P10_TA(2026)0050Abordarea lanțurilor de subcontractare și a rolului intermediarilor pentru a proteja drepturile lucrătorilorRezoluția Parlamentului European din 12 februarie 2026 referitoare la abordarea lanțurilor de subcontractare și a rolului intermediarilor pentru a proteja drepturile lucrătorilor (2025/2133(INI))Parlamentul European,

–având în vedere articolele 16 și 31 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–având în vedere Pilonul european al drepturilor sociale,

–având în vedere Directiva 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii JO L 18, 21.1.1997, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/1996/71/oj., astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2018/957,

–având în vedere Directiva 2014/67/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind asigurarea respectării aplicării Directivei 96/71/CE privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieței interne ( „Regulamentul IMI” ) JO L 159, 28.5.2014, p. 11, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2014/67/oj.,

–având în vedere Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2024/1712 JO L 101, 15.4.2011, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2011/36/oj.,

–având în vedere Directiva 2009/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 de stabilire a standardelor minime privind sancțiunile și măsurile la adresa angajatorilor de resortisanți din țări terțe aflați în situație de ședere ilegală JO L 168, 30.6.2009, p. 24, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2009/52/oj. (Directiva privind sancțiunile pentru angajatori),

–având în vedere Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE JO L 94, 28.3.2014, p. 65, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2014/24/oj.,

–având în vedere Directiva (UE) 2024/1760 a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iunie 2024 privind diligența necesară în materie de durabilitate a întreprinderilor și de modificare a Directivei (UE) 2019/1937 și a Regulamentului (UE) 2023/2859 JO L, 2024/1760, 5.7.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2024/1760/oj.,

–având în vedere Raportul Comisiei din 30 aprilie 2024 privind aplicarea și punerea în aplicare a Directivei (UE) 2018/957 a Parlamentului European și a Consiliului din 28 iunie 2018 de modificare a Directivei 96/71/CE privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii (COM(2024)0320),

–având în vedere raportul Comisiei din 26 mai 2025 intitulat „Evaluarea Autorității Europene a Muncii (ELA)” (COM(2025)0256),

–având în vedere comunicarea Comisiei din 3 decembrie 2020, intitulată „Cadrul strategic al UE privind sănătatea și securitatea la locul de muncă 2021-2027 Securitatea și sănătatea în muncă într-o lume a muncii în schimbare” (COM(2021)0323), inclusiv abordarea de tip „viziune zero” a deceselor profesionale în UE,

–având în vedere publicația Comisiei din mai 2020 intitulată „Making socially responsible public procurement work – 71 good practice cases” (Asigurarea funcționării achizițiilor publice responsabile din punct de vedere social – 71 de cazuri de bune practici) https://op.europa.eu/ro/publication-detail/-/publication/69fc6007-a970-11ea-bb7a-01aa75ed71a1.,

–având în vedere raportul ELA din 2025, intitulat „Posting of third‐country nationals: Contracting chains, recruitment patterns, and enforcement issues” (Detașarea resortisanților țărilor terțe: lanțuri de contractare, modele de recrutare și aspecte legate de asigurarea respectării legislației) https://www.ela.europa.eu/sites/default/files/2025-03/ELA-posting-third-country-nationals-report.pdf.,

–având în vedere raportul ELA din februarie 2023, intitulat „Cooperation practices, possibilities and challenges between Member States – specifically in relation to the posting of third‐country nationals” (Practici, posibilități și provocări în materie de cooperare între statele membre – în special în ceea ce privește detașarea resortisanților țărilor terțe) https://www.ela.europa.eu/sites/default/files/2023-04/ela-report-posting-third-country-nationals.pdf.,

–având în vedere raportul ELA din 20 septembrie 2023, intitulat „Construction sector: Issues in information provision, enforcement of labour mobility law, social security coordination regulations, and cooperation between Member States” (Sectorul construcțiilor: deficiențe în furnizarea de informații, aplicarea legislației privind mobilitatea forței de muncă, reglementările privind coordonarea securității sociale și cooperarea dintre statele membre) https://www.ela.europa.eu/en/publications/construction-sector-issues-information-provision-enforcement-labour-mobility-law.,

–având în vedere raportul Europol din decembrie 2024, intitulat „Leveraging legitimity: How the EU’s most threatening criminal networks abuse legal business structures” (Instrumentalizarea legitimității: Modul în care cele mai amenințătoare rețele infracționale din UE folosesc în mod abuziv structurile economice legale),

–având în vedere articolul 10 din Orientările Organizației Internaționale a Muncii (OIM) privind principiile generale ale inspecției muncii,

–având în vedere Convenția OIM privind agențiile private de ocupare a forței de muncă (Convenția nr. 181 din 1997),

–având în vedere Convenția OIM privind securitatea și sănătatea în muncă în sectorul construcțiilor (Convenția nr. 167, 1988),

–având în vedere rezoluția sa din 25 noiembrie 2021 referitoare la introducerea unui card european de securitate socială pentru a îmbunătăți implementarea digitală a drepturilor de securitate socială și a mobilității echitabile JO C 224, 8.6.2022, p. 81.,

–având în vedere rezoluția sa din 13 martie 2025 referitoare la aspectele sociale și privind ocuparea forței de muncă ale proceselor de restructurare: necesitatea de a proteja locurile de muncă și drepturile lucrătorilor JO C, C/2025/3156, 20.6.2025, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2025/3156/oj.,

–având în vedere rezoluția sa din 18 ianuarie 2024 referitoare la revizuirea mandatului Autorității Europene a Muncii JO C, C/2024/5741, 17.10.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2024/5741/oj.,

–având în vedere rezoluția sa din 9 septembrie 2025 referitoare la achizițiile publice Texte adoptate, P10_TA(2025)0174.,

–având în vedere Declarația de la La Hulpe din 16 aprilie 2024 privind viitorul Pilonului european al drepturilor sociale,

–având în vedere Declarația tripartită pentru un dialog social european înfloritor, din 31 ianuarie 2024, a Summitului partenerilor sociali care a avut loc la Val Duchesse,

–având în vedere Cartea verde a Comisiei din 31 ianuarie 2013 privind practicile comerciale neloiale din cadrul lanțului de aprovizionare între întreprinderi cu produse alimentare și nealimentare în Europa (COM(2013)0037),

–având în vedere comunicarea Comisiei din 29 ianuarie 2025 intitulată „O Busolă pentru competitivitatea UE” (COM(2025)0030),

–având în vedere cel de Al șaselea sondaj european privind condițiile de muncă realizat de Eurofound,

–având în vedere raportul lui Mario Draghi din 9 septembrie 2024 intitulat „Viitorul competitivității europene” („raportul Draghi”),

–având în vedere raportul lui Enrico Letta din 17 aprilie 2024, intitulat „Much more than a Market – speed, security, solidarity: empowering the Single Market to deliver a sustainable future and prosperity for all EU Citizens” (Mult mai mult decât o piață – viteză, securitate, solidaritate: Capacitarea pieței unice pentru a asigura tuturor cetățenilor UE prosperitate și un viitor durabil) (raportul Letta),

–având în vedere documentul de poziție din 14 februarie 2025 al Țărilor de Jos, Belgiei, Danemarcei, Germaniei, Italiei, Letoniei și Luxemburgului privind prioritățile politice ale UE pentru Comisie pentru perioada 2024-2029 și privind detașarea echitabilă a resortisanților țărilor terțe,

–având în vedere Hotărârea Curții de Justiție din 5 aprilie 2017 în cauza C-298/15, „Borta” UAB v Klaipėdos valstybinio jūrų uosto direkcija VĮ Hotărârea Curții de Justiție din 5 aprilie 2017, „Borta” UAB v Klaipėdos valstybinio jūrų uosto direkcija VĮ, C-298/15, ECLI:EU:C:2017:266. referitoare la achizițiile publice,

–având în vedere strategiile naționale de combatere a exploatării prin muncă, a muncii forțate și a muncii nedeclarate A se vedea, de exemplu: planul Ministerului Federal al Muncii și Afacerilor Sociale din Germania, intitulat „Nationaler Aktionsplan gegen Arbeitsausbeutung und Zwangsarbeit” (2025); planul Ministerului Muncii și Politicilor Sociale din Italia, intitulat „Piano nazionale per la lotta al lavoro sommerso” (2022); planul de acțiune al Ministerului Incluziunii, Securității Sociale și Migrației din Spania, intitulat „Plan de Acción contra el Trabajo Forzoso” (2021); strategia guvernului suedez, intitulată „Nationell strategi mot arbetslivskriminalitet” (2022) și, de asemenea: strategia guvernului norvegian, intitulată „Strategi mot arbeidslivskriminalitet” (2021).,

–având în vedere articolul 55 din Regulamentul său de procedură,

–având în vedere avizul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor,

–având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A10-0256/2025),

A.întrucât principiul nr. 5 al Pilonului european al drepturilor sociale readuce în atenție faptul că, indiferent de tipul și de durata raportului de muncă, lucrătorii au dreptul la un tratament corect și egal în ceea ce privește condițiile de muncă, accesul la protecția socială și formarea profesională; întrucât acesta reamintește, de asemenea, că raporturile de muncă care au ca rezultat condiții de muncă precare trebuie interzise;

B.întrucât libertatea de a presta servicii transfrontaliere este unul dintre cele patru principii fundamentale ale pieței unice și întrucât subcontractarea face parte din libertatea de a presta servicii și din libertatea de stabilire; întrucât UE trebuie să își mențină și să își consolideze competitivitatea, astfel încât întreprinderile să poată prospera, cu un accent special pe întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri); întrucât aceasta trebuie, de asemenea, să creeze norme clare și proporționale, care nu impun sarcini inutile, și să consolideze punerea în aplicare;

C.întrucât exploatarea și abuzurile prin muncă de pe piața muncii din UE constituie o problemă importantă în sectoarele cu un nivel ridicat de risc, manifestându-se sub diverse forme, care includ, dar nu se limitează la infracțiunile legate de muncă, munca nedeclarată, munca ilegală, economia paralelă, dumpingul social, exploatarea prin muncă și sclavia modernă;

D.întrucât unele sectoare sunt expuse unor riscuri mai ridicate de exploatare prin muncă și abuzuri, cum ar fi construcțiile, agricultura, ospitalitatea, munca casnică, transporturile și logistica, prelucrarea cărnii și a alimentelor, serviciile de curățenie și munca de îngrijire Comisia Europeană, Raport privind progresele înregistrate cu privire la combaterea traficului de persoane (al patrulea raport) (COM(2022)0736); Comisia Europeană, Raport privind progresele înregistrate cu privire la combaterea traficului de persoane (al cincilea raport) (COM(2025)0008).; întrucât femeile sunt reprezentate disproporționat în activitățile subcontractate și de intermediere în sectoarele îngrijirii, curățeniei și ospitalității;

E.întrucât consecințele exploatării și abuzurilor prin muncă sunt resimțite nu numai de către lucrători, care se confruntă cu condiții de muncă inechitabile și nesigure, salarii inadecvate, locuințe deplorabile și locuri de muncă precare, ci afectează și întreprinderile, în special IMM-urile, care sunt supuse concurenței neloiale și denaturărilor pieței unice;

F.întrucât Europol subliniază că 86 % dintre rețelele infracționale cele mai nocive utilizează structuri economice legale ca parte a activității lor infracționale, ceea ce constituie o amenințare gravă la adresa concurenței loiale pe piața unică; întrucât analiza realizată de Comisie, precum și datele operaționale ale Autorității Europene a Muncii evidențiază riscuri crescute de exploatare și abuzuri prin muncă legate de lanțurile de subcontractare lungi și complexe, precum și de formele frauduloase de intermediere a forței de muncă ELA, „Posting of third-country nationals: contracting chains, recruitment patterns, and enforcement issues” (Detașarea resortisanților țărilor terțe: lanțuri de contractare, modele de recrutare și aspecte legate de asigurarea respectării legislației), (2025); ELA, „Counteracting undeclared work and labour exploitation of third-country national workers” (Contracararea muncii nedeclarate și a exploatării prin muncă a lucrătorilor resortisanți ai țărilor terțe) (2021); ELA, „Tackling undeclared work in supply chains – Learning Resource Paper” (Abordarea muncii nedeclarate în cadrul lanțurilor de aprovizionare – Studiu de documentare) (2022); Raportul Comisiei privind aplicarea și punerea în aplicare a Directivei (UE) 2018/957 a Parlamentului European și a Consiliului din 28 iunie 2018 de modificare a Directivei 96/71/CE privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii (COM(2024)0320).;

G.întrucât o variabilă comună în majoritatea sectoarelor expuse unui risc ridicat de exploatare prin muncă este intensitatea ridicată a muncii, combinată cu lanțurile de subcontractare lungi și complexe pe verticală și orizontală Comunicarea Comisiei intitulată „Guidelines on the applicability of Article 101 of the Treaty on the Functioning of the European Union to horizontal co-operation agreements” (Orientări privind aplicabilitatea articolului 101 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene acordurilor de cooperare orizontală) (JO C 259, 21.7.2023, p. 1)., ceea ce subminează transparența, rolul partenerilor sociali, acordurile colective aplicabile și democrația la locul de muncă; întrucât sectoarele cu un nivel ridicat de risc sunt, de asemenea, adesea asociate cu o dependență puternică de intermediarii de pe piața muncii, de lucrătorii detașați, de lucrătorii mobili din UE și de resortisanții țărilor terțe; întrucât anumite forme atipice de ocupare a forței de muncă și modalități transfrontaliere complexe pot estompa responsabilitățile, pot împiedică procesul de sensibilizare și pot complica asigurarea respectării legislației muncii și a contractelor colective de muncă aplicabile, îngreunând controalele privind permisele de muncă, plata contribuțiilor la asigurările sociale, plata impozitelor și identitatea lucrătorilor;

H.întrucât nerespectarea legislației în materie de sănătate și siguranță la locul de muncă este o parte constitutivă a exploatării prin muncă, care subminează abordarea de tip „viziune zero” a deceselor profesionale, astfel cum este prevăzută în Cadrul strategic al UE privind sănătatea și securitatea la locul de muncă 2021-2027; întrucât Convenția OIM nr. 167 atribuie contractanților principali sarcina de a coordona măsurile de securitate și sănătate în muncă;

I.întrucât prezența actorilor frauduloși și implicați în activități infracționale la locurile de muncă europene prezintă și riscuri pentru securitate, în special atunci când afectează sectoarele critice, cum ar fi transporturile și logistica, construcțiile, energia și îngrijirile de sănătate sau activitățile care au acces la locuri de muncă sensibile din punctul de vedere al securității, îndeosebi activitățile de curățenie și întreținere;

J.întrucât, potrivit Comisiei Comisia Europeană: Direcția Generală Ocuparea Forței de Muncă, Afaceri Sociale și Incluziune, EFTHEIA, HIVA-KU Leuven, IRIS, Milieu și WIIW, Posting of workers – Collection of data from the prior declaration tools – Reference year 2022 (Detașarea lucrătorilor: Colectarea datelor din instrumentele de declarare prealabilă - An de referință 2022), Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2024. și unui raport privind un studiu de caz al ELA Raportul ELA privind lanțurile de contractare și tendințele în recrutarea resortisanților țărilor terțe detașați în Uniunea Europeană, martie 2025, precum și Raportul ELA privind practicile, posibilitățile și provocările în materie de cooperare între statele membre – în special în ceea ce privește detașarea resortisanților țărilor terțe, februarie 2023., detașarea lucrătorilor resortisanți ai țărilor terțe devine tot mai frecventă, unul din patru lucrători detașați fiind resortisant al unei țări terțe; întrucât lucrătorii mobili și migranți, inclusiv lucrătorii din țările terțe, sunt expuși în mod deosebit la practicile de exploatare a forței de muncă și la infracțiunile legate de muncă, fiind adesea antrenați într-o spirală a dependenței pentru vize, taxe de recrutare excesive, cazare și servicii de călătorie; întrucât resortisanții țărilor terțe tind să fie mai puțin reprezentați de organizațiile sindicale și au mai multe dificultăți în ceea ce privește apărarea drepturilor lor și accesul la sistemul de justiție;

K.întrucât se observă din ce în ce mai mult practica frauduloasă de „a angaja pentru detașare”, prin care resortisanții țărilor terțe sunt recrutați nu pentru a lucra în statul membru care efectuează transferul, ci exclusiv cu scopul de a fi detașați în alt stat membru; întrucât ELA a identificat această practică drept o provocare tot mai mare legată de asigurarea respectării legislației Raportul ELA intitulat „Posting of third-country nationals: contracting chains, recruitment patterns, and enforcement issues” (Detașarea resortisanților țărilor terțe: lanțuri de contractare, modele de recrutare și aspecte legate de asigurarea respectării legislației), 2025.;

L.întrucât subcontractarea orizontală și verticală constituie o practică esențială în multe sectoare, în special în ceea ce privește proiectele la scară largă, facilitând accesul flexibil la expertiză specializată și abordând nevoile specifice într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor; întrucât subcontractarea este un element important în domeniul ocupării forței de muncă, în special pentru IMM-uri și microîntreprinderi; întrucât subcontractarea poate genera valoare adăugată pentru autoritățile contractante, poate spori eficiența și inovarea, în special în sectoarele expuse concurenței globale; întrucât subcontractarea nu este în mod inerent problematică, în special atunci când sunt necesare competențe specifice; întrucât subcontractarea care funcționează bine este importantă pentru o concurență loială în UE, în special în beneficiul IMM-urilor; întrucât amploarea subcontractării variază considerabil de la un sector la altul și de la o întreprindere la alta;

M.întrucât lanțurile de subcontractare lungi și complexe pot, cu toate acestea, să denatureze concurența loială, să estompeze responsabilitatea, să submineze drepturile lucrătorilor și să crească riscurile legate de fraudă, exploatare prin muncă, infiltrare a criminalității, precum și riscurile la adresa sănătății și siguranței la locul de muncă ale lucrătorilor, în special în sectoarele cu un nivel ridicat de risc și în situațiile transfrontaliere; întrucât, în anumite cazuri, lipsa de transparență și de supraveghere a acordurilor extinse de subcontractare poate îngreuna asigurarea de către autoritățile contractante a conformității cu legislația UE și națională aplicabilă;

N.întrucât normele care limitează subcontractarea ar putea să afecteze lanțurile valorice ale întreprinderilor, în special în sectoarele expuse concurenței globale; întrucât aceste măsuri trebuie să fie puse în balanță cu necesitatea de a proteja IMM-urile care își desfășoară activitatea în sectoare în care riscul de subcontractare abuzivă este scăzut și în care, spre deosebire de sectoarele cu risc ridicat, nu este necesară nicio limitare a lanțurilor de subcontractare; întrucât răspunderea solidară în lanțurile de subcontractare îndeplinește obiectivul dublu de a oferi căi de atac lucrătorilor care au fost exploatați și de a stimula contractanții de-a lungul întregului lanț să limiteze în mod voluntar amploarea și complexitatea subcontractării;

O.întrucât unele state membre au adoptat acte legislative care limitează dimensiunile lanțurilor de subcontractare sau care interzic complet subcontractarea în anumite sectoare Comisia Europeană: Direcția Generală Ocuparea Forței de Muncă, Afaceri Sociale și Incluziune, ECORYS, HIVA-KU Leuven, Spark Legal and Policy Consulting și wmp consult, „Study supporting the Monitoring of the Posting of Workers Directive 2018/957/EU and of the Enforcement Directive 2014/67/EU – The situation of temporary cross-border mobile workers and workers in subcontracting chains” (Studiu elaborat pentru a sprijini monitorizarea Directivei 2018/957/UE privind detașarea lucrătorilor și asigurarea respectării Directivei 2014/67/UE – Situația lucrătorilor temporari transfrontalieri mobili și a lucrătorilor din lanțurile de subcontractare), Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2024., aceste măsuri ducând la creșterea numărului de lucrători angajați direct; întrucât Comisia consideră că limitarea numărului de niveluri din lanțurile de subcontractare și/sau extinderea răspunderii în materie de subcontractare la întregul lanț ar putea ajuta statele membre, în calitate de principali actori responsabili pentru asigurarea respectării normelor privind detașarea lucrătorilor și, după caz, partenerii sociali, să sporească transparența și răspunderea în lanțurile de subcontractare în mod proporțional și nediscriminatoriu Raportul Comisiei privind aplicarea și punerea în aplicare a Directivei (UE) 2018/957 a Parlamentului European și a Consiliului din 28 iunie 2018 de modificare a Directivei 96/71/CE privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii (COM(2024)0320).; întrucât există, de asemenea, întreprinderi care au limitat în mod voluntar lungimea lanțurilor lor de subcontractare;

P.întrucât practica intermedierii forței de muncă nu este definită în legislația UE, cu excepția muncii prin agenți de muncă temporară Raportul Comisiei privind aplicarea și punerea în aplicare a Directivei (UE) 2018/957 a Parlamentului European și a Consiliului din 28 iunie 2018 de modificare a Directivei 96/71/CE privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii (COM(2024)0320).; întrucât, în același timp, intermedierea forței de muncă poate lua multe forme, de la întreprinderi mai mari și consacrate în acest domeniu la recrutori individuali; întrucât brokerii informali și chiar „gangmasters” (șefii de echipă) pot fi deghizați ca intermediari de pe piața muncii;

Q.întrucât practicile comerciale neloiale, inclusiv achiziționarea sub costul producției sustenabile, impunerea unor termene de execuție scurte și efectuarea cu întârziere a plăților, sunt identificate drept factori principali care duc la subcontractarea abuzivă; întrucât IMM-urile care participă la contracte de achiziții publice prin subcontractare au adesea de suferit ca urmare a faptului că contractanții principali efectuează cu întârziere plățile;

R.întrucât, în sectoarele cu subcontractare recurentă, practica de a se asigura că lucrătorii își păstrează drepturile și condițiile de muncă atunci când sunt transferați, ca urmare a schimbării contractantului, reprezintă o garanție esențială pentru a proteja stabilitatea locurilor de muncă, a garanta standardele de sănătate și siguranță și a preveni dumpingul social;

S.întrucât anumite tipuri de intermediere nereglementată sau deghizată a forței de muncă sunt utilizate pentru a eluda prevederile din domeniul dreptului muncii și privind responsabilitatea angajatorilor și pentru a scădea transparența acestora, în special în sectoarele cu un nivel ridicat de risc; întrucât practicile abuzive de recrutare și intermediere sunt adesea asociate cu falsificarea sau necomunicarea informațiilor, neprezentarea unor contracte scrise, impunerea unor taxe de recrutare ilegitime, scăderea din salarii a unor costuri de cazare excesive, taxarea lucrătorilor pentru transport, formare, echipamente sau autorizații de muncă, confiscarea pașapoartelor ori implicarea în muncă forțată sau în practici antisindicale; întrucât asigurarea unor inspecții îmbunătățite și mai precis orientate ale muncii pot contribui la combaterea acestor încălcări;

T.întrucât, ca răspuns la aceste provocări, mai multe țări europene au adoptat planuri de acțiune și politici naționale care urmăresc să combată exploatarea prin muncă, inclusiv prin întreprinderea de măsuri pentru a soluționa abuzurile din lanțurile de subcontractare și din partea intermediarilor de pe piața muncii De exemplu, Suedia (https://www.regeringen.se/contentassets/f6f461b310984b598ee4f7a2d83350d0/nationell-strategi-mot-arbetslivskriminalitet.pdf), Finlanda (https://julkaisut.valtioneuvosto.fi/bitstream/handle/10024/165395/TEM_2024_5.pdf), Italia, Germania (https://www.bmas.de/DE/Service/Presse/Meldungen/2025/nationaler-aktionsplan-gegen-arbeitsausbeutung-und-zwangsarbeit-beschlossen.html), Spania și Norvegia (https://www.regjeringen.no/no/dokumenter/strategi-mot-arbeidslivskriminalitet-2021/id2831867/).;

U.întrucât, ca răspuns la aceste provocări, partenerii sociali de la nivelul UE, de la nivel național și local, precum și de la nivel sectorial și transsectorial au adoptat măsuri pentru a combate aspectele legate de subcontractarea abuzivă și intermedierea abuzivă a forței de muncă, inclusiv prin negociere colectivă, precum și inițiative comune de salvgardare a întreprinderilor serioase și de protejare a drepturilor lucrătorilor;

V.observă că a fost deja instituită o legislație specifică ce reglementează subcontractarea în aviația civilă, inclusiv închirierea de aeronave, echipaje, servicii de întreținere și asigurare, cunoscută și ca „închiriere a unei aeronave cu echipaj”; observă că practica închirierii unei aeronave cu echipaj s-a extins, inclusiv dincolo de utilizarea sa prevăzută pentru a completa capacitatea în perioadele de vârf; întrucât Comisia ar trebui să soluționeze problemele legate de închirierea aeronavelor cu echipaj în revizuirea viitoare a Regulamentului privind serviciile aeriene Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 septembrie 2008 privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate (JO L 293, 31.10.2008, p. 3, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2008/1008/oj).;

W.întrucât Comisia evidențiază modelul Skien din Norvegia Comisia Europeană: Agenția Executivă pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, „Making socially responsible public procurement work – 71 good practice cases” (Asigurarea funcționării achizițiilor publice responsabile din punct de vedere social – 71 de cazuri de bune practici), Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2020., care a fost dezvoltat în comun de municipalitatea orașului Skien, organizațiile sindicale și organizațiile patronale și include limitări stricte pentru nivelurile de subcontractare, precum și o aprobare prealabilă a muncii temporare, cu scopul de a asigura responsabilitatea și condiții de muncă decente în sectoarele cu risc ridicat;

X.întrucât statele membre, Comisia și partenerii sociali s-au angajat, în Declarația de la La Hulpe, să acorde o atenție deosebită măsurilor din domeniile subcontractării și muncii prin agent de muncă temporară, recunoscând provocările comune pe care aceste două fenomene le prezintă pentru piețele europene ale muncii; întrucât raportul Letta subliniază nevoia urgentă de a reglementa practicile de subcontractare pentru a preveni exploatarea și abuzurile; întrucât raportul avertizează că lanțurile de subcontractare neverificate pot conduce la erodarea standardelor în domeniul muncii, la dumping social și la subminarea concurenței loiale, precum și la încălcări ale obligațiilor în materie de sănătate și siguranță;

Y.întrucât articolul 12 alineatul (2) din Directiva 2014/67/UE impune statelor membre să introducă răspunderea în materie de subcontractare în contextul detașării lucrătorilor în sectorul construcțiilor, iar articolul 12 alineatul (1) din directivă oferă statelor membre posibilitatea de a extinde aplicarea prevederilor privind această răspundere în alte sectoare și de a introduce norme mai stricte privind răspunderea;

Z.întrucât majoritatea statelor membre au instituit anumite norme privind lanțurile de subcontractare și intermediarii de pe piața muncii, ținând seama de caracteristicile specifice la nivel național; întrucât, cu toate acestea, nivelul de reglementare variază semnificativ de la un stat membru la altul, creând astfel fragmentare pe piața unică; întrucât există în continuare dificultăți ca urmare a interpretărilor divergente în ceea ce privește aplicarea normelor specifice pieței unice în ceea ce privește reglementarea lanțurilor de subcontractare și a intermediarilor de pe piața muncii; întrucât Directiva 2014/24/UE nu oferă autorităților contractante suficiente instrumente pentru a aborda în mod eficace neexecutarea contractelor de achiziții publice, iar în unele cazuri împiedică chiar și activitatea autorităților care doresc să ia măsuri proactive;

AA.întrucât combaterea muncii nedeclarate, a traficului de persoane și a exploatării prin muncă necesită inspecții riguroase ale muncii, verificări transfrontaliere și un sistem eficient de acordare a licențelor pentru intermediarii de pe piața muncii sau de înregistrare a acestora; întrucât asigurarea respectării normelor existente și cooperarea mai bună între statele membre pot contribui la soluționarea problemelor asociate cu formele abuzive de subcontractare și de intermediere a forței de muncă,

Prevenirea exploatării prin muncă

1.subliniază necesitatea unei abordări cuprinzătoare a UE pentru a combate exploatarea prin muncă, inclusiv munca ilegală și criminalitatea organizată legată de aceasta, precum și formele abuzive de practici comerciale, în special subcontractarea și intermedierea abuzivă a forței de muncă; solicită, prin urmare, o strategie a UE de combatere a acestor probleme, al căror impact poate varia de la un stat membru la altul și de la un sector la altul; subliniază că exploatarea prin muncă nu este doar o încălcare a drepturilor lucrătorilor și a drepturilor omului, ci subminează totodată concurența loială pentru întreprinderi; salută, în acest context, angajamentul Comisiei de a prezenta un pachet privind mobilitatea echitabilă în 2026; reamintește că obiectivele generale de consolidare a competitivității întreprinderilor europene, de simplificare și de reducere a sarcinilor administrative inutile nu trebuie să conducă la un nivel mai scăzut de protecție a lucrătorilor; subliniază necesitatea de a asigura mai eficient respectarea dreptului existent al muncii, pentru a garanta protecția efectivă a drepturilor lucrătorilor și condiții de concurență echitabile pe piața unică;

2.reamintește provocările cu care se confruntă unele state membre, din cauza interpretărilor diferite ale normelor privind piața unică, în ceea ce privește reglementarea subcontractării la nivel național, de exemplu prin limitarea lungimii lanțurilor de subcontractare, impunerea obligațiilor în materie de răspundere solidară și prin cerințe pentru ocuparea directă a forței de muncă; invită Comisia să clarifice posibilitățile de care dispun statele membre în ceea ce privește adoptarea unor acte legislative naționale, cu scopul de a aborda riscurile și problemele care decurg din lanțurile de subcontractare lungi și complexe; invită Comisia să intensifice eforturile de combatere a exploatării prin muncă;

3.își reiterează solicitarea adresată Comisiei ca, pentru a pune capăt subcontractării abuzive și a proteja drepturile lucrătorilor, să consolideze transparența și răspunderea de-a lungul întregului lanț de aprovizionare Rezoluția Parlamentului European din 9 septembrie 2025 referitoare la achizițiile publice.;

4.subliniază că orice inițiativă la nivelul UE care urmărește să soluționeze problema exploatării prin muncă și a lanțurilor complexe de subcontractare ar trebui să țină seama de cele mai bune practici ale statelor membre, să fie elaborată în strânsă cooperare cu partenerii sociali, inclusiv cu comitetele europene de dialog social sectorial, și să fie adaptată la realitățile sectoriale specifice; reamintește că orice măsuri și inițiative sectoriale specifice, inclusiv răspunderea solidară în sectoarele cu risc ridicat, trebuie să fie în conformitate cu legislația UE și să nu creeze bariere inutile în calea activităților comerciale transfrontaliere; subliniază că măsurile și inițiativele sectoriale pot prevedea, de asemenea, cerințe de reglementare mai scăzute pentru întreprinderile din sectoarele cu risc scăzut;

5.evidențiază că principiul răspunderii solidare este o modalitate de a garanta că contractantului principal îi revine responsabilitatea generală pentru serviciile prestate în cadrul întregului lanț de subcontractare; consideră că un astfel de principiu poate să asigure faptul că obligațiile referitoare la calitate, performanță și respectarea standardelor în domeniul muncii și a standardelor sociale și de siguranță sunt garantate contractual la fiecare nivel al lanțului de subcontractare; observă că mai multe state membre au decis să adopte norme mai stricte privind răspunderea în lanțurile de subcontractare decât cele minime stabilite la articolul 12 din Directiva 2014/67/UE;

6.invită Comisia și statele membre să abordeze practicile prin care contractantul principal subcontractează toate lucrările fără a efectua el însuși nicio lucrare, practică cunoscută și sub denumirea de „subcontractare financiară”; subliniază că contractanții principali ar trebui să execute ei înșiși o parte definită a unui contract; își reiterează, în acest context, apelul adresat Comisiei de a evalua impactul contractelor de achiziții publice executate în principal de lucrătorii direcți ai ofertantului câștigător și recomandă ca normele privind achizițiile publice să încurajeze întreprinderile să dispună de suficient personal intern pentru a pune în aplicare proiectele pentru care li se atribuie contracte de achiziții publice Rezoluția Parlamentului European din 9 septembrie 2025 referitoare la achizițiile publice.;

7.invită Comisia și statele membre să abordeze practicile ilegale din lanțurile de subcontractare pentru a asigura competitivitatea întreprinderilor și condiții de muncă echitabile și sigure; încurajează, în acest context, relațiile de muncă directe în sectoarele cu risc ridicat, atunci când acest lucru este fezabil, justificat, proporțional și bazat pe motive imperative de interes public, cum ar fi protecția lucrătorilor și a drepturilor acestora;

8.invită Comisia și statele membre să încurajeze includerea în achizițiile publice și proiectele finanțate de UE a unor dispoziții privind beneficiile aduse comunităților, cum ar fi obligația contractanților și subcontractanților de a contribui la dezvoltarea competențelor locale sau la inițiativele de incluziune socială, creând astfel efecte de propagare pozitive ale investițiilor publice;

9.subliniază că politicile naționale și regionale care limitează nivelurile de subcontractare au fost adesea inițiate în comun de partenerii sociali, inclusiv de reprezentanții IMM-urilor; subliniază că astfel de inițiative ar trebui respectate, iar limitările impuse la subcontractare trebuie să fie proporționale;

10.observă că dimensiunile și complexitatea lanțurilor de subcontractare aduc dificultăți semnificative pentru inspectoratele de muncă în stabilirea responsabilității juridice pentru încălcările dreptului muncii, iar aceasta este o chestiune care trebuie remediată;

11.subliniază importanța includerii unor dispoziții care să ia în considerare dimensiunea de gen în orice nou cadru;

12.subliniază că, pentru a limita fragmentarea pieței unice, Comisia ar trebui să definească sectoarele cu risc ridicat, în strânsă cooperare cu statele membre și cu partenerii sociali, inclusiv cu comitetele de dialog social sectorial; subliniază că statele membre pot solicita Comisiei să le permită să adapteze lista comună a sectoarelor cu risc ridicat la situația lor națională specifică, dacă este necesar, pentru a se asigura că au cea mai bună abordare posibilă în combaterea subcontractării abuzive, a exploatării prin muncă și a infracțiunilor de pe piața muncii; subliniază că orice identificare și ajustare în sectoarele cu risc ridicat ar trebui să se bazeze pe date exacte și actualizate;

13.constată că subcontractarea activităților comerciale de bază poate genera locuri de muncă fragmentate și nesigure, poate cauza scăderea transparenței și a responsabilității și o expunere mai mare a lucrătorilor la programe de lucru mai lungi, salarii mai mici și la alte încălcări ale dreptului muncii, precum și insecuritatea și precaritatea locurilor de muncă Studiul Parlamentului European, 2016, „Precarious Employment in Europe: Volume 1: „Patterns, Trends and Policy Strategies” Eurofound, 2010, „Key elements of fair employment and decent work”; Comisia Europeană, Centrul Comun de Cercetare, Outsourcing, working conditions and inequality, 2025.; subliniază că, în conformitate cu Directiva 2002/14/CE Directiva 2002/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 de stabilire a unui cadru general de informare și consultare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană – Declarația comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei privind reprezentarea lucrătorilor (JO L 80, 23.3.2002, p. 29, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2002/14/oj)., reprezentanții angajaților trebuie să fie informați și consultați cu privire la deciziile care ar putea duce la schimbări substanțiale în organizarea muncii sau în relațiile contractuale; invită Comisia și statele membre să asigure principiul egalității de tratament, precum și condiții de muncă decente pentru toți lucrătorii;

14.este preocupat de lipsa de claritate juridică legată de diferențierea dintre detașările reale și cele frauduloase ale resortisanților țărilor terțe, precum și de utilizarea abuzivă a legislației UE privind furnizarea de servicii pentru a eluda normele în materie de migrație și legislația națională a muncii; subliniază că detașările frauduloase erodează structura socială a pieței unice și exploatează situațiile celor mai vulnerabili oameni; invită Comisia ca, în acord cu raportul Letta, să analizeze provocările în materie de asigurare a respectării legislației, în special legate de cooperarea transfrontalieră, și să ia măsurile adecvate pentru a pune capăt detașărilor de lucrători care nu au nicio legătură reală cu statul membru de origine; reamintește concluzia generală a rapoartelor Letta și Draghi cu privire la necesitatea de a îmbunătăți competitivitatea pieței unice;

15.observă cu îngrijorare riscurile legate de detașare atunci când aceasta este combinată cu forme abuzive de subcontractare și intermediere a forței de muncă; invită ELA să analizeze utilizarea intermediarilor de muncă în detașări, inclusiv riscul ca aceste acorduri să fie utilizate pentru a eluda datoriile și obligațiile de securitate socială și a eroda standardele de sănătate și siguranță; invită Comisia să abordeze orice posibile abuzuri în raport cu Directiva privind munca prin agent de muncă temporară Directiva 2008/104/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind munca prin agent de muncă temporară (JO L 327, 5.12.2008, p. 9, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2008/104/oj). în contextul detașării lucrătorilor;

16.subliniază că cazarea oferită unui lucrător de către un angajator sau un intermediar de muncă trebuie să respecte standardele de calitate, igienă și siguranță aplicabile; subliniază că chiria pentru astfel de locuințe trebuie să fie proporțională și nediscriminatorie; solicită integrarea inspecțiilor privind cazarea în inspecțiile muncii în sectoarele cu risc ridicat, pentru a împiedica angajatorii sau intermediarii să ofere lucrătorilor cazare degradantă, nesigură sau supraaglomerată; subliniază că dispozițiile contractuale care reglementează cazarea unui lucrător nu trebuie să conducă la situații precare în ceea ce privește locuințele, în cazul în care raportul de muncă încetează;

17.invită Comisia să colaboreze cu statele membre pentru a asigura punerea în aplicare eficientă și asigurarea respectării legislației actuale privind detașarea lucrătorilor; reamintește că UE a adoptat o serie de instrumente juridice pentru a combate exploatarea prin muncă și munca ilegală, a căror aplicare trebuie îmbunătățită la nivel național; invită Comisia să facă un bilanț al situației, să asigure punerea în aplicare și asigurarea respectării eficiente și eficace a instrumentelor juridice relevante de către statele membre și să lanseze, dacă este necesar, proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva statelor membre care nu respectă legislația UE în vigoare;

18.subliniază valoarea adăugată a registrelor publice și interoperabile ale intermediarilor autorizați în domeniul muncii; subliniază că orice autorizare sau înregistrare ar trebui să facă obiectul unor criterii minime de integritate; invită Comisia să facă un bilanț al practicilor și legislației naționale privind intermediarii de forță de muncă și să se asigure că cei care își desfășoară activitatea în UE nu percep niciun fel de taxe și nu transferă niciun fel de costuri asupra lucrătorilor, direct sau indirect, integral sau parțial; subliniază că intermediarii de pe piața muncii care încalcă legislația aplicabilă sau contractele colective de muncă ar trebui să primească sancțiuni disuasive, cum ar fi eliminarea lor din registrele publice și excluderea din contractele publice;

19.cere ca viitoarea revizuire a directivelor privind achizițiile publice să garanteze că criteriile de excludere abordează mai bine riscurile sectoriale specifice legate de fraudă, corupție și infiltrarea infracțională; subliniază că diferitele sectoare necesită criterii de excludere separate și adaptate, care să reflecte vulnerabilitățile lor specifice; subliniază că autoritățile contractante ar trebui să aibă competența de a-și adapta procedurile de achiziții publice pentru a combate și a stopa activitățile infracționale; subliniază că, pentru a promova o mai mare eficiență și simplificare, dispozițiile referitoare la motivele de excludere ar trebui raționalizate; subliniază că orice operator economic care încalcă obligațiile care îi revin în temeiul legislației aplicabile în domeniul muncii și al mediului, astfel cum sunt prevăzute la articolul 18 alineatul (2) din Directiva 2014/24/UE, ar trebui să fie efectiv exclus din procesul de achiziții publice în cauză;

20.subliniază valoarea registrelor naționale ale comerțului și a sistemului european de interconectare a registrelor comerțului pentru întreprinderile care caută informații privind subcontractanți, pentru sindicatele care doresc să se angajeze în negocieri colective și pentru autoritățile de aplicare a legii; regretă că nivelul de informații accesibile în registrele statistice naționale ale întreprinderilor variază semnificativ; invită Comisia să analizeze modalitățile în care poate fi îmbunătățit nivelul de informații disponibile publicului, bazându-se pe bunele practici din statele membre;

21.este preocupat de faptul că lucrătorii detașați și lucrătorii din lanțurile de subcontractare se confruntă cu riscuri disproporționate în materie de securitate și sănătate în muncă (SSM) din cauza lanțurilor fragmentate în materie de responsabilitate și a coordonării neclare, în special în sectorul construcțiilor; subliniază, în acest context, importanța informării și consultării lucrătorilor detașați și a lucrătorilor din lanțurile de subcontractare, precum și a aplicării efective a dispozițiilor privind sănătatea și siguranța, astfel cum se prevede în Convenția OIM nr. 167; consideră că este important, în acest context, să se consolideze rolul partenerilor sociali în dezvoltarea de instrumente și formare pentru lucrători și să se promoveze în continuare condiții de muncă sănătoase în următorul cadru strategic al UE privind sănătatea și siguranța la locul de muncă; invită Comisia să evalueze dacă legislația actuală privind SSM acoperă în mod adecvat punerea în aplicare a cerințelor minime de securitate și sănătate în lanțurile de subcontractare;

Asigurarea respectării legislației și controlul

22.reamintește importanța cooperării transfrontaliere, a asigurării eficiente a respectării legii și a transparenței în combaterea rețelelor infracționale asociate cu infracțiunile din domeniul muncii; sprijină o mai bună colaborare între ELA, Europol, autoritățile naționale și partenerii sociali în această privință; subliniază necesitatea unor sisteme eficiente și dotate cu resurse adecvate de asigurare a respectării legii pentru a combate exploatarea prin muncă și a promova concurența loială pe piața unică; subliniază că trebuie combătută subcontractarea abuzivă care utilizează modalități artificiale, cum ar fi societățile de tip „cutie poștală” și munca fictivă prin agent de muncă temporară; reamintește că Directiva 2009/52/CE impune statelor membre să asigure inspecții eficace și adecvate pentru a controla angajarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală și invită Comisia și statele membre să asigure punerea în aplicare corespunzătoare;

23.salută raportul de evaluare al Comisiei privind ELA și își reiterează apelul Rezoluția Parlamentului European din 18 ianuarie 2024 referitoare la revizuirea mandatului Autorității Europene a Muncii. adresat Comisiei de a consolida în mod substanțial mandatul ELA, permițându-i să investigheze acuzațiile de încălcări ale dreptului muncii al UE și să inițieze și să efectueze inspecții ale cazurilor transfrontaliere din proprie inițiativă, prin extinderea domeniului de aplicare al mandatului agenției pentru a include mobilitatea forței de muncă a resortisanților țărilor terțe, prin consolidarea capacității sale operaționale de analiză a riscurilor, precum și prin furnizarea de resurse suficiente pentru ca aceasta să își poată îndeplini sarcinile; subliniază că trebuie aliniate și simplificate într-o mai mare măsură reglementările privind mobilitatea forței de muncă și procedurile de control, inclusiv prin standarde de control uniforme și un mai bun schimb de informații, sub îndrumarea ELA; recomandă înființarea unor unități sectoriale de aplicare a legii în cadrul ELA, în special pentru domeniile construcțiilor, transporturilor și agriculturii, precum și consolidarea cooperării cu partenerii sociali din sectoarele respective;

24.subliniază rolul vital al inspecțiilor muncii atât în detectarea și prevenirea exploatării prin muncă, cât și pentru respectarea generală a dreptului muncii; îndeamnă statele membre să majoreze numărul de inspectori de muncă și să își intensifice sprijinul pentru inspectoratele de muncă; reamintește că Directiva 2006/22/CE Directiva 2006/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006 privind condițiile minime pentru punerea în aplicare a Regulamentelor (CEE) nr. 3820/85 și (CEE) nr. 3821/85 ale Consiliului privind legislația socială referitoare la activitățile de transport rutier și de abrogare a Directivei 88/599/CEE a Consiliului (JO L 102, 11.4.2006, p. 35, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2006/22/oj). stabilește deja norme minime pentru verificarea respectării legislației sociale în domeniul transportului rutier și cere Comisiei și statelor membre să îmbunătățească calitatea și frecvența inspecțiilor muncii și să asigure o capacitate minimă adecvată de inspecție a muncii, în conformitate cu criteriul de referință al OIM de cel puțin un inspector de muncă la 10 000 de lucrători; subliniază că, în pofida importanței lor pentru inițierea de inspecții specifice, mecanismele de depunere a plângerilor rămân insuficient utilizate și inaccesibile, în special pentru lucrătorii mobili și lucrătorii din țări din afara UE; reamintește că, în conformitate cu Directiva 2009/52/CE, statele membre trebuie să se asigure că există mecanisme eficace prin care resortisanții țărilor terțe angajați ilegal pot depune plângeri împotriva angajatorilor lor;

25.subliniază importanța unor date exacte și actualizate; subliniază că nivelul de informare cu privire la structura lanțurilor de subcontractare și la infracțiunile din domeniul muncii este diferit între țările UE și că acest lucru reprezintă o provocare atât pentru asigurarea respectării legislației, cât și pentru elaborarea politicilor; invită Comisia să îmbunătățească colectarea de date în acest sens și subliniază rolul ELA în furnizarea de informații fiabile cu privire la tendințele generale și la comportamentul abuziv în situații transfrontaliere;

26.subliniază succesul inițiativelor de identificare a locurilor de muncă la nivel național și sectorial, cum ar fi cărțile de identitate sociale; salută, în acest context, includerea pașaportului european de securitate socială (ESSPASS) în programul de lucru al Comisiei pentru 2026; își reiterează apelul Rezoluția Parlamentului European din 25 noiembrie 2021 referitoare la introducerea unui card european de securitate socială pentru a îmbunătăți implementarea digitală a drepturilor de securitate socială și a mobilității echitabile. pentru introducerea rapidă a sistemului ESSPASS și pentru îmbunătățirea protecției și a aplicării digitale a drepturilor de securitate socială și a mobilității echitabile, inclusiv verificarea în timp real și schimbul de informații între autoritățile de aplicare a legii; solicită integrarea ESSPASS în sistemele naționale și sectoriale de carduri de muncă, pentru a asigura interoperabilitatea și perturbări minime; subliniază că ESSPASS ar trebui să reducă sarcinile administrative inutile, să simplifice conformitatea pentru întreprinderi, cu costuri minime de asigurare a conformității pentru IMM-uri, și să sprijine ELA și autoritățile naționale în combaterea abuzurilor și a activităților infracționale; subliniază importanța unei securități și protecții solide a datelor pentru ESSPASS și a implicării partenerilor sociali în conceperea și implementarea sistemului; ia act, de asemenea, de lucrările în curs cu privire la alte inițiative ale UE, cum ar fi portofelul pentru identitatea digitală, care ar putea contribui la îmbunătățirea capacității autorităților de a combate comportamentul infracțional fără a împovăra IMM-urile sau a crește costurile pentru consumatori;

Sancționarea exploatării prin muncă

27.constată cu îngrijorare că persoanele care fac obiectul unor interdicții vizând practicile comerciale într-un stat membru pot eluda restricțiile naționale înregistrându-se și exploatând o întreprindere într-un alt stat membru, subminând astfel combaterea exploatării prin muncă pe piața unică; invită Comisia să asigure un schimb de informații și o cooperare mai eficace între statele membre, precum și recunoașterea reciprocă a interdicțiilor comerciale și a sancțiunilor penale, în conformitate cu tratatele, pentru a preveni eludarea restricțiilor; subliniază importanța respectării statului de drept și a garanțiilor unui proces echitabil în acest context; recomandă utilizarea Sistemului de informare al pieței interne pentru schimbul rapid și sigur de informații relevante între statele membre;

28.ia act de discrepanțele în ceea ce privește sancțiunile și regimurile de sancțiuni din domeniile de politică ale UE; subliniază că sancțiunile și penalitățile pentru infracțiunile legate de muncă și încălcările drepturilor lucrătorilor trebuie să fie eficace, disuasive și proporționale cu natura, gravitatea și durata încălcării comise de întreprindere și cu numărul de lucrători afectați; invită Comisia să examineze corelarea sancțiunilor cu dimensiunea sau cifra de afaceri a întreprinderilor, pentru a asigura proporționalitatea, efectul disuasiv și condiții de concurență echitabile; subliniază necesitatea unui mecanism de recuperare a salariilor restante, a contribuțiilor la asigurările sociale, a amenzilor și a daunelor în cazurile transfrontaliere;

29.subliniază problema actorilor frauduloși și cu activități infracționale de pe piața muncii care utilizează falimentele strategice și dispariția de întreprinderi pentru a se sustrage responsabilității pentru plățile restante și sancțiuni; invită Comisia și statele membre să analizeze aspectele asociate cu falimentele strategice și dispariția de întreprinderi, în special în cazurile transfrontaliere, și să ia măsurile necesare pentru a reduce numărul acestora;

30.reamintește că corelarea cheltuielilor publice cu respectarea drepturilor lucrătorilor și a condițiilor de muncă decente este unul dintre mijloacele disponibile pentru combaterea subcontractării abuzive și a infracțiunilor din domeniul muncii;

° °

31.încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.