(1)Reprezentarea intereselor în Uniune este o activitate în creștere, cu un caracter transfrontalier din ce în ce mai pronunțat. Atunci când se desfășoară la nivelul necesar de transparență, astfel de activități favorizează schimbul de experiență și de opinii cu privire la probleme și soluții, ajutând factorii de decizie publici să înțeleagă opțiunile și soluțiile de compromis ale diferitelor abordări.

(2)Reprezentarea intereselor se desfășoară nu doar în numele părților interesate de la nivel național, ci și de către țări terțe. Ideile care provin din țări terțe pot să contribuie în mod pozitiv la dezbaterea publică și sunt binevenite în contextul implicării pe scena internațională. Cu toate acestea, funcționarilor publici sau persoanelor fizice nu le este întotdeauna ușor să recunoască implicarea țărilor terțe în activitățile de reprezentare a intereselor în contextul procesului lor decizional sau să înțeleagă amploarea și tendințele acestor activități, precum și actorii din spatele lor. Prin țări terțe ar trebui să se înțeleagă țările care nu sunt membre ale Uniunii sau ale Spațiului Economic European.

(3)În măsura în care este desfășurată în mod normal în schimbul unei remunerații, reprezentarea intereselor, inclusiv reprezentarea intereselor desfășurată pentru țările terțe, constituie un serviciu în sensul articolului 57 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene („TFUE”). Piața reprezentării intereselor cuprinde și activitățile de reprezentare a intereselor desfășurate de entitățile din țări terțe într-un mod comparabil cu serviciile și sunt legate de activități de natură economică sau înlocuiesc astfel de activități. Aceste activități ar trebui tratate în același mod precum serviciile de reprezentare a intereselor.

(5)Măsurile statelor membre care reglementează transparența activităților de reprezentare a intereselor sunt foarte divergente, în special în ceea ce privește cerințele de păstrare a evidențelor și de înregistrare aplicabile entităților care desfășoară activități de reprezentare a intereselor. Unele state membre au instituit registre obligatorii care vizează, în special, asigurarea transparenței. Altele au instituit registre voluntare, în timp ce unele state membre nu au registre pentru reprezentarea intereselor. Există diferențe considerabile și în ceea ce privește granularitatea informațiilor oferite în scopuri de transparență, inclusiv în ceea ce privește tipul informațiilor necesare, de exemplu referitoare la interesele reprezentate sau la client. În unele state membre, informațiile privind reprezentarea intereselor trebuie actualizate în mod regulat, în timp ce, în altele, informațiile trebuie actualizate ori de câte ori se modifică domeniul de aplicare al activității de reprezentare a intereselor desfășurate.

(6)Astfel de diferențe creează condiții de concurență inechitabile și cresc costurile de asigurare a conformității pentru entitățile care intenționează să desfășoare activități de reprezentare a intereselor în mai multe state membre, ceea ce poate descuraja dezvoltarea și desfășurarea de noi activități de reprezentare a intereselor pe piața internă. Este probabil ca țările terțe să urmărească reprezentarea intereselor în mai multe state membre pentru a asigura o politică generală pozitivă în favoarea lor în întreaga Uniune. Astfel de condiții au un impact negativ asupra operatorilor economici și constituie obstacole în calea desfășurării de activități transfrontaliere de reprezentare a intereselor în cadrul pieței interne. De asemenea, aceste condiții de concurență inechitabile direcționează activitățile transfrontaliere de reprezentare a intereselor dinspre statele membre în care aceste aspecte sunt mai bine reglementate către acelea în care există un nivel mai scăzut de reglementare sau în care asigurarea respectării legislației este limitată. Un astfel de arbitraj de reglementare reprezintă, de asemenea, o oportunitate pentru actorii din țările terțe care urmăresc să se sustragă aplicării cerințelor de transparență.

(7)În contextul conștientizării sporite a încercărilor anumitor țări terțe de a influența procesele democratice din Uniune, este probabil ca unele state membre să elaboreze norme noi pentru a asigura transparența influenței străine exercitate prin reprezentarea intereselor. Prin urmare, este probabil să crească obstacolele din calea furnizării unor astfel de servicii în mai multe state membre, create de fragmentarea pieței interne a activităților de reprezentare a intereselor desfășurate în numele țărilor terțe.

(8)Diferențele existente la nivel național în ceea ce privește măsurile care reglementează transparența reprezentării intereselor, care afectează în special reprezentarea intereselor desfășurată în numele țărilor terțe, precum și contextul actual de conștientizare sporită a riscurilor de ingerințe străine în procesele democratice evidențiază necesitatea de a acționa la nivelul Uniunii în vederea reglementării furnizării de servicii de reprezentare a intereselor și a desfășurării de activități de reprezentare a intereselor în numele țărilor terțe în întreaga Uniune, asigurându-se în același timp un nivel ridicat de transparență a acestor activități.

(9)Pentru a se evita situația în care statele membre încearcă să răspundă în mod unilateral preocupărilor lor cu privire la transparența influenței străine exercitate prin reprezentarea intereselor și pentru a preveni apariția unor obstacole suplimentare în calea desfășurării de activități transfrontaliere de reprezentare a intereselor în numele țărilor terțe, care rezultă din evoluția divergentă și inconsecventă a legislațiilor naționale, este necesar să se prevadă măsuri armonizate la nivelul Uniunii.

(10)Prin prevederea unor cerințe de transparență armonizate aplicabile în întreaga piață internă, prezenta directivă urmărește să stabilească un cadru coerent și sistematic pentru asigurarea transparenței în ceea ce privește activitățile de reprezentare a intereselor desfășurate în numele țărilor terțe cu scopul de a influența elaborarea, formularea sau punerea în aplicare a politicilor sau a legislației sau procesele decizionale publice din Uniune.

(11)Prevederea unor standarde de transparență și de responsabilitate comune, precum și a unor standarde de raportare comune sprijină, de asemenea, responsabilitatea democratică și o mai bună cunoaștere comună a activităților de reprezentare a intereselor desfășurate cu scopul de a influența elaborarea, formularea sau punerea în aplicare a politicilor sau a legislației sau procesele decizionale publice din Uniune, abordând necesitatea unor date fiabile și coerente. Necesitatea de a asigura transparența activităților de reprezentare a intereselor desfășurate în numele țărilor terțe este un obiectiv public legitim, având în vedere principiile deschiderii și transparenței care trebuie să ghideze viața democratică a Uniunii în conformitate cu articolul 1 al doilea paragraf și cu articolul 10 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană („TUE”), în conformitate cu valorile comune ale Uniunii și ale statelor sale membre în temeiul articolului 2 din TUE, sprijinind, de asemenea, exercitarea drepturilor cetățenești.

(12)Activitățile disimulate de reprezentare a intereselor desfășurate în numele țărilor terțe pot afecta dezvoltarea, formularea sau punerea în aplicare a politicilor interne și externe ale Uniunii, inclusiv în ceea ce privește interesele sale economice și de securitate. Acest lucru afectează democrația în general, care este o valoare comună a Uniunii și a cărei garantare are o importanță fundamentală pentru Uniune și statele sale membre. Prevederea unui nivel armonizat de transparență în întreaga Uniune în ceea ce privește astfel de activități ar trebui să contribuie la creșterea încrederii publicului în procesele decizionale ale Uniunii și ale statelor membre.

(13)Deși în anumite țări terțe există norme privind deschiderea și transparența activităților de reprezentare a intereselor, aceste norme nu vizează activitățile care urmăresc să influențeze elaborarea, formularea sau punerea în aplicare a politicilor sau a legislației sau procesele decizionale publice din Uniune. Prin urmare, aceste norme nu sunt adecvate pentru a asigura transparența activităților de reprezentare a intereselor care urmăresc să influențeze procesul decizional din Uniune.

(14)Măsurile prevăzute în prezenta directivă sunt proporționale și limitate la ceea ce este necesar pentru asigurarea transparenței unui set specific de activități, și anume activitățile de reprezentare a intereselor desfășurate în numele țărilor terțe. Acestea impun cerințe legate de activitățile respective și nu impun cerințe entităților doar pentru că primesc finanțare din străinătate. Prezenta directivă se axează pe creșterea transparenței atunci când entitățile desfășoară activități de reprezentare a intereselor în numele țărilor terțe pe piața internă. În special, prezenta directivă impune obligații prin care să se asigure că datele puse la dispoziția publicului sunt prezentate într-un mod factual și neutru și că autoritățile naționale competente acționează astfel încât să nu rezulte nicio consecință negativă, cum ar fi stigmatizarea, din înregistrarea unei entități în conformitate cu dispozițiile prezentei directive. Aceasta prevede un sistem cuprinzător de garanții, inclusiv un control jurisdicțional eficace pentru a asigura proporționalitatea măsurilor armonizate. Măsurile prevăzute în prezenta directivă respectă pe deplin drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”), printre care se numără libertatea de exprimare și de informare, libertatea de întrunire și de asociere, libertatea cercetării științifice, inclusiv libertatea universitară, dreptul la protecția datelor cu caracter personal, dreptul la o cale de atac efectivă și libertatea de a desfășura o activitate comercială. Prin atingerea unui nivel comun de transparență cu privire la reprezentarea intereselor desfășurată în numele unei țări terțe, măsurile prevăzute în prezenta directivă consolidează drepturile democratice ale cetățenilor, astfel cum sunt menționate în cartă.

(15)Cerințele de transparență armonizate prevăzute în prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere normelor naționale privind activitățile de reprezentare a intereselor pentru alte entități decât entitățile din țări terțe, nici conținutului material al unor astfel de activități și nici normelor de fond aplicabile funcționarilor publici atunci când intră în contact cu entități care desfășoară activități de reprezentare a intereselor. Acestea nu ar trebui să aducă atingere normelor aplicabile activităților infracționale și nici depistării, investigării, urmăririi penale, supravegherii și sancționării lor, astfel cum sunt stabilite în dreptul național sau în dreptul Uniunii, cum ar fi cele legate de corupție.

(16)Pentru a armoniza cerințele de transparență, este necesar să se prevadă o definiție comună a reprezentării intereselor. Pentru a se asigura aplicarea corectă a cerințelor de transparență armonizate, noțiunea de activități de reprezentare a intereselor ar trebui să aibă un sens larg. Aceasta ar trebui să cuprindă activitățile desfășurate cu scopul de a influența, inclusiv prin impactul asupra opiniei publice, elaborarea, formularea sau punerea în aplicare a politicilor sau a legislației sau procesele decizionale publice din Uniune și din statele sale membre, inclusiv la nivel regional și local.

(17)Ar trebui să existe o legătură clară și substanțială între activitate și probabilitatea ca aceasta să influențeze elaborarea, formularea sau punerea în aplicare a politicilor sau a legislației sau procesele decizionale publice din Uniune. Pentru a stabili existența unei astfel de legături, ar trebui să se țină seama de toți factorii relevanți, cum ar fi conținutul activității, contextul în care se desfășoară aceasta, obiectivul său, mijloacele prin care se desfășoară sau dacă activitatea face parte dintr-o campanie sistematică sau susținută. Activitățile vizate nu ar trebui să se limiteze la activități menite să promoveze schimbarea unei anumite politici, a unei anumite reglementări sau a unui anumit proces decizional public, ci ar trebui să cuprindă și activitățile care vizează menținerea statu-quo-ului.

(18)În special, reprezentarea intereselor s-ar putea desfășura prin activități precum organizarea de reuniuni, conferințe sau evenimente ori participarea la acestea, contribuirea sau participarea la consultări, la audieri parlamentare sau la alte inițiative similare, organizarea de campanii de publicitate sau de comunicare, inclusiv prin intermediul mass-mediei, al platformelor sau al apelării la influențatorii de pe platformele de comunicare socială, organizarea de rețele și de inițiative locale, elaborarea de documente de politică și de poziție, amendamente legislative, sondaje de opinie și anchete, scrisori deschise și alte materiale de comunicare sau de informare.

(19)Reprezentarea intereselor ar putea viza și activități desfășurate în numele unei entități dintr-o țară terță în contextul cercetării și al educației, cum ar fi diseminarea de către grupurile de reflecție a unor lucrări care să recomande adoptarea unei politici publice specifice sau să se pronunțe în favoarea acesteia. În conformitate cu principiul libertății universitare și al libertății cercetării științifice, consacrat la articolul 13 din Cartă, nu ar trebui facă obiectul reprezentării intereselor cercetarea realizată de cercetători pe subiecte alese de aceștia, nici diseminarea rezultatelor cercetării respective și nici activitățile didactice și educaționale care se desfășoară în conformitate cu principiul libertății universitare și al autonomiei instituționale, cu excepția cazului în care scopul clar al acestor activități este de a influența elaborarea, formularea sau punerea în aplicare a politicilor sau a legislației sau procesele decizionale publice din Uniune și aceste activități sunt desfășurate în numele unei entități dintr-o țară terță. În cazul în care nu intervine o astfel de situație, desfășurarea acestor activități nu ar trebui să conducă la cerințe de înregistrare în temeiul prezentei directive.

(20)Activitățile funcționarilor guvernelor țărilor terțe care sunt asociate cu exercitarea autorității publice, de exemplu activitățile legate de exercitarea relațiilor diplomatice dintre state sau organizații internaționale, ar trebui excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive. De asemenea, prezenta directivă nu ar trebui să vizeze activitățile desfășurate de practicienii în domeniul dreptului, care constau în furnizarea de consultanță juridică entităților din țări terțe sau reprezentarea acestora în cadrul procedurilor judiciare, de conciliere sau de mediere și în protejarea drepturilor fundamentale ale acestora, cum ar fi dreptul de a fi audiat, dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare. Pe lângă consultanța juridică, nu ar trebui să intre în domeniul de aplicare al prezentei directive nici consultanța profesională, cum ar fi obținerea unui studiu profesional sau al unei expertize care să servească drept probă în sprijinul argumentelor în instanță, obținerea de consultanță tehnică sau științifică privind respectarea legislației tehnice sau utilizarea serviciilor de mediere ale unui profesionist în calitate de mediator, acesta nefiind neapărat un practician autorizat în domeniul dreptului. Activitățile auxiliare, cum ar fi serviciile de catering, punerea la dispoziție a unui loc de desfășurare, tipărirea de broșuri sau de documente de politică sau furnizarea de servicii intermediare online în sensul Regulamentului (UE) 2022/20653, cum ar fi serviciile platformelor online, nu ar trebui să intre sub incidența prezentei directive.

__________________

3 Regulamentul (UE) 2022/2065 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 octombrie 2022 privind o piață unică pentru serviciile digitale și de modificare a Directivei 2000/31/CE (Regulamentul privind serviciile digitale) (JO L 277, 27.10.2022, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2022/2065/oj).

(21)În vederea armonizării cerințelor de transparență, este necesar să se prevadă o definiție comună a furnizorilor de servicii de reprezentare a intereselor. Furnizorii de servicii de reprezentare a intereselor ar putea fi persoane juridice de drept privat, persoane fizice care desfășoară în mod individual o activitate profesională de lobby, precum și alte persoane fizice sau juridice a căror ocupație principală sau ocazională constă în influențarea procesului decizional public, inclusiv societățile care oferă servicii de lobby și de relații publice, grupurile de reflecție, organizațiile societății civile, institutele de cercetare private, institutele de cercetare publice care oferă servicii de cercetare, cercetătorii individuali și consultanții.

(23)Guvernul sau autoritățile unei țări terțe pot sta în spatele deciziei unei entități de a urmări reprezentarea intereselor. Acest lucru poate fi rezultatul controlului exercitat de guvernul sau de autoritățile publice ale unei țări terțe asupra entității respective, în special în cazul în care acesta / acestea exercită o influență decisivă asupra entității respective prin drepturi economice, acorduri contractuale sau orice alte mijloace. De asemenea, o astfel de stare de fapt poate rezulta din situațiile în care guvernul sau autoritățile unei țări terțe se află în spatele deciziei entității respective, în special prin emiterea de instrucțiuni sau directive. Pentru a reflecta astfel de cazuri, noțiunea de entități din țări terțe ar trebui înțeleasă ca incluzând nu numai administrația centrală și autoritățile publice ale țărilor terțe, ci și entitățile publice sau private, inclusiv cetățeni ai Uniunii și persoane juridice stabilite în Uniune, ale căror acțiuni pot fi atribuite în cele din urmă țării terțe respective. Pentru a se stabili dacă acțiunile unei entități publice sau private trebuie să fie atribuite guvernului sau autorității unei țări terțe, ar trebui efectuată o analiză de la caz la caz, ținându-se seama în mod corespunzător de elemente precum caracteristicile entității relevante și mediul juridic și economic predominant în țara terță în care aceasta își desfășoară activitatea, inclusiv rolul guvernului în economia țării respective.

(24)O activitate de reprezentare a intereselor ar trebui să intre în domeniul de aplicare al prezentei directive dacă este desfășurată în numele unei entități dintr-o țară terță. Aceasta înseamnă că ar trebui să vizeze servicii de reprezentare a intereselor furnizate entităților din țări terțe. În plus, întrucât un guvern al unei țări terțe se poate baza pe entități ale căror acțiuni îi pot fi atribuite pentru a desfășura activități de reprezentare a intereselor de natură economică și, prin urmare, comparabile cu un serviciu de reprezentare a intereselor, directiva ar trebui să vizeze și astfel de activități. Astfel, în domeniul său de aplicare ar putea fi inclusă, de asemenea, reprezentarea internă a intereselor de către entități din țări terțe. Prezenta directivă ar trebui să reglementeze activitățile de reprezentare a intereselor, desfășurate în numele entităților din țări terțe, care vizează persoane fizice sau juridice sau care sunt întreprinse sau aduse în domeniul public în unul sau mai multe state membre.

(25)Prezenta directivă nu ar trebui să vizeze activitățile care sprijină interesele unei țări terțe sau sunt aliniate la acestea, însă fără să aibă vreo legătură cu țara terță respectivă. Aceasta include activitățile care constituie o manifestare a libertății de exprimare și a libertății de a transmite și de a primi informații și idei sau o manifestare a libertății universitare, cum ar fi activitățile desfășurate de persoane fizice care acționează în nume propriu sau de jurnaliști care lucrează pentru mass-media dintr-o țară terță, ale căror acțiuni nu pot fi atribuite unei țări terțe sau nu se califică drept reprezentare a intereselor, astfel cum este definită în prezenta directivă. Furnizarea de servicii mass-media, astfel cum sunt definite la articolul 2 din Regulamentul (UE) XXXX/XXXX al Parlamentului European și al Consiliului4, și furnizarea de servicii mass-media audiovizuale, astfel cum sunt definite la articolul 1 din Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului5, nu vor intra în domeniul de aplicare al prezentei directive. Cu toate acestea, vor fi vizate activitățile de reprezentare a intereselor desfășurate în numele unor entități din țări terțe în sensul prezentei directive de către furnizorii de servicii mass-media.

__________________

4 Regulamentul (UE) XXXX/XXXX al Parlamentului European și al Consiliului din XXXX de stabilire a unui cadru comun pentru serviciile mass-media în cadrul pieței interne (Legea europeană privind libertatea mass-mediei) și de modificare a Directivei 2010/13/UE (JO L XX, XX.XX.XXXX, p. XX, ELI: XXX).

5 Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 10 martie 2010 privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale) (JO L 95, 15.4.2010, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2010/13/oj).

(26)În scopul serviciilor de reprezentare a intereselor furnizate unei entități dintr-o țară terță, orice contraprestație primită în schimbul serviciului de reprezentare a intereselor în cauză ar trebui considerată remunerație în sensul prezentei directive. Aceasta ar putea include contribuții financiare, cum ar fi împrumuturile, injecțiile de capital, anularea datoriilor, stimulentele fiscale sau scutirile fiscale, primite în schimbul unei activități de reprezentare a intereselor. Remunerația ar putea include, de asemenea, prestații în natură, cum ar fi punerea la dispoziție, construirea și întreținerea unui spațiu de birouri în schimbul unui serviciu de reprezentare a intereselor. În astfel de situații, sarcina de a estima valoarea avantajului primit ar reveni furnizorului serviciilor de reprezentare a intereselor, de exemplu prin utilizarea ratei pieței.

(27)Potrivit precizărilor Curții, caracteristica esențială a remunerației constă în faptul că aceasta reprezintă contraprestația serviciilor în cauză. Contribuțiile la finanțarea de bază a unei organizații sau un sprijin financiar similar, de exemplu furnizat în cadrul unei scheme de granturi acordate de donatori dintr-o țară terță, nu ar trebui considerate drept remunerație pentru un serviciu de reprezentare a intereselor în cazul în care nu au legătură cu o activitate de reprezentare a intereselor, și anume în cazul în care entitatea ar urma să primească o astfel de finanțare, indiferent dacă desfășoară sau nu activități specifice de reprezentare a intereselor.

(28)Pentru a asigura o prezentare cuprinzătoare și transparentă a sumelor utilizate pentru o activitate de reprezentare a intereselor în ansamblu, în sensul prezentei directive, sumele anuale ar trebui să includă remunerația anuală totală primită de la entitatea dintr-o țară terță pentru furnizarea unui serviciu de reprezentare a intereselor și, în cazul în care nu se primește nicio remunerație, estimarea costurilor anuale legate de activitatea de reprezentare a intereselor desfășurată. Din aceleași motive, aceste sume ar trebui să includă costurile pentru subcontractanți și activitățile auxiliare.

(29)Subcontractanții se pot califica drept entitate care desfășoară activități de reprezentare a intereselor în numele unor entități din țări terțe și, prin urmare, pot intra în domeniul de aplicare al obligațiilor prevăzute în prezenta directivă. Pentru a reduce sarcina administrativă și pentru a evita dubla contabilizare a remunerațiilor, precum și pentru a asigura informarea de-a lungul unui lanț de contracte, entitățile care desfășoară activități de reprezentare a intereselor ar trebui să se asigure că acordurile contractuale pe care le încheie cu subcontractanții includ informația că activitatea de reprezentare a intereselor se desfășoară în numele unei entități dintr-o țară terță, precum și obligația de transmitere a acestei informații mai departe în cazurile în care activitatea respectivă este subcontractată în aval. Pe această bază, subcontractanții ar trebui să fie scutiți de obligația de a se înregistra și de a păstra evidențe și, după caz, de a desemna un reprezentant legal, prevăzută în prezenta directivă.

(30)Pentru a facilita respectarea cerințelor de înregistrare prevăzute în prezenta directivă, furnizorii de servicii de reprezentare a intereselor ar trebui aibă dreptul de a solicita entității în numele căreia este furnizat serviciul să declare dacă este o entitate dintr-o țară terță. Furnizorii de servicii de reprezentare a intereselor ar trebui să utilizeze în mod optim acest drept pentru a face o alegere în cunoștință de cauză, care să le permită să respecte pe deplin cerințele stabilite în prezenta directivă atunci când își exercită activitățile.

(31)Pentru a sprijini responsabilitatea și a promova conștientizarea intereselor țării terțe pe care le reprezintă, entitățile care desfășoară activități de reprezentare a intereselor în numele unei entități dintr-o țară terță ar trebui să aibă obligația de a păstra anumite evidențe. Aceste evidențe ar trebui să includă o descriere a scopului activității de reprezentare a intereselor, în special a procesului decizional pe care urmărește să îl influențeze și a rezultatului pe care urmărește să îl obțină. Evidențele ar trebui, de asemenea, să precizeze identitatea entității din țara terță, care, în cazurile în care entitatea este o persoană fizică, ar trebui înțeleasă ca fiind numele complet al persoanei fizice în cauză. Acestea ar trebui să includă, de asemenea, copii ale contractelor și ale principalelor schimburi esențiale pentru înțelegerea naturii și a scopului activității de reprezentare a intereselor, precum și mecanismele financiare care stau la baza acesteia, precum și informații sau materiale care constituie o componentă-cheie a activității, cum ar fi documentele de poziție comunicate funcționarilor publici.

(32)Entitățile care desfășoară activități de reprezentare a intereselor în numele țărilor terțe nu ar trebui să aibă obligația de a păstra datele cu caracter personal conținute în evidențele respective mai mult timp decât este necesar pentru a se asigura că autoritățile de supraveghere își pot îndeplini sarcinile de supraveghere și de asigurare a respectării legislației. Orice astfel de evidențe ar trebui păstrate suficient de mult timp pentru a permite autorităților de supraveghere să obțină, în cazuri justificate, evidențele păstrate cu privire la entitatea din țara terță în cauză și la activitatea de reprezentare a intereselor, precum și evidențele agregate anuale.

(33)Pentru a facilita supravegherea eficace, entitățile care desfășoară activități de reprezentare a intereselor în numele unei entități dintr-o țară terță și care nu sunt stabilite în Uniune ar trebui aibă obligația de a desemna un reprezentant legal stabilit în Uniune și de a se asigura că reprezentantul legal pe care l-au desemnat dispune de competențele și resursele necesare pentru a coopera cu autoritățile relevante.

(34)Pentru a asigura cerințe de transparență armonizate în întreaga piață internă, entitățile care desfășoară activități de reprezentare a intereselor în numele unei entități dintr-o țară terță ar trebui să aibă obligația de a se înregistra în registrele naționale de la locul în care sunt stabilite. Actualizările ulterioare ale unei înregistrări existente ar trebui, de asemenea, să se realizeze în registrul național respectiv. Aceste registre ar trebui să fie create, gestionate și menținute de statele membre. Statele membre pot utiliza în scopul prezentei directive registrele naționale existente, cu condiția respectării cerințelor prezentei directive. Pentru a respecta împărțirea competențelor la nivel național, statele membre ar trebui să aibă dreptul de a crea mai multe astfel de registre. În astfel de cazuri, statele membre ar trebui să stabilească norme care să indice registrul național în care ar trebui să se înregistreze entitățile care desfășoară activități de reprezentare a intereselor în numele țărilor terțe. Înregistrările cu privire la activitățile de prelucrare a datelor cu caracter personal din registrele naționale nu ar trebui păstrate mai mult decât este necesar pentru a monitoriza legalitatea accesului la datele cu caracter personal și, prin urmare, ar trebui să se limiteze la o perioadă de un an.

(35)În temeiul Regulamentului (UE) 2018/1724 al Parlamentului European și al Consiliului6, informațiile privind obligațiile și formalitățile de înregistrare stabilite prin prezenta directivă sunt disponibile prin intermediul portalului digital unic, care, prin portalul web Your Europe, instituie un ghișeu unic care furnizează întreprinderilor și cetățenilor informații cu privire la normele și procedurile de pe piața unică la toate nivelurile de guvernare și acces direct, centralizat și ghidat la servicii de asistență și soluționare a problemelor, precum și la o gamă largă de proceduri administrative complet digitalizate. În plus, procedura de înregistrare este integral online și organizată în conformitate cu principiul „doar o singură dată” pentru a facilita reutilizarea datelor.

__________________

6 Regulamentul (UE) 2018/1724 al Parlamentului European și al Consiliului din 2 octombrie 2018 privind înființarea unui portal digital unic (gateway) pentru a oferi acces la informații, la proceduri și la servicii de asistență și de soluționare a problemelor și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 (JO L 295, 21.11.2018, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2018/1724/oj)

(36)În cazul în care entitatea care desfășoară activități de reprezentare a intereselor în numele unei entități dintr-o țară terță este stabilită în mai multe state membre, înregistrarea ar trebui să aibă loc numai în statul membru în care se află sediul său principal. Sediul principal al entității ar trebui înțeles ca locul în care entitatea își are sediul central sau sediul social, de la care sunt exercitate principalele activități economice și controlul operațional.

(37)Informațiile care trebuie incluse, în scopul prezentei directive, în înregistrare ar trebui să se limiteze la ceea ce este necesar pentru a asigura transparența activităților de reprezentare a intereselor desfășurate în numele țărilor terțe și asigurarea respectării efective a prezentei directive. Aceste informații ar trebui să includă date privind entitatea care desfășoară propriu-zis activitatea de reprezentare a intereselor, țara terță în numele căreia se realizează activitatea, identitatea subcontractanților, astfel cum sunt definiți în prezenta directivă, care desfășoară activitățile de reprezentare a intereselor, precum și informații privind activitatea specifică de reprezentare a intereselor desfășurată. După caz, acestea ar trebui să includă, de asemenea, o trimitere la furnizorii de servicii mass-media sau la platformele online unde sunt plasate comunicări cu caracter publicitar în cadrul activității de reprezentare a intereselor. Înregistrarea nu ar trebui să se refere la informații privind sumele sau originea sprijinului financiar primit care nu au legătură cu o activitate de reprezentare a intereselor.

(38)Pentru a se asigura că informațiile furnizate în scopul înregistrării continuă să permită autorităților responsabile în legătură cu registrele naționale să identifice în mod corect și precis țările terțe în numele cărora se desfășoară reprezentarea intereselor și sumele cheltuite pentru aceste activități, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte acte delegate de adaptare a setului standard de informații.

(39)Entitățile care desfășoară activități de reprezentare a intereselor în numele țărilor terțe și care s-au înregistrat într-un registru național ar trebui să actualizeze informațiile din registrul național cel puțin o dată pe an. Cu toate acestea, având în vedere importanța exactității informațiilor păstrate în astfel de registre naționale pentru aplicarea și supravegherea directivei, orice modificări sau adăugiri la datele de contact ale entității înregistrate ar trebui efectuate mai rapid și, în orice caz, într-un termen rezonabil.

(41)Entitățile care desfășoară o activitate de reprezentare a intereselor în numele țărilor terțe ar trebui să fie în măsură să demonstreze că au respectat cerințele de înregistrare. Odată înregistrată, entității în cauză ar trebui să i se transmită o copie a informațiilor incluse în registrul național și un număr european unic de reprezentare a intereselor („EIRN”). Numărul EIRN ar trebui să servească drept mijloc de facilitare a identificării, la nivelul întregii Uniuni, a entităților înregistrate în temeiul prezentei directive. Prin urmare, componența numărului EIRN ar trebui să facă posibilă identificarea statului membru de înregistrare și a registrului național specific în care sa efectuat înregistrarea. Alegerea codului prin care se identifică registrul național de înregistrare ar trebui să fie logică pentru persoanele familiarizate cu organizarea statului membru respectiv.

(42)Odată înregistrate în statul membru în care își au sediul, entitățile înregistrate nu ar trebui să aibă obligația să se înregistreze și în alte state membre, inclusiv atunci când demarează o activitate de reprezentare a intereselor în statele membre respective. Cu toate acestea, pentru a facilita accesul funcționarilor publici la informațiile privind entitățile care desfășoară activități de reprezentare a intereselor cu care ar putea interacționa, alte state membre în care se vor desfășura astfel de activități ar trebui să includă, în propriile registre naționale, numele entităților înregistrate în cauză, numărul EIRN al acestora, precum și linkul către informațiile conținute în registrul național de înregistrare și puse la dispoziția publicului.

(43)Pentru a asigura respectarea cerinței de înregistrare, în cazul în care dețin informații fiabile că o entitate nu s-a înregistrat, de exemplu pe baza unui raport întocmit de un avertizor, autoritățile de supraveghere ar trebui să poată solicita entității respective să furnizeze informațiile strict necesare pentru a stabili dacă aceasta intră în domeniul de aplicare al prezentei directive. Aceste informații nu ar trebui, de regulă, să depășească informațiile care pot demonstra în mod direct dacă entitatea în cauză intră în domeniul de aplicare al prezentei directive. Ele ar putea consta în informații de tipul celor care fac obiectul obligației de păstrare a evidențelor, inclusiv în orice declarație obținută cu privire la faptul că o entitate în numele căreia se furnizează un serviciu de reprezentare a intereselor este o entitate dintr-o țară terță. Atunci când este posibil, solicitarea ar trebui să se limiteze la informațiile care ar trebui să se afle în posesia entității. În plus, în cazul în care dispun de informații fiabile cu privire la posibila nerespectare a obligațiilor care decurg din înregistrare, autoritățile de supraveghere ar trebui să poată solicita unei entități să furnizeze informațiile necesare pentru investigarea acestei eventuale nerespectări. Astfel de informații nu ar trebui, de regulă, să depășească informațiile care pot demonstra în mod direct exhaustivitatea sau exactitatea informațiilor furnizate ca parte a cerinței de înregistrare și actualizare. Atunci când este posibil, solicitarea ar trebui să se limiteze la informațiile care ar trebui să se afle în posesia entității înregistrate. Orice astfel de solicitare ar trebui să conțină o expunere de motive, informațiile solicitate și motivele relevanței acestora, precum și informații privind procedurile de control jurisdicțional disponibile. Solicitările de acest tip nu ar trebui să aducă atingere competențelor autorităților naționale de a investiga orice comportament care poate constitui o infracțiune, astfel cum se prevede în dreptul intern și în dreptul Uniunii.

(44)Responsabilitatea democratică este unul dintre pilonii democrațiilor funcționale. Prin faptul că prevede accesul cetățenilor la informații privind entitățile care desfășoară activități de reprezentare a intereselor în numele țărilor terțe și care sunt active pe piața internă, precum și privind entitățile din țări terțe pe care le reprezintă acestea, prezenta directivă oferă cetățenilor și altor părți interesate posibilitatea să își exercite drepturile și responsabilitățile democratice, inclusiv capacitatea de a exercita controlul democratic având cunoștință deplină despre părțile ale căror interese sunt deservite de activitățile de reprezentare a intereselor la care se pot expune sau la care pot fi expuși reprezentanții lor aleși. Controlul public exercitat de cetățeni și de părțile interesate cu privire la aspectele care afectează sfera democratică sprijină sistemul democratic de control și echilibru. De asemenea, responsabilitatea democratică sprijină capacitarea cetățenilor, permițându-le să se exprime și să își exercite alegerile democratice, inclusiv atunci când votează. În calitate de alegători, cetățenii sunt ei înșiși factori de decizie importanți și, ca atare, pot fi vizați de anumite servicii de reprezentare a intereselor.

(45)Pentru a asigura proporționalitatea, atunci când se pun la dispoziția publicului, datele cu caracter personal ar trebui să se limiteze la ceea ce este strict necesar pentru informarea cetățenilor, a reprezentanților acestora sau a altor părți interesate cu privire la activitățile de reprezentare a intereselor desfășurate în numele țărilor terțe. În plus, informațiile privind sumele anuale declarate ar trebui puse la dispoziția publicului utilizând intervale mai generale decât cele utilizate pentru transmiterea informațiilor către registrele naționale, pentru a se asigura nivelul de detaliere necesar în scopul informării cetățenilor, a reprezentanților acestora și a altor părți interesate. Informațiile care prezintă relevanță doar pentru autoritățile de supraveghere, cum ar fi datele de contact ale persoanelor responsabile în legătură cu o entitate înregistrată, nu ar trebui să fie puse la dispoziția publicului.

(47)Pentru a asigura protecția persoanelor care ar putea fi expuse, prin publicarea unor informații specifice, la o încălcare a drepturilor lor fundamentale, cum ar represaliile împotriva unor persoane care lucrează pentru o entitate înregistrată care își desfășoară activitatea într-o țară terță, statele membre ar trebui să se asigure că autoritățile de supraveghere sunt în măsură să restricționeze, la cerere, publicarea integrală sau parțială a informațiilor introduse în registrul național. Entitatea înregistrată ar trebui să demonstreze că, având în vedere toate circumstanțele relevante ale cazurilor individuale, publicarea ar trebui restricționată din cauza unor interese legitime, cum ar fi riscul major ca publicarea să expună o persoană la încălcarea drepturilor sale fundamentale, în special a celor protejate de articolele 1 (Dreptul la demnitate umană), 2 (Dreptul la viață), 3 (Dreptul la integritate al persoanei), 4 (Interzicerea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante) sau 6 (Dreptul la libertate și la siguranță) din cartă, de exemplu prin răpire, șantaj, extorcare, hărțuire, violență sau intimidare) sau secretele comerciale. Analiza ar trebui să aibă în vedere riscurile la adresa integrității fizice a angajaților sau a persoanelor care lucrează în cadrul unei entități înregistrate sau sunt afiliate acesteia. În cadrul intereselor legitime ar trebui incluse și riscurile pentru persoanele care beneficiază de activitățile entității înregistrate. Orice decizie a autorității de supraveghere ar trebui să țină seama de obiectivele prezentei directive și ar trebui să facă obiectul procedurilor de control jurisdicțional în statul membru de înregistrare. Deciziile autorității de supraveghere și, după caz, ale jurisdicției judiciare ar trebui luate cu promptitudine. Pentru ca publicul să știe că entitatea înregistrată a respectat cerința de înregistrare stabilită prin prezenta directivă în cazul în care se aprobă o restricție privind publicarea, câmpul de date respectiv din registrul național ar trebui înlocuit cu o mențiune care să indice faptul că publicarea a fost limitată din motive de interes legitim.

(50)Pentru a preveni stigmatizarea entității înregistrate, datele puse la dispoziția publicului ar trebui prezentate într-un mod neutru și factual. În plus, atunci când își îndeplinesc sarcinile care le revin în temeiul prezentei directive, autoritățile naționale competente ar trebui să se asigure că nu rezultă consecințe negative din simplul fapt al înregistrării unei entități. În special, informațiile publicate nu ar trebui să fie prezentate alături de declarații sau mențiuni care ar putea crea un climat de neîncredere în ceea ce privește entitățile înregistrate, de natură să descurajeze persoanele fizice sau juridice din statele membre sau din țările terțe să colaboreze cu acestea sau să le ofere sprijin financiar și nici să fie însoțite de astfel de declarații sau mențiuni. Printre exemple de astfel de acțiuni de stigmatizare se numără etichetarea negativă a entităților înregistrate sau formularea unor declarații denigratoare care își propun să submineze credibilitatea și legitimitatea entităților înregistrate, sugerând că acestea urmăresc să influențeze în mod ilegal procesele democratice.

(51)În cazul în care o țară terță cheltuiește sume deosebit de mari pentru reprezentarea intereselor sau în cazul în care o entitate primește remunerații deosebit de mari de la una sau mai multe entități din țări terțe, există o probabilitate ridicată ca activitățile desfășurate pentru reprezentarea intereselor să influențeze cu succes alegerile politice ale unui stat membru sau ale Uniunii în ansamblu. În astfel de cazuri, autoritățile de supraveghere ar trebui să poată solicita informații suplimentare de la entitățile care desfășoară activități de reprezentare a intereselor în numele țărilor terțe respective pentru a exercita un control mai strict.

(52)Pentru proporționalitate în activitatea de supraveghere cu privire la prezenta directivă, autoritățile de supraveghere ar trebui să poată solicita unei entități care desfășoară activități de reprezentare a intereselor în numele entităților din țări terțe să pună la dispoziție evidențele necesare pentru a investiga posibila nerespectare a cerinței de înregistrare prevăzute în prezenta directivă. În acest scop, autoritățile de supraveghere ar trebui să poată acționa din proprie inițiativă sau pe baza unui raport al unui avertizor sau al unei autorități de supraveghere a unui alt stat membru.

(53)Autoritățile de supraveghere ar trebui să coopereze atât la nivel național, cât și la nivelul Uniunii. Cooperarea lor ar trebui să faciliteze schimbul rapid și sigur de informații. În scopul exercitării atribuțiilor de supraveghere care le revin, autoritățile de supraveghere ar trebui să poată solicita autorității de supraveghere din statul membru de înregistrare informațiile furnizate în înregistrare, inclusiv informațiile care nu sunt publice și, în cazuri specifice, evidențele păstrate de entitate, precum și analizele efectuate. Autoritățile de supraveghere și Comisia ar trebui să coopereze pentru a asigura punerea în aplicare a directivei. Pentru a înțelege mai bine dimensiunea și distribuția în ansamblu a activităților de reprezentare a intereselor desfășurate în Uniune în numele țărilor terțe, Comisia ar trebui să poată solicita autorităților de supraveghere date agregate pe baza informațiilor furnizate în înregistrare de către entitățile care desfășoară activități de reprezentare a intereselor în numele entităților din țări terțe. Pentru a monitoriza în mod cuprinzător modalitățile de desfășurare și caracteristicile activităților de reprezentare a intereselor desfășurate în numele țărilor terțe în Uniune, astfel de date agregate pot include informații care nu sunt puse la dispoziția publicului în registre, inclusiv date cu caracter personal, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a asigura o monitorizare eficace.

(54)Pentru a limita și mai mult sarcina administrativă, cooperarea administrativă și schimburile de informații dintre autoritățile naționale, precum și între autoritățile de supraveghere și Comisie au loc prin intermediul Sistemului de informare al pieței interne („sistemul IMI”) instituit în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 al Parlamentului European și al Consiliului7 pentru cooperarea administrativă între autoritățile competente din statele membre în domeniile de politică legate de piața unică. Interoperabilitatea sistemului IMI și a registrelor naționale ar trebui asigurată în conformitate cu Cadrul european de interoperabilitate.

__________________

7 Regulamentul (UE) nr. 1024/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieței interne și de abrogare a Deciziei 2008/49/CE a Comisiei („Regulamentul IMI”) (JO L 316, 14.11.2012, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2012/1024/oj).

(55)În scopul sprijinirii Comisiei în îndeplinirea sarcinii sale de asigurare a unei cooperări eficace între autoritățile naționale competente și a punerii în aplicare complete și eficace a prezentei directive, ar trebui instituit un grup consultativ. Grupul consultativ ar trebui să includă câte un reprezentant al autorităților de supraveghere ale fiecărui stat membru. Grupul consultativ ar trebui să ofere consultanță cu privire la punerea în aplicare a directivei, inclusiv cu privire la cerința de a evita consecințele negative care decurg din simplul fapt al înregistrării unei entități în conformitate cu cerințele prevăzute în prezenta directivă. Acesta ar trebui să adopte avize, recomandări sau rapoarte, care ar trebui făcute publice de către autoritățile naționale competente desemnate de statele membre. Pentru a asigura securitatea juridică pentru entitățile care pot intra în domeniul de aplicare al directivei, grupul consultativ ar trebui, în special, să ofere consultanță Comisiei cu privire la eventuale orientări referitoare la domeniul de aplicare al directivei, noțiunea de entitate dintr-o țară terță și activitățile care au ca scop sau efect eludarea obligațiilor prevăzute în prezenta directivă. Ar trebui să se asigure, după caz, cooperarea cu rețeaua UE de combatere a corupției.

(58)Ar trebui interzisă participarea deliberată și în cunoștință de cauză la activități care au drept scop sau efect eludarea obligațiilor prevăzute în prezenta directivă, în special a cerințelor de înregistrare. Printre activitățile de acest tip se numără remunerarea disimulată pentru un serviciu de reprezentare, înființarea de societăți cu scopul de a ascunde legăturile cu guvernele țărilor terțe sau repartizarea artificială a activităților între mai multe entități, cu scopul de a nu atinge pragurile stabilite de directivă.

(59)Pentru a descuraja și sancționa nerespectarea cerințelor prevăzute în prezenta directivă, statele membre ar trebui să se asigure că orice încălcare a obligațiilor prevăzute în prezenta directivă este însoțită de amenzi administrative efective, proporționale și disuasive. Sancțiunile nu ar trebui să fie de natură penală. Sancțiunile ar trebui să țină seama de natura, recurența și durata încălcării având în vedere interesul public aflat în joc, domeniul de aplicare și tipul activităților desfășurate, precum și capacitatea economică a entității care desfășoară activități de reprezentare a intereselor. Sancțiunile aplicate în fiecare caz ar trebui să fie eficace, proporționale și disuasive, cu respectarea corespunzătoare a drepturilor fundamentale, inclusiv a libertății de exprimare, a libertății de asociere, a libertății universitare și a libertății cercetării științifice, a garanțiilor și a accesului la căi de atac eficiente, inclusiv a dreptului de a fi audiat. Acestea ar trebui să fie impuse numai în urma unui avertisment prealabil emis de o autoritate de supraveghere, cu excepția cazului în care încălcarea în cauză constituie o încălcare a interdicției de eludare.

(60)Pentru a modifica pragurile de la care se solicită informații suplimentare, pentru a modifica lista informațiilor care trebuie furnizate la depunerea unei cereri de înregistrare și pentru a modifica lista informațiilor care trebuie incluse în rapoartele publicate de statele membre, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE ar trebui delegată Comisiei. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, care să se desfășoare în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare9. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

__________________

9 JO L 123, 12.5.2016, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/agree_interinstit/2016/512/oj

(63)În special, un sistem la nivelul Uniunii sprijină autoritățile naționale competente să își exercite funcțiile de supraveghere, precum și alte părți interesate să își exercite rolul în procesul democratic și sporește reziliența generală a democrațiilor din Uniune împotriva ingerințelor țărilor terțe. Abordarea la nivelul Uniunii a transparenței activităților de reprezentare a intereselor desfășurate în numele țărilor terțe cu scopul de a influența prezintă valoare adăugată, întrucât caracterul transfrontalier probabil al acestor activități necesită o abordare coordonată pe niveluri și în sectoare multiple. Prin colaborare și schimb de informații, statele membre pot înțelege mai bine amploarea fenomenului, ceea ce contribuie la evitarea posibilității ca țările terțe să exploateze diferențele sau lacunele în materie de reglementare.

(64)La punerea în aplicare a prezentei directive, statele membre ar trebui să urmărească să reducă la minimum sarcina administrativă pentru entitățile în cauză, în special pentru microîntreprinderi și întreprinderile mici și mijlocii în sensul articolului 3 din Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului10.

__________________

10 Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 17, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2013/34/oj).

(65)Regulamentele (UE) 2016/67911 și (UE) 2018/172512 ale Parlamentului European și ale Consiliului se aplică prelucrării datelor cu caracter personal efectuate în contextul prezentei directive, inclusiv prelucrării datelor cu caracter personal pentru menținerea registrului național sau a registrelor naționale privind entitățile care desfășoară activități de reprezentare a intereselor în numele entităților din țări terțe, pentru accesarea datelor cu caracter personal din registrul sau registrele respective și pentru schimbul de date cu caracter personal în contextul cooperării administrative și al asistenței reciproce între statele membre în temeiul prezentei directive, inclusiv prin utilizarea IMI, precum și păstrării evidențelor în conformitate cu obligațiile de păstrare a evidențelor prevăzute de prezenta directivă. Orice prelucrare a datelor cu caracter personal în astfel de scopuri ar trebui, printre altele, să respecte principiul reducerii la minimum a datelor, principiul exactității datelor și al limitării legate de stocarea acestora și să îndeplinească cerințele de integritate și confidențialitate a datelor. Statele membre ar trebui să stabilească măsurile care asigură prelucrarea legală și sigură a datelor cu caracter personal conținute în registrul sau registrele lor naționale, în conformitate cu legislația aplicabilă privind protecția datelor cu caracter personal.

__________________

11 Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2016/679/oj).

12 Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO L 295, 21.11.2018, p. 39, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2018/1725/oj).

(69)Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725 și a emis un aviz la XXXX15,

__________________

Obiect și scop

Prezenta directivă stabilește cerințe armonizate cu privire la activitățile economice de reprezentare a intereselor desfășurate în numele unei entități dintr-o țară terță, în vederea îmbunătățirii funcționării pieței interne prin atingerea unui nivel comun de transparență în întreaga Uniune.

Scopul prezentei directive este de a asigura această transparență astfel încât să se evite crearea unui climat de neîncredere, de natură să descurajeze persoanele fizice sau juridice din statele membre sau din țările terțe să colaboreze cu entitățile care desfășoară activități de reprezentare a intereselor în numele unei entități dintr-o țară terță sau să le ofere sprijin financiar.

(1)„activitate de reprezentare a intereselor” înseamnă o activitate desfășurată cu scopul de a influența elaborarea, formularea sau punerea în aplicare a politicilor sau a legislației sau procesele decizionale publice din Uniune, care ar putea fi realizată în special prin organizarea de reuniuni, conferințe sau evenimente ori participarea la acestea, prin contribuirea sau participarea la consultări sau la audieri parlamentare, prin organizarea de campanii de publicitate sau de comunicare, prin organizarea de rețele și de inițiative locale, prin elaborarea de documente de politică și de poziție, prin amendamente legislative, sondaje de opinie, anchete sau scrisori deschise sau prin activități desfășurate în contextul cercetării și al educației, în cazul în care sunt desfășurate în mod specific cu acest obiectiv;

(2)„serviciu de reprezentare a intereselor” înseamnă o activitate de reprezentare a intereselor desfășurată în mod normal în schimbul unei remunerații, astfel cum se menționează la articolul 57 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

(4)„entitate dintr-o țară terță” înseamnă:

(b)o entitate publică sau privată ale cărei acțiuni pot fi atribuite unei entități menționate la litera (a), având în vedere toate circumstanțele relevante;

(a)remunerația anuală totală primită de la o entitate dintr-o țară terță pentru furnizarea unui serviciu de reprezentare a intereselor, care constă, în cazul în care remunerația este nepecuniară, în valoarea sa estimată sau

(9)„autoritate responsabilă în legătură cu registrul național” înseamnă autoritatea sau organismul public responsabil cu menținerea unui registru național, astfel cum se menționează la articolul 9, și cu prelucrarea înregistrărilor transmise în temeiul prezentei directive;

(a)un serviciu de reprezentare a intereselor furnizat unei entități dintr-o țară terță;

(b)o activitate de reprezentare a intereselor desfășurată de o entitate dintr-o țară terță menționată la articolul 2 punctul 4 litera (b), care înlocuiește sau este legată de activități de natură economică și, prin urmare, este comparabilă cu un serviciu de reprezentare a intereselor, astfel cum se menționează la litera (a) de la prezentul alineat.

(a)activităților desfășurate direct de o entitate dintr-o țară terță menționată la articolul 2 punctul 4 litera (a) în legătură cu exercitarea autorității publice, inclusiv activitățile legate de exercitarea relațiilor diplomatice sau consulare între state sau organizații internaționale;

(i)consultanță acordată unei entități dintr-o țară terță pentru a o ajuta să se asigure că activitățile sale respectă cerințele legale existente;

(ii)reprezentarea entităților din țări terțe în contextul unei proceduri de conciliere sau de mediere menite să prevină sesizarea unui organism judiciar sau administrativ cu privire la un litigiu sau soluționarea unui litigiu de către un astfel de organism;

(iii)reprezentarea entităților din țări terțe în cadrul procedurilor judiciare;

Statele membre nu mențin și nu introduc, pentru activitățile de reprezentare a intereselor care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive, dispoziții diferite de cele prevăzute în prezenta directivă, inclusiv dispoziții mai stricte sau mai puțin stricte, pentru a asigura un nivel diferit de transparență a activităților respective.

Statele membre se asigură că furnizorii de servicii de reprezentare a intereselor au posibilitatea de a solicita entității în numele căreia este furnizat serviciul să declare dacă este o entitate dintr-o țară terță.

1.Statele membre se asigură că entitățile menționate la articolul 3 alineatul (1) includ, în acordurile contractuale pe care le încheie cu subcontractanții, informația că activitatea de reprezentare a intereselor intră sub incidența articolului 3 alineatul (1), precum și obligația de transmitere a acestei informații mai departe oricărui subcontractant din aval. Subcontractanții care au fost informați în acest sens nu sunt obligați să respecte cerințele de la articolele 7, 8, 10 și 11 în ceea ce privește activitatea de reprezentare a intereselor desfășurată în temeiul contractului care conține informația respectivă.

2.Statele membre se asigură că, în cazul în care subcontractantul subcontractează în aval serviciul de reprezentare a intereselor, acesta informează contractantul principal sau, după caz, subcontractantul de la care a primit contractul pentru desfășurarea activității de reprezentare a intereselor cu privire la faptul că activitatea de reprezentare a intereselor a fost subcontractată în aval și se asigură că acordurile contractuale includ informația potrivit căreia activitatea de reprezentare a intereselor intră sub incidența articolului 3 alineatul (1).

3.Statele membre se asigură că subcontractantul furnizează contractantului principal sau, după caz, celuilalt subcontractant informațiile necesare pentru respectarea cerințelor prevăzute la articolul 10.

Articolul 7

Păstrarea evidențelor

3.Statele membre se asigură că reprezentantul legal poate fi tras la răspundere pentru nerespectarea obligațiilor în temeiului prezentei directive de către entitatea pe care o reprezintă, fără a se aduce atingere răspunderii și acțiunilor în justiție care ar putea fi inițiate împotriva entității respective. Statele membre se asigură că entitățile menționate la articolul 3 alineatul (1) conferă reprezentantului lor legal competențele necesare și resurse suficiente pentru a garanta cooperarea eficientă și în timp util cu autoritățile competente ale statelor membre și pentru a asigura respectarea deciziilor acestora.

2.Autoritățile responsabile în legătură cu registrele naționale mențin registrul național sau, după caz, registrele naționale. În ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal, aceste autorități acționează în calitate de operatori în sensul articolului 4 punctul 7 din Regulamentul (UE) 2016/679.

Statele membre se asigură că o entitate menționată la articolul 3 alineatul (1) stabilită pe teritoriul lor se înregistrează într-un registru național cel târziu la începerea activităților de reprezentare a intereselor.

3.În cazul în care o entitate menționată la articolul 3 alineatul (1) nu este stabilită în Uniune, aceasta se înregistrează în statul membru în care este stabilit reprezentantul său legal desemnat în temeiul articolului 8 sau, în absența unui sediu, în statul membru în care acesta își are domiciliul stabil sau reședința obișnuită.

4.Statele membre se asigură că, în scopul înregistrării, entitatea are obligația de a transmite numai informațiile prevăzute în anexa I.

(a)într-un termen rezonabil, modificările sau completările datelor care sunt furnizate în conformitate cu punctul 1 litera (a), litera (b) și litera (f) subpunctele (i) și (ii) din anexa I;

Autoritatea respectivă prelucrează cererea în termen de cinci zile lucrătoare și radiază entitatea înregistrată din registrul național în cazul în care consideră că entitatea nu se mai califică drept entitate menționată la articolul 3 alineatul (1) sau, după caz, nu ar mai trebui să fie înregistrată în registrul în legătură cu care este responsabilă. Decizia autorității responsabile în legătură cu registrul național relevant face obiectul căilor de atac administrative și judiciare din statul membru de înregistrare.

8.Statele membre se asigură că înregistrarea, actualizările, cererile de radiere din registru și cererile transmise în temeiul articolului 12 alineatul (3) se pot efectua prin mijloace electronice, precum și că acestea se efectuează cu titlu gratuit.

2.În cazul în care informațiile furnizate în scopul înregistrării sunt incomplete sau conțin erori vădite, autoritatea responsabilă în legătură cu registrul național solicită entității să completeze sau să rectifice informațiile transmise. În termen de cinci zile lucrătoare de la primirea unui răspuns din partea entității în cauză, autoritatea responsabilă în legătură cu registrul național fie include o mențiune corespunzătoare în registrul său național, fie refuză efectuarea unei astfel de mențiuni și informează entitatea în cauză cu privire la motivele pentru care înregistrarea sa rămâne incompletă sau conține informații vădit incorecte.

3.Odată ce se introduce o mențiune în registrul național, entitatea înregistrată primește imediat și cel târziu în termen de cinci zile lucrătoare o confirmare a înregistrării din partea autorității responsabile în legătură cu registrul național, acesteia eliberându-i-se un număr EIRN unic și o copie digitală a informațiilor introduse în registrul național. Numărul EIRN are formatul prevăzut în anexa II.

4.Statele membre se asigură că fiecare nouă înregistrare este notificată de către autoritatea responsabilă în legătură cu registrul național a statului membru de înregistrare autorităților naționale desemnate în temeiul articolului 15 alineatul (1) ale statelor membre indicate în înregistrare în conformitate cu punctul 2 litera (e) din anexa I imediat și cel târziu în termen de cinci zile lucrătoare de la introducerea mențiunii în registrul național. O astfel de notificare are loc, de asemenea, în cazul în care, în temeiul articolului 10 alineatul (6), o entitate înregistrată transmite o modificare sau o completare a informațiilor menționate la punctul 2 litera (e) din anexa I. Notificarea conține denumirea entității înregistrate, numărul EIRN al acesteia și un link către registrele naționale în care a avut loc înregistrarea.

5.Statele membre prevăd dispoziții potrivit cărora autoritățile responsabile cu menținerea registrelor naționale în statul membru în care se primește notificarea menționată la alineatul (4) introduc în registrul relevant informațiile prevăzute în notificarea respectivă imediat și cel târziu în termen de cinci zile lucrătoare. Informațiile privind entitatea înregistrată nu sunt făcute publice dacă, în registrul național relevant al statului membru de înregistrare, aceste informații fac obiectul unei derogări de la publicare în conformitate cu articolul 12 alineatul (3).

9.În cazul în care o autoritate de supraveghere deține informații fiabile cu privire la posibila nerespectare de către o entitate înregistrată într-un registru pentru care este competentă în temeiul articolului 15 alineatul (3) a obligațiilor prevăzute în dispozițiile naționale adoptate în temeiul articolului 10, cum ar fi furnizarea de informații inexacte în înregistrare, aceasta poate solicita entității respective să furnizeze informațiile menționate la articolul 7 în măsura în care acest lucru este necesar pentru investigarea posibilei nerespectări a obligațiilor respective.

(c)informații privind procedurile de control jurisdicțional disponibile.

11.În termen de 10 zile lucrătoare, entitatea căreia i se adresează solicitarea transmite informațiile solicitate în temeiul alineatelor (8) și (9) în mod complet și exact.

12.Solicitările menționate la alineatele (8) și (9) fac obiectul procedurilor de control jurisdicțional în statul membru al autorității de supraveghere solicitante.

(a)informațiile furnizate de entitatea înregistrată în conformitate cu punctul 1 litera (a), litera (e), litera (f) subpunctele (i) și (ii), litera (h), litera (i), litera (j) și litera (k) și cu punctul 2 litera (a) subpunctul (i) și literele (b)-(h) din anexa I;

3.Statele membre se asigură că entitățile menționate la articolul 3 alineatul (1) pot solicita o derogare de la publicarea menționată la alineatul (1) printr-o cerere motivată corespunzător. Autoritatea de supraveghere ia decizia de limitare parțială sau totală a accesului publicului în cazul în care entitatea solicitantă demonstrează, ținând seama de circumstanțele fiecărui caz în parte, că acest lucru este justificat de un interes legitim, inclusiv de un risc major ca publicarea să expună o persoană la o încălcare a drepturilor sale fundamentale, în special a celor protejate de articolele 1, 2, 3, 4 sau 6 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În caz contrar, autoritatea de supraveghere ia o decizie de respingere a cererii.

4.Orice decizie luată în temeiul alineatului (3) face obiectul căilor de atac judiciare în statul membru de înregistrare. Statele membre se asigură că toate procedurile referitoare la căile de atac, inclusiv căile de atac judiciare, se desfășoară într-un termen rezonabil și că se ia cu promptitudine o decizie definitivă.

6.Statele membre se asigură că, în cazul în care o decizie menționată la alineatul (3) a devenit definitivă, mențiunea din registrul național la care se referă decizia respectivă indică, după caz, că accesul publicului a fost limitat parțial sau total.

1.Începând cu 31 martie [a anului următor termenului de transpunere] și până la 31 martie a fiecărui an ulterior, fiecare stat membru publică și transmite Comisiei un raport bazat pe informațiile furnizate de entitățile înregistrate în registrele lor naționale. Acest raport conține numai:

(a)date agregate privind sumele anuale primite în exercițiul financiar precedent pentru fiecare țară terță. Datele agregate respective ar trebui să se bazeze pe informațiile furnizate în temeiul punctului 2 literele (b) și (c) din anexa I;

(b)date agregate privind sumele anuale primite în exercițiul financiar precedent, pe categorii de organizații, pentru fiecare țară terță. Datele agregate respective ar trebui să se bazeze pe informațiile furnizate în temeiul punctului 1 litera (h) și al punctului 2 literele (b) și (c) din anexa I;

(c)numărul total al entităților din țări terțe care pot fi atribuite unei anumite țări terțe. Datele agregate respective ar trebui să se bazeze pe informațiile furnizate în temeiul punctului 2 litera (b) din anexa I;

5.În cazul în care un stat membru desemnează mai multe autorități de supraveghere, acesta se asigură că sarcinile fiecăreia dintre autoritățile respective sunt clar definite, precum și că acestea cooperează îndeaproape și cu eficacitate în îndeplinirea sarcinilor care le revin. Statele membre identifică autoritatea de supraveghere căreia îi pot fi adresate comunicările pentru a fi transmise mai departe autorității competente din cadrul statului membru respectiv.

6.Statele membre se asigură că autoritatea de supraveghere este independentă în exercitarea funcțiilor sale. În special, statele membre se asigură că personalul autorităților de supraveghere care acționează în exercitarea competențelor lor în temeiul prezentei directive:

(a)este în măsură să își îndeplinească atribuțiile independent, în afara influențelor politice și a influențelor externe de altă natură și nu solicită și nici nu acceptă instrucțiuni din partea guvernului sau a oricărei alte entități publice sau private;

7.Statele membre se asigură că autoritățile naționale desemnate în temeiul alineatului (1) dispun de toate mijloacele necesare pentru a îndeplini sarcinile care le sunt atribuite în temeiul prezentei directive, inclusiv de resurse tehnice, financiare și umane suficiente.

8.Statele membre se asigură că, în îndeplinirea sarcinilor care le revin în temeiul prezentei directive, autoritățile naționale desemnate în temeiul alineatului (1) se asigură că nu rezultă consecințe negative, cum ar fi stigmatizarea, din simplul fapt al înregistrării unei entități sau al adresării unei solicitări în legătură cu aceasta în temeiul articolului 16 alineatul (3).

3.Cu excepția situațiilor menționate la articolul 11 alineatele (8) și (9), se poate adresa o solicitare numai în următoarele cazuri, iar aceasta trebuie să se limiteze la evidențele păstrate în conformitate cu articolul 7:

(a)entitatea înregistrată a primit o sumă anuală care depășește 1 000 000 EUR pentru o singură entitate dintr-o țară terță în exercițiul financiar precedent;

acțiunile entității dintr-o țară terță în numele căreia acționează entitatea înregistrată pot fi atribuite unei țări terțe care a cheltuit, în unul dintre cele cinci exerciții financiare precedente și luând în considerare toate entitățile din țara terță ale căror acțiuni pot fi atribuite țării terțe respective, o sumă anuală agregată care depășește oricare dintre următoarele:

(c)informații privind procedurile de control jurisdicțional disponibile.

5.În cazul în care o autoritate de supraveghere, alta decât autoritatea de supraveghere a statului membru de înregistrare, consideră că este îndeplinită oricare dintre condițiile prevăzute la alineatul (3), aceasta poate solicita autorității de supraveghere a statului membru de înregistrare să solicite entității înregistrate evidențele păstrate în conformitate cu articolul 7.

La primirea unei solicitări în temeiul alineatului (5) și în cazul în care consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (3), autoritatea de supraveghere a statului membru de înregistrare adresează o solicitare în conformitate cu alineatul (3) și transmite informațiile primite autorității de supraveghere solicitante. În cazul în care autoritatea de supraveghere a statului membru de înregistrare a adresat, în ultimele 12 luni, o solicitare în conformitate cu alineatul (3) având ca obiect aceleași informații de la aceeași entitate înregistrată, aceasta transmite informațiile autorității de supraveghere solicitante fără a fi necesară adresarea unei noi solicitări.

8.Solicitările menționate la alineatul (3) fac obiectul procedurilor de control jurisdicțional în statul membru al autorității de supraveghere solicitante.

1.Statele membre se asigură că autoritățile lor de supraveghere cooperează cu autoritățile de supraveghere ale tuturor celorlalte state membre, după cum este necesar.

(b)o descriere a faptelor relevante, dispozițiile relevante ale prezentei directive și motivele pentru care autoritatea care transmite notificarea suspectează o încălcare a prezentei directive;

5.În cazul în care autoritatea de supraveghere de la sediul principal nu deține suficiente informații pentru a acționa în urma notificării menționate la alineatul (2), aceasta poate solicita informații suplimentare de la autoritatea competentă care a transmis notificarea.

6.Cooperarea administrativă și schimburile de informații dintre autoritățile naționale desemnate în temeiul articolului 15 alineatul (1), precum și între autoritățile de supraveghere și Comisie în temeiul alineatelor (2), (4) și (5), al articolului 11 alineatul (4), al articolului 16 alineatele (5) și (6) și al articolului 18 din prezenta directivă se realizează prin intermediul sistemului IMI instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1024/2012.

Articolul 18

Schimbul de informații la nivel transfrontalier între autoritățile de supraveghere

(b)facilitează schimburile de informații și de bune practici privind nevoile specifice ale microîntreprinderilor și ale întreprinderilor mici și mijlocii în sensul articolului 3 din Directiva 2013/34/UE;

(d)raportează Comisiei orice divergențe în aplicarea prezentei directive;

4.La reuniunile grupului consultativ, pot fi invitați să participe, în calitate de observatori, reprezentanți ai Parlamentului European sau ai statelor din Asociația Europeană a Liberului Schimb care sunt părți contractante la Acordul privind Spațiul Economic European17.

__________________

17 Acordul privind Spațiul Economic European (JO L 1, 3.1.1994, p. 3, ELI: http://data.europa.eu/eli/agree_internation/1994/1/oj).

Statele membre stabilesc norme privind sancțiunile, limitate la amenzi administrative, pentru încălcarea dispozițiilor naționale adoptate în vederea transpunerii articolelor 6, 7, 8, 10, 11, 14, 16 și 20 de către entitățile menționate la articolul 3 alineatul (1) sau, după caz, de către reprezentantul legal al acestora. Normele respective respectă alineatele (2)-(6).

2.Cuantumul maxim al sancțiunii financiare menționate la alineatul (1) care poate fi impus este, pentru întreprinderi, de 1 % din cifra de afaceri anuală obținută la nivel mondial în exercițiul financiar precedent, pentru alte entități juridice, de 1 % din bugetul anual al entității în conformitate cu cel mai recent exercițiu financiar încheiat și, pentru persoanele fizice, de 1 000 EUR.

3.Sancțiunile impuse în fiecare caz în parte trebuie să fie eficace, proporționale și disuasive, ținând seama în special de natura, recurența și durata încălcării la care se referă măsurile respective, precum și, după caz, de capacitatea economică, tehnică și operațională a entității menționate la articolul 3 alineatul (1) care a comis încălcarea.

4. Înainte de a impune sancțiuni, autoritatea de supraveghere emite entității în cauză un avertisment sau o mustrare, în sensul că este foarte probabil ca aceasta să încalce sau că aceasta a încălcat dispozițiile prezentei directive, cu excepția situației în care încălcarea în cauză constituie o încălcare a articolului 20.

2.Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 10 alineatul (9), la articolul 13 alineatul (3) și la articolul 16 alineatul (9) se conferă Comisiei pe o perioadă nedeterminată de la [data intrării în vigoare a prezentei directive].

4.Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

5.De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

6.Un act delegat adoptat în temeiul articolului 10 alineatul (9), al articolului 13 alineatul (3) sau al articolului 16 alineatul (9) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Termenul respectiv se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

1.La articolul 2 alineatul (1) litera (a), se adaugă următorul nou punct (xi):

2.În partea I din anexă se adaugă următoarea literă K:

Evaluarea respectivă analizează eficacitatea și proporționalitatea directivei. Aceasta analizează, printre altele, necesitatea modificării domeniului de aplicare și eficacitatea garanțiilor prevăzute în directivă. Evaluarea poate fi însoțită, după caz, de propuneri legislative relevante.

Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până cel târziu la [optsprezece luni de la intrarea în vigoare]. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor acte.

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(a)următoarele informații privind fiecare dintre entitățile din țări terțe în numele cărora entitatea desfășoară activitatea de reprezentare a intereselor;

(ii)adresa la care entitatea dintr-o țară terță își desfășoară activitatea sau, în cazul persoanelor fizice, adresa la care acestea își au reședința obișnuită;

(iii) o descriere a principalelor obiective, competențe și domenii de interes ale entității;

(iv)după caz, numărul de înregistrare al entității dintr-o țară terță într-un registru al comerțului sau un cod de identificare comparabil;

(b)țara terță în numele căreia acționează entitatea din țara terță;