–având în vedere cererea de ridicare a imunității deputatului Nikos Pappas, primită prin scrisoarea din 10 septembrie 2025 din partea Parchetului General al Curții Supreme a Republicii Elene, care a transmis o cerere din partea procurorului Tribunalului de Primă Instanță din Atena în legătură cu o procedură penală care urmează să fie inițiată împotriva sa, și anunțată în Parlament la 6 octombrie 2025,
–având în vedere audierea lui Nikos Pappas la 28 ianuarie 2026, în conformitate cu articolul 9 alineatul (6) din Regulamentul său de procedură,
–având în vedere articolele 8 și 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, precum și articolul 6 alineatul (2) din Actul din 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,
–având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011, 17 ianuarie 2013 și 19 decembrie 2019 Hotărârea Curții de Justiție din 21 octombrie 2008, Marra/De Gregorio și Clemente, C‑200/07 și C-201/07, ECLI:EU:C:2008:579, Hotărârea Tribunalului din 19 martie 2010, Gollnisch/Parlamentul, T-42/06, ECLI:EU:T:2010:102, Hotărârea Curții de Justiție din 6 septembrie 2011, Patriciello, C-163/10, ECLI:EU:C:2011:543, Hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2013, Gollnisch/Parlamentul, T-346/11 și T-347/11, ECLI:EU:T:2013:23, Hotărârea Curții de Justiție din 19 decembrie 2019, Junqueras Vies, C-502/19, ECLI:EU:C:2019:1115.,
–având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 din Regulamentul său de procedură,
–având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A10-0077/2026),
A.întrucât, prin scrisoarea din data de 10 septembrie 2025, Parchetul General al Curții Supreme a Republicii Elene a transmis o cerere din partea procurorului Tribunalului de Primă Instanță din Atena de ridicare a imunității lui Nikos Pappas, deputat în Parlamentul European, ales în Republica Elenă, în legătură cu presupuse acte de defăimare și insultă, care constituie infracțiuni în temeiul articolului 361 alineatul (1) și al articolului 363 din Codul penal elen – acte cu caracter penal, încadrabile ca delict minor;
B.întrucât, potrivit cererii, plângerea arată că, în cadrul unui interviu pentru un spectacol online, Nikos Pappas ar fi făcut, în fața unor părți terțe, afirmații false și defăimătoare cu privire la un jurnalist, lezându-i în mod intenționat onoarea; întrucât se presupune că Nikos Pappas a comis aceste infracțiuni la Atena, la 20 martie 2024;
C.întrucât Nikos Pappas a fost ales în Parlamentul European la alegerile europene din iunie 2024 și nu era deputat în Parlamentul European la momentul presupuselor infracțiuni; întrucât plângerea împotriva sa datează din 10 iunie 2024;
D.întrucât presupusa infracțiune nu constituie o opinie sau un vot exprimat de Nikos Pappas în exercitarea funcțiilor sale în calitate de deputat în Parlamentul European în sensul articolului 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, iar cererea subsecventă de ridicare a imunității sale nu are legătură cu acestea;
E.întrucât articolul 9 primul paragraf litera (a) din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene stipulează că, pe durata sesiunilor Parlamentului European, deputații în Parlamentul European beneficiază, pe teritoriul național, de imunitățile acordate deputaților Parlamentului propriului stat membru;
F.întrucât, în conformitate cu articolul 62 din Constituția Republicii Elene, pe durata mandatului său, niciun deputat nu poate fi urmărit penal, arestat, încarcerat sau supus altor măsuri privative de libertate fără permisiunea Camerei Deputaților;
G.întrucât scopul imunității prevăzute de Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene este de a proteja Parlamentul și pe deputații săi de proceduri judiciare în legătură cu activitățile desfășurate în exercitarea funcțiilor parlamentare și care nu pot fi disociate de aceste funcții;
H.întrucât, în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură, imunitatea parlamentară nu este un privilegiu personal al deputatului, ci o garanție a independenței Parlamentului în ansamblu și a deputaților săi;
I.întrucât, în acest caz, Parlamentul nu a putut stabili existența unui fumus persecutionis, și anume elemente de fapt din care să rezulte că procedura judiciară în cauză a fost inițiată cu intenția de a submina activitatea politică a deputatului în calitatea sa de deputat în Parlamentul European;
J.întrucât, pe de o parte, Parlamentul nu poate fi asimilat unei instanțe judecătorești și, pe de altă parte, în contextul unei proceduri de ridicare a imunității, deputatul în cauză nu poate fi considerat „persoană acuzată” Hotărârea Tribunalului din 30 aprilie 2019, Briois/Parlamentul, T-214/18, ECLI:EU:T:2019:266, punctul 91.,