1.constată că conceptele de „metavers” și „lume virtuală” nu dispun în prezent de definiții consolidate;

2.salută, în acest sens, propunerea inclusă în comunicarea Comisiei privind o definiție axată pe principalele caracteristici ale lumilor virtuale, după cum urmează: „[l]umile virtuale reprezintă un mediu persistent, imersiv, bazat pe tehnologii care includ 3D și realitatea extinsă (XR), care permit combinarea în timp real a lumii fizice cu cea digitală, în diverse scopuri, cum ar fi proiectarea, simularea, colaborarea, învățarea, socializarea, efectuarea de tranzacții sau furnizarea de divertisment”; subliniază că numeroase dintre tehnologiile denumite „lumi virtuale” există de mai mulți ani; evidențiază că o viitoare strategie europeană ar trebui să se bazeze pe cercetare, dovezi științifice și relevanță pentru societate;

3.reliefează importanța esențială a promovării standardizării și interoperabilității pentru dezvoltarea deplină a unui ecosistem de lumi virtuale interconectate;

4.subliniază că lumile virtuale accesibile în UE ar trebui să respecte valorile etice, principiile și drepturile fundamentale consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene JO C 303, 14.12.2007, p. 1. și în legislația existentă a UE, și anume în ceea ce privește confidențialitatea datelor, standardele de securitate și siguranță, schimbul de date, moderarea conținutului, combaterea hărțuirii și a discursurilor de incitare la ură, securitatea cibernetică, drepturile angajaților, protecția consumatorilor și a copilului, cerințele de accesibilitate, respectarea drepturilor de proprietate intelectuală, protecția know-how-ului și a secretelor comerciale, prevenirea abuzurilor și a fraudei online, precum și piețele contestabile și echitabile;

5.reamintește că lumile virtuale ar trebui dezvoltate și utilizate în conformitate cu principiul general conform căruia ceea ce este ilegal offline ar trebui să fie ilegal online, asigurându-se că drepturile cetățenilor în calitate de utilizatori, consumatori, lucrători, investitori, titulari de drepturi și creatori sunt pe deplin respectate, cu punerea unui accent deosebit pe copii;

6.subliniază că, în special, următoarele acte legislative se aplică deja diferitelor aspecte ale lumilor virtuale: Regulamentul privind serviciile digitale; Regulamentul privind piețele digitale; Regulamentul privind guvernanța datelor; Regulamentul privind datele; regulamentul propus privind IA; Regulamentul general privind protecția datelor Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE, JO L 119, 4.5.2016, p. 1. (RGPD); Regulamentul privind siguranța generală a produselor; Directiva privind practicile comerciale neloiale; Regulamentul privind piețele criptoactivelor; Identitatea digitală europeană; Directiva privind dreptul de autor pe piața unică digitală; Regulamentul privind marca UE; Directiva privind protecția secretelor comerciale; Actul european privind accesibilitatea; și Directiva privind accesibilitatea site-urilor web;

7.evidențiază importanța de a monitoriza periodic conformitatea și a asigura aplicarea efectivă a instrumentelor juridice relevante în vigoare; invită Comisia să elaboreze orientări și bune practici, în cooperare cu diferite părți interesate, inclusiv cu reprezentanți ai societății civile și ai organizațiilor de protecție a consumatorilor, precum și cu mediul academic, clarificând obligațiile și responsabilitățile legale ale fiecărei părți interesate implicate în lumile virtuale, cum ar fi operatorii de platforme, furnizorii de servicii, dezvoltatorii și utilizatorii, în temeiul dreptului UE aplicabil;

8.reliefează că este extrem de important ca Comisia să efectueze verificări periodice ale adecvării instrumentelor juridice relevante în vigoare, și anume în ceea ce privește o posibilă revizuire a Directivei privind practicile comerciale neloiale, a Directivei privind drepturile consumatorilor Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2011 privind drepturile consumatorilor, de modificare a Directivei 93/13/CEE a Consiliului și a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 85/577/CEE a Consiliului și a Directivei 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului, JO L 304, 22.11.2011, p. 64. și a Directivei privind clauzele contractuale abuzive Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, JO L 95, 21.4.1993, p. 29., și evidențiază că orice legislație viitoare privind lumile virtuale ar trebui să evite suprapunerile sau inconsecvențele, completând în același timp lacunele acolo unde este necesar;

9.constată că unele aspecte de reglementare se manifestă totuși deja în domeniul dreptului internațional privat, civil și al proprietății intelectuale, astfel cum se specifică în secțiunile de mai jos;

10.subliniază că cercetările recente au arătat că datele senzorilor VR pot fi identificate în mod unic la fel ca amprentele digitale scanate și pot fi utilizate pentru a obține informații aprofundate despre personalitatea utilizatorilor și pentru a deduce o varietate de atribute, cum ar fi vârsta, genul, venitul, etnia, statutul de persoană cu dizabilități, starea de spirit și emoțiile; consideră că acest lucru ridică probleme etice și juridice semnificative, în special în ceea ce privește publicitatea comportamentală direcționată, care ar trebui abordate; evidențiază că problemele etice privind colectarea unor cantități mari de date cu caracter personal, inclusiv de date sensibile ale utilizatorilor precum datele biometrice și comportamentale, reacțiile emoționale și informațiile tactile, pot fi abordate în parte garantând conștientizarea de către utilizatori a datelor colectate și obținerea consimțământului pentru colectarea unor astfel de date nu numai în momentul intrării în lumea virtuală, ci și pentru fiecare utilizare, în conformitate cu principiile prevăzute în RGPD, cum ar fi principiul protejării vieții private din faza de proiectare și cel al limitării scopului;

11.accentuează că, ori de câte ori identificarea utilizatorului nu este impusă de dreptul Uniunii sau de dreptul intern, și anume în scopuri de răspundere, și este posibil din punct de vedere tehnic și rezonabil, lumile virtuale ar trebui să permită utilizarea anonimă a serviciilor ca modalitate de a oferi un scut de protecție a vieții private și să prevină efectiv divulgarea neautorizată a datelor, furtul de identitate și alte forme de abuz în privința datelor personale colectate online;

12.constată, în acest sens, că acțiunile prezentate de Comisie în comunicarea sa pentru a sensibiliza publicul, a îmbunătăți competențele și cunoștințele digitale și a spori accesul utilizatorilor la tehnologiile-cheie, și anume prin facilitarea accesului la infrastructura de internet de mare viteză și la echipamente adecvate, sunt esențiale pentru a evita decalajele digitale și ar trebui puse în aplicare cât mai curând posibil pentru a promova o societate digitală favorabilă incluziunii și competitivă și pentru a se asigura că nimeni nu este lăsat în urmă în această dezvoltare tehnologică rapidă;

13.reliefează că anumite principii teritoriale tradiționale privind dreptul și jurisdicția aplicabile s-ar putea dovedi inadecvate pentru lumile virtuale, a căror non-teritorialitate este facilitată de utilizarea tehnologiilor descentralizate, cum ar fi tehnologia blockchain, și ar putea crea probleme în ceea ce privește asigurarea aplicabilității dreptului UE și protecția drepturilor consumatorilor și ale întreprinderilor;

14.observă mai precis că, întrucât oricine poate avea acces la lumi virtuale oriunde în lume, „criteriul mozaicului” stabilit de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, prin care partea vătămată poate solicita despăgubiri în fața instanțelor din țările unde s-a produs cel puțin o parte din prejudiciu, s-ar putea să nu fie valabil; reamintește însă că Curtea a stabilit un criteriu suplimentar prin care părțile prejudiciate pot solicita despăgubiri prin intermediul instanțelor din țara unde își au interesul principal și afirmă că ar putea fi luată în considerare codificarea acestui criteriu în Regulamentul Bruxelles I;

15.observă că definiția termenului „consumator” din Regulamentul Bruxelles I se bazează în prezent pe o relație contractuală directă, care lipsește, de exemplu, între emitentul unui token nefungibil (NFT) și cumpărător atunci când NFT-ul este introdus pe o piață secundară; constată că, prin urmare, în cazul unui litigiu cu emitentul, cumpărătorul final ar fi privat de tratamentul jurisdicțional pe care Regulamentul Bruxelles I îl acordă consumatorilor;

16.invită Comisia să ia în considerare aceste situații și alte situații potențial problematice și să evalueze caracterul adecvat al dispozițiilor existente ale dreptului internațional privat în vigoare în UE, propunând modificări adecvate, dacă este necesar, pentru a garanta că cetățenii și întreprinderile nu sunt obligați să introducă în mod sistematic acțiuni în justiție în fața unor instanțe străine sau în temeiul unor legi străine pentru a-și exercita drepturile, asigurându-se astfel că drepturile lor în temeiul cadrului de reglementare al UE sunt pe deplin garantate, ținând seama, în același timp, de riscul de căutare a instanței celei mai favorabile, în special din partea întreprinderilor din afara UE;

17.constată că se preconizează că numărul și relevanța economică ale tranzacțiilor comerciale în cadrul lumilor virtuale vor crește în următorul deceniu; subliniază, în acest context, necesitatea de a se asigura că furnizorii de bunuri și servicii virtuale pot fi identificați și trași la răspundere pentru orice prejudiciu cauzat de produsele lor;

18.reliefează preocupările exprimate de tehnicile publicitare utilizate la vânzarea așa-numitelor bunuri imobile virtuale, cum ar fi o clădire sau un teren într-o lume virtuală, reprezentate de NFT, deoarece utilizatorii ar putea fi determinați să creadă că dobândesc efectiv drepturi de proprietate, în condițiile în care, în practică, obțin doar o licență de utilizare a „terenului” virtual; subliniază că este important să se asigure caracterul transparent, clar, echitabil și ușor de înțeles al clauzelor aplicabile, în special deoarece s-a demonstrat că, adesea, utilizatorii nu citesc clauzele din cauza naturii lor dense și tehnice;

19.reamintește că normele privind răspunderea ar trebui să se aplice pe deplin lumilor virtuale și evidențiază că este important să se pună în aplicare măsuri eficace de prevenire și combatere a oricărei forme de comportament dăunător și de asigurare a respectării legii în conformitate cu drepturile fundamentale în lumile virtuale, inclusiv, după caz și fără a aduce atingere dreptului de a recurge la căi de atac judiciare, să se instituie mecanisme de raportare și de soluționare a litigiilor;

20.este preocupat că utilizarea avatarurilor și a sistemelor descentralizate, cum ar fi cele bazate pe tehnologia blockchain, ar putea face extrem de dificilă tragerea la răspundere a autorilor faptelor ilicite; consideră că punerea în aplicare a unor sisteme eficace de gestionare a identităților este esențială pentru a permite identificarea lor adecvată și la timp și pentru a combate identitățile false, ținând seama, totodată, de particularitățile guvernanței organizațiilor autonome descentralizate și ale răspunderii colective; salută în acest sens intenția Comisiei de a studia valoarea adăugată a unui posibil cadru juridic pentru organizațiile autonome descentralizate;

21.reamintește că avatarurile nu au personalitate juridică, astfel încât orice problemă legată de capacitatea juridică, drepturile, obligațiile și răspunderea lor trebuie abordată cu referire la persoanele fizice sau juridice care le utilizează; consideră că, pe măsură ce lumile virtuale evoluează și devin mai complexe, ar trebui să se ia în considerare oportunitatea acordării unui statut juridic specific avatarurilor; consideră că avatarul sau persoana din spatele acestuia ar trebui să fie identificabilă și ar trebui să se aplice principiul comercial „cunoașteți-vă clientul”;

22.evidențiază că corpusul legislativ al UE privind protecția drepturilor de proprietate intelectuală și industrială, inclusiv drepturi de autor, mărci comerciale, patente, desene sau modele industriale și secrete comerciale, se aplică pe deplin lumilor virtuale; subliniază totuși că dezvoltarea lumilor virtuale prezintă noi provocări în ceea ce privește asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală, identificarea autorilor încălcărilor și aspectele legate de normele referitoare la conflictul de legi privind legea aplicabilă și jurisdicția;

23.reamintește că operatorii de platforme, furnizorii de servicii și utilizatorii din lumile virtuale au obligația de a respecta drepturile exclusive ale titularilor de drepturi și dreptul lor la o remunerație echitabilă; subliniază că utilizarea conținutului protejat de drepturile de proprietate intelectuală (DPI), inclusiv sub formă digitală într-un mediu electronic, cum ar fi NFT, necesită o autorizare prin acordarea de licențe sau cesiuni, cu excepția cazului în care face obiectul unei excepții sau limitări a protecției DPI (cum ar fi copie pentru uz privat, educație, cercetare, citare, recenzie, parodie sau pastișă); reiterează importanța în acest sens a furnizorilor care asigură transparența în ceea ce privește domeniul de aplicare al licențelor, inclusiv al licențelor teritoriale, astfel încât utilizatorii să poată stabili ce utilizări ale conținutului protejat prin DPI în lumile virtuale sunt acoperite de licențele pe care le dețin, iar creatorii și titularii de drepturi să poată primi rapoarte exacte și adecvate cu privire la utilizarea efectivă a operelor protejate;

24.salută actualizarea adusă de cea de-a douăsprezecea ediție a „Clasificării de la Nisa”, care permite înregistrarea mărcilor în clase ce acoperă utilizarea lor în lumile virtuale; solicită o monitorizare atentă a aplicării concrete a clasificării respective; își exprimă însă îngrijorarea cu privire la utilizarea NFT-urilor care se raportează la mărci fără o autorizație din partea proprietarilor acestora și solicită aplicarea unor măsuri eficace pentru a aborda cazurile respective, precum și alte cazuri de încălcare a legislației; salută, în acest sens, propunerea Comisiei de a elabora un set de instrumente pentru combaterea contrafacerii;

25.recunoaște aplicabilitatea normelor privind răspunderea, astfel cum sunt prevăzute în Regulamentul privind serviciile digitale, și a regimului special stabilit la articolul 17 din Directiva privind drepturile de autor pentru a acoperi încărcarea conținutului generat de utilizatori; consideră totuși că sunt necesare clarificări suplimentare despre cum ar trebui să se aplice normele existente serviciilor online de partajare de conținut care pun la dispoziție conținut în lumile virtuale și despre cum ar trebui asigurată respectarea lor;

26.subliniază că NFT-urile nu acordă niciun DPI ca atare pentru activele digitale și semnalează necesitatea unei clarități și transparențe sporite pentru a se evita frauda și confuzia frecventă între dreptul la tokenul în sine și dreptul la conținutul protejat subiacent;

27.observă că NFT-urile și alte oferte bazate pe tehnologia blockchain facilitează revânzarea continuă a activelor bazate pe opere protejate prin drepturi de autor prin tranzacții online și consideră că trebuie asigurată remunerarea adecvată și proporțională a autorilor pentru fiecare revânzare a unor astfel de active;

28.reamintește că, în conformitate cu normele actuale, rezultatele generate în mod autonom de sistemele de IA ar putea să nu fie eligibile pentru protecția drepturilor de autor, deoarece principiul originalității este legat de o persoană fizică, iar conceptul de „creație intelectuală” presupune personalitatea autorului; reamintește, de asemenea, că există o diferență între creațiile umane asistate de IA și rezultatele generate în mod autonom de sistemele de IA; reamintește că, deși actualul cadru privind proprietatea intelectuală rămâne aplicabil creațiilor asistate de IA, rezultatele generate în mod autonom de IA creează noi provocări în materie de reglementare pentru protecția drepturilor de proprietate intelectuală, cum ar fi chestiuni legate de proprietate, de calitatea de autor, de calitatea de inventator și de remunerarea adecvată, precum și aspecte legate de potențiala concentrare a pieței; salută angajamentul asumat de Comisie în Planul de acțiune privind proprietatea intelectuală de a desfășura discuții cu părțile interesate despre modul de abordare a provocărilor generate de invențiile și creațiile asistate de IA; invită Comisia să ia în considerare extinderea sferei acestui dialog pentru a acoperi în mare măsură aspectele legate de IA, inclusiv IA generativă;

29.evidențiază că lumile virtuale pot oferi oportunități pentru furnizarea de servicii publice de interes general, permițându-le cetățenilor să obțină beneficii într-o măsură mai mare; subliniază, cu toate acestea, că incluziunea și accesibilitatea pentru toți utilizatorii din UE trebuie să fie asigurate atât în ceea ce privește costurile și utilizarea hardware-ului, cât și înțelegerea software-ului; observă că accesibilitatea este deosebit de importantă pentru asigurarea faptului că grupurile vulnerabile ale populației, cum ar fi persoanele în vârstă, persoanele cu dizabilități, copiii și persoanele care locuiesc în zone rurale și îndepărtate, dobândesc competențele digitale esențiale pentru a participa la lumile virtuale și ar trebui să ia în considerare aspecte precum localizarea geografică, genul, nivelul de instruire și mediul socioeconomic;

30.adaugă, în acest context, că alfabetizarea digitală este extrem de importantă pentru a asigura o adoptare sigură și benefică din punct de vedere social și utilizarea în cunoștință de cauză și responsabilă a lumilor virtuale, pentru a evita dependența utilizatorilor, prejudecățile și practicile discriminatorii, pentru a combate dezinformarea, manipularea și abuzurile în mediul virtual și pentru a promova controlul democratic;

31.subliniază necesitatea de a pune în aplicare măsuri educaționale eficace pentru a asigura alfabetizarea amplă a cetățenilor în ceea ce privește lumea virtuală și pentru a perfecționa profesioniștii din diferite domenii, în special profesorii, precum și de a încuraja și promova dezvoltarea talentelor și a tehnologiilor europene, atrăgând în același timp mai multe persoane, inclusiv mai multe femei, în știință, tehnologie, inginerie și matematică;

32.recomandă ca „setul de instrumente pentru lumile virtuale” destinat publicului larg, astfel cum este prezentat în comunicarea Comisiei, să fie dezvoltat în continuare, în conformitate cu recomandările grupului de dezbatere al cetățenilor, pentru a-i ajuta pe cetățeni să înțeleagă mai bine modul de gestionare a identităților lor virtuale, a creațiilor lor virtuale, a activelor lor virtuale și a datelor lor, precum și pentru a contribui la o strategie cuprinzătoare a UE pentru lumile virtuale, care să fie sustenabilă și centrată pe factorul uman;

33.salută contribuția pozitivă, remarcată de Comisie, a comunității de date cu sursă deschisă din UE la dezvoltarea caracteristicilor esențiale ale lumilor virtuale, cum ar fi utilizarea tehnologiei registrelor distribuite și a altor tehnologii necesare pentru autenticitatea, gestionarea și securitatea obiectelor și identităților virtuale;

34.încredințează Președintei sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.