.5.2019, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg_del/2019/815/oj).
12 Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2020 privind instituirea unui cadru care să faciliteze investițiile durabile și de modificare a Regulamentului (UE) 2019/2088 (JO L 198, 22.6.2020, p. 13, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2020/852/oj).
12 Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2020 privind instituirea unui cadru care să faciliteze investițiile durabile și de modificare a Regulamentului (UE) 2019/2088 (JO L 198, 22.6.2020, p. 13, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2020/852/oj).
Amendamentul 17Propunere de directivăConsiderentul 17(17)În temeiul articolului 40a alineatul (1) al patrulea și al cincilea paragraf din Directiva 2013/34/UE, o filială din Uniune a unei întreprinderi dintr-o țară terță care generează o cifră de afaceri netă de peste 150 de milioane EUR în Uniune sau, în absența unei astfel de filiale, o sucursală din Uniune care generează o cifră de afaceri netă de peste 40 de milioane EUR trebuie să publice și să pună la dispoziție informații privind durabilitatea la nivel de grup a întreprinderii-mamă din țara terță. Pentru a se ajunge la o aliniere mai strânsă la criteriile utilizate pentru a defini întreprinderile care intră în domeniul de aplicare al Directivei (UE) 2024/1760, pragul cifrei de afaceri nete pentru întreprinderea dintr-o țară terță ar trebui majorat de la 150 000 000 EUR la 450 000 000 EUR. Din motive de coerență și de reducere a sarcinii, ar trebui ajustată dimensiunea unei filiale și a unei sucursale care intră în domeniul de aplicare al articolului 40a. Dimensiunea filialei ar trebui să fie cea a unei întreprinderi mari, în timp ce criteriile privind cifra de afaceri netă pentru sucursală ar trebui majorate de la 40 000 000 EUR la 50 000 000 EUR, astfel încât să fie aliniată la pragul cifrei de afaceri nete pentru întreprinderile mari.
(17)În temeiul articolului 40a alineatul (1) al patrulea și al cincilea paragraf din Directiva 2013/34/UE, o filială din Uniune a unei întreprinderi dintr-o țară terță care generează o cifră de afaceri netă de peste 150 de milioane EUR în Uniune sau, în absența unei astfel de filiale, o sucursală din Uniune care generează o cifră de afaceri netă de peste 40 de milioane EUR trebuie să publice și să pună la dispoziție informații privind durabilitatea la nivel de grup a întreprinderii-mamă din țara terță. Din motive de coerență și de reducere a sarcinii și pentru a asigura condiții de concurență echitabile, ar trebui ajustată dimensiunea unei filiale și a unei sucursale care intră în domeniul de aplicare al articolului 40a. Dimensiunea filialei și a sucursalei ar trebui stabilite la o cifră de afaceri netă de peste 450 000 000 EUR.
Amendamentul 20Propunere de directivăConsiderentul 20(20)Articolul 4 alineatul (1) din Directiva (UE) 2024/1760 interzice statelor membre să introducă, în dreptul lor intern, dispoziții din domeniul reglementat de directivă care să stabilească obligații de diligență în materie de drepturi ale omului și de mediu diferite de cele prevăzute la articolul 8 alineatele (1) și (2) și la articolul 10 alineatul (1) din directiva respectivă. Pentru a asigura faptul că statele membre nu prevăd dispoziții diferite de cele din directivă și pentru a evita crearea unui cadru de reglementare fragmentat, care să conducă la insecuritate juridică și la sarcini inutile, dispozițiile de armonizare deplină ale Directivei (UE) 2024/1760 ar trebui extinse astfel încât să acopere și aspectele esențiale ale procesului de diligență necesară. Printre acestea se numără, în special, obligația de identificare, obligațiile de abordare a impacturilor negative care au fost sau ar fi trebuit să fie identificate, obligația de a colabora cu părțile interesate și obligația de a prevedea un mecanism de depunere a plângerilor și de notificare. În același timp, ar trebui să se permită statelor membre să introducă dispoziții mai stricte sau mai specifice privind alte aspecte, inclusiv pentru a aborda riscurile emergente legate de produse sau servicii noi.
(20)Articolul 4 alineatul (1) din Directiva (UE) 2024/1760 interzice statelor membre să introducă, în dreptul lor intern, dispoziții din domeniul reglementat de directivă care să stabilească obligații de diligență în materie de drepturi ale omului și de mediu diferite de cele prevăzute la articolul 8 alineatele (1) și (2) și la articolul 10 alineatul (1) din directiva respectivă. Pentru a asigura faptul că statele membre nu prevăd dispoziții diferite de cele din directivă și pentru a evita crearea unui cadru de reglementare fragmentat, care să conducă la insecuritate juridică și la sarcini inutile, dispozițiile de armonizare deplină ale Directivei (UE) 2024/1760 ar trebui extinse astfel încât să acopere și aspectele esențiale ale procesului de diligență necesară. Printre acestea se numără, în special, obligația de identificare, dispozițiile privind diligența necesară la nivel de grup, obligațiile de abordare a impacturilor negative care au fost sau ar fi trebuit să fie identificate, prioritizarea, obligația de a colabora cu părțile interesate și obligația de a prevedea un mecanism de depunere a plângerilor și de notificare. În același timp, ar trebui să se permită în continuare statelor membre să introducă sau să mențină dispoziții de drept intern care să reglementeze anumite efecte negative sau anumite sectoare de activitate, anumite produse sau servicii, pentru a atinge un alt nivel de protecție a drepturilor omului, a drepturilor în materie de muncă și a celor sociale, a mediului sau a climei.
Amendamentul 21Propunere de directivăConsiderentul 21(21)Articolul 5 din Directiva (UE) 2024/1760 obligă statele membre să se asigure că întreprinderile mari care depășesc o anumită dimensiune își îndeplinesc obligația de diligență bazată pe riscuri în ceea ce privește drepturile omului și mediul. Pentru a reduce sarcinile întreprinderilor care trebuie să respecte această obligație, diligența necesară ar trebui, ca regulă generală, să se limiteze la operațiunile proprii ale unei întreprinderi, la cele ale filialelor sale și la cele ale partenerilor săi de afaceri direcți („nivelul 1”). În consecință, în ceea ce privește relațiile de afaceri, întreprinderile ar trebui, după cartografierea lanțurilor lor de activități, să aibă obligația de a efectua evaluări aprofundate numai în ceea ce privește partenerii de afaceri direcți. Cu toate acestea, întreprinderile nu ar trebui să se limiteze la relațiile de afaceri directe în cazul în care dețin informații plauzibile care sugerează un impact negativ la nivelul unui partener de afaceri indirect. Informații plauzibile înseamnă informații cu caracter obiectiv, pe baza cărora întreprinderea poate să tragă concluzia că există o probabilitate rezonabilă ca informațiile să fie adevărate. Acest lucru se poate întâmpla atunci când întreprinderea în cauză a primit o plângere sau se află în posesia unor informații, de exemplu prin intermediul unor rapoarte credibile ale mass-mediei sau ale ONG-urilor, al unor rapoarte privind incidente recente sau al unor probleme recurente în anumite locuri cu privire la activități dăunătoare probabile sau reale la nivelul unui partener de afaceri indirect. În cazul în care deține astfel de informații, întreprinderea ar trebui să efectueze o evaluare aprofundată. Întreprinderile ar trebui, de asemenea, să efectueze evaluări aprofundate cu privire la impacturile negative care apar în legătură cu alți parteneri – nu numai în legătură cu partenerul de afaceri direct – în cazul în care nu există o justificare economică pentru structura acestor relații de afaceri, părând să fi fost concepute special pentru a exclude din sfera de operațiuni a întreprinderii un furnizor cu activități dăunătoare care altfel ar fi fost un furnizor direct. În cazul în care evaluarea aprofundată confirmă probabilitatea sau existența impactului negativ, ar trebui să se considere că acesta este identificat. În plus, întreprinderile ar trebui să depună eforturi pentru a asigura respectarea codului lor de conduită pe tot parcursul lanțului de activități în conformitate cu garanțiile contractuale în cascadă și cu sprijinul acordat IMM-urilor. Acest cod se înscrie în politica privind diligența necesară și stabilește așteptările legate de protejarea drepturilor omului, inclusiv drepturile lucrătorilor, și de protejarea mediului în cadrul operațiunilor comerciale.
(21)Articolul 5 din Directiva (UE) 2024/1760 obligă statele membre să se asigure că întreprinderile mari care depășesc o anumită dimensiune își îndeplinesc obligația de diligență bazată pe riscuri în ceea ce privește drepturile omului și mediul. Pentru a asigura eficacitatea, a reduce sarcinile întreprinderilor care trebuie să respecte această obligație și a se asigura că resursele acestora sunt utilizate într-un anumit scop, diligența necesară și măsurile luate ar trebui să țină seama de factorii de risc relevanți, inclusiv de factorii de risc la nivel de întreprindere, cum ar fi dacă partenerul de afaceri nu este o întreprindere care intră sub incidența prezentei directive, de factorii de risc privind operațiunile comerciale, de factorii de risc geografici și contextuali, cum ar fi nivelul de asigurare a respectării legii în ceea ce privește tipurile de impacturi negative, de factorii de risc pentru produse și servicii și de factorii de risc sectoriali. Întreprinderile ar trebui să efectueze o analiză pentru a identifica domeniile generale în care este cel mai probabil să apară impacturi negative și în care acestea pot fi cel mai grave. Pe baza rezultatelor analizei, întreprinderile ar trebui să aibă obligația, în cazul în care, pe baza unor informații relevante și verificabile, întreprinderea are motive să creadă că au apărut sau pot apărea impacturi negative, să efectueze evaluări suplimentare numai în domeniile în care s-a identificat că impacturile negative sunt cel mai probabil să apară și în care acestea pot fi cel mai grave.
Amendamentul 22Propunere de directivăConsiderentul 22(22)Pentru a limita efectul de transfer al obligațiilor către întreprinderile mici și mijlocii și întreprinderile mici cu capitalizare medie în ceea ce privește cartografierea lanțului valoric pentru a identifica impacturile negative, întreprinderile mari ar trebui să limiteze cererile de informații la informațiile specificate în standardele de raportare voluntară menționate la articolul 29a din Directiva 2013/34/UE, cu excepția cazului în care au nevoie de informații suplimentare pentru a efectua cartografierea și nu pot obține informațiile respective în niciun alt mod rezonabil.
(22)Pentru a limita efectul de transfer al obligațiilor către alte întreprinderi, inclusiv întreprinderi mici și mijlocii și întreprinderi mici cu capitalizare medie, în ceea ce privește analiza lanțului de activități pentru a identifica impacturile negative, întreprinderile care intră în domeniul de aplicare nu ar trebui să încerce să obțină informații de la partenerii lor de afaceri, ci să folosească doar informații care sunt deja disponibile în mod rezonabil, cum ar fi informațiile publice, informațiile obținute în urma căutărilor și informațiile obținute în urma cooperării anterioare. Informațiile la nivel de entitate și comunicarea cu partenerii de afaceri nu sunt relevante în această etapă. Astfel de informații ar trebui să poată fi solicitate pentru evaluări suplimentare numai în anumite condiții. În acest caz, ar trebui să fie posibil să se solicite informații de la partenerii de afaceri numai în cazul în care, urmând o abordare bazată pe riscuri, astfel de informații sunt necesare având în vedere indiciile privind un impact negativ probabil din partea partenerilor de afaceri cu mai puțin de 5 000 de angajați, în cazul în care astfel de informații suplimentare nu pot fi obținute în mod rezonabil prin alte mijloace, în principal din surse existente sau secundare. În orice caz, orice cerere ar trebui să fie specifică, rezonabilă și proporțională. Pentru a facilita respectarea obligațiilor de către întreprinderi și partenerii de afaceri relevanți, ar trebui ca informațiile necesare să poată fi obținute individual sau în colaborare.
Amendamentul 24Propunere de directivăConsiderentul 23(23)Întreprinderile se pot afla în situații în care producția lor se bazează în mare măsură pe factori de producție de la unul sau mai mulți furnizori specifici. În același timp, în cazul în care operațiunile comerciale ale unui astfel de furnizor sunt asociate cu impacturi negative grave, implică munca copiilor sau aduc prejudicii semnificative mediului, iar întreprinderea a epuizat fără succes toate măsurile de diligență necesară pentru a aborda acele impacturi, întreprinderea ar trebui, în ultimă instanță, să suspende relația de afaceri, continuând totodată să colaboreze cu furnizorul în vederea găsirii unei soluții, folosindu-se, dacă este posibil, de orice efect de levier sporit rezultat din suspendare.
(23)Întreprinderile se pot afla în situații în care producția lor se bazează în mare măsură pe factori de producție de la unul sau mai mulți furnizori specifici. În același timp, în cazul în care operațiunile comerciale ale unui astfel de furnizor sunt asociate cu impacturi negative grave, implică munca copiilor sau aduc prejudicii semnificative mediului, iar întreprinderea a epuizat fără succes toate măsurile de diligență necesară pentru a aborda acele impacturi, întreprinderea ar trebui, în ultimă instanță, să suspende temporar relația de afaceri, continuând totodată să colaboreze cu furnizorul în vederea găsirii unei soluții, folosindu-se, dacă este posibil, de orice efect de levier sporit rezultat din suspendare. Întreprinderea ar trebui să evalueze, în consultare cu părțile interesate relevante, dacă o astfel de suspendare conduce la un prejudiciu substanțial pentru întreprindere, inclusiv în cazul în care parteneri de afaceri esențiali furnizează materii prime, produse sau servicii care sunt esențiale pentru activitatea întreprinderii și pentru care nu există nicio alternativă disponibilă. Prejudiciul substanțial ar trebui interpretat ca un efect negativ și semnificativ asupra situației juridice, financiare sau economice a întreprinderii sau asupra capacității sale de producție, inclusiv pe termen lung, cum ar fi un efect care creează probabilitatea insolvenței. Pentru a nu compromite obiectivele prezentei directive, ar trebui ca decizia de a nu suspenda relația de afaceri să se poată lua numai în unele condiții, printre care și informarea autorității de supraveghere competente despre motivele bine justificate ale deciziei. De asemenea, întreprinderile ar trebui să evalueze dacă se poate preconiza în mod rezonabil că impacturile negative ale suspendării sunt vădit mai grave decât impactul negativ care nu a putut fi prevenit sau atenuat în mod corespunzător. Într-un astfel de caz, nu ar trebui ca întreprinderea să fie obligată să suspende relația de afaceri și ar trebui să poată informa autoritatea de supraveghere competentă despre motivele bine justificate ale unei astfel de decizii.
Amendamentul 26Propunere de directivăConsiderentul 25(25)Pentru a reduce sarcina administrativă asupra întreprinderilor, termenul Comisiei pentru adoptarea orientărilor generale privind diligența necesară ar trebui să fie devansat la 26 iulie 2026. În paralel, termenul de aplicare a Directivei (UE) 2024/1760 pentru primul grup de întreprinderi ar trebui amânat până la 26 iulie 2028, în conformitate cu Directiva (UE) XXX/XXX13. Acest interval de doi ani va trebui să ofere întreprinderilor suficient timp pentru a ține seama de îndrumările practice și de cele mai bune practici incluse în orientările Comisiei atunci când vor pune în aplicare măsurile de diligență necesară.
(25)Pentru a reduce sarcina administrativă asupra întreprinderilor, termenul Comisiei pentru adoptarea orientărilor generale privind diligența necesară ar trebui să fie devansat la 26 iulie 2026. În paralel, termenul de aplicare a Directivei (UE) 2024/1760 pentru primul grup de întreprinderi ar trebui amânat până la 26 iulie 2028, în conformitate cu Directiva (UE) XXX/XXX13. Acest interval de doi ani ar trebui să ofere întreprinderilor suficient timp pentru a ține seama de îndrumările practice și de cele mai bune practici incluse în orientările Comisiei atunci când vor pune în aplicare măsurile de diligență necesară.
__________________
__________________
13 Directiva (UE) 2025/XX din ….
13 Directiva (UE) 2025/XX din ….
Amendamentul 28Propunere de directivăConsiderentul 27(27)Articolul 27 alineatul (1) din Directiva (UE) 2024/1760 impune statelor membre să stabilească sancțiuni care trebuie să fie „efective, proporționale și cu efect de descurajare”. Articolul 27 alineatul (2) din directiva respectivă impune statelor membre ca, atunci când decid dacă să impună sancțiuni și, în caz afirmativ, atunci când stabilesc natura și nivelul adecvat al acestora, să țină seama în mod corespunzător de o serie de factori care determină gravitatea încălcării și de circumstanțele atenuante sau agravante. Articolul 27 alineatul (4) din directiva respectivă prevede că sancțiunile pecuniare impuse de statele membre se bazează pe cifra de afaceri netă la nivel mondial a întreprinderii în cauză. Cu toate acestea, având în vedere faptul că statele membre trebuie deja să țină seama de seria de factori prevăzuți la articolul 27 alineatul (2) din directivă, necesitatea de a întemeia sancțiunile pecuniare pe cifra de afaceri netă la nivel mondial a întreprinderii în cauză este superfluă. Pentru a asigura condiții de concurență echitabile în întreaga Uniune, ar trebui să se interzică totuși statelor membre să introducă în dreptul lor intern un prag sau un plafon pentru sancțiunile pecuniare impuse întreprinderilor aflate sub jurisdicția lor care ar împiedica autoritățile de supraveghere să impună sancțiuni în conformitate cu factorii prevăzuți la articolul 27 alineatul (2). În plus, pentru a armoniza practicile de asigurare a respectării legislației în întreaga Uniune, Comisia, în colaborare cu statele membre, ar trebui să elaboreze orientări pentru a sprijini autoritățile de supraveghere în stabilirea nivelului sancțiunilor.
(27)Articolul 27 alineatul (1) din Directiva (UE) 2024/1760 impune statelor membre să stabilească sancțiuni care trebuie să fie „efective, proporționale și cu efect de descurajare”. Articolul 27 alineatul (2) din directiva respectivă impune statelor membre ca, atunci când decid dacă să impună sancțiuni și, în caz afirmativ, atunci când stabilesc natura și nivelul adecvat al acestora, să țină seama în mod corespunzător de o serie de factori care determină gravitatea încălcării și de circumstanțele atenuante sau agravante. Articolul 27 alineatul (4) din directiva respectivă prevede că sancțiunile pecuniare impuse de statele membre se bazează pe cifra de afaceri netă la nivel mondial a întreprinderii în cauză. Pentru a asigura sancțiuni proporționale, statele membre ar trebui să garanteze că limita maximă a sancțiunilor pecuniare este stabilită la 5 % din cifra de afaceri netă la nivel mondial a întreprinderii sau, în cazul întreprinderilor care intră sub incidența articolului 2 alineatul (1) litera (b) și a articolului 2 alineatul (2) litera (b), din cifra de afaceri consolidată la nivel mondial a întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang, în exercițiul financiar anterior celui în care s-a luat decizia de aplicare a amenzii. În plus, pentru a armoniza practicile de asigurare a respectării legislației în întreaga Uniune, Comisia, în colaborare cu statele membre, ar trebui să elaboreze orientări pentru a sprijini autoritățile de supraveghere în stabilirea nivelului adecvat al sancțiunilor.
Amendamentul 29Propunere de directivăConsiderentul 29 a (nou)(29a)Pentru a facilita respectarea de către întreprinderi a obligațiilor de raportare și de diligență prevăzute de dreptul Uniunii și pentru a îmbunătăți accesibilitatea informațiilor legate de durabilitate și posibilitatea de a le utiliza, Comisia ar trebui să creeze un portal digital dedicat raportării. Portalul ar trebui să aibă funcția de ghișeu unic, oferind gratuit întreprinderilor acces adaptat la modele, orientări, cerințe de raportare, inclusiv instrumente voluntare, și informații privind despre oportunitățile de finanțare și de participare la licitații. Pentru a asigura funcționarea eficace a portalului, Comisia ar trebui să promoveze interoperabilitatea platformelor de date existente, permițând transmiterea, schimbul și analiza de date fără sincope, precum și complementaritatea lor cu punctul unic de acces european. În plus, având în vedere evoluția rapidă a tehnologiei, Comisia ar trebui să evalueze potențialul soluțiilor tehnologice, inclusiv utilizarea inteligenței artificiale de încredere în conformitate cu Regulamentul (UE) 2024/1689 al Parlamentului European și al Consiliului1a pentru a sprijini digitalizarea raportării și a îmbunătăți calitatea și accesibilitatea datelor privind durabilitate.
__________________
1 Regulamentul (UE) 2024/1689 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iunie 2024 de stabilire a unor norme armonizate privind inteligența artificială și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 300/2008, (UE) nr. 167/2013, (UE) nr. 168/2013, (UE) 2018/858, (UE) 2018/1139 și (UE) 2019/2144 și a Directivelor 2014/90/UE, (UE) 2016/797 și (UE) 2020/1828 (Regulamentul privind inteligența artificială), (JO L, 2024/1689, 12.7.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2024/1689/oj).
Amendamentul 30Propunere de directivăArticolul 1 – paragraful 1 – punctul 1Directiva 2006/43/CEArticolul 26 a – alineatul 3 – paragraful 1Comisia are competența să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 48a pentru a completa prezenta directivă prin stabilirea standardelor de asigurare limitată, prevăzând procedurile pe care auditorul (auditorii) statutar(i) sau firma (firmele) de audit trebuie să le îndeplinească pentru a-și formula propriile concluzii asupra asigurării raportării privind durabilitatea, inclusiv planificarea misiunii, luarea în considerare a riscurilor și răspunsul la riscuri, precum și tipul de concluzii care trebuie incluse în raportul de asigurare referitor la raportarea privind durabilitatea sau, după caz, în raportul de audit.
Comisia adoptă, cel târziu la 1 octombrie 2026, acte delegate în conformitate cu articolul 48a pentru a completa prezenta directivă prin stabilirea standardelor de asigurare limitată, prevăzând procedurile pe care auditorul (auditorii) statutar(i) sau firma (firmele) de audit trebuie să le îndeplinească pentru a-și formula propriile concluzii asupra asigurării raportării privind durabilitatea, inclusiv planificarea misiunii, luarea în considerare a riscurilor și răspunsul la riscuri, precum și tipul de concluzii care trebuie incluse în raportul de asigurare referitor la raportarea privind durabilitatea sau, după caz, în raportul de audit.
Amendamentele 230 și 289Propunere de directivăArticolul 2 – paragraful 1 – punctul 1 – litera aDirectiva 2013/34/UEArticolul 1 – alineatul 3 – paragraful 1 – teza introductivă„Măsurile de coordonare prevăzute la articolele 19a, 19b, 29a, 29aa, 29d, 30 și 33, la articolul 34 alineatul (1) al doilea paragraf litera (aa), la articolul 34 alineatele (2) și (3) și la articolul 51 din prezenta directivă se aplică, de asemenea, actelor cu putere de lege și actelor administrative ale statelor membre referitoare la următoarele întreprinderi, indiferent de forma lor juridică, cu condiția ca întreprinderile respective să fie întreprinderi mari care, la data bilanțului, depășesc numărul mediu de 1 000 de angajați în cursul exercițiului financiar:”;
„Măsurile de coordonare prevăzute la articolele 19a, 19b, 29a, 29aa, 29d, 30 și 33, la articolul 34 alineatul (1) al doilea paragraf litera (aa), la articolul 34 alineatele (2) și (3) și la articolul 51 din prezenta directivă se aplică, de asemenea, actelor cu putere de lege și actelor administrative ale statelor membre referitoare la următoarele întreprinderi, indiferent de forma lor juridică, cu condiția ca întreprinderile respective să depășească, la data bilanțului, numărul mediu de 1 750 de angajați și o cifră de afaceri netă de 450 000 000 EUR în cursul exercițiului financiar:”;
Amendamentele 233 și 292Propunere de directivăArticolul 2 – paragraful 1 – punctul 2 – litera b – punctul iDirectiva 2013/34/UEArticolul 19a – alineatul 3 – paragraful 1„Dacă este cazul, informațiile menționate la alineatele (1) și (2) conțin informații cu privire la propriile operațiuni ale întreprinderii și la lanțul său valoric, inclusiv la produsele și serviciile sale, la relațiile sale de afaceri și lanțul său de aprovizionare. Statele membre se asigură că, în vederea raportării informațiilor privind durabilitatea, astfel cum se prevede în prezenta directivă, întreprinderile nu încearcă să obțină de la întreprinderile din lanțul lor valoric care, la data bilanțului, nu depășesc numărul mediu de 1 000 de angajați în cursul exercițiului financiar nicio informație care iese din sfera informațiilor specificate în standardele de raportare voluntară menționate la articolul 29ca, cu excepția informațiilor suplimentare privind durabilitatea care sunt partajate în mod obișnuit între întreprinderile din sectorul în cauză. Se consideră că întreprinderile care raportează informațiile necesare privind lanțul valoric fără a raporta de la întreprinderile din lanțul lor valoric care, la data bilanțului, nu depășesc numărul mediu de 1 000 de angajați în cursul exercițiului financiar nicio informație care iese din sfera informațiilor specificate în standardele de raportare voluntară menționate la articolul 29ca, cu excepția informațiilor suplimentare privind durabilitatea care sunt partajate în mod obișnuit între întreprinderile din sectorul în cauză, au respectat obligația de raportare a informațiilor privind lanțul valoric prevăzută la prezentul alineat.”;
„Dacă este cazul, informațiile menționate la alineatele (1) și (2) conțin informații cu privire la propriile operațiuni ale întreprinderii și la lanțul său valoric, inclusiv la produsele și serviciile sale, la relațiile sale de afaceri și lanțul său de aprovizionare. Statele membre se asigură că, în vederea raportării informațiilor privind durabilitatea, astfel cum se prevede în prezenta directivă, întreprinderile nu încearcă să obțină de la întreprinderile din lanțul lor valoric care, la data bilanțului, nu depășesc numărul mediu de 1 750 de angajați și o cifră de afaceri netă de 450 000 000 EUR în cursul exercițiului financiar nicio informație care iese din sfera informațiilor specificate în standardele de raportare voluntară menționate la articolul 29ca, cu excepția informațiilor suplimentare privind durabilitatea care sunt partajate în mod obișnuit între întreprinderile din sectorul în cauză. Se consideră că întreprinderile care raportează informațiile necesare privind lanțul valoric fără a raporta de la întreprinderile din lanțul lor valoric care, la data bilanțului, nu depășesc numărul mediu de 1 750 de angajați și o cifră de afaceri netă de 450 000 000 EUR în cursul exercițiului financiar nicio informație care iese din sfera informațiilor specificate în standardele de raportare voluntară menționate la articolul 29ca, cu excepția informațiilor suplimentare privind durabilitatea care sunt partajate în mod obișnuit între întreprinderile din sectorul în cauză, au respectat obligația de raportare a informațiilor privind lanțul valoric prevăzută la prezentul alineat.”;
Amendamentele 37 și 256Propunere de directivăArticolul 2 – paragraful 1 – punctul 2 – litera b – punctul i a (nou)Directiva 2013/34/UEArticolul 19 a – alineatul 3 – paragraful 2(ia)al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:
În primii trei ani de aplicare a măsurilor care urmează să fie adoptate de statele membre în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Directiva (UE) 2022/2464 a Parlamentului European și a Consiliului13 și în cazul în care nu sunt disponibile toate informațiile necesare privind lanțul valoric al întreprinderii, întreprinderea explică eforturile depuse pentru a obține informațiile necesare privind lanțul său valoric, motivele pentru care nu au putut fi obținute toate informațiile necesare și planurile sale pentru a obține informațiile necesare în viitor.
„În cazul în care nu sunt disponibile toate informațiile necesare privind lanțul său valoric, întreprinderea-mamă explică eforturile depuse pentru a obține informațiile necesare cu privire la lanțul său valoric, motivele pentru care nu au putut fi obținute toate informațiile necesare și planurile sale de a obține informațiile necesare în viitor.”;
(13) Directiva (UE) 2022/2464 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2022 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 537/2014, a Directivei 2004/109/CE, a Directivei 2006/43/CE și a Directivei 2013/34/UE în ceea ce privește raportarea privind durabilitatea de către întreprinderi (JO L 322, 16.12.2022, p. 15, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2022/2464/oj).
Amendamentele 234 și 293Propunere de directivăArticolul 2 – paragraful 1 – punctul 4 – litera aDirectiva 2013/34/UEArticolul 29a – alineatul 1 – paragraful 1„Întreprinderile-mamă ale unui grup mare care, la data bilanțului, depășește numărul mediu de 1 000 de angajați, pe bază consolidată, în cursul exercițiului financiar, includ în raportul consolidat al administratorilor informațiile necesare pentru înțelegerea impactului grupului asupra aspectelor de durabilitate și informațiile necesare pentru înțelegerea modului în care aspectele de durabilitate afectează dezvoltarea, performanța și poziția grupului.”;
„Întreprinderile-mamă ale unui grup care, la data bilanțului, depășește numărul mediu de 1 750 de angajați și o cifră de afaceri netă de 450 000 000 EUR, pe bază consolidată, în cursul exercițiului financiar, includ în raportul consolidat al administratorilor informațiile necesare pentru înțelegerea impactului grupului asupra aspectelor de durabilitate și informațiile necesare pentru înțelegerea modului în care aspectele de durabilitate afectează dezvoltarea, performanța și poziția grupului.”;
Amendamentele 235 și 294Propunere de directivăArticolul 2 – paragraful 1 – punctul 4 – litera b – punctul iDirectiva 2013/34/UEArticolul 29a – alineatul 3 – paragraful 1„Dacă este cazul, informațiile menționate la alineatele (1) și (2) conțin informații cu privire la propriile operațiuni ale grupului și la lanțul său valoric, inclusiv la produsele și serviciile sale, la relațiile sale de afaceri și lanțul său de aprovizionare. Statele membre se asigură că, în vederea raportării informațiilor privind durabilitatea, astfel cum se prevede în prezenta directivă, întreprinderile nu încearcă să obțină de la întreprinderile din lanțul lor valoric care, la data bilanțului, nu depășesc numărul mediu de 1 000 de angajați în cursul exercițiului financiar nicio informație care iese din sfera informațiilor specificate în standardele de raportare voluntară menționate la articolul 29ca, cu excepția informațiilor suplimentare privind durabilitatea care sunt partajate în mod obișnuit între întreprinderile din sectorul în cauză. Se consideră că întreprinderile care raportează informațiile necesare privind lanțul valoric fără a raporta de la întreprinderile din lanțul lor valoric care, la data bilanțului, nu depășesc numărul mediu de 1 000 de angajați în cursul exercițiului financiar nicio informație care iese din sfera informațiilor specificate în standardele de raportare voluntară menționate la articolul 29ca, cu excepția informațiilor suplimentare privind durabilitatea care sunt partajate în mod obișnuit între întreprinderile din sectorul în cauză, au respectat obligația de raportare a informațiilor privind lanțul valoric prevăzută la prezentul alineat.”;
„Dacă este cazul, informațiile menționate la alineatele (1) și (2) conțin informații cu privire la propriile operațiuni ale grupului și la lanțul său valoric, inclusiv la produsele și serviciile sale, la relațiile sale de afaceri și lanțul său de aprovizionare. Statele membre se asigură că, în vederea raportării informațiilor privind durabilitatea, astfel cum se prevede în prezenta directivă, întreprinderile nu încearcă să obțină de la întreprinderile din lanțul lor valoric care, la data bilanțului, nu depășesc numărul mediu de 1 750 de angajați și o cifră de afaceri netă de 450 000 000 EUR în cursul exercițiului financiar nicio informație care iese din sfera informațiilor specificate în standardele de raportare voluntară menționate la articolul 29ca, cu excepția informațiilor suplimentare privind durabilitatea care sunt partajate în mod obișnuit între întreprinderile din sectorul în cauză. Se consideră că întreprinderile care raportează informațiile necesare privind lanțul valoric fără a raporta de la întreprinderile din lanțul lor valoric care, la data bilanțului, nu depășesc numărul mediu de 1 750 de angajați și o cifră de afaceri netă de 450 000 000 EUR în cursul exercițiului financiar nicio informație care iese din sfera informațiilor specificate în standardele de raportare voluntară menționate la articolul 29ca, cu excepția informațiilor suplimentare privind durabilitatea care sunt partajate în mod obișnuit între întreprinderile din sectorul în cauză, au respectat obligația de raportare a informațiilor privind lanțul valoric prevăzută la prezentul alineat.”;
Amendamentul 48Propunere de directivăArticolul 2 – paragraful 1 – punctul 4 – litera b b (nouă)Directiva 2013/34/UEArticolul 29 a – alineatul 8 – paragraful 1(bb)la alineatul (8), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:
„Dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la al doilea paragraf de la prezentul alineat, o societate-mamă care este filială este scutită de obligațiile prevăzute la alineatele (1)-(5) de la prezentul articol (denumită în continuare «societate-mamă scutită») dacă societatea-mamă respectivă și filialele sale sunt incluse în raportul consolidat al administratorilor al unei alte întreprinderi, întocmit în conformitate cu articolul 29 și cu prezentul articol. O societate-mamă care este filială a unei societăți-mamă stabilite într-o țară terță este, de asemenea, scutită de obligațiile prevăzute la alineatele (1)-(5) de la prezentul articol în cazul în care societatea-mamă respectivă și filialele sale sunt incluse în raportarea consolidată privind durabilitatea a societății-mamă stabilite într-o țară terță și în cazul în care respectiva raportare consolidată privind durabilitatea este realizată în conformitate cu standardele de raportare privind durabilitatea adoptate în temeiul articolului 29b sau într-un mod echivalent cu respectivele standarde de raportare privind durabilitatea, astfel cum sunt stabilite în conformitate cu un act de punere în aplicare privind echivalarea standardelor de raportare privind durabilitatea adoptat în temeiul articolului 23 alineatul (4) al treilea paragraf din Directiva 2004/109/CE.”
„Dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la al doilea paragraf de la prezentul alineat, o societate-mamă care este filială este scutită de obligațiile prevăzute la alineatele (1)-(5) de la prezentul articol (denumită în continuare «societate-mamă scutită») dacă societatea-mamă respectivă și filialele sale sunt incluse în raportul consolidat al administratorilor al unei alte întreprinderi, întocmit în conformitate cu articolul 29 și cu prezentul articol. O societate-mamă care este filială a unei societăți-mamă stabilite într-o țară terță este, de asemenea, scutită de obligațiile prevăzute la alineatele (1)-(5) de la prezentul articol în cazul în care:
(i)societatea-mamă respectivă și filialele sale sunt incluse în raportarea consolidată privind durabilitatea a societății-mamă stabilite într-o țară terță și în cazul în care respectiva raportare consolidată privind durabilitatea este realizată în conformitate cu standardele de raportare privind durabilitatea adoptate în temeiul articolului 29b sau într-un mod echivalent cu respectivele standarde de raportare privind durabilitatea, astfel cum sunt stabilite în conformitate cu un act de punere în aplicare privind echivalarea standardelor de raportare privind durabilitatea adoptat în temeiul articolului 23 alineatul (4) al treilea paragraf din Directiva 2004/109/CE;
(ii)societatea-mamă este un holding financiar, în conformitate cu articolul 2 punctul 15, care nu are în Uniune filiale ce desfășoară activități economice.”;
Amendamentul 53Propunere de directivăArticolul 2 – paragraful 1 – punctul 6 – litera aa (nouă)Directiva 2013/34/UEArticolul 29 b – alineatul 2 – paragraful 1(aa)la alineatul (2), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:
Standardele de raportare privind durabilitatea asigură calitatea informațiilor raportate, prevăzând ca acestea să fie ușor de înțeles, relevante, verificabile, comparabile și să fie prezentate fidel. Standardele de raportare privind durabilitatea nu impun întreprinderilor o sarcină administrativă disproporționată, inclusiv ținând seama, în cea mai mare măsură posibilă, de activitatea din cadrul inițiativelor globale de stabilire a standardelor de raportare privind durabilitatea, astfel cum se prevede la alineatul (5) litera (a).
„Standardele de raportare privind durabilitatea asigură calitatea informațiilor raportate, prevăzând ca acestea să fie simple, accesibile, optimizate, ușor de înțeles, proporționale, relevante, verificabile, comparabile și să fie prezentate fidel. Standardele de raportare privind durabilitatea:
(a)sunt de natură cantitativă, în măsura în care este posibil acest lucru;
(b)evită dubla raportare și orice suprapunere cu obligațiile care decurg din alte instrumente legislative;
(c)evită impunerea unei sarcini administrative și financiare disproporționate asupra întreprinderilor; precum și
(d)asigură, în cea mai mare măsură posibilă, interoperabilitatea cu standardele recunoscute la nivel internațional stabilite prin inițiative globale de stabilire a standardelor pentru raportarea privind durabilitatea, astfel cum se prevede la alineatul (5) litera (a).”;
Amendamentele 236, 295 și 296Propunere de directivăArticolul 2 – paragraful 1 – punctul 6 – litera bDirectiva 2013/34/UEArticolul 29b – alineatul 4 – paragraful 1(b)la alineatul (4) primul paragraf, ultima teză se înlocuiește cu următorul text:
(b)la alineatul (4), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:
„Standardele de raportare privind durabilitatea nu precizează informații de prezentat care ar impune întreprinderilor obligația de a obține de la întreprinderile din lanțul lor valoric care, la data bilanțului, nu depășesc numărul mediu de 1 000 de angajați în cursul exercițiului financiar informații care ies din sfera informațiilor ce trebuie prezentate în temeiul standardelor de raportare voluntară privind durabilitatea menționate la articolul 29ca.”
„Standardele de raportare privind durabilitatea țin seama de dificultățile cu care se pot confrunta întreprinderile, inclusiv limitările de ordin juridic care decurg din prezenta directivă, în ceea ce privește colectarea de informații de la actorii din întregul lor lanț valoric, în special de la cei care nu sunt supuși cerințelor de raportare privind durabilitatea prevăzute la articolul 19a sau 29a, și de la furnizorii de pe piețele și din economiile emergente. În standardele de raportare privind durabilitatea sunt precizate informațiile care trebuie prezentate privind lanțurile valorice, care trebuie să fie proporționale și relevante în raport cu capacitățile și caracteristicile întreprinderilor din lanțurile valorice și cu amploarea și complexitatea activităților lor, în special ale întreprinderilor care nu sunt supuse cerințelor de raportare privind durabilitatea prevăzute la articolul 19a sau 29a. Standardele de raportare privind durabilitatea nu precizează informații de prezentat care ar impune întreprinderilor obligația de a obține de la întreprinderile din lanțul lor valoric care, la data bilanțului, nu depășesc numărul mediu de 1 750 de angajați și o cifră de afaceri netă de 450 000 000 EUR în cursul exercițiului financiar informații care ies din sfera informațiilor ce trebuie prezentate în temeiul standardelor de raportare voluntară privind durabilitatea menționate la articolul 29ca.”;
Amendamentul 59Propunere de directivăArticolul 2 – paragraful 1 – punctul 10Directiva 2013/34/UEArticolul 33 – alineatul 1 – paragraful 2Prin derogare de la primul paragraf, statele membre se asigură că membrii organelor de administrație, de conducere și de supraveghere ale unei întreprinderi, care acționează în limitele competențelor conferite de dreptul intern, nu au responsabilitatea colectivă de a se asigura că raportul administratorilor sau raportul consolidat al administratorilor, după caz, este pregătit în conformitate cu articolul 29d.”;
Prin derogare de la primul paragraf, statele membre pot prevedea că membrii organelor de administrație, de conducere și de supraveghere ale unei întreprinderi, care acționează în limitele competențelor conferite de dreptul intern, nu au responsabilitatea colectivă de a se asigura că raportul administratorilor sau raportul consolidat al administratorilor, după caz, este pregătit în conformitate cu articolul 29d.”
Amendamentul 62Propunere de directivăArticolul 2 – paragraful 1 – punctul 12 – litera -a (nouă)Directiva 2013/34/UEArticolul 40 a – alineatul 1 – paragraful 1(- a)primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:
„Statele membre prevăd obligația ca o filială stabilită pe teritoriul lor a cărei societate-mamă de cel mai înalt rang este reglementată de dreptul unei țări terțe să publice și să pună la dispoziție un raport privind durabilitatea care să conțină informațiile prevăzute la articolul 29a alineatul (2) litera (a) punctele (iii)-(v), articolul 29a alineatul (2) literele (b)-(f) și, după caz, articolul 29a alineatul (2) litera (h), la nivel de grup al respectivei societăți-mamă de cel mai înalt rang dintr-o țară terță.”;
„Statele membre prevăd obligația ca o filială stabilită pe teritoriul lor a cărei societate-mamă de cel mai înalt rang este reglementată de dreptul unei țări terțe să publice și să pună la dispoziție un raport privind durabilitatea care să conțină informațiile prevăzute la articolul 29a alineatul (2) litera (a) punctele (iii)-(v), articolul 29a alineatul (2) literele (b)-(f) și, după caz, articolul 29a alineatul (2) litera (h), precum și în conformitate cu articolul 29a alineatul (3), la nivel de grup al respectivei societăți-mamă de cel mai înalt rang dintr-o țară terță.”;
Amendamentul 73Propunere de directivăArticolul 2 – paragraful 1 – punctul 13 – litera bDirectiva 2013/34/UEArticolul 49 – alineatul 5„5. Un act delegat adoptat în temeiul articolului 1 alineatul (2), al articolului 3 alineatul (13), al articolului 19b, al articolului 29aa, 29b, 29ca sau 40b ori al articolului 46 alineatul (2) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.”
„5. Un act delegat adoptat în temeiul articolului 1 alineatul (2), al articolului 3 alineatul (13), al articolului 29b, 29ca sau 40b ori al articolului 46 alineatul (2) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.”
Amendamentul 304Propunere de directivăArticolul 4 – paragraful 1 – punctul 1 a (nou)Directiva (UE) 2024/1760Articolul 2(1a) Articolul 2 se modifică după cum urmează:
(a)la alineatul (1), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:
„(a) întreprinderea a avut, în medie, peste 5 000 de angajați și o cifră de afaceri netă la nivel mondial de peste 1,5 miliarde EUR în ultimul exercițiu financiar pentru care au fost adoptate sau ar fi trebuit să fie adoptate situații financiare anuale”;
(b)la alineatul (2), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:
„(a) întreprinderea a generat o cifră de afaceri netă de peste 1,5 miliarde EUR în Uniune în exercițiul financiar care precedă ultimului exercițiu financiar;”
(c)la alineatul (3), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:
„3. În cazul în care întreprinderea-mamă de cel mai înalt rang are ca activitate principală deținerea de acțiuni în filiale operaționale și nu se angajează în luarea de decizii de gestionare, operaționale sau financiare care afectează grupul sau una sau mai multe dintre filialele sale, aceasta poate fi scutită de îndeplinirea obligațiilor prevăzute în prezenta directivă. Această scutire este supusă condiției ca una dintre filialele întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang stabilită în Uniune să fie desemnată să îndeplinească obligațiile prevăzute la articolele 6-16 în numele întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang, inclusiv obligațiile întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang în ceea ce privește activitățile filialelor sale. Într-un astfel de caz, filiala desemnată dispune de toate mijloacele și autoritatea juridică necesare pentru a îndeplini aceste obligații în mod eficace, în special pentru a se asigura că filiala desemnată obține de la întreprinderile grupului informațiile și documentele relevante pentru a îndeplini obligațiile întreprinderii-mamă de cel mai înalt rang în temeiul prezentei directive.”;
Amendamentul 305Propunere de directivăArticolul 4 – paragraful 1 – punctul 3 a (nou)Directiva (UE) 2024/1760Articolul 6 – alineatul 4(3a) Articolul 6 se modifică după cum urmează:
(a)alineatul (1) se modifică după cum urmează:
‘1. Statele membre se asigură că întreprinderilor-mamă care intră sub incidența prezentei directive li se permite să îndeplinească obligațiile prevăzute la articolele 7-11 în numele întreprinderilor care sunt filiale ale întreprinderilor-mamă respective și intră sub incidența prezentei directive, dacă această situație asigură o respectare efectivă a normelor. Acest lucru nu aduce atingere faptului că astfel de filiale fac obiectul exercitării competențelor autorității de supraveghere în conformitate cu articolul 25, nici răspunderii lor civile în conformitate cu articolul 29.”;
(b)alineatul (3) se elimină;
(c)se adaugă următorul alineat:
„3a. Atunci când o întreprindere care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive achiziționează o întreprindere care nu intra sub incidența acesteia, întreprinderea care achiziționează are la dispoziție doi ani pentru a integra procesele întreprinderii achiziționate în propria politică privind diligența necesară.”;
Amendamentul 88Propunere de directivăArticolul 4 – paragraful 1 – punctul 4 – litera aDirectiva (UE) 2024/1760Articolul 8 – alineatul 2(a)la alineatul (2), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:
(a)alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:
„(2) Ca parte a obligației prevăzute la alineatul (1), și adoptând o abordare bazată pe riscuri care ține seama de factorii de risc relevanți, inclusiv factorii de risc geografici și contextuali, cum ar fi nivelul de asigurare a respectării legii, factorii de risc sectoriali, factorii de risc privind produsele și serviciile, precum și factorii de risc privind operațiunile comerciale sau partenerii de afaceri, inclusiv situația în care partenerul de afaceri este o întreprindere care nu intră sub incidența prezentei directive, întreprinderile iau măsurile adecvate pentru:
(a) a efectua, pe baza informațiilor disponibile în mod rezonabil, o analiză de delimitare în vederea identificării, în propriile operațiuni, în cele ale filialelor lor și, atunci când sunt legate de lanțurile lor de activități, în cele ale partenerilor lor de afaceri, a domeniilor generale în care este cel mai probabil să se producă cele mai grave impacturi negative;
(b)o evaluare aprofundată a propriilor lor operațiuni, a celor ale filialelor lor și, în cazul în care sunt legate de lanțurile lor de activități, ale operațiunilor partenerilor lor de afaceri direcți în domeniile în care au fost identificate cele mai probabile și cele mai grave impacturi negative.;
(b)a efectua, pe baza rezultatelor analizei de delimitare menționate la litera (a), și în cazul în care, pe baza unor informații relevante și verificabile, întreprinderea are motive să creadă că au apărut sau pot apărea impacturi negative, o evaluare suplimentară numai în domeniile în care au fost identificate cele mai probabile și cele mai grave impacturi negative. Întreprinderile nu au obligația să solicite informații de la partenerii de afaceri dacă nu au fost identificate riscuri probabile și grave. Întreprinderile trebuie să fie în măsură să acorde prioritate evaluării partenerilor de afaceri direcți, în concordanță cu gravitatea și probabilitatea impacturilor negative.”;
Amendamentul 89Propunere de directivăArticolul 4 – paragraful 1 – punctul 4 – litera bDirectiva (UE) 2024/1760Articolul 8 – alineatul 2 a(b)se introduce următorul alineat (2a):
eliminat
2a.În cazul în care o întreprindere deține informații plauzibile care sugerează că au apărut sau pot apărea impacturi negative la nivelul operațiunilor unui partener de afaceri indirect, întreprinderea efectuează o evaluare aprofundată. Întreprinderea efectuează întotdeauna o astfel de evaluare atunci când natura indirectă, mai degrabă decât cea directă, a relației cu partenerul de afaceri este rezultatul unui mecanism artificial care nu reflectă realitatea economică, ci indică o eludare a alineatului (2) litera (b). În cazul în care evaluarea confirmă probabilitatea sau existența impactului negativ, se consideră că acesta a fost identificat.
Primul paragraf nu aduce atingere faptului că, atunci când selectează un partener de afaceri direct, întreprinderea ia în considerare informațiile disponibile cu privire la partenerii de afaceri indirecți și la capacitatea respectivilor parteneri de afaceri de a respecta normele și principiile prevăzute în codul de conduită al întreprinderii.
În pofida primului paragraf, indiferent dacă sunt disponibile informații plauzibile cu privire la partenerii de afaceri indirecți, o întreprindere solicită garanții contractuale de la un partener de afaceri direct cu privire la asigurarea respectării de către respectivul partener de afaceri a codului de conduită al întreprinderii prin obținerea garanțiilor contractuale corespunzătoare de la partenerii săi de afaceri. Articolul 10 alineatul (2) literele (b) și (e) se aplică în consecință.”;
Amendamentul 90Propunere de directivăArticolul 4 – paragraful 1 – punctul 4 – litera ba (nouă)Directiva (UE) 2024/1760Articolul 8 – alineatul 3(ba) alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:
3.Statele membre se asigură că, în scopul identificării și al evaluării impacturilor negative menționate la alineatul (1) pe baza unor informații cantitative și calitative, după caz, întreprinderile au dreptul de a utiliza resurse adecvate, inclusiv rapoarte independente și informațiile colectate prin mecanismul de notificare și procedura de tratare a plângerilor prevăzută la articolul 14.
„(3) Statele membre se asigură că, în scopul analizei de delimitare prevăzute la alineatul (2) litera (a), întreprinderile nu încearcă să obțină informațiile de la partenerii lor de afaceri, ci se bazează exclusiv pe informațiile care sunt deja disponibile în mod rezonabil, inclusiv factorii de risc.”;
Amendamentul 91Propunere de directivăArticolul 4 – paragraful 1 – punctul 4 – litera cDirectiva (UE) 2024/1760Articolul 8 – alineatul 4„4. În cazul în care informațiile necesare pentru evaluarea aprofundată prevăzută la alineatul (2) litera (b) și la alineatul (2a) pot fi obținute de la parteneri de afaceri diferiți, întreprinderea acordă prioritate solicitării acestor informații, în cazul în care acest lucru este rezonabil, direct de la partenerul sau partenerii de afaceri în legătură cu care este cel mai probabil să se producă impacturile negative.”;
„(4) Statele membre se asigură că, în scopul evaluării suplimentare prevăzute la alineatul (2) litera (b) al prezentului articol, întreprinderile nu încearcă să obțină informațiile de la partenerii lor de afaceri decât dacă acest lucru este absolut necesar. În cazul în care partenerul de afaceri are mai puțin de 5 000 de angajați, întreprinderile pot solicita astfel de informații numai în ultimă instanță și dacă acestea nu pot fi obținute în mod rezonabil prin alte mijloace, în special din surse existente sau secundare. În orice caz, orice cerere trebuie să fie specifică, rezonabilă și proporțională.
În cazul în care informațiile necesare pentru evaluarea suplimentară prevăzută la alineatul (2) litera (b) pot fi obținute de la diferiți parteneri de afaceri, întreprinderea solicită aceste informații, atunci când acest lucru este rezonabil, direct de la partenerul sau partenerii de afaceri în legătură cu care este cel mai probabil să se producă impacturile negative. Informațiile pot fi solicitate individual sau în colaborare.”;
Amendamentul 92Propunere de directivăArticolul 4 – paragraful 1 – punctul 4 – litera dDirectiva (UE) 2024/1760Articolul 8 – alineatul 5„5. Statele membre se asigură că, în vederea cartografierii prevăzute la alineatul (2) litera (a), întreprinderile nu încearcă să obțină de la partenerii de afaceri direcți care au mai puțin de 500 de angajați informații care ies din sfera informațiilor specificate în standardele de raportare voluntară menționate la articolul 29ca din Directiva 2013/34/UE.”;
„(5) Statele membre se asigură că, în scopul identificării și al evaluării impacturilor negative menționate la alineatul (1) pe baza unor informații cantitative și calitative, după caz, întreprinderile au dreptul de a utiliza resurse corespunzătoare, inclusiv rapoarte independente, soluții digitale, inițiative sectoriale sau multipartite, acțiuni de colaborare și informații colectate prin mecanismul de notificare și procedura de tratare a plângerilor prevăzută la articolul 14.
Prin derogare de la primul paragraf, în cazul în care sunt necesare informații suplimentare pentru cartografierea prevăzută la alineatul (2) litera (a), având în vedere indiciile privind un impact negativ probabil sau în contextul în care standardele nu acoperă impacturile relevante, și în cazul în care astfel de informații suplimentare nu pot fi obținute în mod rezonabil prin alte mijloace, întreprinderea poate solicita aceste informații de la partenerii de afaceri respectivi.”;
În cazul în care, deși au luat măsuri corespunzătoare pentru a identifica impacturile negative, întreprinderile nu dispun de toate informațiile necesare cu privire la lanțurile lor de activități, acestea ar trebui să fie în măsură să explice în mod rezonabil de ce nu au putut fi obținute informațiile respective. Dacă, în consecință, nu au putut lua măsuri adecvate pentru a preveni, atenua, elimina sau reduce la minimum impactul negativ, ele nu sunt penalizate.”;
Amendamentul 93Propunere de directivăArticolul 4 – paragraful 1 – punctul 4 a (nou)Directiva (UE) 2024/1760Articolul 94a.Articolul 9 se înlocuiește cu următorul text:
Articolul 9
Articolul 9
Stabilirea ordinii de prioritate a impacturilor negative reale și potențiale identificate
Stabilirea ordinii de prioritate a impacturilor negative reale și potențiale identificate
1. Statele membre se asigură că, în cazul în care nu este fezabil să se prevină, să se atenueze, să se oprească sau să se reducă la minimum, în același timp și în întregime, toate impacturile negative identificate, întreprinderile stabilesc ordinea de prioritate a impacturilor negative identificate în temeiul articolului 8 pentru a îndeplini obligațiile prevăzute la articolul 10 sau 11.
1.Statele membre se asigură că, în cazul în care nu este fezabil să prevină, să atenueze, să elimine sau să reducă la minimum toate impacturile negative identificate în temeiul articolului 8, întreprinderile pot acorda prioritate celor mai grave și celor mai probabile impacturi negative, pentru a îndeplini obligațiile prevăzute la articolul 10 sau 11.
2. Ordinea de prioritate menționată la alineatul (1) se bazează pe gravitatea și probabilitatea impacturilor negative.
2. Odată ce impacturile negative cele mai grave și cele mai probabile sunt abordate în conformitate cu articolul 10 sau 11 într-un termen rezonabil, întreprinderea abordează impacturile negative mai puțin grave și mai puțin probabile.
3. Odată ce impacturile negative cele mai grave și cele mai probabile sunt abordate în conformitate cu articolul 10 sau 11 într-un termen rezonabil, întreprinderea abordează impacturile negative mai puțin grave și mai puțin probabile.
3. În cazul în care se iau decizii de stabilire a priorităților în conformitate cu prezentul articol, statele membre se asigură că întreprinderile nu sunt penalizate în temeiul articolului 25 sau 27 pentru niciun prejudiciu care decurge din impacturi negative mai puțin semnificative care nu au fost încă abordate.”;
Amendamentul 102Propunere de directivăArticolul 4 – paragraful 1 – punctul 6Directiva (UE) 2024/1760Articolul 11 – alineatul 7 – paragraful 3Înainte de suspendarea unei relații de afaceri, întreprinderea evaluează dacă se poate preconiza în mod rezonabil că impacturile negative ale unei astfel de acțiuni sunt în mod vădit mai grave decât impactul negativ care nu a putut fi prevenit sau atenuat în mod adecvat. Într-un astfel de caz, întreprinderea nu este obligată să suspende relația de afaceri și este în măsură să informeze autoritatea de supraveghere competentă cu privire la motivele justificate în mod corespunzător ale unei astfel de decizii.
Înainte de suspendarea temporară a unei relații de afaceri, întreprinderea evaluează, în urma consultării cu părțile interesate relevante, dacă nu există nicio alternativă la acea relație comercială, care să furnizeze o materie primă, un produs sau un serviciu esențial pentru producția de bunuri sau furnizarea de servicii a întreprinderii, și dacă suspendarea ar cauza un prejudiciu substanțial întreprinderii, sau dacă se poate preconiza în mod rezonabil că impacturile negative ale unei astfel de acțiuni sunt în mod vădit mai grave decât impactul negativ care nu a putut fi eliminat sau a cărui amploare nu a putut fi redusă la minimum în mod adecvat. Într-un astfel de caz, întreprinderea nu este obligată să suspende relația de afaceri și este în măsură să informeze autoritatea de supraveghere competentă cu privire la motivele justificate în mod corespunzător ale unei astfel de decizii.
Amendamentul 119Propunere de directivăArticolul 4 a (nou)Articolul 4a
Soluții digitale
(1) Comisia instituie un portal digital special pentru raportare, care să servească drept ghișeu unic pentru întreprinderi. Portalul oferă acces gratuit la toate șabloanele, orientările și informațiile referitoare la toate cerințele de raportare impuse întreprinderilor în dreptul Uniunii, inclusiv instrumentele voluntare, adaptate la dimensiunea, sectorul, produsele și serviciile unei întreprinderi, precum și la expunerea la risc. Portalul oferă, de asemenea, acces la informații privind oportunitățile de finanțare și de participare la licitații, pentru a ajuta întreprinderile să pună în practică, să respecte și să beneficieze de obligațiile lor de diligență necesară.
În sensul primului paragraf, Comisia se asigură că platformele de date relevante care furnizează informații întreprinderilor și utilizatorilor de date sunt interoperabile și că datele pot fi transmise, schimbate și analizate într-un mod fluid din punct de vedere tehnic și completează punctul unic de acces european.
(2) Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, în termen de [24 de luni de la intrarea în vigoare a prezentei directive], un raport cu privire la necesitatea de a prevedea utilizarea unor soluții tehnologice în scopul prezentei directive, inclusiv a unei inteligențe artificiale de încredere, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2024/1689.