–având în vedere cererea de ridicare a imunității deputatului Petr Bystron, primită prin scrisoarea din 24 octombrie 2024 din partea Ministerului Federal German al Justiției, prin care se transmite o cerere depusă de prim-procurorul din München în legătură cu o procedură penală inițiată împotriva lui Petr Bystron, și anunțată în plen la 3 aprilie 2025,
–având în vedere că se consideră că Petr Bystron a renunțat la dreptul de a fi audiat în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din Regulamentul de procedură,
–având în vedere articolele 8 și 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,
–având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011, 17 ianuarie 2013, 19 decembrie 2019 și 5 iulie 2023 Hotărârea Curții de Justiție din 21 octombrie 2008, Marra/De Gregorio și Clemente, C-200/07 și C-201/07, ECLI:EU:C:2008:579, Hotărârea Tribunalului din 19 martie 2010, Gollnisch/Parlamentul, T-42/06, ECLI:EU:T:2010:102, Hotărârea Curții de Justiție din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, ECLI: EU:C:2011:543, Hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2013, Gollnisch/Parlamentul, T-346/11 și T-347/11, ECLI:EU:T:2013:23; Hotărârea Curții de Justiție din 19 decembrie 2019, Junqueras Vies, C-502/19, ECLI:EU:C:2019:1115; Hotărârea Tribunalului din 5 iulie 2023, Puigdemont i Casamajó și alții/Parlamentul, T-272/21, ECLI:EU:T:2023:373.,
–având în vedere articolul 46 din Constituția Republicii Federale Germania,
–având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 din Regulamentul său de procedură,
–având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A10-0009/2026),
A.întrucât Ministerul Federal al Justiției din Germania a transmis o cerere din partea prim-procurorului din München de ridicare a imunității lui Petr Bystron, deputat în Parlamentul European ales în Germania, în legătură cu presupuse fapte care ar putea constitui infracțiunea de înșelăciune în temeiul articolului 263 alineatul (1) din Codul penal german, constând într-o presupusă declarație falsă în legătură cu plata unei sume forfetare pentru cheltuieli;
B.întrucât, potrivit cererii, Petr Bystron a fost membru al Bundestagului german în perioada 2017-iulie 2024; întrucât, în calitate de deputat în Bundestagul Germaniei, el avea dreptul, în temeiul articolului 12 alineatul (3) din Legea germană privind deputații în Bundestag, la o sumă forfetară pentru cheltuieli destinate, printre altele, angajării de personal; întrucât, la 10 noiembrie 2021, Petr Bystron a semnat un contract de muncă pentru a angaja un membru al personalului în calitate de „secretară/personal administrativ” la biroul său electoral de circumscripție din München; întrucât se presupune că, prin depunerea contractului de muncă la administrația Bundestagului, Petr Bystron a declarat în mod expres că respectivul membru al personalului va lucra ca secretară/personal administrativ în biroul său electoral de circumscripție; întrucât cererea indică că, de fapt, membrul personalului nu a lucrat ca secretară/personal administrativ; întrucât se bănuiește că, din cauza informațiilor incorecte din contractul de muncă, administrația Bundestagului ar fi presupus în mod eronat că sunt întrunite condițiile pentru plata sumei forfetare în conformitate cu articolul 12 alineatul (3) din Legea privind deputații în Bundestag și, prin urmare, a dispus plata salariilor către membrul personalului (în total cca. 14 850 EUR); întrucât, potrivit cererii, aceste circumstanțe erau cunoscute de Petr Bystron și, prin urmare, acesta este suspectat că a făcut în mod intenționat o declarație falsă;
C.întrucât Petr Bystron a fost ales în Parlamentul European la alegerile europene din iunie 2024 și nu era deputat în Parlamentul European la momentul presupusei infracțiuni;
D.întrucât presupusa infracțiune nu constituie o opinie sau un vot exprimat de Petr Bystron în exercitarea funcțiilor sale în calitate de deputat în Parlamentul European în sensul articolului 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, iar cererea subsecventă de ridicare a imunității sale nu are legătură cu acestea;
E.întrucât articolul 9 primul paragraf litera (a) din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene stipulează că, pe durata sesiunilor Parlamentului European, deputații în Parlamentul European beneficiază, pe teritoriul național, de imunitățile acordate deputaților Parlamentului propriului stat membru;
F.întrucât articolul 46 alineatele (2), (3) și (4) din Constituția Republicii Federale Germania prevede că:
G.întrucât scopul imunității prevăzute de Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene este de a proteja Parlamentul și pe deputații săi de proceduri judiciare în legătură cu activitățile desfășurate în exercitarea funcțiilor parlamentare și care nu pot fi disociate de aceste funcții;
H.întrucât, în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură, imunitatea parlamentară nu este un privilegiu personal al deputaților, ci o garanție a independenței Parlamentului în ansamblu și a deputaților săi;
I.întrucât, în acest caz, Parlamentul nu a putut stabili existența unui fumus persecutionis, adică elemente de fapt din care să rezulte că procedura judiciară în cauză a fost inițiată cu intenția de a submina activitatea politică a deputatului în calitatea sa de deputat în Parlamentul European;
J.întrucât, pe de o parte, Parlamentul nu poate fi asimilat unei instanțe judecătorești și, pe de altă parte, în contextul unei proceduri de ridicare a imunității, deputatul în cauză nu poate fi considerat „persoană acuzată” Hotărârea Tribunalului din 30 aprilie 2019, Briois/Parlamentul, T-214/18, ECLI:EU:T:2019:266.;