întrucât:(1)Sectorul agricol, în special fermierii, care asigură securitatea alimentară, se confruntă cu o serie de provocări. Pandemia de COVID-19, instabilitatea tot mai mare a comerțului global, fenomenele meteorologice extreme tot mai intense și războiul de agresiune în desfășurare al Rusiei împotriva Ucrainei au condus la o creștere fără precedent a costurilor factorilor de producție agricolă legați de energie și la o perioadă prelungită de inflație ridicată, care afectează costurile fermierilor și prețurile la alimente. În paralel, fermierii continuă să depună eforturi pentru a se asigura că producția lor este mai durabilă din punctul de vedere al mediului. Confruntați deja cu creșterea costului vieții, mulți consumatori au achiziționat și consumat din ce în ce mai mult produse alimentare mai ieftine. Factorii respectivi au destabilizat și mai mult modul în care valoarea adăugată este distribuită de-a lungul lanțului de aprovizionare cu alimente și au sporit gradul de incertitudine în care își desfășoară activitatea fermierii, în special în cazul fermelor mici și mijlocii, alimentând protestele și neîncrederea. Prin urmare, este oportun să se adopte măsuri pentru a răspunde provocărilor respective pentru a restabili echitatea și încrederea actorilor din lanțul de aprovizionare cu alimente, pentru a consolida poziția fermierilor și a le spori puterea de negociere, inclusiv prin intermediul organizațiilor și al cooperativelor de producători în calitate de generatori de valoare adăugată, precum și pentru a proteja veniturile fermierilor și pentru a spori încrederea tinerilor în profesia de fermier.
(2) Atunci când se elaborează standarde de comercializare privind indicarea locului de proveniență agricolă și/sau a originii, ar trebui să se acorde o atenție deosebită contextului specific al fiecărui produs și sector. Indicațiile respective ar trebui să fie stabilite având în vedere necesitatea de a răspunde mai bine așteptărilor în ceea ce privește transparența, inclusiv prin etichetarea țării de origine în conformitate cu normele pieței interne, relevanța acestora pentru consumatori și structura lanțului de aprovizionare, ținând seama, în același timp, de implicațiile practice pentru operatori și de necesitatea de a evita o complexitate inutilă.
(3)Diverși operatori din cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar, care își desfășoară activitatea în diferite etape ale producției, procesării, comercializării, distribuției și comerțului cu amănuntul, au elaborat sisteme și etichete pentru a promova modalități comerciale care să asigure alocarea echitabilă a valorii adăugate către fermieri și crearea și menținerea unor lanțuri scurte de aprovizionare. Este necesar să se stabilească cerințe minime pentru utilizarea mențiunilor facultative care descriu modalitățile comerciale respective, pentru a spori transparența și fiabilitatea utilizării mențiunilor respective în lanțul de aprovizionare cu alimente, completând astfel normele existente privind etichetarea produselor alimentare, în special cele din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al ConsiliuluiRegulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1924/2006 și (CE) nr. 1925/2006 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivei 87/250/CEE a Comisiei, a Directivei 90/496/CEE a Consiliului, a Directivei 1999/10/CE a Comisiei, a Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Directivelor 2002/67/CE și 2008/5/CE ale Comisiei și a Regulamentului (CE) nr. 608/2004 al Comisiei (JO L 304, 22.11.2011, p. 18, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2011/1169/oj)..
(4)Pentru a spori încrederea și echitatea de-a lungul lanțului de aprovizionare cu alimente, mențiunile „corect”, „echitabil” și mențiunile care au un sens echivalent ar trebui să fie utilizate numai pentru a desemna modalități comerciale care asigură stabilitatea și transparența relațiilor comerciale dintre fermieri și cumpărători și stabilirea unor prețuri care sunt considerate echitabile și rentabile de către fermierii participanți și care sprijină și contribuie la obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite, inclusiv într-un mod care să fie în concordanță cu anexa I la Directiva (UE) 2024/1760 a Parlamentului European și a ConsiliuluiDirectiva (UE) 2024/1760 a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iunie 2024 privind diligența necesară în materie de durabilitate a întreprinderilor și de modificare a Directivei (UE) 2019/1937 și a Regulamentului (UE) 2023/2859 (JO L, 2024/1760, 5.7.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2024/1760/oj)..
(5)Mențiunea „lanț scurt de aprovizionare” ar trebui să fie utilizată numai pentru a desemna modalitățile comerciale în care există o legătură directă între fermieri și consumatori care permite schimbul direct de informații cu privire la procesul de producție și la produs, inclusiv prin mijloace de comunicare la distanță și/sau printr-un intermediar în lanțul de aprovizionare, iar consumatorii pot identifica cu ușurință exploatațiile fermierilor participanți în care a fost produsă materia primă. Ca alternativă, mențiunea respectivă ar putea fi utilizată și în cazul în care există o legătură strânsă între fermieri și consumatorii din proximitatea lor geografică, inclusiv în contexte transfrontaliere. Proximitatea geografică ar trebui să fie înțeleasă, printre altele, ca distanță scurtă sau timp de deplasare scurt care ține seama de particularitățile geografice și demografice ale statelor membre. O astfel de utilizare a mențiunii „lanț scurt de aprovizionare” va stimula consumatorii să plătească prețuri care îi remunerează în mod echitabil pe fermieri pentru ceea ce produc, va consolida zonele rurale și va contribui la dezvoltarea și revitalizarea zonelor respective și va îmbunătăți transparența cu privire la originea și metodele de producție ale produselor. Mențiunea ar trebui să se aplice produselor care sunt produse în interiorul pieței interne sau care sunt introduse pe aceasta.
(6)Pentru a reflecta mai bine condițiile de piață, evoluția așteptărilor consumatorilor și progresele înregistrate atât în standardele de comercializare, cât și în standardele internaționale relevante, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește modificarea Regulamentului (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 671, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2013/1308/oj). prin adăugarea unor mențiuni facultative suplimentare, care să fie echivalente cu mențiunea „corect” sau „echitabil”, și specificarea condițiilor pentru utilizarea mențiunilor facultative care desemnează modalitățile comerciale legate de alocarea echitabilă a valorii adăugate către fermieri și de crearea și menținerea unor lanțuri scurte de aprovizionare, ținând seama de orice standarde internaționale relevante și de sistemele de calitate conexe. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferareJO L 123, 12.5.2016, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/agree_interinstit/2016/512/oj.. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și ▌ Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.
(7)Deși statele membre pot menține sau introduce dispoziții de drept intern care să prevadă cerințe suplimentare pentru utilizarea mențiunilor facultative pentru modalitățile comerciale, dispozițiile respective nu ar trebui să împiedice, să limiteze sau să obstrucționeze utilizarea mențiunilor respective pentru produsele care sunt produse în mod legal sau comercializate în mod legal în alt stat membru.
(8)Utilizarea contractelor scrise joacă un rol esențial în responsabilitatea operatorilor, crește gradul de conștientizare cu privire la importanța semnalelor pieței, ajută la adaptarea ofertei la cerere, îmbunătățește transmiterea prețurilor în cadrul lanțului de aprovizionare, sporește transparența și previne și combate practicile comerciale neloiale. Prin urmare, normele privind relațiile contractuale din sectorul laptelui și al produselor lactate ar trebui să fie extinse și la alte produse decât laptele crud, asigurând totodată alinierea la normele privind relațiile contractuale aplicabile altor sectoare agricole. Cu toate acestea, prezentul regulament ar trebui să permită statelor membre să scutească operatorii de obligația de a include indicatori, indici sau metode de calcul al prețului final sau o clauză de revizuire în contractele lor scrise, după consultarea reprezentanților relevanți ai fermierilor sau a organizațiilor interprofesionale relevante, cu condiția ca efectele previzibilității, transparenței și transmiterii prețurilor să poată fi obținute prin alte mijloace sau ca obligația de a include aceste elemente să nu fie adecvată sau proporțională din alte motive justificate.
(9) Pentru a reflecta evoluțiile pieței, menținând în același timp o concurență efectivă pe piața produselor lactate, este oportun să se majoreze limitele cantitative aplicabile volumului de lapte crud care face obiectul negocierilor contractuale colective purtate de organizațiile de producători recunoscute, exprimat ca procentaj din producția totală a Uniunii și din volumele totale produse și livrate într-un stat membru.
(10)Pentru a spori flexibilitatea pentru statele membre și pentru a simplifica procedura de recunoaștere a organizațiilor de producători, reducând astfel costurile tranzacțiilor și îmbunătățind eficiența, normele aplicabile ar trebui să permită recunoașterea acestora în urma unei cereri unice care să acopere mai multe sectoare sau produse, în locul actualei cerințe privind o cerere unică care acoperă un anumit sector, cu condiția ca organizația de producători să îndeplinească condițiile aplicabile fiecărui sector specific pentru care solicită recunoașterea. În plus, ▌producătorii de produse ecologice pot recurge la posibilitatea existentă a înființării și recunoașterii organizațiilor de producători pentru a-și îmbunătăți colaborarea. Criteriile pentru recunoașterea organizațiilor de producători și statutul acestora ar trebui să prevadă, de asemenea, că organizațiile de producători sunt înființate la inițiativa fermierilor care produc produse agricole din sol, indiferent dacă metodele de producție utilizează solul sau alte substraturi de cultură, de exemplu în sere, sau din creșterea animalelor, și că organizațiile de producători sunt controlate în conformitate cu norme care le permit fermierilor membri respectivi să controleze în mod democratic organizația și deciziile sale. De asemenea, statelor membre ar trebui să li se permită să decidă că un astfel de control democratic poate fi efectuat nu numai direct de către fermieri, ci și prin intermediul asociațiilor acestora, inclusiv al celor sub formă de cooperative, cu condiția ca asociațiile respective să fie controlate de fermieri. Acest lucru nu ar trebui să împiedice alți producători care nu sunt fermieri și care produc produse agricole din sol sau din creșterea animalelor, cum ar fi prim-procesatorii și persoanele care nu sunt producători, să se alăture organizațiilor de producători.
(11)Pentru a promova în continuare dezvoltarea durabilă, care este un principiu de bază al tratatelor și un obiectiv prioritar al politicilor Uniunii, și pentru a asigura transparența, stabilitatea și echitatea în relațiile comerciale dintre fermieri și cumpărători de-a lungul întregului lanț de aprovizionare, statele membre ar trebui să poată recunoaște organizațiile de producători care urmăresc scopuri specifice prin utilizarea unor mențiuni facultative pentru modalitățile comerciale, cum ar fi mențiunile „corect” sau „echitabil”, sau a unor mențiuni care au un sens echivalent, și a mențiunii „lanț scurt de aprovizionare”, în modalitățile lor comerciale.
(12)Pentru a asigura un nivel de trai echitabil fermierilor, pentru a consolida poziția de negociere a acestora față de procesatori și alți actori din lanțul de aprovizionare și pentru a asigura o distribuție mai echitabilă a valorii adăugate de-a lungul lanțului de aprovizionare, posibilitatea de a negocia clauzele contractuale în numele membrilor lor ar trebui să fie extinsă și la organizațiile de producători nerecunoscute, printre care și cooperativele sau alte forme juridice echivalente recunoscute în dreptul intern, cu condiția ca acestea să respecte criteriile de recunoaștere stabilite la nivelul Uniunii și să se implice în activitățile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, inclusiv concentrarea ofertei și introducerea pe piață a produselor membrilor lor. Pentru a asigura egalitatea de tratament cu membrii organizațiilor de producători recunoscute, posibilitatea respectivă ar trebui să facă obiectul unor limite adecvate. În special, aceasta ar trebui să fie extinsă doar la organizațiile de producători nerecunoscute ▌ care au transmis o cerere de recunoaștere unui stat membru, în termen de patru luni de la depunerea cererii respective, sau, în cazul în care nu se ia nicio decizie în perioada respectivă de către statul membru respectiv, în termen de cinci ani de la data la care și-au depus cererea, cu excepția cazului în care statul membru refuză între timp recunoașterea.
(13)Pentru a consolida poziția de negociere a organizațiilor de producători recunoscute și pentru a asigura dezvoltarea viabilă a producției agricole, asociațiilor recunoscute de organizații de producători ar trebui să li se permită să negocieze clauze contractuale în numele membrilor lor, inclusiv prețul, pentru produsele care sunt produse de unii sau de toți membrii lor, chiar dacă asociațiile respective nu desfășoară în mod real o activitate economică, cu condiția ca membrii acestora să desfășoare în mod real o activitate economică. Posibilitatea respectivă ar trebui să fie permisă, cu condiția ca organizațiile care sunt membre ale acestor asociații să nu fie și membre ale unei alte asociații de organizații de producători, iar volumul produsului care face obiectul activităților asociației să nu depășească 36 % din producția națională totală a produsului respectiv în statul membru în cauză. În plus, pentru a menține o concurență efectivă pe piață, asociațiilor recunoscute de organizații de producători nu ar trebui să li se permită să negocieze clauze contractuale în cazul în care asociațiile respective includ organizații de producători nerecunoscute.
(14) Statutul organizațiilor de producători impune membrilor lor să limiteze calitatea de membru la o singură organizație de producători pentru un anumit produs, pentru a crea stabilitate pentru organizația de producători, pentru a împiedica comportamentul oportunist al membrilor prin limitarea posibilității acestora de a-și plasa cantitățile în mod liber la diferite organizații de producători și pentru a menține coerența în reprezentarea membrilor lor. În același timp, ar trebui să fie posibil ca un producător să fie membru al unor organizații de producători diferite dacă produsul în cauză este un produs diferit al exploatației. Prin urmare, este oportun să se clarifice faptul că sunt posibile aderări multiple în cazuri justificate în mod corespunzător, cu condiția ca produsele să fie suficient de distincte, având în vedere, printre altele, caracteristicile lor specifice sau utilizarea finală diferențiată preconizată.
(15)Pentru a evita situațiile în care cumpărătorii subminează poziția de negociere a organizațiilor de producători, ar trebui să fie stabilite garanții adecvate pentru contactele dintre cumpărători și membrii unor astfel de organizații de producători. Deși cumpărătorii pot contacta membrii organizațiilor de producători, contactele respective nu ar trebui să submineze obiectivele organizațiilor de producători sau concentrarea ofertei și introducerea produselor pe piață, în special în cazul în care astfel de contacte directe cu membrii organizațiilor de producători sunt utilizate pentru a eluda strategia comună a organizațiilor de producători.
(16) Pentru a consolida poziția fermierilor producători de lactate, în special prin consolidarea organizațiilor lor de producători, este oportun să se alinieze normele privind statutul organizațiilor de producători și să se extindă aplicarea normelor respective la organizațiile de producători din sectorul produselor lactate, consolidând astfel funcționarea democratică și sporind transparența.
(17)Organizațiile interprofesionale joacă un rol important în facilitarea dialogului dintre actorii din lanțul de aprovizionare și în promovarea celor mai bune practici, a transparenței pieței, a stabilității și a echității în relațiile comerciale dintre fermieri și cumpărători de-a lungul întregului lanț de aprovizionare. Prin urmare, este oportun să se includă promovarea unor inițiative de includere a unor mențiuni facultative pentru modalitățile comerciale, cum ar fi mențiunile „corect”, „echitabil” sau mențiuni care au un sens echivalent, și mențiunea „lanț scurt de aprovizionare”, pe lista obiectivelor care pot fi urmărite de o organizație interprofesională recunoscută.
(18)Anumite state membre au solicitat ca toate livrările de produse agricole de pe teritoriul lor să facă obiectul unor contracte scrise între părțile relevante. În cazul în care statele membre nu utilizează posibilitatea respectivă, fermierii, organizațiile de producători sau asociațiile de organizații de producători pot solicita utilizarea unor contracte scrise. Cu toate acestea, din cauza poziției de negociere mai slabe a fermierilor și a temerii de represalii comerciale din partea cumpărătorilor, poate fi dificil pentru fermieri și asociațiile lor să formuleze o astfel de cerere. Pentru a spori încrederea, transparența și eficiența în cadrul lanțului de aprovizionare, fermierii, care operează chiar la începutul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar, și asociațiile acestora, organizațiile de producători și asociațiile organizațiilor de producători ar trebui să beneficieze de utilizarea contractelor scrise. Prin urmare, ar trebui să se solicite contracte scrise atunci când livrările de produse agricole sunt efectuate de fermieri care au produs aceste produse din sol, indiferent dacă metodele lor de producție utilizează solul sau alte substraturi de cultură, de exemplu în sere, sau din creșterea animalelor în exploatațiile lor și atunci când prelucrează respectivele produse agricole primare. Livrările de astfel de produse efectuate de asociațiile fermierilor, ▌ de organizațiile de producători sau de asociațiile de organizații de producători care prelucrează sau comercializează astfel de produse pentru fermieri ar trebui, de asemenea, să facă obiectul unui contract scris.
(19)Pentru a ține mai bine seama de semnalele pieței și pentru a îmbunătăți transmiterea prețurilor, statele membre ar trebui să poată solicita utilizarea de contracte scrise pentru livrarea de produse agricole, inclusiv livrări de către alți operatori din lanțul de aprovizionare cu alimente sau către aceștia, precum și să solicite cumpărătorilor să utilizeze oferte scrise pentru contractele de livrare de produse agricole. ▌
(20) Din motive de simplificare și de reducere a costurilor tranzacțiilor, prezentul regulament ar trebui să includă anumite derogări de la utilizarea obligatorie a contractelor scrise sau a ofertelor scrise pentru contracte și să permită statelor membre să excepteze anumite livrări de la utilizarea obligatorie a contractelor scrise sau a ofertelor scrise pentru contracte. Fermierii și asociațiile acestora ar trebui totuși să își păstreze dreptul de a solicita un contract scris sau o ofertă scrisă pentru un contract atunci când nu există o astfel de obligație. Pentru a menține rolul organizațiilor și al cooperativelor de producători în promovarea abordărilor colective și în maximizarea valorii adăugate pentru membrii lor, consolidând astfel poziția fermierilor în lanțul de aprovizionare, un contract scris pentru livrările efectuate de membri către organizația sau cooperativa de producători nu ar trebui să fie obligatoriu, cu condiția ca statutul organizației sau al cooperativei de producători în cauză să prevadă norme transparente și previzibile privind transmiterea prețurilor, ținând seama de impactul asupra remunerării fermierilor.
(21) Pentru a oferi statelor membre posibilitatea de a ține seama de practicile naționale sau regionale, prezentul regulament ar trebui să permită statelor membre să excepteze produsele care sunt supuse fluctuațiilor sezoniere ale cererii sau ofertei sau perisabilității și produsele care fac obiectul anumitor practici de vânzare tradiționale sau uzuale de la utilizarea obligatorie a contractelor scrise sau a ofertelor scrise pentru contracte. În plus, statelor membre ar trebui să li se permită să excludă anumite produse, altele decât laptele și produsele lactate, de la obligația de a face obiectul contractelor scrise, după consultarea reprezentanților relevanți ai fermierilor sau a organizațiilor interprofesionale relevante, cu condiția ca efectele previzibilității, transparenței și transmiterii prețurilor să fie obținute prin alte mijloace pentru produsele în cauză sau ca obligația ca produsele respective să facă obiectul unor contracte scrise ori oferte scrise pentru contracte să nu fie adecvată sau proporțională pentru produsele respective din alte motive justificate. Posibilitatea respectivă de a excepta anumite produse de la obligația de a face obiectul unor contracte scrise ar trebui să includă și posibilitatea de a excepta anumite produse de la anumite elemente obligatorii pentru astfel de contracte scrise. Pentru a proteja fermierii, cazurile în care astfel de exceptări pot fi acordate ar trebui să fie precizate în mod clar.
(22)Utilizarea obligatorie a contractelor scrise pentru livrarea de produse agricole și condițiile de bază pentru utilizarea acestora ar trebui să fie stabilite la nivelul Uniunii, asigurându-se totodată faptul că dreptul părților de a negocia toate elementele contractelor lor nu este limitat mai mult decât este strict necesar. Statele membre nu ar trebui să fie însă împiedicate să adopte măsuri de combatere a practicilor comerciale neloiale din cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar care au un impact negativ asupra nivelului de trai al comunității agricole, cu condiția ca astfel de măsuri să fie adecvate și proporționale pentru a garanta atingerea obiectivului urmărit și să fie compatibile cu Directiva (UE) 2019/633 a Parlamentului European și a Consiliului Directiva (UE) 2019/633 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind practicile comerciale neloiale dintre întreprinderi în cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar (JO L 111, 25.4.2019, p. 59, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2019/633/oj)., inclusiv cu articolul 9 din aceasta.
(23)Pentru a încuraja părțile să ajungă la o soluționare pe cale amiabilă în cazul litigiilor privind încheierea sau revizuirea unui contract scris, statele membre ar trebui să garanteze că părțile au la dispoziție mecanisme de mediere sau mecanisme comparabile. Astfel de mecanisme ar putea include mecanismele existente sau mecanisme noi care sunt create în acest scop. Acestea ar putea include, printre altele, organizații care reprezintă fermierii, organizații interprofesionale, servicii de mediere private acreditate sau alte organisme independente de soluționare a litigiilor. Mecanismele respective ar trebui să fie imparțiale și utilizarea acestora ar trebui să fie voluntară pentru părțile contractante. Statele membre ar trebui să informeze Comisia cu privire la mecanismele ▌ de mediere existente pe teritoriul lor ▌.
(24)Pentru a facilita funcționarea mecanismelor de transmitere a prețurilor, în cazul în care prețul final care trebuie plătit pentru livrarea produselor agricole este calculat combinând mai mulți factori prevăzuți în contract, acești factori ar trebui să includă indicatori obiectivi, indici sau metode de calcul care să fie ușor de înțeles de către părți. Pentru a evita ca fermierii să fie obligați să vândă în mod sistematic sub costurile de producție, indicatorii, indicii și metodele de calcul al prețului final ar trebui să reflecte modificările condițiilor de piață și modificările elementelor relevante ale costurilor de producție ale produselor agricole livrate care au un impact asupra remunerării fermierilor.
(25)Având în vedere poziția de negociere vulnerabilă a fermierilor și a organizațiilor acestora, cazurile recente de volatilitate semnificativă a costurilor factorilor de producție agricolă și a prețurilor de pe piață, precum și necesitatea unei transmiteri mai eficiente a prețurilor în cadrul lanțului de aprovizionare, contractele din sectorul produselor lactate cu o durată mai mare de șase luni și contractele cu o durată mai mare de 12 luni din celelalte sectoare agricole ar trebui să includă o clauză de revizuire care să poată fi declanșată de fermieri sau de organizațiile acestora, de exemplu în eventualitatea unor circumstanțe neprevăzute, cum ar fi fenomenele meteorologice extreme, focarele de boli ale animalelor, tensiunile geopolitice sau orice alt motiv. O astfel de clauză ar trebui să le permită fermierilor să solicite, în orice moment după primele șase luni sau după primele 12 luni, după caz, o revizuire a elementelor contractului și să le permită să rezilieze contractul în cazul în care nu se ajunge la un acord ▌. Aceasta nu ar trebui să aducă atingere dreptului părților de a negocia alte posibilități de revizuire a contractului.
(26)Pentru a spori transparența contractuală și a contribui la practici comerciale mai echitabile, statele membre ar trebui să poată solicita înregistrarea contractelor scrise pentru livrarea de produse agricole.
(27)Anumite inițiative de cooperare verticală și orizontală privind produsele agricole și alimentare care vizează aplicarea unor cerințe mai stricte decât cerințele obligatorii pot avea efecte pozitive asupra obiectivului politicii agricole comune de a asigura un nivel de trai echitabil pentru comunitatea agricolă și asupra obiectivului de asigurare a dezvoltării durabile al Uniunii. Prin urmare, în anumite cazuri, astfel de inițiative nu ar trebui să facă obiectul aplicării articolului 101 alineatul (1) din TFUE.
(28)În perioadele de dezechilibru grav al pieței, anumite categorii de acțiuni colective ale operatorilor privați pot contribui la stabilizarea sectoarelor în cauză. Astfel de acțiuni colective ale operatorilor privați ar putea consta, de exemplu, în retragerea de pe piață sau distribuirea gratuită a produselor lor, inclusiv prin oferirea produselor respective organizațiilor caritabile. Pentru a se asigura că operatorii privați dispun de resursele necesare pentru a pune în aplicare acțiunile respective, Comisia ar trebui să fie în măsură să pună la dispoziție resurse ale Uniunii din rezerva pentru agricultură pentru a sprijini acțiunile respective. De asemenea, statele membre ar trebui să poată aloca resurse naționale suplimentare fără întârziere.
(29) În Comunicarea sa din 19 februarie 2025 intitulată „Viziunea pentru agricultură și sectorul alimentar”, Comisia reamintește că creșterea animalelor este o parte esențială a sectorului agricol, a competitivității și a coeziunii Uniunii. Sistemele sustenabile de creștere a animalelor sunt esențiale pentru economia Uniunii, pentru viabilitatea zonelor rurale și pentru conservarea mediului și a peisajelor rurale. Sectorul creșterii animalelor din Uniune este deosebit de vulnerabil la diverse șocuri și la concurența de la nivel mondial și trebuie să respecte standarde de producție ridicate, care nu sunt întotdeauna răsplătite de piață. În acest context, în interesul atât al producătorilor din Uniune, cât și al consumatorilor, este necesară recunoașterea compoziției naturale a cărnii și a produselor din carne. Mențiunile referitoare la carne au adesea o semnificație culturală și istorică. Prin urmare, este oportună protejarea mențiunilor referitoare la carne, pentru sporirea transparenței pe piața internă în ceea ce privește compoziția și conținutul nutrițional al alimentelor și pentru a le garanta consumatorilor posibilitatea de a alege în cunoștință de cauză. O astfel de claritate este în special importantă pentru consumatorii care caută un anumit conținut nutrițional asociat în mod tradițional cu produsele din carne. Prin urmare, în sensul și în cadrul domeniului de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 1308/2013, „carne” ar trebui să însemne părțile comestibile ale animalelor.
(30)În plus, în ceea ce privește produsele agricole enumerate în anexa I la TFUE, precum și produsele alimentare care nu sunt enumerate în anexa respectivă, anumite mențiuni ar trebui să fie rezervate pentru produsele derivate din carne, fără a aduce atingere proceselor tehnologice utilizate în producție care nu vizează înlocuirea totală sau parțială a cărnii sau a oricărui constituent al cărnii, sau pentru produsele care au o denumire în care aceste mențiuni sunt utilizate în asociere cu un cuvânt sau cuvinte pentru a desemna speciile de animale din care provine un produs agricol, fără a aduce atingere utilizării acestor termeni pentru produsele pescărești și de acvacultură, astfel cum sunt definite în actele legislative ale Uniunii privind organizarea comună a piețelor în sectorul produselor pescărești și de acvacultură. Pentru a se ține seama de faptul că există anumite produse care nu sunt derivate din carne, a căror natură exactă este clară datorită unei utilizări consacrate îndelungate și nu generează nicio posibilă confuzie pentru consumator, ar trebui să fie adăugată o împuternicire pentru Comisie la articolul 78 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 pentru a se întocmi o listă de denumiri care să fie autorizate să fie utilizate, separat sau în asociere cu alte cuvinte, și care ține seama de modul în care mențiunile sunt utilizate în diferite limbi.
(31)Pentru a permite producătorilor de sfeclă de zahăr să beneficieze de o mai mare claritate contractuală și pentru a asigura un cadru contractual armonizat, ținând seama în același timp de specificitatea sectorului sfeclei de zahăr, condițiile de achiziție din contractele de livrare a sfeclei de zahăr ar trebui să fie aliniate la condițiile de utilizare a contractelor scrise din alte sectoare agricole.
(32)Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 ar trebui să fie modificat în consecință.
(33)Pentru a consolida poziția fermierilor în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente, ar trebui să fie modificate anumite dispoziții din Regulamentul (UE) 2021/2115 al Parlamentului European și al ConsiliuluiRegulamentul (UE) 2021/2115 al Parlamentului European și al Consiliului din 2 decembrie 2021 de stabilire a normelor privind sprijinul pentru planurile strategice care urmează a fi elaborate de statele membre în cadrul politicii agricole comune (planurile strategice PAC) și finanțate de Fondul european de garantare agricolă (FEGA) și de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013 și (UE) nr. 1307/2013 (JO L 435, 6.12.2021, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2021/2115/oj). în ceea ce privește tipurile de intervenții care există în anumite sectoare. Aceste modificări urmăresc să stimuleze fermierii să devină sau să rămână membri ai unor organizații de producători sau ai unor asociații de organizații de producători recunoscute în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013, având în vedere rolul pozitiv pe care organizațiile de producători și asociațiile de organizații de producători îl joacă în consolidarea puterii de negociere a producătorilor. În plus, pentru a asigura un sprijin mai eficient și mai bine direcționat acordat organizațiilor de producători prin intermediul planurile strategice elaborate de statele membre în cadrul politicii agricole comune (planurile strategice PAC), ar trebui să fie prevăzută posibilitatea unei majorări a asistenței financiare din partea Uniunii pentru programele operaționale din anumite sectoare.
(34)În anumite state membre, valoarea producției de fructe și legume comercializate de organizațiile de producători în comparație cu valoarea totală a producției de fructe și legume rămâne cu mult sub media Uniunii. Printre stimulentele financiare disponibile, statele membre pot oferi deja asistență financiară națională în temeiul articolului 53 din Regulamentul (UE) 2021/2115 organizațiilor de producători situate în anumite regiuni în care gradul de organizare a producătorilor este cu mult sub media Uniunii. În vederea sporirii competitivității, a consolidării poziției fermierilor în lanțul valoric și a înființării de noi organizații de producători, organizațiilor de producători din statele membre în care gradul de organizare a producătorilor este mai mic de 10 % timp de trei ani consecutivi înainte de punerea în aplicare a programului operațional relevant ar trebui să li se acorde un stimulent financiar constând într-o creștere cu 10 % a asistenței financiare din partea Uniunii.
(35)Pentru a facilita reînnoirea generațiilor în sectorul fermelor și pentru a încuraja noii producători să se alăture organizațiilor de producători din sectorul fructelor și legumelor și din alte sectoare menționate la articolul 42 litera (f) din Regulamentul (UE) 2021/2115, ar trebui să se acorde un stimulent tinerilor fermieri și noilor fermieri care se alătură unei organizații de producători recunoscute în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1308/2013. În special, ar trebui ▌ să fie posibil să crească cu 20 de puncte procentuale asistența financiară din partea Uniunii pentru cheltuielile legate de investițiile efectuate în unitățile tinerilor fermieri sau ale noilor fermieri care se alătură pentru prima dată unei organizații de producători recunoscute.
(36)Având în vedere recurența fenomenelor climatice nefavorabile, a dezastrelor naturale, a bolilor plantelor și a infestărilor cu dăunători în ultimii ani, s-a dovedit util ca organizațiile de producători și asociațiile de organizații de producători să poată redirecționa fonduri, inclusiv asistența financiară din partea Uniunii din cadrul fondului operațional, către intervenții necesare pentru a aborda consecințele unor astfel de evenimente. Prin urmare, este necesar să se prevadă posibilitatea de a majora asistența financiară din partea Uniunii prevăzută la articolul 52 alineatul (1), la articolul 62, la articolul 65 alineatul (1) și la articolul 68 din Regulamentul (UE) 2021/2115 de la 50 % la 70 % din cheltuielile efective suportate, în anumite condiții.
(37)Pentru a sprijini instituirea unor tipuri de intervenții în celelalte sectoare menționate la articolul 42 litera (f) din Regulamentul (UE) 2021/2115, statelor membre ar trebui să li se permită, începând cu 1 ianuarie 2025, o mai mare flexibilitate pentru a ajusta alocarea de fonduri către sectoarele respective. Prin urmare, statele membre ar trebui să poată utiliza până la 6 % din alocările lor pentru plăți directe, după evaluarea consecințelor asupra nivelului sprijinului pentru venit.
(38)Prin urmare, Regulamentul (UE) 2021/2115 ar trebui să fie modificat în consecință.
(39)Pentru a asigura faptul că resursele Uniunii din rezerva pentru agricultură pot fi puse la dispoziția statelor membre pentru a sprijini acțiunile colective ale operatorilor privați în perioadele de dezechilibru grav al pieței, posibilitatea de a utiliza rezerva pentru agricultură ar trebui să fie extinsă pentru a sprijini acțiunile colective atunci când Comisia decide că normele în materie de concurență nu se aplică acțiunilor respective.
(40)Prin urmare, Regulamentul (UE) 2021/2116 al Parlamentului European și al ConsiliuluiRegulamentul (UE) 2021/2116 al Parlamentului European și al Consiliului din 2 decembrie 2021 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 (JO L 435, 6.12.2021, p. 187, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2021/2116/oj). ar trebui să fie modificat în consecință.
(41)Pentru a acorda operatorilor de piață timpul necesar pentru a se adapta și pentru a permite Comisiei să evalueze sistemele și practicile naționale existente, aplicarea normelor referitoare la rezervarea mențiunilor facultative „corect” și „echitabil” și a mențiunilor care au un sens echivalent, precum și a mențiunii „lanțuri scurte de aprovizionare” ar trebui să fie amânată până la doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. În mod similar, pentru ca operatorii să își adapteze relațiile contractuale la noile norme privind contractele scrise și pentru ca organizațiile de producători din sectorul laptelui să își adapteze statutul, aplicarea normelor respective ar trebui să fie amânată cu doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament. În plus, pentru a permite operatorilor de pe piață să își adapteze strategiile de comercializare, aplicarea definițiilor și a denumirilor rezervate pentru carne și produse din carne ar trebui să fie amânată până la trei ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament. Cu toate acestea, produsele care au fost produse sau importate în conformitate cu normele aplicabile înainte de data de la care încep să se aplice noile norme ar trebui să poată fi comercializate în continuare pentru o perioadă maximă de șase ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament sau până la data epuizării stocurilor, oricare dintre acestea survine mai întâi,