A.întrucât Reprezentanța Permanentă a Austriei pe lângă Uniunea Europeană a transmis o cerere a Parchetului din Viena de ridicare a imunității lui Harald Vilimsky, deputat în Parlamentul European, ales în Austria, în legătură cu presupuse acte de abuz de încredere și deturnare de fonduri, care constituie infracțiuni în conformitate cu articolul 153 alineatele (1) și (3) din Codul penal austriac, în temeiul presupusei sale participări la infracțiuni, în sensul articolului 12 din acest cod;

B.întrucât, în conformitate cu cererea, ca urmare a cererilor anterioare din 2021 ale Parchetului din Viena, de ridicare a imunității lui Harald Vilimsky, precum și cu decizia Parlamentului European din 11 noiembrie 2021 de ridicare a imunității acestuia, și ținând seama de apariția unor fapte noi, este oportun să se solicite, de asemenea, ridicarea imunității lui Harald Vilimsky pe baza noilor dovezi ; întrucât, potrivit informațiilor obținute în urma anchetei, Harald Vilimsky este suspectat că a abuzat de poziția sa prin utilizarea fondurilor partidului său politic FPÖ (Freiheitliche Partei Österreichs – Die Freiheitlichen) în scopuri care nu au legătură cu activitățile sale, la date din 2013 care nu au fost încă stabilite cu precizie, în special prin autorizarea unor plăți de natură privată și care nu au legătură cu activitățile partidului, pentru montarea unei uși și a unei încuietori la adresa privată a lui Harald Vilimsky, cauzând astfel un prejudiciu în cuantum total de 9 434 EUR patrimoniului FPÖ;

C.întrucât Harald Vilimsky a fost ales în Parlamentul European la alegerile europene din mai 2019 și a fost reales în iunie 2024 și, prin urmare, nu era deputat în Parlamentul European la momentul presupuselor infracțiuni;

D.întrucât presupusa infracțiune nu constituie o opinie sau un vot exprimat de Harald Vilimsky în exercitarea funcțiilor sale în calitate de deputat în Parlamentul European în sensul articolului 8 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, iar cererea subsecventă de ridicare a imunității sale nu are legătură cu acestea;

E.întrucât articolul 9 primul paragraf litera (a) din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene stipulează că, pe durata sesiunilor Parlamentului European, deputații săi beneficiază, pe teritoriul național, de imunitățile acordate deputaților Parlamentului propriei țări;

F.întrucât la articolul 57 alineatele (2) și (3) din Constituția Austriei se prevăd următoarele:

„2. Deputații în Consiliul Național pot fi arestați pentru o infracțiune penală doar cu aprobarea Consiliului Național, cu excepția cazului în care sunt surprinși în flagrant delict. Deputații în Consiliul Național pot face obiectul percheziției sediilor doar cu aprobarea Consiliului Național.

3. În toate celelalte cazuri, deputații în Consiliul Național pot fi urmăriți penal a infracțiunilor, fără acordul Consiliului Național numai dacă, în mod evident, infracțiunea nu are nicio legătură cu activitatea politică a deputatului. Cu toate acestea, autoritatea de urmărire penală trebuie să obțină o decizie din partea Consiliului Național cu privire la existența unei astfel de legături dacă deputatul în cauză sau o treime din membrii comisiei permanente care se ocupă de caz solicită acest lucru. În cazul unei astfel de cereri, autoritatea de urmărire penală trebuie să se abțină imediat de la luarea oricărei măsuri sau să pună capăt oricărei acțiuni deja inițiate.”;

G.întrucât scopul imunității prevăzute în Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene este acela de a proteja Parlamentul și pe deputații săi de proceduri judiciare inițiate în legătură cu activitățile desfășurate în cadrul exercitării funcțiilor parlamentare și care nu pot fi disociate de respectivele funcții;

H.întrucât, în conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură, imunitatea parlamentară nu este un privilegiu personal al deputatului, ci o garanție a independenței Parlamentului în ansamblu și a deputaților săi;

I.întrucât, în acest caz, Parlamentul nu a identificat nicio dovadă de fumus persecutionis, și, cu alte cuvinte, nu rezultă că intenția care stă la baza procedurii judiciare în cauză este de a prejudicia activitatea politică a lui Harald Vilimsky de deputat în Parlamentul European și, prin urmare, independența Parlamentului;

J.întrucât, pe de o parte, Parlamentul nu poate fi asimilat unei instanțe judecătorești și, în contextul unei proceduri de ridicare a imunității, un deputat nu poate fi considerat „persoană acuzată” Hotărârea Tribunalului din 30 aprilie 2019, Briois/Parlamentul, T-214/18, ECLI:EU:T:2019:266, punctul 91.,