1.constată că, în urma marii crize financiare, statele membre au introdus 91 de taxe sectoriale pentru a impozita sectorul financiar, ceea ce a dus la un peisaj fiscal extrem de fragmentat; constată că acest peisaj fiscal fragmentat generează costuri operaționale și administrative suplimentare și mărește barierele structurale din calea extinderii transfrontaliere a furnizorilor de servicii financiare, slăbind astfel sectorul financiar al UE și capacitatea sa de investiții și subminând obiectivele UEI și ale uniunii bancare;

2.constată că diferențele dintre regimurile fiscale naționale reflectă opțiunile de politică interne; ia act de activitatea care se desfășoară la nivel internațional în legătură cu transferul profiturilor; solicită să se asigure un grad mai ridicat de coordonare la nivelul UE, inclusiv în ceea ce privește punerea în aplicare a Directivei privind pilonul 2, norme solide de combatere a evitării obligațiilor fiscale și cerințe de transparență, în special în domeniul raportării publice pentru fiecare țară în parte;

3.constată că fragmentarea regimurilor fiscale naționale crește riscul dublei impuneri transfrontaliere și, determinată de complexitatea administrativă și juridică, poate inhiba creșterea sectorului financiar al UE și poate constitui un obstacol pentru o integrare aprofundată a piețelor financiare din UE; subliniază că evitarea dublei impuneri și reducerea sarcinilor administrative ar trebui să rămână esențiale; evidențiază totuși faptul că eforturile de simplificare nu trebuie să conducă la dereglementare sau la o uniformizare la un nivel inferior a standardelor fiscale;

4.subliniază că diferențele dintre procedurile fiscale naționale referitoare la impozitul reținut la sursă creează sarcini administrative și bariere în calea investițiilor transfrontaliere, astfel cum se recunoaște în Strategia Comisiei privind UEI; salută recent adoptata Directivă FASTER; solicită realizarea de progrese suplimentare în direcția unui cadru mai coordonat și mai ambițios;

5.invită Consiliul să ia o decizie cu privire la Propunerea Comisiei de directivă a Consiliului de instituire a unui sistem de impunere în funcție de sediul central pentru microîntreprinderi și întreprinderi mici și mijlocii și de modificare a Directivei 2011/16/UE, ținând seama în mod corespunzător de rezoluția legislativă a Parlamentului European din 10 aprilie 2024;

6.observă, în plus, că actualele norme fiscale nu au ținut pe deplin pasul cu apariția unor noi produse financiare și a unor noi infrastructuri de piață; subliniază că fragmentarea devine rapid tot mai îngrijorătoare odată cu creșterea numărului de neobănci, cum ar fi băncile exclusiv digitale, băncile concurente („challenger banks”) sau băncile de tehnologie financiară; scoate în evidență creșterea semnificativă a ponderii depozitelor transfrontaliere deținute de aceste bănci în ultimii șase ani; subliniază că diferențele dintre normele fiscale aplicabile băncilor și cele aplicabile entităților nebancare pot crea denaturări;

7.evidențiază că datele insuficiente privind sarcina fiscală efectivă în întregul sector financiar al UE împiedică elaborarea de politici pe bază de dovezi și evaluarea impactului politicilor asupra comportamentului pe piață, a concurenței și a stabilității financiare; pune în evidență necesitatea de a îmbunătăți transparența și a utiliza mai eficient datele existente ca o condiție prealabilă pentru o reformă coerentă a impozitării sectorului financiar;

8.subliniază că eliminarea barierelor fiscale din calea investițiilor transfrontaliere prin norme coerente la nivelul UE ar reduce costurile de asigurare a conformității, ar îmbunătăți eficiența pieței, ar spori claritatea juridică pentru fluxurile transfrontaliere de capital și ar consolida competitivitatea serviciilor financiare ale UE, reducând în același timp evaziunea fiscală și planificarea fiscală agresivă; subliniază necesitatea unui set coerent de norme pentru sectorul financiar al UE, respectând în același timp suveranitatea fiscală a statelor membre și principiul subsidiarității; evidențiază faptul că impozitarea serviciilor financiare ar trebui să contribuie la susținerea competitivității sectorului financiar;

9.constată că, potrivit Raportului macroeconomic european pentru 2026 elaborat de Comisie Comisia Europeană, „Raportul macroeconomic european pentru 2026”, noiembrie 2025., rata economiilor gospodăriilor din UE rămâne cu mult peste media țărilor Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică; regretă că aproximativ o treime din aceste economii sunt investite în afara UE, ceea ce demonstrează deficiențele cadrului financiar al UE în ceea ce privește menținerea investițiilor pe teritoriul Uniunii; invită Comisia să evalueze modul în care măsurile fiscale pot încuraja direcționarea fluxului de investiții către economia UE; subliniază că este important să se descurajeze ieșirile de capital către țările de pe lista UE a jurisdicțiilor necooperante;

10.subliniază că este important să se avanseze în direcția aprofundării UEI pentru a mobiliza economii în vederea realizării de investiții productive; consideră că reducerea fragmentării fiscale și îmbunătățirea canalelor de investiții transfrontaliere sunt esențiale pentru a mobiliza direcționarea economiilor europene către investiții în interiorul UE;

11.subliniază că un cadru fiscal pentru serviciile financiare ar trebui conceput în paralel cu obiectivele UEI, punând accentul pe creșterea eficienței, pe abordarea denaturărilor pieței și pe stimularea investițiilor și a creșterii pe termen lung, asigurând, în același timp, o abordare echilibrată care să reflecte, de asemenea, considerente economice și sociale mai ample;

12.observă că impozitarea sectorului financiar ar trebui să fie guvernată de principiile simplității, neutralității, echității, sustenabilității economice, sociale și din punctul de vedere al mediului și securității juridice; observă că aceasta ar trebui să reflecte, de asemenea, dinamica ciclică a rentabilității băncilor legată de politica monetară și de condițiile economice;

13.invită Comisia să își respecte angajamentul de a propune soluții inovatoare pentru impozitarea sectorului, care să reducă fragmentarea, să favorizeze o mai bună integrare la nivelul UE și să contribuie la realizarea uniunii economiilor și a investițiilor;

14.constată că scutirea de TVA pentru serviciile financiare datează din 1977, servind la evitarea dificultăților tehnice în aplicarea TVA-ului pentru serviciile financiare complexe, considerându-se că acest tip de impozitare nu este fezabilă din punct de vedere administrativ; recunoaște că justificarea tehnică inițială pentru scutirea de TVA ar putea fi acum analizată din perspectiva realităților progresului tehnologic și ale digitalizării;

15.constată că această scutire nu constituie neapărat un avantaj pentru instituțiile financiare, întrucât le împiedică să recupereze TVA-ul; consideră că statu-quo-ul are drept efect o perpetuare a denaturărilor pieței, poate duce la o lipsă de transparență și la creșterea costurilor pentru consumatori, consolidează tendința de autoaprovizionare în sectorul financiar și creează dezavantaje concurențiale în comparație cu instituțiile din țări din afara UE;

16.subliniază că scutirile de TVA sunt adesea acordate activităților de interes general, ca recunoaștere a funcției lor sociale esențiale; subliniază că anumite servicii financiare de bază – în special serviciile de plăți, acceptarea depozitelor și acordarea de credite de bază – pot îndeplini o funcție comparabilă de utilitate cvasi-publică prin protejarea economiilor, facilitarea schimburilor economice și asigurarea participării în condiții de siguranță a cetățenilor și a întreprinderilor la viața economică;

17.observă că inițiativele repetate ale Comisiei, inclusiv propunerile sale din 2007 și evaluarea inițială a impactului din 2020, nu au condus la o reformă a scutirii de TVA pentru sectorul financiar, deoarece statele membre nu au ajuns la un acord unanim; ia act de faptul că, cel mai recent, Comisia intenționa să publice modificări ale Directivei TVA Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, 11.12.2006, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2006/112/oj). la începutul anului 2023; observă că aceste planuri au stagnat, lăsând această reformă esențială încă în așteptare;

18.constată că, în conformitate cu articolul 11 din Directiva TVA, gruparea TVA-ului rămâne opțională pentru statele membre și este limitată de constrângeri teritoriale, creând obstacole juridice și practice pentru grupurile transfrontaliere care își desfășoară activitatea în domeniul serviciilor financiare;

19.evidențiază faptul că, în pofida utilizării mecanismelor de grupare a TVA-ului și de partajare a costurilor în unele state membre, regimul privind scutirea de TVA, combinat cu norme fiscale naționale compensatorii diferite, cum ar fi taxele pe primele de asigurare, creează un peisaj fiscal complex și fragmentat, ceea ce face ca respectarea obligațiilor fiscale la nivel transfrontalier să fie costisitoare și crește cheltuielile de funcționare ale întreprinderilor; relevă că sunt necesare definiții mai clare ale TVA-ului pentru a reduce aceste sarcini, a asigura aplicarea consecventă a normelor în întreaga UE, a facilita activitatea transfrontalieră și a sprijini inovarea;

20.observă faptul că gruparea TVA-ului, care poate reduce sarcinile administrative pentru instituțiile financiare și poate îmbunătăți eficiența acestora, se aplică în prezent în mod inegal între statele membre și, în general, se limitează la entitățile stabilite într-un singur stat membru; subliniază că o mai mare convergență în aplicarea grupării TVA-ului ar putea reduce fragmentarea și insecuritatea juridică pe piața internă și ar putea facilita activitatea transfrontalieră a serviciilor financiare;

21.invită Comisia să încurajeze statele membre să pună în aplicare gruparea TVA-ului în mod consecvent și să analizeze opțiunile pentru un cadru juridic mai clar, inclusiv posibilitatea grupării transfrontaliere a TVA-ului; subliniază că utilizarea pe scară mai largă a grupării TVA-ului pentru serviciile financiare și de asigurări trebuie să fie în conformitate cu normele privind impozitul pe profit, în special cu cele privind prețurile de transfer, și trebuie să fie însoțită de garanții obligatorii antiabuz pentru a preveni frauda și evitarea obligațiilor fiscale, deficitele de încasare a TVA-ului apărute în interiorul grupului și practicile abuzive de partajare a costurilor;

22.remarcă faptul că Directiva TVA nu conține dispoziții specifice privind instrumentele financiare emergente, inclusiv criptoactivele, finanțarea descentralizată și tehnologia financiară; subliniază că, în plus, directiva nu abordează regimul TVA aplicabil instrumentelor derivate și că tratamentul fiscal al fondurilor de investiții rămâne diferit de la un stat membru la altul; observă că acest lucru a condus la interpretări naționale divergente ale normelor în materie de TVA, la insecuritate juridică pentru prestatorii de servicii și la un tratament inegal între serviciile financiare tradiționale și cele noi și riscă să împiedice inovarea și competitivitatea;

23.subliniază că un cadru fiscal modern ar trebui să sprijine inovarea în domeniul tehnologiilor financiare și al finanțelor digitale și să evite crearea unor obstacole de natură reglementară pentru noii participanți pe piață; invită Comisia să clarifice regimul TVA aplicabil serviciilor financiare emergente, pentru a asigura neutralitatea tehnologică și condiții de concurență echitabile în întreaga Uniune;

24.consideră că o scutire amplă și nediferențiată de TVA pentru întregul sector financiar ridică semne de întrebare cu privire la coerența și echilibrul general al sistemului fiscal; subliniază că o reformă a regimului de scutire de TVA ar putea reduce denaturările și nivelul TVA-ului nerecuperabil, fără a crea o complexitate administrativă disproporționată; ia act de faptul că opțiunile pentru eliminarea scutirii de TVA ar putea conduce la eliminarea efectivă a TVA-ului nerecuperabil, permițând societăților financiare să recupereze integral TVA-ul pe care îl plătesc pentru bunurile și serviciile utilizate în operațiunile lor; subliniază că acest lucru ar elimina tendința actuală de a internaliza serviciile, în locul externalizării lor, care poate limita capacitatea unei întreprinderi de a se specializa, de a avea acces la expertiză externă și de a inova; recunoaște că această reformă ar putea, de asemenea, să asigure condiții de concurență echitabile în raport cu alte jurisdicții și să consolideze competitivitatea internațională a instituțiilor financiare ale UE;

25.reamintește că TVA-ul constituie un cadru fiscal armonizat la nivelul UE, deși statele membre păstrează o anumită marjă de manevră pentru punerea sa în aplicare; recunoaște, prin urmare, că o reformă a sistemului de TVA pentru serviciile financiare ar trebui abordată la nivelul UE;

26.invită Comisia să revizuiască impactul regimului actual de TVA asupra sectorului financiar și să facă publică această analiză; invită Comisia să ia în considerare opțiuni de politică pentru a contracara efectele de denaturare identificate; subliniază că orice astfel de reformă ar trebui să reducă TVA-ul nerecuperabil și aplicarea fragmentată a normelor, să îmbunătățească securitatea juridică și echitatea fiscală și să consolideze competitivitatea piețelor financiare ale UE, protejând în același timp stabilitatea financiară și reducând la minimum arbitrajul de reglementare între statele membre; insistă asupra faptului că orice astfel de reformă trebuie, de asemenea, să protejeze consumatorii și să garanteze în continuare că sectorul financiar contribuie în mod echitabil la veniturile publice;

27.observă că orice propunere de revizuire a cadrului privind TVA-ul ar trebui să se bazeze pe o analiză aprofundată la nivel macroeconomic și pe o cartografiere cuprinzătoare a impozitelor și taxelor impuse băncilor naționale; subliniază că o astfel de analiză ar trebui să țină seama de implicațiile administrative pentru serviciile financiare, de interacțiunea dintre taxele bancare naționale existente, taxele din sectorul financiar și sistemul de TVA, precum și de impactul asupra pieței unice;

28.subliniază că orice modificare a tratamentului TVA aplicat serviciilor financiare trebuie să evalueze cu atenție impactul asupra serviciilor furnizate consumatorilor cu amănuntul, în special gospodăriilor cu venituri mici și medii, și să evite orice costuri globale suplimentare;

29.invită Comisia ca, în cadrul unei posibile reforme a scutirii de TVA, să evalueze fezabilitatea înlocuirii impozitelor naționale pe primele de asigurare cu integrarea deplină a serviciilor de asigurare în sistemul de TVA;

30.reamintește că UE se confruntă cu un deficit de investiții semnificativ, de 750-800 de miliarde EUR anual, în comparație cu finanțarea necesară pentru ca UE să-și îndeplinească obiectivele climatice, digitale și de autonomie strategică; reamintește angajamentul statelor membre și al UE de a crește substanțial investițiile europene în domeniul apărării; subliniază că, pentru a răspunde acestor provocări, o impozitare echitabilă și mai coerentă a sectorului financiar ar putea contribui la mobilizarea capitalului privat, stimulând astfel investițiile individuale, și la consolidarea piețelor europene de capital, generând totodată venituri pentru investițiile publice menite să răspundă priorităților strategice și nevoilor noastre sociale, climatice și în materie de investiții, îmbunătățind astfel competitivitatea UE;

31.reamintește, în acest sens, acordul din 2020 dintre Parlament, Consiliu și Comisie privind o foaie de parcurs pentru introducerea de noi resurse proprii, inclusiv a unei TTF și privind realizarea unei evaluări a impactului;

32.recunoaște lipsa progreselor în ceea ce privește propunerea privind TTF în cadrul Consiliului, în pofida unei dezbateri ample, desfășurate atât în regim de unanimitate, cât și în cadrul cooperării consolidate, și ia act de anunțul Comisiei cu privire la retragerea propunerii privind TTF din programul său de lucru pentru 2026;

33.consideră că evaluările periodice ale impactului economic și ale menținerii relevanței politicii fiscale în sectorul financiar sunt esențiale pentru a evita denaturări neintenționate sau de durată ale piețelor financiare; salută faptul că Comisia efectuează o analiză cuprinzătoare a impactului potențial al regimului global de impozitare a sectorului financiar asupra funcționării pieței, a investițiilor transfrontaliere și a competitivității piețelor financiare ale UE;

34.subliniază că normele fiscale pentru sectorul financiar ar trebui simplificate și ar trebui să garanteze că sectorul aduce o contribuție financiară echitabilă și solidă și că acestea ar trebui, totodată, să fie clare, transparente și previzibile pentru a reduce fragmentarea și a permite investițiile și activitatea transfrontalieră, garantând, în același timp, un nivel ridicat de protecție a consumatorilor; subliniază că aceste norme ar trebui să îmbunătățească eficiența și alocarea capitalului, să protejeze stabilitatea și competitivitatea pieței și să reducă costurile de asigurare a conformității, în special pentru consumatorii cu amănuntul și întreprinderile mici și mijlocii;

35.încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.