A.întrucât peste cinci decenii de alegeri politice și economice ale regimului comunist cubanez au împins țara într-o criză profundă, marcată de întreruperi de până la 22 de ore pe zi, de deficite acute de alimente, apă, combustibil și medicamente și de sărăcie generalizată, în cadrul unui regim cu un singur partid, solid din punct de vedere constituțional, care durează de peste 67 de ani și în cadrul căruia este singura forță politică permisă; întrucât acest colaps al unui model politic și economic bazat pe imobilitate, represiune și rezistență la schimbare, agravat de absența unor alegeri libere, corecte și competitive și de interzicerea pluralismului politic, apropie din ce în ce mai mult Cuba de caracteristicile unui stat eșuat și constituie o anomalie antidemocratică în regiunea sa;

B.întrucât, potrivit ONG-ului Prisoners Defenders, Cuba deținea un număr record de 1 281 de deținuți politici la sfârșitul lunii mai 2026, inclusiv minori – unii deținuți în închisori de maximă securitate, alături de adulți – mulți deținuți fiind grav bolnavi, printre care sportivi, artiști, ziariști independenți și activiști pașnici; întrucât organizația documentează tortura sistematică, violența sexuală și amenințările cu moartea la adresa deținuților și a constatat, într-un studiu reprezentativ din punct de vedere statistic, că fiecare deținut politic examinat, inclusiv minorii, a fost torturat și i s-a refuzat asistența medicală, pe fondul unor modele recurente de detenție arbitrară și fără posibilitatea de a comunica, de dispariție temporară forțată și de hărțuire a familiilor; întrucât cazul lui José Daniel Ferrer, fondator al Uniunii Patriotice din Cuba și prizonier de conștiință a cărui eliberare a fost solicitată în mod repetat de Parlamentul European, este emblematic pentru metodele regimului și a dus la exilul forțat al acestuia în octombrie 2025;

C.întrucât, în viața de zi cu zi, cubanezii obișnuiți se confruntă cu spitale care nu pot funcționa normal și care nu dispun de medicamente de bază, iar pacienții sunt nevoiți să-și aducă singuri produsele necesare, pe lângă penuria cronică de alimente, apă și bunuri de primă necesitate, vândute exclusiv în magazine care acceptă valută străină, inaccesibile pentru cei care primesc salarii obișnuite de la stat; întrucât, potrivit Observatorului cubanez pentru drepturile omului, 89 % dintre familii trăiesc în sărăcie extremă iar 7 din 10 cubanezi trebuie să sară peste mese, în timp ce ONU informează că peste 96 000 de intervenții chirurgicale sunt în așteptare, inclusiv 11 000 pentru copii, iar aproximativ un milion de persoane depind de aprovizionarea cu apă prin camioane-cisternă, activitate limitată de penuria de motorină;

D.întrucât, în aprilie 2026, UE a eliberat o sumă suplimentară de două milioane de euro sub formă de ajutor umanitar, pe lângă cele patru milioane de euro deja alocate în acest an pentru regiunea Caraibilor, pentru a sprijini partenerii umanitari care oferă ajutor urgent celor mai vulnerabili; întrucât planul de acțiune actualizat al ONU pentru Cuba, care urmărește să ajute aproximativ două milioane de persoane, rămâne grav subfinanțat, ONU mobilizând 26,2 milioane USD, cu un deficit de 68 de milioane USD;

E.întrucât inflația cumulată din Cuba din ultimii patru ani depășește 500 %, în timp ce salariile de la stat sunt între 15 și 25 USD pe lună la cursul de pe piața neagră – singurul curs realist de pe insulă; întrucât regimul a făcut ca țara să fie dependentă de combustibilul importat și, întrucât furnizorii săi tradiționali, Rusia și Venezuela, au redus livrările, situația de urgență energetică s-a accentuat, culminând cu prăbușirea completă a sistemului național de energie electrică timp de mai multe zile în octombrie 2024, lăsând 11 milioane de persoane fără energie electrică;

F.întrucât Cuba importă în prezent peste 70 % din alimentele pe care le consumă – într-o țară tropicală fertilă, care a fost cândva unul dintre cei mai mari producători de zahăr din lume – un colaps care este rezultatul direct al deceniilor de agricultură colectivizată, controlată de stat și militarizată și al unui model economic neproductiv;

G.întrucât urgența umanitară nu este rezultatul unui embargo extern, ci consecința directă a modelului și eșecurilor proprii ale regimului – militarizarea și monopolizarea de către stat a economiei, suprimarea întreprinderilor private și deturnarea resurselor către aparatul de securitate, mai degrabă decât către alimentele, medicamentele și electricitatea de care are nevoie populația sa; întrucât acest model este întruchipat de conglomeratul militar corupt GAESA, care controlează aproape jumătate din economia insulei, nu este răspunzător în fața nimănui și captează veniturile în valută forte ale regimului – inclusiv din misiunile medicale pe care ONU le-a asimilat muncii forțate – chiar și în condițiile în care spitalele sunt lăsate fără aprovizionarea de bază; întrucât această criză nu poate fi separată de deceniile de represiune din partea statului, iar instabilitatea suplimentară riscă să aibă consecințe umanitare, migratorii și de securitate mai grave;

H.întrucât relațiile UE-Cuba sunt reglementate de ADPC, al cărui obiectiv declarat a fost ca regimul să se deschidă treptat și să îmbunătățească situația cetățenilor săi; întrucât, la aproape nouă ani de la aprobarea ADPC de către Parlament, regimul nu a făcut nicio deschidere semnificativă, ci, în schimb, a intensificat represiunea, a persecutat opoziția și a crescut numărul prizonierilor politici, în timp ce situația economică s-a deteriorat la niveluri inacceptabile; întrucât acordul nu și-a atins scopul principal, iar VP/ÎR a recunoscut că acordul nu și-a îndeplinit obiectivele și este în prezent în curs de reexaminare;

I.întrucât respingerea regimului este larg răspândită atât pe insulă, cât și în afara acesteia – fapt demonstrat de demonstrațiile recurente și de protestele „pot-banging” (cacerolazo) și de cel mai mare exod din istoria Cubei, sute de mii de persoane părăsind insula în căutarea unui viitor mai bun – în timp ce multor persoane care au fugit sau au fost forțate să părăsească insula nu li se permite să se întoarcă și rămân în exil; întrucât singurul răspuns al regimului la solicitările de schimbare este de a se consolida și de a intensifica represiunea;

J.întrucât represiunea brutală și continuă este singurul mecanism care menține regimul în viață; întrucât, în iulie 2021, mii de persoane au ieșit în stradă în peste 50 de localități scandând „Libertate!” – cel mai mare val de proteste din 1994 încoace - dar care a fost zdrobit de poliția în civil, de grupurile paramilitare de șoc și de comitetele de apărare a revoluției; întrucât sute de persoane au fost reținute în mod arbitrar, iar peste 700 de persoane au fost judecate în cadrul unor proceduri sumare pe care Parlamentul le-a condamnat ca fiind o „farsă judiciară” și au primit pedepse de până la 25 de ani pentru că au protestat pașnic, lucru care ar putea constitui crime împotriva umanității; întrucât mesajul a fost în mod deliberat exemplar: oricine protestează își pune în pericol locul de muncă, libertatea, familia sau viața;

K.întrucât regimul refuză constant intrarea delegațiilor Parlamentului European, a raportorilor speciali ai ONU și a observatorilor independenți și insistă asupra excluderii opoziției democratice și a societății civile independente din orice dialog politic;

L.întrucât în ultimele luni au avut loc discuții între regim și administrația Statelor Unite, al căror conținut rămâne nedezvăluit, iar regimul a recunoscut negocierile cu Washington; întrucât Statele Unite au adoptat sancțiuni specifice împotriva unor personalități de rang înalt ale regimului și instituțiilor aparatului său militar și de securitate, invocând represiunea regimului pe plan intern și activitățile sale ostile în străinătate; întrucât orice proces de normalizare nu trebuie să fie în detrimentul drepturilor omului sau să scutească regimul de răspundere;

M.întrucât regimul menține o cooperare militară strânsă cu Federația Rusă, inclusiv recrutarea mediatizată a mii de resortisanți cubanezi pentru a lupta în războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, ceea ce este incompatibil cu spiritul ADPC și contrar intereselor de securitate ale UE; întrucât, la sfârșitul lunii martie 2026, un tanc petrolier deținut de Rusia, care transporta aproximativ 730 000 de barili de țiței, a fost autorizat să acosteze pe coasta de nord a Cubei;

N.întrucât, la 2 martie 2026, peste 50 de organizații ale opoziției și ale societății civile cubaneze, de pe insulă și din exil, au prezentat o foaie de parcurs către o tranziție democratică cunoscută sub denumirea de „Acordul de eliberare” sau „Acordul privind libertatea”, care stabilește trei etape, eliberarea, stabilizarea și reconstrucția, și democratizarea, culminând cu alegeri libere, corecte și multipartite, supravegheate de comunitatea internațională; întrucât orice tranziție trebuie să fie condusă de cubanezi și să îi includă pe toți cubanezii, de pe insulă și din diaspora,