A.întrucât Directiva (UE) 2018/2001, pentru a se asigura că biocombustibilii luați în considerare în vederea atingerii acestui obiectiv aduc beneficii reale, introduce un cadru pentru abordarea riscului de schimbare indirectă a destinației terenurilor (ILUC), în temeiul căruia materiile prime pot fi clasificate ca prezentând riscuri ridicate din perspectiva ILUC;

B.întrucât Regulamentul delegat (UE) 2019/807 al Comisiei a stabilit metodologia pentru determinarea materiilor prime care prezintă riscuri ridicate din perspectiva ILUC, solicitând în mod explicit, la articolul 3, ca evaluarea să se bazeze pe datele care există „începând cu 2008” și stabilind un prag de 10 % pentru expansiunea în detrimentul terenurilor care stochează cantități ridicate de carbon, peste care o materie primă este clasificată ca prezentând riscuri ridicate din perspectiva ILUC; întrucât, aplicând metodologia respectivă și pragul de referință respectiv, raportul Comisiei din 2019 a constatat că ponderea expansiunii soiei în detrimentul terenurilor care stochează cantități ridicate de carbon este de 8 %, adică se situează sub pragul de calificare, ceea ce înseamnă că soia nu a fost clasificată ca prezentând un risc ridicat din perspectiva ILUC;

C.întrucât Indonezia și Malaysia au introdus plângeri pe lângă OMC (DS593 și DS600), contestând cadrul ILUC al Uniunii, în special clasificarea uleiului de palmier ca prezentând un risc ridicat din perspectiva ILUC și procedura de certificare a riscului redus din perspectiva ILUC; întrucât hotărârea grupului de experți al OMC din ianuarie 2025 a fost, în linii mari, în favoarea Uniunii, dar a identificat anumite încălcări, și anume neactualizarea datelor științifice în timp util, deficiențe în procedura de certificare a riscului redus din perspectiva ILUC și lipsa de comunicare în mod necorespunzător a măsurilor; întrucât grupul de experți a criticat deficiențele procedurale ale Uniunii și nu culturile alese de Uniune pentru a fi clasificate ca prezentând un risc ridicat din perspectiva ILUC;

D.întrucât, pe baza datelor științifice actualizate, actul delegat adaugă soia pe lista riscurilor ridicate din perspectiva ILUC, alături de uleiul de palmier, ceea ce înseamnă că biomotorina pe bază de soia nu ar mai fi deloc luată în calcul la stabilirea obiectivelor UE în materie de energie din surse regenerabile până în 2030;

E.întrucât Parlamentul nu se opune nici traiectoriei de reducere treptată stabilite pentru uleiul de palmier, a cărui clasificare ca prezentând riscuri ridicate din perspectiva ILUC este solidă din punct de vedere științific și necontestată, și nici corectării deficiențelor din procedura de certificare a riscurilor reduse din perspectiva ILUC, care constituie ambele răspunsuri adecvate la hotărârea grupului de experți al OMC și care ar trebui menținute în orice act delegat revizuit;

F.întrucât clasificarea soiei ca prezentând un risc ridicat din perspectiva ILUC în actul delegat se bazează pe date științifice actualizate care se abat de la perioada de referință din 2008, stabilită la articolul 3 din Regulamentul delegat (UE) 2019/807 al Comisiei, prin mutarea perioadei de observare în 2014; întrucât această modificare a anului de referință nu este impusă de hotărârea grupului de experți al OMC, care a vizat mai degrabă actualizările oportune ale datelor științifice decât alegerea anului de referință; întrucât, aplicând perioada de referință inițială din 2008, astfel cum se prevede în cadrul juridic existent, ponderea expansiunii soiei în detrimentul terenurilor care stochează cantități ridicate de carbon ar rămâne, cel mai probabil, sub pragul de calificare de 10 % și, prin urmare, soia nu s-ar califica drept materie primă care prezintă riscuri ridicate din perspectiva ILUC;

G.întrucât datele științifice actualizate care stau la baza clasificării soiei nu țin seama de practica culturilor succesive în ceea ce privește cultivarea soiei, prin care soia se cultivă ca o a doua cultură pe un teren deja utilizat pentru o cultură primară în același an calendaristic; întrucât acest decalaj metodologic duce la o supraestimare a expansiunii suprafeței de cultivare a soiei și, prin urmare, crește ponderea calculată a expansiunii soiei în detrimentul terenurilor care stochează cantități ridicate de carbon;

H.întrucât riscul ILUC asociat cultivării soiei este concentrat geografic în producția sud-americană; întrucât cultivarea soiei în Uniune nu determină defrișările sau conversia terenurilor pe care cadrul ILUC este conceput să le abordeze; întrucât Comisia nu a furnizat nicio dovadă care să demonstreze că cultivarea soiei în Uniune cauzează ILUC; întrucât, în absența unor astfel de dovezi, clasificarea soiei produse în Uniune ca prezentând un risc ridicat din perspectiva ILUC are o bază științifică insuficientă; întrucât aplicarea unei clasificări nediferențiate la nivel mondial a soiei care prezintă riscuri ridicate din perspectiva ILUC, indiferent de originea sa geografică, este disproporționată și impune o sarcină asupra producătorilor din Uniune pentru emisiile legate de schimbarea destinației terenurilor pentru care aceștia nu sunt responsabili;

I.întrucât viziunea Comisiei pentru agricultură și sectorul alimentar subliniază necesitatea de a crea un sistem al Uniunii în materie de proteine mai autonom; întrucât Uniunea produce doar aproximativ 6 % din soia pe care o consumă, ceea ce face ca Uniunea să fie foarte dependentă de importuri; întrucât Planul UE privind proteinele anunțat de Comisie și obiectivele sale declarate, împreună cu obiectivele privind autonomia strategică deschisă, vizează în special extinderea culturilor de soia pe plan intern pentru a reduce această dependență; întrucât piața biocombustibililor constituie un factor economic esențial pentru cultivarea soiei în Uniune și pentru sectorul de măcinare a soiei din Uniune; întrucât clasificarea soiei ca prezentând un risc ridicat din perspectiva ILUC elimină acest stimulent de piață și contrazice în mod direct obiectivele Planului UE privind proteinele și obiectivele Uniunii privind autonomia strategică;

J.întrucât prin măcinarea soiei se produce atât făină de soia, care constituie produsul principal și o sursă esențială de proteine furajere, cât și ulei de soia, care reprezintă doar aproximativ 20 % din semințele de soia și este utilizat, printre altele, ca materie primă pentru biocombustibili; întrucât principalul factor economic al cultivării și prelucrării soiei este cererea de făină de soia pentru hrana animalelor, mai degrabă decât utilizarea uleiului de soia în biocombustibili; întrucât atribuirea dinamicii expansiunii cultivării soiei în primul rând uleiului de soia utilizat în biocombustibili reprezintă, prin urmare, în mod eronat realitatea economică a sectorului și supraestimează impactul ILUC legat de biomotorina din soia; întrucât devalorizarea uleiului de soia ca urmare a pierderii accesului la piața biocombustibililor va deteriora marjele din procesul de măcinare și va reduce viabilitatea economică a măcinării soiei la nivel intern; întrucât acest lucru ar obliga Uniunea să înlocuiască până la 4,8 milioane de tone de făină de soia produsă pe plan intern cu importuri din țări terțe, crescând dependența de importurile de proteine, crescând costurile furajelor și transferând activitatea industrială generatoare de valoare în afara Uniunii; întrucât consecințele economice estimate pentru acest sector se ridică la pierderi de aproximativ 36 de milioane EUR pentru fermierii din sectorul culturilor de soia din Uniune, de 120 de milioane EUR pentru sectorul de măcinare din Uniune și de până la 1,3 miliarde EUR pentru industria biomotorinei din Uniune;

K.întrucât soia este o cultură fixatoare de azot care reduce dependența de îngrășămintele chimice pe bază de azot și contribuie în mod pozitiv la rotația culturilor și la sănătatea solului; întrucât descurajarea cultivării de soia în UE ar crește dependența Uniunii de îngrășămintele chimice importate, contrar obiectivelor Uniunii privind reziliența lanțului de aprovizionare cu îngrășăminte, care au căpătat o importanță mai mare în contextul întreruperilor în aprovizionare cauzate de invazia Rusiei în Ucraina;

L.întrucât Pactul pentru o industrie curată solicită o economie industrială competitivă și decarbonizată, sprijinită de o gamă largă și diversificată de combustibili și materii prime curate; întrucât reducerea coșului disponibil de materii prime pentru biocombustibili prin eliminarea soiei restrânge baza de aprovizionare a Uniunii pentru decarbonizarea sectorului transporturilor, crește volatilitatea prețurilor și vulnerabilitatea aprovizionării și este incompatibilă cu abordarea neutră din punct de vedere tehnologic și sigură din punct de vedere al aprovizionării pe care o impun obiectivele Uniunii în materie de competitivitate;

M.întrucât Busola pentru competitivitate identifică reducerea dependențelor strategice și consolidarea capacității industriale și de prelucrare a Uniunii ca priorități fundamentale ale Uniunii; întrucât clasificarea soiei ca prezentând un risc ridicat din perspectiva ILUC crește, în loc să reducă, dependențele strategice ale Uniunii atât în sectorul proteinelor, cât și în cel al biocombustibililor;