1.subliniază că, deși Directiva privind amenajarea spațiului maritim oferă un cadru transsectorial relevant pentru cooperare, a fost pusă în aplicare în mod inegal de către statele membre;

2.salută faptul că unele state membre sunt foarte avansate în ceea ce privește punerea în aplicare a Directivei privind amenajarea spațiului maritim, cu strategii naționale integrate, organisme specializate și planuri de acțiune pentru bazinele maritime;

3.constată că planurile de amenajare a spațiului maritim sunt obligatorii din punct de vedere juridic în unele state membre și neobligatorii și mai degrabă consultative în altele; accentuează că punerea în aplicare în statele membre este adesea împiedicată de segmentarea instituțională, de guvernanța fragmentată și de mecanismele juridice inadecvate sau de resursele financiare și umane insuficiente dedicate acestor mecanisme și accesului la ele, în special prin intermediul Fondului european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură pentru grupurile de acțiune locală în domeniul pescuitului și acvaculturii;

4.reliefează că amenajarea spațială a zonelor marine ar trebui să includă identificarea problemelor și a oportunităților, colectarea de date de planificare, luarea deciziilor și punerea în aplicare și că, în cadrul acestei planificări, ar trebui să se acorde o atenție deosebită pescuitului și acvaculturii;

5.evidențiază că punerea în aplicare și eficacitatea amenajării spațiului maritim variază foarte mult între regiunile maritime ale UE, unele regiuni, precum Marea Baltică sau Marea Nordului, fiind acoperite în mare măsură de planurile de amenajare a spațiului maritim, iar altele, precum Marea Mediterană, fiind acoperite într-o măsură semnificativ mai redusă de planificare;

6.salută Inițiativa privind bazinul Mării Nordului în sens larg, care reunește state membre și țări din afara UE cu scopul de a realiza o mai bună aliniere și coordonare a planurilor de amenajare a spațiului maritim;

7.reliefează că inițiativele transfrontaliere rămân limitate și că lipsește o coordonare eficace, ceea ce împiedică eforturile de abordare a provocărilor comune regiunilor marine interconectate; regretă dificultățile cooperării în domeniul amenajării spațiului maritim dintre statele membre și țările din afara UE, în special statele costiere învecinate;

8.subliniază efectele Brexitului asupra planificării maritime, în special asupra dezvoltării zonelor marine protejate și a energiei din surse regenerabile offshore, dar și asupra altor activități, cum ar fi transportul maritim dens și turismul costier; subliniază că aceste schimbări au condus la excluderea flotei de pescuit a UE din multe zone de pescuit din apele britanice și la o deplasare a efortului de pescuit și la o presiune ridicată a pescuitului în zonele din Marea Nordului și Canalul Mânecii, în detrimentul pescuitului din UE; solicită ca amenajarea spațiului maritim în aceste zone să includă sistematic elementele respective;

9.evidențiază necesitatea unei coordonări între statele membre și Regatul Unit pentru a realiza o gestionare eficace și echitabilă a bazinului maritim și, astfel, pentru a reduce numeroasele conflicte de utilizare, ținând seama de dimensiunile economice, sociale și de mediu ale fiecărei activități; reamintește, în acest sens, obligația prevăzută în Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării, în special la articolele 7 și 8, de a coopera la nivel transfrontalier; solicită, în special, o consultare reală cu Regatul Unit și Insulele Anglo-Normande cu privire la măsurile de gestionare în zonele marine protejate, care să țină seama de consecințele socioeconomice suportate de pescarii din UE;

10.subliniază că bazinul mediteraneean este afectat în mod deosebit de proliferarea platformelor energetice offshore și a altor infrastructuri de acest tip, care reduce semnificativ spațiul disponibil pentru pescuit, limitează accesul la zonele de pescuit tradiționale și contribuie la fragmentarea spațiului maritim; constată că, deși statele membre sunt responsabile de stabilirea utilizării infrastructurii în aceste zone, deciziile lor au un impact direct asupra utilizării zonelor de pescuit tradiționale și, prin urmare, trebuie integrate în procesele de amenajare a spațiului maritim într-un mod coerent; constată că dezvoltarea turismului maritim are, de asemenea, un efect asupra operațiunilor de pescuit din bazinul maritim;

11.reliefează caracteristicile specifice ale Mării Adriatice ca bazin marin semiînchis și extrem de sensibil, supus unor presiuni cumulate din partea pescuitului, a acvaculturii, a transportului maritim, a turismului și a dezvoltării costiere; subliniază că aceste presiuni necesită o abordare consolidată a amenajării spațiului maritim la nivel de bazin maritim și la nivel transfrontalier; invită Comisia și statele membre în cauză, în cooperare cu țările costiere învecinate din afara UE, să consolideze coordonarea, schimbul de date și mecanismele comune de guvernanță în Marea Adriatică; accentuează importanța pescuitului la scară mică și costier pentru bazinul maritim și importanța integrării acestuia în amenajarea spațiului maritim, pentru a-i proteja viabilitatea economică și patrimoniul cultural;

12.evidențiază că Marea Baltică are o serie de caracteristici unice, printre care se numără statutul său de bazin maritim semiînchis, concentrarea ridicată a diferitelor tipuri de activități economice, inclusiv pescuitul, transportul maritim și extinderea energiei marine regenerabile, precum și vulnerabilitatea ecosistemului său; solicită, în acest sens, o abordare a amenajării spațiului maritim sustenabilă și adaptată la aceste condiții regionale; salută activitatea în curs a Grupului de lucru comun HELCOM-VASAB pentru amenajarea spațiului maritim, care oferă o bază solidă pentru coordonarea la nivel de bazin maritim în Marea Baltică;

13.subliniază că bazinele maritime ale regiunilor ultraperiferice trebuie, de asemenea, să fie incluse în punerea în aplicare a Directivei privind amenajarea spațiului maritim, ținând seama pe deplin de caracteristicile lor specifice, inclusiv în interacțiunile cu țările din afara UE;

14.regretă că actualul cadru juridic pentru amenajarea spațiului maritim nu a adus în mod satisfăcător beneficiile preconizate pentru pescuit; constată că amenajarea spațiului maritim nu a contribuit substanțial la îmbunătățirea previzibilității și stabilității activităților de pescuit; subliniază lipsa unor obiective minime și a unor indicatori de mediu, sociali și economici măsurabili pentru pescuit în cadrul amenajării spațiului maritim, în special pentru micii operatori; reliefează necesitatea unei puneri în aplicare coerente și eficiente a politicii maritime a UE;

15.accentuează, în scopul punerii în aplicare a cadrului pentru amenajarea spațiului maritim, importanța efectuării unei analize socioeconomice cuprinzătoare, care să includă punctele de vedere ale întreprinderilor mici și ale comunităților costiere; reamintește importanța pescuitului și a acvaculturii pentru suveranitatea alimentară și pentru păstrarea know-how-ului aferent în UE și recunoaște că este în interesul public să se țină seama într-o mai mare măsură de importanța acestora în amenajarea spațiului maritim;

16.subliniază că amenajarea spațiului maritim trebuie să integreze mai bine pescuitul și acvacultura și să abordeze activ provocările spațiale care afectează pescuitul, inclusiv efectele cumulative ale energiei offshore, ale zonelor marine protejate, ale transportului naval și ale zonelor de apărare, și să evite marginalizarea progresivă a activităților de pescuit; accentuează că parcurile eoliene din larg ar trebui, ori de câte ori este posibil, să fie amplasate în zone mai puțin adecvate pentru pescuit, pentru a reduce la minimum impactul negativ asupra operațiunilor de pescuit;

17.reliefează rolul esențial al pescuitului la scară mică, de exemplu pentru ocuparea forței de muncă la nivel local, coeziunea socială și păstrarea competențelor tradiționale; solicită ca amenajarea spațiului maritim să țină seama pe deplin de acest segment, în special în ceea ce privește accesul la spațiu, proximitatea față de zonele de pescuit și siguranța activităților;

18.observă că parcurile eoliene din larg pot avea un impact asupra pescuitului prin modificarea distribuției spațiale și a abundenței speciilor marine pescuite comercial și prin impunerea de restricții privind accesul, din motive de siguranță, sau privind metodele de pescuit; constată că, deși s-au observat unele beneficii potențiale pentru pescari, acestea sunt relevante numai dacă pescarii sunt în măsură din punct de vedere practic să își desfășoare activitatea în aceste zone;

19.subliniază că, deși cadrul juridic privind amenajarea spațiului maritim aduce beneficii marginale acvaculturii, sunt necesare îmbunătățiri în ceea ce privește desemnarea spațiului maritim, recunoașterea în continuare a rolului acvaculturii în cadru, coerența transfrontalieră, securitatea juridică, precum și calendarul și impactul procedurilor de acordare a licențelor; subliniază, în special, necesitatea unei mai bune încorporări a acvaculturii în amenajarea spațiului maritim și luarea în considerare a altor acțiuni, cum ar fi dezvoltarea unei posibile politici comune în domeniul acvaculturii, pentru a ține seama mai eficient de acest sector-cheie pentru securitatea alimentară a UE;

20.accentuează că obiectivul de reducere la minimum a conflictelor dintre diferitele sectoare și utilizatorii mării nu a fost îndeplinit în mod substanțial, în special în ceea ce privește pescuitul și acvacultura, inclusiv conchiliocultura și sectoarele emergente, cum ar fi creșterea algelor marine, care au înregistrat o reducere a spațiilor disponibile, afectându-le competitivitatea și posibilitățile de dezvoltare a activităților;

21.evidențiază că natura conflictului privind utilizarea spațiului maritim variază în funcție de tipul de activități de pescuit și acvacultură în cauză, iar astfel de activități pot, de asemenea, să concureze între ele pentru spațiul maritim; subliniază că principalele conflicte care afectează pescuitul sunt pierderea locurilor de pescuit din cauza excluderii zonelor maritime, a restricțiilor de acces, a concurenței pentru acces, a fragmentării spațiale și a stării în declin a mai multor ecosisteme marine, în timp ce principalele conflicte care afectează acvacultura sunt suprapunerile zonale, preocupările legate de mediu, cum ar fi poluarea și eutrofizarea, și concurența în materie de capturi;

22.reamintește că pescuitul și acvacultura depind de localizarea geografică a resurselor marine și de starea sănătoasă a ecosistemelor marine și că sunt strâns legate de lanțul valoric al peștelui și fructelor de mare și de ocuparea forței de muncă în regiunile de coastă și, prin urmare, nu sunt adecvate pentru relocare;

23.evidențiază că pescuitul nu beneficiază de zone prioritare sau specifice și trebuie adesea să se desfășoare în spații maritime nealocate, fiind din ce în ce mai des limitat de alte activități; constată că, deși acvacultura, inclusiv creșterea algelor marine, este, în principiu, mai adecvată pentru zonele rezervate, abordările variază foarte mult între statele membre și chiar în interiorul acestora, iar procedurile de acordare a licențelor sunt adesea împovărătoare;

24.subliniază că, deși unele state membre au stabilit zone multifuncționale, acestea adoptă în principal o abordare bazată pe proiecte; subliniază că o abordare multifuncțională se dovedește foarte dificil de aplicat pentru anumite activități, în special când se combină pescuitul, protecția biodiversității și energia din surse regenerabile marine; observă că o abordare multifuncțională ridică, de asemenea, probleme legate de asigurare și securitate pentru pescari și profesioniștii din domeniul acvaculturii; accentuează că, deși zonele multifuncționale ar putea avea potențial în abordarea impactului cumulativ al activităților umane, sunt necesare mai multe cercetări pentru a evalua fezabilitatea și impactul acestora; evidențiază că desemnarea unor astfel de zone ar trebui să se bazeze pe o evaluare a impactului economic, social și de mediu al diferitelor activități întreprinse în cadrul lor, care trebuie realizată cu implicarea corespunzătoare, pe parcursul întregului proces, a operatorilor din toate sectoarele relevante, precum și a altor părți interesate relevante;

25.salută exemplele de succes de coamplasare a activităților, cum ar fi infrastructura eoliană offshore fixă sau plutitoare care poate fi utilizată, totodată, pentru a dezvolta acvacultura, conchiliocultura și cultivarea algelor, precum și pentru protecția habitatelor pentru fauna și flora marină sau activitățile regenerative și pentru activități de pescuit ca pescuitul pasiv și cu impact redus; subliniază, în acest sens, necesitatea intensificării schimbului de bune practici și a stimulării cercetării, în special în ceea ce privește impactul ecologic și potențialul economic;

26.îndeamnă statele membre să ia în considerare, la stabilirea mixului energetic, impactul energiei din surse regenerabile offshore asupra ecosistemelor marine și a pescuitului;

27.evidențiază că coordonarea între uscat și mare rămâne o deficiență critică în amenajarea spațiului maritim, în special având în vedere neluarea în considerare a efectelor poluării de origine terestră asupra ecosistemelor marine atunci când se pun în aplicare măsuri de protejare a biodiversității;

28.reliefează importanța pescuitului, precum și a infrastructurii portuare și a instalațiilor conexe și necesitatea de a se asigura că amenajarea spațiului maritim este coerentă în ceea ce privește astfel de investiții în infrastructură, în conformitate cu strategia portuară a UE, ținând seama, în același timp, de dependența tuturor activităților maritime de o coordonare efectivă între uscat și mare;

29.accentuează că implicarea părților interesate și a comunităților costiere în procesul de amenajare a spațiului maritim a crescut, dar rămâne limitată; regretă că, adesea, această implicare nu include o participare și consultare timpurie și formală, oferind oportunități limitate pentru o influență reală asupra deciziilor de planificare; salută, în acest sens, inițiativa Comisiei de a purta un dialog privind punerea în aplicare în domeniul amenajării spațiului maritim;

30.ia act de bunele exemple de participare a părților interesate în unele state membre, cum ar fi consultările naționale și procesele participative; regretă totuși lipsa unor dispoziții obligatorii pentru statele membre privind participarea părților interesate; constată că acest lucru împiedică participarea părților interesate relevante, cum ar fi pescarii, profesioniștii din domeniul acvaculturii, grupurile de interese și cetățenii afectați, la procesele de consultare și de luare a deciziilor, în special în ceea ce privește amplasarea proiectelor privind energia din surse regenerabile offshore;

31.evidențiază că pescuitul și acvacultura sunt adesea umbrite de alte sectoare, mai puternice sau mai importante din punct de vedere economic, cum ar fi energia offshore; ia act de rapoartele privind dezechilibrele structurale de putere dintre sectoarele maritime; regretă că anumite sectoare și anumiți operatori eludează deseori procesele de consultare, în detrimentul actorilor mai puțin organizați, cum ar fi micii pescari, inclusiv pescarii care practică pescuitul în picioare, de exemplu culegătorii de crustacee și moluște; solicită procese de consultare cuprinzătoare, accesibile și incluzive cu toate părțile interesate și crearea unor mecanisme corective de guvernanță, inclusiv orientări transparente menite să asigure un proces decizional echilibrat și transparent, să reducă potențialul de conflict și să creeze condiții de concurență echitabile între sectorul pescuitului și alte sectoare;

32.regretă lipsa unor date armonizate și comparabile privind starea oceanelor și mărilor, resursele piscicole și impactul schimbărilor climatice, precum și lipsa unor date socioeconomice adecvate, cum ar fi o evaluare a impactului amenajării spațiului maritim asupra comunităților costiere; subliniază lipsa de armonizare între sistemele de colectare a datelor ale statelor membre;

33.accentuează că nealinierea datelor, de exemplu valorile de referință geospațiale incompatibile, și necorelarea temporală, de exemplu ciclurile diferite de revizuire a planurilor de amenajare a spațiului maritim, împiedică aplicarea unei amenajări coerente a spațiului maritim și a unei abordări ecosistemice; reamintește că instrumentele de modelare, cartografiere și analiză spațială sunt utile pentru luarea deciziilor și nu pot înlocui dezbaterea democratică sau compromisul politic;

34.reliefează necesitatea unei abordări mai holistice și a unei mai bune coordonări a legislației relevante a UE, în special a Directivei privind amenajarea spațiului maritim, Regulamentului privind politica comună în domeniul pescuitului și a Directivei-cadru „Strategia pentru mediul marin”, pentru a asigura aplicarea consecventă și eficace a amenajării spațiului maritim, inclusiv abordarea ecosistemică, cu scopul de a contribui la atingerea unei stări ecologice bune; subliniază, de asemenea, că amenajarea spațiului marin trebuie să respecte pe deplin politica comună în domeniul pescuitului ca un cadru legislativ exclusiv al UE pentru gestionarea pescuitului și, prin urmare, nu ar trebui să fie utilizată pentru a introduce indirect măsuri de gestionare a pescuitului, în special dacă sunt incompatibile cu ambiția de a consolida rolul activităților de pescuit în amenajarea spațiului marin;

35.consideră că planurile de amenajare a spațiului maritim ar trebui să reflecte mai bine nevoile spațiale, de mediu și socioeconomice, precum și caracteristicile specifice ale fiecărui bazin maritim, inclusiv zone economice exclusive conectate; subliniază că statele membre ar trebui să consolideze coordonarea dintre autoritățile de amenajare a teritoriului și cele marine atunci când elaborează și pun în aplicare planurile de amenajare a spațiului maritim și atunci când includ în planuri evaluări ale impactului activităților terestre asupra apelor costiere; consideră că statele membre ar trebui să țină seama de particularitățile regionale, inclusiv de caracteristicile regiunilor insulare și ultraperiferice, și ar trebui să respecte tradițiile administrative din fiecare stat membru;

36.subliniază necesitatea ca statele membre să consolideze coordonarea atât între statele membre, cât și în interiorul acestora, în special între autoritățile naționale și regionale, precum și coordonarea transsectorială între autoritățile responsabile cu politicile în domeniul mediului, al pescuitului, al energiei și al transporturilor, printre alte politici, atunci când elaborează și pun în aplicare planurile de amenajare a spațiului maritim, pentru a asigura o abordare coerentă, ecosistemică și integrată;

37.solicită aplicarea unei abordări ascendente, echilibrate și multifuncționale a amenajării spațiului maritim, care să aibă ca scop evitarea efectelor negative asupra resurselor maritime și biodiversității și deci asupra pescuitului și acvaculturii, și să garanteze că aceste activități nu sunt excluse din spațiul maritim; consideră că dezvoltarea anumitor activități legate de economia albastră nu trebuie să fie în detrimentul unei producții sustenabile și reziliente de pește și de fructe de mare, al suveranității alimentare și al conservării biodiversității marine; consideră, în acest sens, că importanța strategică a securității alimentare ar trebui să fie mai bine ancorată în viitoarea revizuire a Directivei privind amenajarea spațiului maritim; solicită, prin urmare, ca pescuitul și acvacultura să fie recunoscute ca sectoare strategice de interes public major, care aduc contribuții esențiale la suveranitatea și securitatea alimentară a UE, precum și la autonomia strategică și la ocuparea forței de muncă în zonele de coastă, și să li se acorde prioritate în amenajarea spațiului maritim, în special pentru segmentele care nu pot fi relocate;

38.solicită o abordare bazată pe dovezi a zonelor cu utilizare multiplă, recunoscând că coexistența dintre pescuit și energia offshore rămâne limitată în practică și nu ar trebui utilizată pentru a justifica excluderea pescuitului din spațiul maritim; subliniază că abordarea multifuncțională ar trebui aplicată pe baza unor criterii tehnice și științifice, care să reflecte modul în care se desfășoară efectiv activitățile de pescuit și acvacultură; subliniază că desemnarea zonelor multifuncționale ar trebui să se bazeze pe o evaluare cumulativă a impactului diferitelor activități întreprinse în cadrul acestora și pe o analiză riguroasă a navigabilității și a siguranței; solicită ca toate sectoarele relevante să fie implicate în mod direct și adecvat pe parcursul acestui proces;

39.consideră că amenajarea spațiului maritim trebuie să adopte o abordare dinamică și adaptabilă, ținând seama de schimbările din mediul marin și din resursele marine, utilizând date și indicatori științifici și socioeconomici actualizați periodic, în special atunci când se stabilesc zone care ar putea exclude activitățile de pescuit, cum ar fi parcurile eoliene offshore, și când se desemnează anumite zone marine protejate; subliniază că procesul de planificare ar trebui să reflecte natura dinamică a pescuitului, flotele deplasându-se adesea în funcție de disponibilitatea sezonieră și de mișcările stocurilor, iar anumite tipuri de unelte de pescuit necesitând un spațiu considerabil pentru a-și desfășura activitatea;

40.solicită mecanisme de guvernanță favorabile incluziunii, care să asigure implicarea directă și structurată a părților interesate relevante, cum ar fi pescarii, inclusiv micii pescari, și organizațiile regionale de gestionare a pescuitului (ORGP), după caz, în procesele decizionale, de monitorizare și de revizuire a planurilor;

41.reliefează necesitatea, în cadrul amenajării spațiului maritim, de a întări sprijinul pentru pescuit și de a ține sistematic seama de această activitate; sprijină stabilirea unor zone spațiale clare și a unor zone prioritare pentru pescuit, ținând seama de circulația și dezvoltarea resurselor piscicole, de recunoașterea zonelor tradiționale de pescuit și acvacultură, de necesitatea conservării și protejării mediului și de îmbunătățirea situației stocurilor de pește; subliniază că zonarea ar trebui să fie adaptată la diferite segmente de flotă, precum și la bazinele maritime, și să se bazeze pe evaluări și indicatori științifici și socioeconomici solizi, pentru a asigura o mai mare vizibilitate și previzibilitate pentru sectorul pescuitului; solicită evaluarea obligatorie a impactului socioeconomic cumulativ al deplasării activităților de pescuit, inclusiv a efectelor asupra competitivității flotei UE, a profitabilității sale, a siguranței pe mare și a reînnoirii generațiilor;

42.subliniază, în special, necesitatea extinderii zonelor rezervate dedicate pescuitului costier la scară mică cu impact redus în zona de 12 mile marine și susținute de regimuri de gestionare în comun;

43.subliniază necesitatea de a consolida cercetarea în domeniul cartografierii și modelării zonelor de pescuit și a resurselor piscicole; consideră că delimitarea zonelor prioritare pentru pescuit și planificarea activităților de pescuit trebuie să adopte o abordare dinamică pentru a se adapta la fenomenele de schimbare și migrație a stocurilor de pește care afectează zonele de distribuție istorice;

44.invită Comisia să propună un mecanism de măsuri compensatorii sau sisteme de asigurare pentru sectorul pescuitului atunci când activitățile sale sunt strămutate din cauza utilizărilor alternative ale mării, inclusiv măsuri de compensare financiară, și să acorde prioritate noilor utilizări compatibile și sprijinului pentru reproiectarea rutelor de pescuit sau pentru investiții tehnologice;

45.subliniază potențialele consecințe negative ale restricțiilor ample asupra activităților marine, cum ar fi pescuitul, pentru comunitățile costiere, nu în ultimul rând în regiunile insulare și ultraperiferice; solicită ca elaborarea, punerea în aplicare și revizuirea planurilor de amenajare a spațiului maritim să fie însoțite în toate cazurile de evaluări ale impactului social și teritorial, axate în special pe ocuparea forței de muncă, condițiile de muncă, siguranța pescarilor și sustenabilitatea comunităților costiere, și să evalueze eficacitatea biologică și socioeconomică a restricțiilor și măsurilor din domeniul pescuitului;

46.invită Comisia și statele membre să recunoască pescuitul ca utilizator strategic și prioritar al spațiului maritim, esențial pentru suveranitatea și securitatea alimentară a UE, pentru ocuparea forței de muncă în zonele de coastă și pentru autonomia strategică, și să reflecte acest statut în mod explicit în planurile de amenajare a spațiului maritim și în viitoarea revizuire a Directivei privind amenajarea spațiului maritim;

47.solicită, în acest sens, o abordare diferențiată a gestionării pescuitului la scară mică, care să includă accesul preferențial în interiorul zonei de 12 mile marine pentru pescuitul la scară mică, activitățile cu impact redus și proiectele de conservare;

48.invită Comisia și statele membre să integreze în continuare acvacultura și conchiliocultura, precum și pescuitul în picioare, inclusiv recoltarea de crustacee și moluște, în amenajarea spațiului maritim și să recunoască serviciile ecosistemice furnizate de acvacultura de nivel trofic inferior cu emisii reduse de dioxid de carbon; invită Comisia să ia în considerare acțiuni suplimentare, cum ar fi dezvoltarea unei posibile politici comune în domeniul acvaculturii, ca instrument de facilitare a acestei integrări; solicită desemnarea, în cadrul amenajării spațiului maritim, a unor spații maritime dedicate zonelor de dezvoltare sustenabilă a acvaculturii, cum ar fi acvacultura cu emisii scăzute de dioxid de carbon și cea de nivel trofic scăzut; solicită facilitarea procedurilor de acordare a licențelor și reducerea barierelor de reglementare din calea dezvoltării acestor activități; subliniază că procedurile de acordare a licențelor trebuie accelerate și susținute de cerințe clare în materie de mediu, în vederea maximizării beneficiilor socioeconomice; solicită furnizarea de stimulente pentru a impulsiona dezvoltarea sustenabilă a acvaculturii, în special a acvaculturii de nivel trofic inferior, inclusiv diversificarea către specii care nu necesită hrănire, cum ar fi cultivarea algelor marine;

49.reliefează necesitatea unei guvernanțe transparente și multipartite în amenajarea spațiului maritim; invită statele membre să asigure o participare timpurie, sistematică, semnificativă și continuă a părților interesate relevante, inclusiv a consiliilor consultative, precum și a pescarilor, acvacultorilor și crescătorilor de crustacee și moluște, la toate etapele de concepere a planificării spațiului maritim, a proceselor sale, a punerii sale în aplicare, a rezultatelor finale și a revizuirii sale, precum și să includă feedback transparent cu privire la utilizarea contribuțiilor părților interesate în procesul decizional; solicită un tratament echitabil al tuturor părților interesate și al comunităților costiere și insulare, indiferent de mijloacele lor financiare, administrative sau organizaționale, prin formate transparente de consultare;

50.consideră că gestionarea în comun ar trebui să fie modelul de guvernanță și de luare a deciziilor în cadrul amenajării spațiului maritim; subliniază beneficiile acestui model, care permite implicarea directă a părților interesate, o mai bună gestionare a resurselor piscicole, schimbul de bune practici și o abordare adaptată realităților locale, în special atunci când se bazează pe structurile existente și dovedite și pe cunoștințele practice ale comunităților locale de pescari și ale altor structuri, cum ar fi ORGP; subliniază că gestionarea în comun poate contribui, de asemenea, la promovarea reînnoirii generațiilor în acest sector și la consolidarea rezilienței economice a flotelor de mici dimensiuni și costiere;

51.subliniază beneficiile structurilor ascendente pentru punerea în aplicare a amenajării spațiului maritim la nivel local, cum ar fi dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității și grupurile de acțiune locală, autoritățile locale și regionale, organizațiile de pescari și culegători, organizațiile de femei din domeniul pescuitului și alte organizații de la nivel local și regional;

52.invită Comisia și statele membre să sprijine consolidarea capacităților părților interesate, în special ale micilor pescari, inclusiv pescarii care pescuiesc în picioare, cum ar fi culegătorii de crustacee și moluște și organizațiile lor, precum și ale comunităților costiere și insulare, inclusiv în regiunile ultraperiferice, astfel încât să fie mai bine pregătite pentru a participa activ și efectiv la consultările publice și la procesele decizionale legate de amenajarea spațiului maritim; subliniază, în acest sens, importanța sprijinirii reînnoirii generațiilor și invită statele membre să se asigure că deciziile de amenajare a teritoriului nu creează obstacole suplimentare pentru tinerii care intră în sectorul pescuitului;

53.accentuează că desemnarea zonelor dedicate energiei din surse regenerabile offshore sau protecției ecosistemelor marine trebuie să țină seama de impactul asupra pescuitului și a acvaculturii, inclusiv asupra zonelor de pescuit istorice și tradiționale; insistă asupra necesității de a se efectua sistematic evaluări cumulative ale impactului socioeconomic și de mediu înainte de delimitarea zonelor și de a se asigura că profesioniștii afectați, în special pescarii în cazul proiectelor de parcuri eoliene offshore, sunt informați în prealabil și implicați în mod obligatoriu în consultări înainte de luarea deciziilor; solicită, în acest sens, să se efectueze evaluări ale impactului asupra stării resurselor piscicole și să se cuantifice principalele efecte sociale și economice ale parcurilor eoliene offshore asupra activităților de pescuit;

54.subliniază că măsurile de protejare a ecosistemelor marine trebuie să se bazeze pe evaluări științifice și socioeconomice solide și trebuie adaptate la nevoile de protecție ale fiecărei zone; subliniază că instituirea și gestionarea diferitelor categorii de zone marine protejate, atunci când sunt compatibile cu obiectivele de conservare și cu cele mai bune avize științifice disponibile, ar trebui să permită coexistența cu activitățile de pescuit sustenabile, inclusiv prin măsuri de gestionare adecvate și diferențiate și evitând excluderea automată; subliniază, de asemenea, potențialul „altor măsuri eficace de conservare bazate pe zone”;

55.invită Comisia și statele membre să evalueze în mod sistematic și științific potențialul de utilizare în comun a zonelor maritime, inclusiv a zonelor marine protejate sau a energiei din surse regenerabile offshore, și să evite tratarea diferitelor zone maritime ca excluzându-se reciproc; subliniază că implicarea activă a tuturor părților interesate și, în special, a pescarilor în proiectarea, gestionarea și evaluarea zonelor marine protejate contribuie la o mai mare eficacitate de mediu, la o mai mare acceptare a măsurilor de conservare și la o mai bună integrare a acestor zone în amenajarea spațiului maritim; subliniază că schimbările climatice și schimbările în distribuția stocurilor de pește trebuie luate mai mult în considerare, pentru a asigura o abordare flexibilă a zonării, care să reflecte natura dinamică a pescuitului;

56.invită Comisia să sprijine o abordare mai transfrontalieră și bazată mai mult pe bazinele maritime a amenajării spațiului maritim prin promovarea inițiativelor existente, cum ar fi bazinul Mării Nordului în sens larg; invită Comisia și statele membre, împreună cu statele învecinate costiere, să se implice în platforme regionale de gestionare comună, inspirându-se din exemplul Comisiei pentru protecția mediului marin al Mării Baltice (cunoscută și sub denumirea de Comisia de la Helsinki sau HELCOM), inclusiv pentru a identifica coridoarele comune pentru activitățile de pescuit;

57.invită statele membre să completeze planurile naționale cu planuri axate mai mult pe bazinele maritime și să elaboreze, după caz, strategii de planificare macroregională, inclusiv planuri comune de amenajare a spațiului maritim; îndeamnă statele membre și țările din afara UE, în special statele de coastă învecinate, să își aprofundeze cooperarea în domeniul amenajării spațiului maritim, în special în bazinele adiacente Regatului Unit, Mării Mediterane și Mării Baltice; sprijină o abordare mai fermă a amenajării spațiului marin la nivelul bazinelor maritime, asigurându-se că pescuitul este pe deplin integrat în cadrele de planificare transfrontalieră și nu este dezavantajat de deciziile naționale fragmentate;

58.solicită o cooperare consolidată în domeniul amenajării spațiului maritim între UE, statele sale membre și țările din afara UE; subliniază necesitatea unei mai bune coordonări între statele de coastă din Canalul Mânecii; subliniază în special cazul regiunilor din Canalul Mânecii, unde cooperarea cu Regatul Unit și Insulele Anglo-Normande trebuie îmbunătățită, în special în ceea ce privește desemnarea zonelor marine protejate; consideră că cooperarea în acest sens trebuie să includă procese obligatorii și transparente de consultare a părților interesate; solicită UE, Regatului Unit și altor părți relevante să stabilească un plan regional de gestionare pentru Canalul Mânecii și Marea Nordului, pentru a asigura exploatarea sustenabilă a resurselor și gestionarea multianuală a pescuitului;

59.subliniază că o astfel de cooperare cu țările din afara UE trebuie să asigure condiții de concurență echitabile și să evite deplasarea efortului de pescuit în detrimentul flotelor și comunităților de pescuit din UE; invită, prin urmare, Comisia să urmărească o abordare structurată a dialogului și a cooperării cu țările costiere învecinate, în efortul de a promova standarde de mediu, de gestionare și sociale similare și să fie pregătită să ia toate măsurile necesare pentru a proteja interesele UE;

60.solicită integrarea în amenajarea spațiului maritim a măsurilor de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea și a altor măsuri de mediu relevante, pentru a aborda problemele care afectează pescuitul și acvacultura, cum ar fi eroziunea costieră, creșterea temperaturii apei, speciile invazive, acidificarea oceanelor, poluarea atât din surse terestre, cât și din surse marine, precum și impactul cumulativ; subliniază că aceste soluții trebuie să fie proporționale, adaptate la condițiile locale și evaluate în prealabil din punctul de vedere al rentabilității, evitând abordările universale care nu țin seama de realitățile fiecărui bazin maritim; subliniază că pescarii pot juca un rol esențial în eforturile de monitorizare, detectare timpurie și conservare, cu condiția să fie implicați, formați și sprijiniți în mod corespunzător;

61.subliniază efectele eroziunii costiere și ale retragerii liniei de țărm asupra coastelor, în special asupra zonelor în care se desfășoară și se dezvoltă activități de acvacultură; solicită, în acest sens, un plan al UE pentru reziliența zonelor costiere, care să includă gestionarea integrată a zonelor costiere, atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, interacțiunile dintre uscat și mare, poluarea marină și terestră, măsuri de adaptare a zonelor costiere și sprijin specific pentru acvacultură; consideră că statele membre joacă un rol important în această privință și că aceste efecte trebuie luate în considerare în planurile de amenajare a spațiului maritim ale statelor membre;

62.este profund îngrijorat de reforma propusă de Comisie a diferitelor fonduri structurale și a noului cadru financiar multianual, care va reduce în mod semnificativ resursele alocate pescuitului și, prin urmare, va pune în pericol îmbunătățirea punerii în aplicare a Directivei privind amenajarea spațiului maritim;

63.reliefează necesitatea de a aloca resurse semnificative pentru colectarea de date și cercetarea științifică, precum și de a îmbunătăți schimbul de date și coordonarea între statele membre; consideră că existența unor date și metodologii mai standardizate și armonizate va contribui la asigurarea locului pescuitului și acvaculturii în amenajarea spațiului maritim; subliniază, în acest sens, necesitatea de a dezvolta și de a actualiza datele științifice privind impactul schimbărilor climatice asupra resurselor acvatice marine, în special în ceea ce privește modificările în distribuția geografică a stocurilor de pește, zonelor de depunere a icrelor sau deplasarea stocurilor de pește;

64.solicită îmbunătățirea și armonizarea colectării datelor și cartografierea sistematică a activităților de pescuit ca o condiție prealabilă pentru o amenajare a spațiului maritim echitabilă și bazată pe dovezi; invită Comisia și statele membre să utilizeze cele mai bune date și informații disponibile și actualizate;

65.consideră că viitoarea inițiativă europeană de observare a oceanelor, „Ocean Eye”, ar trebui să consolideze și să armonizeze colectarea de date privind mediul marin, contribuind astfel la îmbunătățirea amenajării spațiului maritim; solicită, de asemenea, ca potențialul platformei europene Digital Twin Ocean să fie utilizat pentru a înțelege și a anticipa mai bine efectele schimbărilor climatice asupra stării mărilor și a resurselor marine și pentru a elabora strategii adecvate de planificare maritimă;

66.subliniază necesitatea de a corela amenajarea spațiului maritim cu Fondul european pentru afaceri maritime, pescuit și acvacultură și cu programul Orizont Europa, inclusiv în viitorul cadru financiar multianual, pentru a stimula cercetarea și inovarea, inclusiv în domenii special desemnate pentru utilizări sustenabile și inovatoare; consideră că Comisia și statele membre ar trebui să încurajeze utilizarea tehnologiilor digitale, cum ar fi instrumentele europene de inteligență artificială, pentru a sprijini amenajarea spațiului maritim;

67.invită Comisia să monitorizeze riguros punerea în aplicare a Directivei privind amenajarea spațiului maritim; consideră că următorul raport de evaluare a Directivei privind amenajarea spațiului maritim ar trebui să se axeze pe implicațiile spațiale pentru pescuit și acvacultură, includerea părților interesate și cooperarea transfrontalieră și să ofere recomandări cu privire la modul în care Directiva privind amenajarea spațiului maritim ar putea produce rezultate mai bune în legătură cu sustenabilitatea de mediu, socială și economică; consideră că amenajarea spațiului maritim ar trebui evaluată din punctul de vedere al echității spațiale, înțeleasă ca distribuția echitabilă a beneficiilor și a constrângerilor între părțile interesate, teritorii și generații, și nu numai din punctul de vedere al eficienței sale economice sau administrative;

68.invită Comisia să consolideze Platforma europeană de amenajare a spațiului maritim, oferind exemple de proiecte de amenajare a spațiului maritim, instrumente de cartografiere și bune practici; îndeamnă statele membre să utilizeze mai mult această platformă atunci când își elaborează planurile de amenajare a spațiului maritim, pentru a facilita luarea unor decizii politice transparente, fără a exclude o consultare reală în soluționarea conflictelor de utilizare și de interese;

69.sprijină revizuirea Directivei privind amenajarea spațiului maritim ca parte a „Actului legislativ privind oceanele”, preconizat pentru sfârșitul anului 2026; constată că Directiva privind amenajarea spațiului maritim este în curs de revizuire în paralel cu Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin”; consideră că această revizuire ar trebui să stabilească un cadru coerent pentru a îmbunătăți coordonarea dintre legislația existentă și cadrul de reglementare, prin raționalizarea reglementărilor care se suprapun, alinierea obiectivelor, introducerea unor obiective minime care să fie atinse în planurile de amenajare a spațiului maritim, îmbunătățirea coerenței dintre amenajarea spațiului marin și a celui terestru și stabilirea unor instrumente de guvernanță comune; consideră că această revizuire ar trebui, în special, să confere dispozițiilor privind participarea părților interesate, în special a pescarilor și a comunităților costiere, un caracter obligatoriu din punct de vedere juridic, cu o aplicare mai armonizată de către toate statele membre; consideră că actul propus ar trebui să creeze sinergii între diferitele reglementări și sectoare într-o coordonare cu adevărat holistică a politicilor, fără a impune noi obligații sectoriale; consideră, de asemenea, că trebuie introduse standarde minime pentru asigurarea spațiului pentru pescuit și acvacultură, pentru a contribui la autonomia strategică a suveranității alimentare și la sustenabilitatea și competitivitatea economiei albastre;

70.consideră că revizuirea Directivei privind amenajarea spațiului maritim ar trebui, de asemenea, să consolideze abordarea transfrontalieră, multifuncțională pentru a atenua efectele cumulative și pentru a îmbunătăți implicarea părților interesate; consideră, de asemenea, că este important să se utilizeze revizuirea pentru a reduce fragmentarea și incertitudinea pentru flota de pescuit a UE;

71.consideră că Actul legislativ privind oceanele ar trebui să implice toate teritoriile UE și să țină seama de caracteristicile lor specifice, în special în cazul regiunilor ultraperiferice și insulare; subliniază importanța implicării Comisiei pentru pescuit a Parlamentului în elaborarea viitoarei propuneri, în special în ceea ce privește suveranitatea alimentară, rolul strategic al pescuitului și acvaculturii și punerea în aplicare efectivă a politicii comune în domeniul pescuitului;

72.consideră că viitoarea revizuire a Directivei privind amenajarea spațiului maritim ar trebui să fie strâns legată de punerea în aplicare a Pactului privind oceanul planetar, de furnizarea de resurse financiare suficiente, în special în următorul cadru financiar multianual, și de acțiuni concrete, pentru a asigura punerea sa efectivă în aplicare și pentru a evita efectele negative asupra statelor membre și a părților interesate; subliniază că aceste resurse trebuie să fie suficiente, previzibile și ușor accesibile și că utilizarea lor trebuie să acorde prioritate măsurilor cu un impact tangibil;

73.invită Comisia să integreze pe deplin amenajarea spațiului maritim când își va elabora Viziunea 2040 pentru pescuit și acvacultură și să coreleze aceste inițiative cu rezultatele evaluării politicii comune în domeniul pescuitului;

74.încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.