1.ia act de raportul Comisiei pe 2023 privind monitorizarea aplicării dreptului UE;

2.regretă că Comisia nu a publicat un raport anual privind monitorizarea aplicării dreptului UE pentru 2024, întrerupând astfel o practică instituită în urmă cu peste 40 de ani, în 1983; subliniază că monitorizarea periodică anuală a aplicării dreptului UE este un instrument esențial prin care Comisia își îndeplinește rolul de gardian al tratatelor, în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) din TUE, deoarece contribuie la asigurarea și monitorizarea aplicării corecte a dreptului UE și a asigurării respectării acestuia în toate statele membre, precum și la urmărirea progreselor înregistrate în acest domeniu într-un mod transparent și accesibil tuturor; consideră că raportul anual privind monitorizarea aplicării dreptului UE este un instrument esențial pentru a permite controlul transpunerii și punerii în aplicare corecte a dreptului UE și pentru a proteja echilibrul instituțional, astfel cum se prevede în tratate; accentuează că Parlamentul trebuie să fie informat constant și că se bazează pe această raportare, atât în calitate de colegiuitor, cât și în exercitarea controlului său politic asupra Comisiei, în conformitate cu articolul 14 alineatul (1) din TUE, pentru a se asigura că aceasta își exercită prerogativele în mod adecvat; evidențiază că este important să se asigure o monitorizare anuală a aplicării dreptului UE pentru fiecare țară în parte, pentru a preveni încălcările drepturilor fundamentale și ale statului de drept ca urmare a neconformității; invită Comisia să acorde o atenție deosebită libertății de exprimare, pluralismului mass-mediei, egalității și nediscriminării, a căror încălcare ar putea avea un impact direct asupra încrederii cetățenilor în UE; consideră că raportarea transparentă și accesibilă contribuie la informarea cetățenilor despre punerea în aplicare a dreptului UE și reduce spațiul pentru dezinformare în ceea ce privește funcționarea UE; constată cu îngrijorare că curțile constituționale și supreme naționale din unele state membre au subminat doctrina consacrată a supremației dreptului UE; subliniază că astfel de evoluții ar trebui să conducă întotdeauna la activități rapide de asigurare a respectării legislației din partea Comisiei, inclusiv la proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor;

3.ia act de trecerea Comisiei la un nou ciclu de raportare privind monitorizarea aplicării dreptului UE, cu rapoarte anuale ale fiecărui comisar privind progresele înregistrate în ceea ce privește simplificarea, punerea în aplicare și asigurarea respectării legislației, precum și un raport anual de sinteză privind simplificarea, punerea în aplicare și asigurarea respectării legislației; salută Raportul anual de sinteză pe 2025 și rapoartele anuale ale comisarilor pe 2025 privind progresele înregistrate, care acoperă perioada 1 ianuarie-31 iulie 2025, ca o sursă valoroasă de informații factuale cu privire la stadiul punerii în aplicare a dreptului UE în toate sectoarele și statele membre; constată că rapoartele sunt prezentate în mod clar; regretă totuși că analiza se concentrează în continuare excesiv pe realizări, acordându-se o atenție insuficientă provocărilor persistente și lacunelor sistemice în materie de asigurare a respectării legii; constată că insuficiența datelor comparative și a indicatorilor orientați spre rezultate limitează evaluarea progreselor reale în timp; subliniază că raportul anual de sinteză trebuie să fie mai mult decât un exercițiu descriptiv și să ofere o evaluare substanțială și critică a provocărilor și deficiențelor sistemice în aplicarea și asigurarea respectării legislației UE, inclusiv o identificare clară și transparentă a deficiențelor și a măsurilor avute în vedere pentru remedierea acestora; invită Comisia ca, în viitoarele rapoarte de sinteză, să asigure o abordare coerentă, iar capitolele privind simplificarea să fie contrabalansate printr-o analiză a punerii în aplicare și a asigurării respectării legislației; invită Comisia să depășească monitorizarea formală și procedurală axată doar pe transpunerea directivelor; subliniază că monitorizarea ar trebui să reflecte eficacitatea de fond a dreptului UE în atingerea obiectivelor sale; solicită Comisiei să publice metodologia aplicată la pregătirea rapoartelor de sinteză pentru a asigura transparența și un control parlamentar efectiv; reliefează importanța unei bune cooperări între instituții, în special prin intermediul dialogului structurat susținut dintre Comisie și Parlament, pentru a asigura transparența și accesibilitatea deplină și pentru a spori credibilitatea rapoartelor și utilitatea lor pentru factorii de decizie politică și cetățeni;

4.solicită o mai mare transparență în cooperarea dintre Comisie, Parlament și Consiliu în domeniul punerii în aplicare și al asigurării respectării dreptului UE, inclusiv prin dialoguri structurate periodice, schimbul sistematic de date și transmiterea în timp util a documentelor relevante către Parlament, în conformitate cu Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare;

5.regretă lipsa de informații despre prioritățile politice esențiale ale UE în raportul anual al Comisiei privind monitorizarea aplicării dreptului UE din 2023, precum și în raportul său de sinteză privind simplificarea, punerea în aplicare și asigurarea respectării legislației;

6.subliniază necesitatea de a consolida mecanismele ex ante care să asigure că propunerile legislative respectă pe deplin repartizarea competențelor prevăzută în tratate, astfel încât să se evite situațiile în care acte adoptate printr-o procedură legislativă ordinară completă și aprobate de statele membre să fie ulterior anulate, chiar și parțial, din motive legate de temeiul juridic sau de competență; accentuează că un control juridic consolidat în toate etapele procesului legislativ este esențial pentru a garanta stabilitatea, previzibilitatea și credibilitatea legislației UE; reliefează necesitatea ca Comisia să asigure verificări sistematice ale conformității pentru a preveni ca legislația UE să aducă atingere domeniilor excluse din sfera de competență a UE, în special în sectoare sensibile;

7.invită Comisia să publice un raport anual de transparență dedicat în mod specific ciclului de monitorizare, simplificare și asigurare a respectării legislației, care să detalieze modificările metodologice, sursele de date, provocările întâmpinate și consultările organizate cu părțile interesate și cu administrațiile naționale;

8.ia act de mențiunile din raportul de sinteză al Comisiei pentru anul 2025, respectiv din rapoartele sectoriale disponibile privind progresele înregistrate, referitoare la dialogurile prealabile procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor (anterior denumite EU Pilot), la funcționarea actuală a acestora și la rolul lor în facilitarea soluționării timpurii a problemelor, înainte de lansarea unor proceduri oficiale de constatare a neîndeplinirii obligațiilor; consideră totuși că aceste mențiuni ar trebui să fie mai detaliate;

9.subliniază că petițiile primite de Parlament constituie un instrument vital pentru a identifica deficiențele în punerea în aplicare a dreptului UE, inclusiv încălcările sistemice sau structurale în statele membre; îndeamnă, prin urmare, Comisia să se asigure că informațiile și constatările care decurg din petiții sunt luate în considerare și integrate în procesele sale de monitorizare și de asigurare a respectării legislației; solicită Comisiei, în special, să furnizeze date statistice detaliate privind numărul de petiții cărora Comisia le-a dat curs, inclusiv cele care au condus la investigații suplimentare prin intermediul procedurilor EU Pilot sau al procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor;

10.își exprimă îngrijorarea cu privire la lipsa constantă a evaluărilor de impact pe lângă propunerile legislative, în special propunerile legislative cu posibile efecte substanțiale asupra drepturilor fundamentale; subliniază că evaluările de impact contribuie la calitatea legislației UE și, așadar, facilitează punerea sa în aplicare, îmbunătățind, totodată, transparența și răspunderea instituțiilor UE; reliefează importanța consultării organizațiilor societății civile și a părților interesate relevante la elaborarea evaluărilor de impact;

11.recomandă Comisiei să implice pe scară largă părțile interesate, organizațiile societății civile și experții independenți în monitorizarea punerii în aplicare a legislației UE, utilizând pe deplin expertiza și cunoștințele acestora cu privire la punerea în aplicare la nivel local;

12.reafirmă că respectarea statului de drept este o condiție prealabilă fundamentală pentru implementarea efectivă și aplicarea uniformă a dreptului UE în toate statele membre și recunoaște rolul esențial al asigurării respectării legii în protejarea drepturilor fundamentale; subliniază că aplicarea corectă și uniformă a dreptului UE în domeniile libertate, securitate și justiție este esențială pentru protejarea drepturilor fundamentale, a încrederii reciproce și a statului de drept în întreaga UE; ia act cu îngrijorare de deficiențele persistente în transpunerea și punerea în aplicare a unor instrumente juridice cheie; își exprimă sprijinul ferm pentru mecanismul de condiționalitate privind statul de drept și invită Comisia să îl aplice consecvent și într-un mod obiectiv și clar; subliniază necesitatea urgentă a unui control sporit al garantării de către statele membre a valorilor fundamentale ale UE, și anume statul de drept, democrația și respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt consacrate la articolul 2 din TUE; accentuează că mecanismul consacrat la articolul 7 din TUE este un instrument esențial de asigurare a respectării legislației în cazul unui risc clar de încălcare gravă; subliniază că respectarea statului de drept privește nu numai statele membre, ci și instituțiile Uniunii, care ar trebui să fie trase la răspundere în legătură cu respectarea tratatelor;

13.salută eforturile Comisiei de a asigura aplicarea Deciziei-cadru 2008/913/JAI a Consiliului din 28 noiembrie 2008 privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal JO L 328, 6.12.2008, p. 55, ELI: http://data.europa.eu/eli/dec_framw/2008/913/oj., precum și a Regulamentului privind serviciile digitale Regulamentul (UE) 2022/2065 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 octombrie 2022 privind o piață unică pentru serviciile digitale și de modificare a Directivei 2000/31/CE (Regulamentul privind serviciile digitale) (JO L 277, 27.10.2022, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2022/2065/oj)., pentru a asigura o protecție juridică și instituțională solidă împotriva discursurilor de incitare la ură, a discriminării și a violenței, atât în mediul fizic, cât și în cel digital;

14.cere o cooperare transfrontalieră mai strânsă între autoritățile judiciare și de aplicare a legii pentru a combate în mod eficace infracțiunile grave, corupția și terorismul; sprijină digitalizarea în continuare a instrumentelor de justiție, inclusiv implementarea deplină a sistemelor e-Evidence și e-CODEX; reliefează importanța de a consolida rolul și capacitatea operațională a Parchetului European (EPPO);

15.subliniază că, atunci când aplică măsuri de protecție a drepturilor fundamentale în temeiul Cartei drepturilor fundamentale care corespund drepturilor garantate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Comisia ar trebui să țină seama în mod adecvat de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului;

16.susține recomandările strategice formulate în rapoartele Draghi și Letta și subliniază relevanța acestora pentru consolidarea capacității UE de punere în aplicare, modernizarea pieței unice și asigurarea unei guvernanțe mai coerente și mai orientate spre rezultate a dreptului UE în toate domeniile de politică;

17.își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la reticența Comisiei de a iniția proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în fața CJUE, chiar și în cazurile care implică încălcări clare și persistente ale dreptului UE; îndeamnă Comisia, în calitate de gardian al tratatelor, să utilizeze pe deplin toate instrumentele disponibile de asigurare a respectării legislației și să nu ezite să recurgă la litigii ca instrument esențial de asigurare a respectării legislației pentru a garanta conformitatea cu dreptul UE și a apăra autoritatea acestuia; regretă că inițierea procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor rămâne selectivă, dată fiind abordarea Comisiei de a acorda prioritate încălcărilor pe care le consideră a avea cel mai semnificativ impact asupra intereselor publice și comerciale Comunicarea Comisiei din 11 februarie 2025 intitulată „O Europă mai simplă și mai rapidă: comunicare privind punerea în aplicare și simplificarea” (COM(2025)0047)., și își exprimă îngrijorarea că posibilele încălcări ale dreptului UE nu sunt urmate sistematic de măsuri de asigurare a respectării legislației; reliefează importanța unei monitorizări și a unor acțiuni preventive eficace pentru a asigura că cetățenii nu suportă costul transpunerii incomplete sau al aplicării incorecte a dreptului UE de către statele membre;

18.critică lipsa de transparență în ceea ce privește criteriile utilizate de Comisie pentru a acorda prioritate anumitor acțiuni de asigurare a respectării legislației în detrimentul altora; invită Comisia să adopte și să publice criterii transparente și obiective aplicabile cazurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, în special în ceea ce privește selectarea și acordarea de prioritate celor care implică încălcări grave sau sistemice ale drepturilor fundamentale, ale principiilor statului de drept sau ale normelor privind piața internă; insistă asupra necesității unei mai mari transparențe pe parcursul întregului proces, inclusiv a accesului public la informații privind stadiul, natura și sfera procedurilor deschise, privind rezultatele procedurilor, precum și privind contribuțiile publice, atât primite, cât și luate în considerare, în special în etapa de inițiere a procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor; invită Comisia să raporteze proactiv și continuu cu privire la cazurile în care a acționat ca răspuns la o presupusă încălcare gravă și cu privire la cazurile în care a decis să nu acționeze;

19.regretă lipsa frecventă a procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor inițiate pentru nerespectarea hotărârilor CJUE; invită Comisia să inițieze consecvent astfel de proceduri în cazurile de nepunere în aplicare a unei hotărâri a CJUE, inclusiv prin emiterea de cereri de sume forfetare sau de penalități cu titlu cominatoriu, în special în cazurile de încălcare sistemică a dreptului UE sau de nerespectare repetată a hotărârilor CJUE de către statul membru în cauză;

20.subliniază că plângerile privind presupuse încălcări ale dreptului UE de către statele membre depuse de cetățeni, practicieni în domeniul dreptului sau organizații ale societății civile reprezintă o sursă importantă de informații referitoare la aplicarea dreptului UE; îndeamnă Comisia ca, atunci când îi sunt adresate plângeri, să le dea curs în mod adecvat, inclusiv, dacă este cazul, să inițieze în timp util proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor sau să îi comunice clar solicitantului motivele pentru care nu va fi inițiată nicio procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor; reliefează, de asemenea, importanța altor canale care le permit cetățenilor să raporteze cazuri de administrare defectuoasă de către o instituție a UE sau de fraudă și necesitatea de a consolida mijloacele financiare și personalul Ombudsmanului European și al Oficiului European de Luptă Antifraudă, precum și de a eficientiza mecanismul de depunere a petițiilor către Parlamentul European;

21.observă că Parlamentul a primit mai multe petiții care exprimă îngrijorări serioase cu privire la abuzul sexual asupra copiilor, în special online, și, în sens mai larg, cu privire la deficiențe repetate sau sistemice în punerea în aplicare a dreptului UE în materie de protecție a copilului; subliniază că, în 2023 și 2025, Comisia a luat măsuri în procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva a 18 state membre pentru transpunerea lor incorectă a Directivei 2011/93/UE privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor Directiva 2011/93/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile și de înlocuire a Deciziei-cadru 2004/68/JAI a Consiliului (JO L 335, 17.12.2011, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2011/93/oj., dintre care opt cazuri au fost închise; invită Comisia să acorde prioritate asigurării respectării legii în acest domeniu și să garanteze acțiuni rapide și eficace în urma petițiilor în care se formulează acuzații de nerespectare a legislației, având în vedere vulnerabilitatea deosebită a copiilor; încurajează, în acest context, Comisia să utilizeze toate mijloacele procedurale și juridice disponibile pentru a asigura punerea în aplicare deplină și efectivă a dreptului UE menit să prevină și să combată abuzul sexual asupra copiilor;

22.constată cu îngrijorare că, în anumite state membre, aplicarea procedurii preliminare este amenințată, inclusiv competențele judecătorilor de a cere decizii preliminare; subliniază că astfel de obstacole subminează punerea în aplicare corespunzătoare a dreptului UE în statele membre respective; îndeamnă Comisia să utilizeze pe deplin instrumentele relevante pentru a asigura respectarea deplină a procedurii preliminare;

23.îndeamnă Comisia să utilizeze efectiv faza precontencioasă, ținând cont de obiectivul de a asigura cât mai rapid conformarea statelor membre cu obligațiile ce decurg din dreptul UE; îndeamnă Comisia să introducă un termen-limită pentru dialogul prealabil lansării procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, cunoscut anterior sub denumirea de „procedura EU Pilot”, pentru a asigura soluționarea și aplicarea promptă; recomandă furnizarea de informații mai detaliate și mai accesibile despre aceste dialoguri informale, inclusiv despre calendarele și rezultatele preconizate, pentru a asigura tragerea la răspundere și soluționarea în timp util;

24.încurajează Comisia și statele membre să consolideze cooperarea structurată și mecanismele de alertă timpurie care contribuie la detectarea problemelor legate de transpunere sau punere în aplicare înainte ca procedurile formale de constatare a neîndeplinirii obligațiilor să devină necesare; îndeamnă statele membre să respecte cu strictețe termenele de transpunere, să urmeze orientările emise de Comisie și să se angajeze activ și pe deplin în dialogurile privind punerea în aplicare, precum și să informeze Comisia în timp util cu privire la potențialele obstacole și probleme legate de transpunere și de punerea în aplicare, pentru a evita întârzierile, erorile și eventualele sancțiuni; solicită sprijin suplimentar pentru consolidarea capacității administrative și tehnice a statelor membre în acest sens; regretă că unele state membre fie raportează probleme de transpunere și/sau de punere în aplicare prea târziu, fie nu le raportează deloc, ceea ce duce la întârzieri care produc efecte negative pentru cetățenii și întreprinderile din UE; reamintește că statele membre participă la procedura legislativă prin intermediul Consiliului în calitate de colegiuitor; subliniază că lipsa asigurării respectării dreptului UE subminează percepția cetățenilor cu privire la UE și la capacitatea acesteia de a produce rezultate;

25.salută introducerea dialogurilor privind punerea în aplicare ca un nou instrument de sprijinire a respectării dreptului UE de către statele membre; subliniază importanța stabilirii unui proces clar, transparent și incluziv pentru identificarea, selectarea și implicarea părților interesate în aceste dialoguri în toate statele membre ale UE; constată cu îngrijorare că participarea autorităților regionale și locale la dialogurile privind punerea în aplicare rămâne limitată; subliniază că participarea semnificativă a părților interesate este esențială pentru îmbunătățirea calității, a legitimității și a eficacității eforturilor de punere în aplicare;

26.constată că, potrivit Tabloului de bord al pieței unice, termenul mediu de transpunere a directivelor privind piața unică în UE este în prezent de 11,9 luni, ceea ce înseamnă că, în medie, statele membre au nevoie de aproape un an în plus față de termenul prevăzut pentru a transpune directivele UE în legislația lor națională;

27.este preocupat că multe acte legislative europene conțin trimiteri la standarde tehnice și la acte delegate sau de punere în aplicare ce sunt încă în curs de elaborare la momentul adoptării actelor de bază, ceea ce îngreunează transpunerea lor integrală de către statele membre în termenele prevăzute;

28.ia act cu îngrijorare de limitările noii platforme de punere în aplicare Europa, lansată în aprilie 2025, care urmărește să centralizeze informațiile privind acțiunile Comisiei de asigurare a respectării legislației, cazurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, transpunerea directivelor și dialogul prealabil procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, cunoscut anterior sub denumirea de procedura EU Pilot; subliniază că, în pofida potențialului său, platforma constă în principal în tabele de date și ar trebui îmbunătățită în vederea furnizării în mod transparent a informațiilor esențiale cu privire la procedurile în curs sau încheiate, precum și în vederea punerii la dispoziție a unor analize calitative exhaustive ale datelor prezentate; observă că informațiile prezentate pe platformă sunt organizate în principal de statele membre, oferind o imagine de ansamblu asupra eforturilor naționale de punere în aplicare; regretă absența unei structuri bazate pe acte juridice care ar permite o înțelegere mai clară a etapei de punere în aplicare, a provocărilor aferente, precum și a dificultăților cu care se confruntă statele membre în punerea în aplicare a actelor legislative; consideră că dezvoltarea unei astfel de abordări analitice ar îmbunătăți semnificativ transparența și ar facilita o evaluare bazată mai mult pe dovezi a punerii în aplicare în întreaga UE; invită Comisia să procedeze la eficientizarea platformei și a conținutului său, astfel încât aceasta să permită în mod transparent și ușor accesibil diferite operațiuni, inclusiv efectuarea de comparații și formularea de concluzii în anumite cazuri, pentru a deveni un instrument util pentru legiuitori, practicienii dreptului și cetățenii care doresc să afle cum este aplicat dreptul UE în practică;

29.subliniază că publicarea transparentă și în timp util a datelor privind transpunerea și cazurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor este esențială pentru răspundere și încrederea publicului; invită Comisia să facă aceste date accesibile într-un format deschis și ușor de utilizat și să faciliteze comparațiile între statele membre și domeniile de politică; invită Comisia să asigure transparența necesară a tuturor instrumentelor și bazelor de date utilizate pentru a monitoriza punerea în aplicare a dreptului UE, inclusiv prin punerea la dispoziția publicului a notelor metodologice, a criteriilor de colectare a datelor și a explicațiilor aferente indicatorilor; subliniază că transparența este esențială pentru un control semnificativ din partea cetățenilor, a cercetătorilor și a instituțiilor UE;

30.subliniază necesitatea de a consolida transparența pentru cetățeni și întreprinderi în ceea ce privește drepturile de care se bucură în temeiul dreptului UE și mecanismele disponibile atunci când aceste drepturi sunt încălcate; invită Comisia și statele membre să îmbunătățească vizibilitatea și accesibilitatea procedurilor de depunere a plângerilor, inclusiv prin instrumente digitale modernizate și portaluri de informare multilingve;

31.îndeamnă Comisia să își consolideze și modernizeze monitorizarea aplicării regulamentelor, recunoscând importanța tot mai mare a acestora ca principal instrument legislativ al UE; ia act de provocările legate de aplicarea regulamentelor, așa cum sunt evidențiate de lacunele din datele furnizate de Comisie, în special în ceea ce privește exhaustivitatea, accesibilitatea și coerența; solicită Comisiei să raporteze cu privire la modul în care activitățile și practicile sale de monitorizare sunt adaptate la aplicarea regulamentelor și la recomandările formulate în acest sens în raportul său de evaluare a metodelor de lucru ale Comisiei pentru monitorizarea aplicării dreptului UE;

32.recomandă o utilizare mai disciplinată și mai limitată a legislației de nivel 2, și anume a actelor delegate și a actelor de punere în aplicare, prin specificarea unor elemente neesențiale ale legislației sau prin limitarea domeniului lor de aplicare la aspecte cu adevărat tehnice necesare pentru aplicarea legislației de nivel 1; subliniază că actele de nivel 2 trebuie să facă obiectul unor proceduri transparente, să includă termene clare, să acorde suficient timp pentru realizarea unui control semnificativ și eficace de către colegiuitori și să fie publicate cu suficient timp înainte pentru a permite părților interesate să se pregătească în vederea asigurării conformității și că astfel de măsuri ar trebui, atunci când este fezabil, să fie puse la dispoziție înainte de intrarea în vigoare a legislației de nivel 1 sau simultan cu aceasta, pentru a asigura securitatea juridică și aplicabilitatea;

33.insistă asupra rolului fundamental al autorităților judiciare ale statelor membre și ale UE de a construi o jurisprudență solidă, menținând astfel securitatea juridică în întreaga societate a UE și pe piața UE; subliniază, în acest sens, importanța menținerii independenței sistemului judiciar, dar și a alocării unor resurse financiare și umane adecvate autorităților judiciare;

34.subliniază că, în anumite state membre care au sisteme federale sau regionale, transpunerea dreptului UE ar putea implica mai multe procese legislative și niveluri de guvernare;

35.subliniază importanța unei cooperări transfrontaliere mai strânse între autoritățile judiciare și cele de aplicare a legii pentru a combate în mod eficace infracțiunile grave, corupția și terorismul, în special prin consolidarea rolului și a capacității operaționale a Parchetului European (EPPO);

36.sprijină continuarea digitalizării instrumentelor judiciare, în special în procedurile transfrontaliere, cum ar fi sistemele e-Evidence și e-CODEX, cu scopul de a accelera procesul decizional judiciar într-un mod fiabil;

37.subliniază că simplificarea dreptului UE nu trebuie confundată cu dereglementarea; subliniază că eforturile de simplificare ale Comisiei, care grupează soarta mai multor acte legislative, nu trebuie în niciun caz să fie automate și trebuie, atunci când este necesar, să facă obiectul unor evaluări aprofundate ale impactului și al unor consultări semnificative cu părțile interesate; subliniază că raționalizarea textelor și a procedurilor juridice poate îmbunătăți claritatea, securitatea juridică și eficiența administrativă; reiterează că o legislație a UE de calitate, clară și coerentă este o condiție esențială pentru o transpunere efectivă, corectă și uniformă de către statele membre, care menține în același timp obiectivele politice și măsurile de protecție esențiale; evidențiază că scopul unui astfel de proces de simplificare trebuie să fie reducerea complexității tehnice, eliminarea suprapunerilor în materie de reglementare, armonizarea definițiilor și a procedurilor prevăzute în acte care reglementează domenii conexe și garantarea fezabilității tehnice a transpunerii în dreptul intern; subliniază importanța coerenței între instrumentele legislative pentru a evita suprapunerile și contradicțiile care sporesc complexitatea și împiedică o punere în aplicare eficace; evidențiază că reducerea sarcinilor administrative nu poate fi separată de asigurarea accesibilității, realizabilă în mod eficace prin instrumente digitale bine concepute, simple și favorabile incluziunii pentru toți utilizatorii;

38.constată că, în 2023, 59 din cele 130 de proceduri legislative ordinare au fost publicate fără o evaluare a impactului, iar în 2024, 26 din cele 31 de proceduri legislative ordinare au fost publicate fără o astfel de evaluare; de asemenea, constată cu îngrijorare că, între 1 decembrie 2024 și 26 septembrie 2025, Comisia a publicat 80 de proceduri legislative ordinare, dintre care doar 18 au fost susținute de un total de 12 evaluări ale impactului; solicită efectuarea unor evaluări ale impactului pentru toate actele; regretă că acest lucru nu s-a întâmplat în trecut în cazul mai multor propuneri sensibile din punct de vedere politic;

39.ia act de obiectivele de reducere a sarcinii stabilite de Comisie în programul său de lucru pentru 2025; salută planurile Comisiei de a realiza teste de rezistență și verificări ale aplicării în practică a dreptului UE pentru a se asigura că aceasta își îndeplinește efectiv obiectivele de politică; reamintește, în acest sens, importanța evaluării sistematice a legislației pentru elaborarea de politici bazate pe date concrete, astfel cum se prevede în setul de instrumente pentru o mai bună legiferare al Comisiei; îndeamnă ca unui comisar desemnat să i se confere autoritatea, resursele și instrumentele analitice necesare pentru a conduce acest efort și pentru a se asigura că toate actele legislative sunt proporționale, aplicabile și adecvate scopului urmărit;

40.subliniază existența unor cazuri de acte legislative care nu au fost niciodată aplicate; invită Comisia să monitorizeze periodic astfel de cazuri, să evalueze motivele acestei lipse de aplicare, să decidă dacă acestea necesită simplificare și să prezinte propuneri de modificare a acestora;

41.reamintește că procesul legislativ al UE se bazează pe un echilibru interinstituțional între colegiuitori și pe un angajament comun față de o cooperare transparentă pe parcursul întregului ciclu legislativ; observă că acest lucru trebuie să se reflecte în stabilirea sau revizuirea priorităților multianuale și în declarația comună anuală privind prioritățile interinstituționale anuale; critică cu fermitate practica recentă a Comisiei de a retrage propunerile legislative, în special cele aflate deja în curs de negociere în cadrul trilogurilor, fără o justificare suficientă, deoarece astfel de acțiuni subminează credibilitatea cooperării interinstituționale și răspunderea democratică; reamintește că orice intenție a Comisiei de a retrage acte legislative în curs de adoptare, astfel cum a fost anunțată în programele sale de lucru anuale, trebuie să fie motivată și justificată corespunzător, permițând consultarea adecvată a colegiuitorilor UE; observă că lipsa unei consultări adecvate pune în pericol exercitarea echilibrată a prerogativelor instituțiilor UE, creează insecuritate juridică pentru întreprinderi și subminează încrederea cetățenilor obișnuiți în procesul legislativ al UE; invită, prin urmare, Comisia să implice pe deplin Parlamentul European și Consiliul într-un stadiu incipient și pe parcursul oricărei proceduri de retragere și să efectueze evaluări aprofundate ale impactului, bazate pe dovezi, înainte de orice eventuală abrogare, analizând în mod cuprinzător beneficiile și costurile, inclusiv costurile aferente neconformității și lipsei de acțiune;

42.recomandă Comisiei să prezinte acte legislative pentru a codifica standardele minime pentru procedurile administrative în toate statele membre, în conformitate cu Rezoluția Parlamentului European din 22 noiembrie 2023, care conține recomandări adresate Comisiei privind digitalizarea și dreptul administrativ; evidențiază că o astfel de legislație ar trebui să promoveze echitatea, transparența și digitalizarea în administrația publică a UE, inclusiv garanții pentru utilizarea responsabilă a IA în procesul decizional;

43.solicită o simplificare semnificativă a obligațiilor administrative pentru beneficiarii fondurilor UE, cu scopul de a garanta că fondurile UE sunt utilizate în mod corespunzător și eficace, în special prin utilizarea pe scară mai largă a modelelor de raportare bazate pe rezultate, prin reducerea duplicării procedurilor de audit și printr-o distincție juridică clară între erorile neintenționate și frauda deliberată; regretă că, până la sfârșitul anului 2023, doar aproximativ o treime din fondurile totale ale Mecanismului de redresare și reziliență (MRR) fuseseră plătite statelor membre, în timp ce șapte state membre nu primiseră deloc fonduri pentru îndeplinirea satisfăcătoare a jaloanelor și a țintelor din MRR până la sfârșitul anului 2023, din cauză că guvernele nu au respectat etapele convenite Curtea de Conturi Europeană, Raportul special 13/2024: „Absorbția fondurilor din Mecanismul de redresare și reziliență – Progrese afectate de întârzieri și riscuri pentru finalizarea măsurilor și, prin urmare, pentru realizarea obiectivelor mecanismului”, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2024.; subliniază că sarcinile administrative excesive, precum și problemele legate de capacitatea administrativă și de normele complexe de la nivel național subminează accesul la finanțarea UE și credibilitatea politicilor de sprijin ale UE;

44.îndeamnă Comisia să evalueze fezabilitatea fuzionării legislației digitale existente și viitoare, inclusiv a cadrelor de securitate cibernetică, într-un cadru de reglementare digitală unic și coerent; recomandă ca un astfel de instrument să conțină definiții armonizate, obligații de raportare unificate și orientări clare atât pentru actorii publici, cât și pentru cei privați, cu scopul de a îmbunătăți coerența juridică și conformitatea în întreaga piață unică digitală;

45.constată că, în domeniul comerțului, în cazul actelor legislative care au date de intrare în vigoare amânate, stabilirea unor date de intrare în vigoare clare este esențială; reamintește că orientările Comisiei necesare pentru punerea în aplicare eficace și uniformă a unor astfel de acte ar trebui să ofere claritate și securitate juridică, nu să submineze însăși esența și obiectivul actului de bază; regretă profund, în acest context, impactul negativ asupra operatorilor din UE și a partenerilor internaționali ai UE al întârzierilor repetate și al lipsei de claritate în ceea ce privește datele de intrare în vigoare și perioadele de introducere treptată în legislația UE și în acordurile internaționale la care UE este parte, inclusiv prin subminarea credibilității UE pe scena mondială;

46.salută, în domeniul ocupării forței de muncă, hotărârea CJUE Hotărârea Curții de Justiție din 11 noiembrie 2025, Danemarca/Parlamentul și Consiliul, C-19/23, ECLI:EU:C:2025:865. care a confirmat în mare măsură validitatea Directivei privind salariile minime adecvate Directiva (UE) 2022/2041 a Parlamentului European și a Consiliului din 19 octombrie 2022 privind salariile minime adecvate în Uniunea Europeană (JO L 275, 25.10.2022, p. 33, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2022/2041/oj).; invită statele membre care nu au transpus încă directiva în sistemele lor juridice naționale în termenul prevăzut să facă acest lucru fără întârziere; îndeamnă Comisia să rămână vigilentă și să ia toate măsurile adecvate pentru a asigura transpunerea integrală și la timp și punerea în aplicare efectivă a directivei; sprijină angajamentul Comisiei de a iniția dialoguri prealabile constatării neîndeplinirii obligațiilor în domeniul securității și sănătății în muncă, care facilitează modificările legislative naționale menite să consolideze și să armonizeze nivelurile minime de protecție a lucrătorilor, garantând astfel drepturile lucrătorilor și contribuind la condiții de concurență echitabile în întreaga Uniune; regretă că mai multe state membre au transpus doar parțial anumite directive în legislația lor națională;

47.salută, în domeniul mediului, evaluarea punerii în aplicare a politicilor de mediu (EIR); invită Comisia să publice tablouri de bord anuale privind punerea în aplicare pentru fiecare stat membru și domeniu de politică, cu indicatori comparabili care pot fi citiți automat și metadate privind statutul cazurilor, integrând seturile de date ale Agenției Europene de Mediu și ale Agenției Europene pentru Produse Chimice și permițând analiza tendințelor și evaluarea comparativă; subliniază că, potrivit EIR din 2025, costul nepunerii în aplicare a dreptului UE în domeniul mediului se ridică la 180 de miliarde EUR pe an, în timp ce eliminarea decalajului în materie de punere în aplicare ar necesita 122 de miliarde EUR pe an, ceea ce demonstrează că punerea în aplicare eficace reprezintă mai degrabă o investiție solidă decât un cost; subliniază că, la 2 aprilie 2025, erau în curs 309 proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în domeniul legislației de mediu, dintre care 45 % se refereau la poluare și apă, 24 % la gestionarea deșeurilor, 24 % la natură și biodiversitate și 7 % la guvernanță; invită statele membre să își consolideze capacitatea administrativă în materie de autorizare, inspecție și monitorizare, să adopte instrumente digitale de autorizare și aplicare și să asigure date de mediu deschise pentru elaborarea de politici bazate pe date concrete și supravegherea civică; constată cu îngrijorare că proliferarea și stratificarea actelor de punere în aplicare și actelor delegate pot submina claritatea juridică și conformarea în timp util a administrațiilor și a responsabililor; evidențiază că simplificarea ar trebui să sporească claritatea și certitudinea fără a scădea standardele de protecție a mediului; invită Comisia să însoțească inițiativele de simplificare cu evaluări ale impactului privind conformitatea și orientări pentru practicieni; îndeamnă la alinierea finanțării UE cu prioritățile de punere în aplicare prin rezervarea sprijinului pentru eliminarea lacunelor în materie de conformitate cu legislația de mediu identificate în EIR și prin renunțarea treptată la subvențiile dăunătoare mediului; invită Comisia să ia în considerare introducerea unor condiționalități proporționale și specifice în cazurile în care neconformitatea persistentă subminează obiectivele UE;

48.salută inițierea de către Comisie a unor dialoguri prealabile procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor cu statele membre, în special cu cele care nu au prezentat la timp proiectele actualizate de planuri naționale privind energia și clima pentru perioada 2021-2030, dar regretă lipsa unor calendare detaliate privind asigurarea conformității și acțiunile subsecvente pentru fiecare stat membru; subliniază că este important să se raționalizeze punerea în aplicare a dreptului UE în domeniul climei și al mediului, inclusiv a pachetului „Pregătiți pentru 55” și a Pactului verde european; solicită o monitorizare integrată, mecanisme mai bune de punere în aplicare și o aliniere mai strânsă între obiectivele climatice ale UE și strategiile naționale pentru a asigura îndeplinirea coerentă și la timp a angajamentelor de mediu ale UE;

49.constată că punerea în aplicare efectivă și la timp a legislației adoptate recent, inclusiv a Directivei reformate privind eficiența energetică Directiva (UE) 2023/1791 a Parlamentului European și a Consiliului din 13 septembrie 2023 privind eficiența energetică și de modificare a Regulamentului (UE) 2023/955 (JO L 231, 20.9.2023, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2023/1791/oj)., a Directivei privind energia din surse regenerabile Directiva (UE) 2023/2413 a Parlamentului European și a Consiliului din 18 octombrie 2023 de modificare a Directivei (UE) 2018/2001, a Regulamentului (UE) 2018/1999 și a Directivei 98/70/CE în ceea ce privește promovarea energiei din surse regenerabile și de abrogare a Directivei (UE) 2015/652 a Consiliului (JO L, 2023/2413, 31.10.2023, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2023/2413/oj)., a pachetului privind organizarea pieței energiei electrice și a Directivei privind performanța energetică a clădirilor Directiva (UE) 2024/1275 a Parlamentului European și a Consiliului din 24 aprilie 2024 privind performanța energetică a clădirilor (JO L, 2024/1275, 8.5.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2024/1275/oj)., este esențială pentru atingerea obiectivelor UE în materie de climă și energie pentru 2030, precum și pentru asigurarea finalizării unei uniuni energetice pe deplin integrate și interconectate, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2022/869 privind liniile directoare pentru infrastructurile energetice transeuropene Regulamentul (UE) 2022/869 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2022 privind liniile directoare pentru infrastructurile energetice transeuropene, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 715/2009, (UE) 2019/942 și (UE) 2019/943 și a Directivelor 2009/73/CE și (UE) 2019/944 și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 347/2013 (JO L 152, 3.6.2022, p. 45, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2022/869/oj)., inclusiv cu viitoarea revizuire a acestuia, și cu Regulamentul (UE) 2018/1999 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 663/2009 și (CE) nr. 715/2009 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 94/22/CE, 98/70/CE, 2009/31/CE, 2009/73/CE, 2010/31/UE, 2012/27/UE și 2013/30/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivelor 2009/119/CE și (UE) 2015/652 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 328, 21.12.2018, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2018/1999/oj).; subliniază că barierele persistente, cum ar fi procedurile administrative îndelungate și complexe, digitalizarea insuficientă, lipsa capacității administrative a autorităților de autorizare și de reglementare, precum și transpunerea inconsecventă sau cu întârziere de către statele membre continuă să împiedice aplicarea uniformă a dreptului UE în domeniul energiei, să întârzie modernizarea infrastructurii energetice și a interconexiunilor și să împiedice funcționarea eficace a pieței interne a energiei;

50.regretă că asigurarea respectării legislației în domeniul energiei continuă să reprezinte o parte semnificativă a procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, în principal din cauza transpunerii incomplete sau incorecte a legislației UE; subliniază că deficiențele în punerea în aplicare a dispozițiilor referitoare la infrastructura energetică și la interconexiuni în temeiul Regulamentului (UE) 2022/869 și al Regulamentului (UE) 2018/1999 întârzie și mai mult integrarea sistemelor energetice naționale și subminează realizarea obiectivelor UE în materie de energie și climă; invită Comisia să asigure o abordare mai coerentă între procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, monitorizarea în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1999 și sprijinul tehnic acordat prin intermediul Instrumentului de sprijin tehnic, astfel încât să abordeze cazurile de neconformitate care decurg din capacitatea administrativă insuficientă sau din lipsa clarității juridice; încurajează Comisia să acorde prioritate acțiunilor de aplicare și de orientare care facilitează finalizarea la timp a proiectelor de interes comun și a altor infrastructuri transfrontaliere esențiale pentru finalizarea pieței interne a energiei și a uniunii energetice;

51.îndeamnă statele membre să transpună și să pună în aplicare pe deplin și în mod corect Decizia-cadru 2008/913/JAI a Consiliului și Regulamentul privind serviciile digitale și invită Comisia să continue procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în cazurile de neconformitate sistemică; salută, în special, înființarea unei noi unități în cadrul Comisiei care se ocupă de punerea în aplicare și asigurarea respectării Regulamentului privind serviciile digitale, ceea ce ar trebui să permită adoptarea unor măsuri concrete în privința platformelor foarte mari care nu respectă legea, precum și monitorizarea corespunzătoare a cooperării dintre Comisie și coordonatorii naționali ai serviciilor digitale;

52.subliniază că, în domeniul agriculturii, politica agricolă comună (PAC) reprezintă cea mai mare parte a bugetului UE, cu 31 % din cheltuielile totale pentru perioada 2021-2027; evidențiază că este esențial ca legislația UE și sistemele de control ale PAC să fie puse în aplicare și respectate efectiv atât la nivelul UE, cât și la nivel național, pentru a se asigura că interesele financiare ale UE și ale cetățenilor săi sunt protejate efectiv împotriva oricărei utilizări abuzive a fondurilor UE, care ar putea afecta negativ fermierii și imaginea publică a acestei politici; subliniază că acapararea terenurilor și utilizarea abuzivă a subvențiilor au avut loc în anumite state membre din cauza încălcărilor legislației UE, a practicilor de corupție sau a implicării criminalității organizate; accentuează că, pentru a combate astfel de abuzuri, este necesară punerea corectă în aplicare a dreptului UE, împreună cu măsuri eficace de monitorizare și control; subliniază, în acest context, lipsa de transparență și de acces public la datele privind distribuirea subvențiilor agricole; își exprimă îngrijorarea că, în pofida numeroaselor instrumente juridice instituite în domeniul recuperării activelor, cooperarea judiciară este încă împiedicată de diferențele semnificative dintre sistemele juridice naționale și de lipsa unor reglementări armonizate; subliniază că Regulamentul financiar al UE Regulamentul (UE, Euratom) 2024/2509 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 septembrie 2024 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii (JO L, 2024/2509, 26.9.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2024/2509/oj)., în special articolul 61, trebuie respectat și implementat în toate statele membre și aplicat tuturor plăților din fonduri ale UE, inclusiv plăților directe pentru agricultură;

53.reamintește, în domeniul politicii și culturii audiovizuale și mass-media, importanța punerii în aplicare eficace și la timp a instrumentelor de reglementare, în special a Regulamentului european privind libertatea mass-mediei Regulamentul (UE) 2024/1083 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 aprilie 2024 de stabilire a unui cadru comun pentru serviciile mass-media în cadrul pieței interne și de modificare a Directivei 2010/13/UE (Regulamentul european privind libertatea mass-mediei), JO L, 2024/1083, 17.4.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2024/1083/oj)., ca mijloc de asigurare a unui ecosistem mediatic sustenabil, pluralist și rezilient, capabil să combată dezinformarea; subliniază necesitatea de a pune în aplicare instrumentele financiare în cadrul perioadelor lor anuale de programare într-un mod coerent cu criteriile stabilite în Regulamentul (UE) 2021/818 Regulamentul (UE) 2021/818 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2021 de instituire a programului „Europa creativă” (2021-2027) și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1295/2013 (JO L 189, 28.5.2021, p. 34, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2021/818/oj)., în special în ceea ce privește programul „Europa creativă” 2021-2027, a cărui misiune principală este să sprijine sectorul cultural și să protejeze independența și libertatea artistică a creatorilor; invită Comisia să efectueze o evaluare cuprinzătoare și echilibrată a Directivei serviciilor mass-media audiovizuale Directiva (UE) 2018/1808 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 noiembrie 2018 de modificare a Directivei 2010/13/UE privind coordonarea anumitor dispoziții stabilite prin acte cu putere de lege sau acte administrative în cadrul statelor membre cu privire la furnizarea de servicii mass-media audiovizuale (Directiva serviciilor mass-media audiovizuale) având în vedere evoluția realităților pieței (JO L 303, 28.11.2018, p. 69, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2018/1808/oj)., principalul instrument de reglementare a conținutului audiovizual și mediatic în UE;

54.invită Comisia să asigure aplicarea uniformă și respectarea efectivă a normelor privind piața internă în toate sectoarele; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la practicile coercitive de cesionare forțată (buy-out) impuse creatorilor europeni, în special în temeiul unor contracte bazate pe legislații și jurisdicții străine care ar putea eluda standardele UE privind remunerarea adecvată și proporțională; îndeamnă Comisia să prezinte o propunere legislativă specifică de instituire a unor garanții menite să prevină astfel de eludări și să garanteze că creatorii europeni își pot invoca efectiv drepturile și pot asigura respectarea acestora în temeiul dreptului UE;

55.ia act cu îngrijorare de deficiențele persistente în transpunerea și punerea în aplicare a principalelor instrumente juridice referitoare la azil, migrație, protecția datelor, cooperarea judiciară și asigurarea respectării legislației;

56.constată absența unor raportări referitoare la aplicarea Strategiei UE privind egalitatea de gen 2020-2025, la acțiunile sale de combatere a discriminării, inclusiv prin Actul UE privind accesibilitatea Directiva (UE) 2019/882 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind cerințele de accesibilitate aplicabile produselor și serviciilor (JO L 151, 7.6.2019, p. 70, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2019/882/oj)., precum și la Strategia UE pentru tineret; reamintește angajamentul său de a atinge obiectivele Pilonului european al drepturilor sociale până în 2030 pentru o Europă socială puternică, echitabilă, favorabilă incluziunii și plină de oportunități; invită Comisia să dedice capitole specifice privind punerea în aplicare a acestor domenii de politică importante în viitoarea sa raportare; recomandă ca aceasta să includă informații detaliate privind combaterea infracțiunilor motivate de ură, integrarea perspectivei de gen și aplicarea sistematică a testelor pentru tineret în procesul său de elaborare a politicilor;

57.încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.