–având în vedere Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (Carta), în special articolele 1, 7, 20, 21, 22, 23, 25 și 26,
–având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în special articolele 2, 3 și 6,
–având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolul 19 și articolul 83 alineatul (1),
–având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului și jurisprudența aferentă a Curții Europene a Drepturilor Omului,
–având în vedere Declarația universală a drepturilor omului,
–având în vedere jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE),
–având în vedere comunicarea Comisiei din 9 decembrie 2021 intitulată „O Europă mai favorabilă incluziunii și mai protectoare: includerea discursului de incitare la ură și a infracțiunilor motivate de ură în lista infracțiunilor incriminate de UE” (COM(2021)0777) și propunerea de decizie a Consiliului,
–având în vedere Decizia-cadru 2008/913/JAI a Consiliului din 28 noiembrie 2008 privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal JO L 328, 6.12.2008, p. 55.,
–având în vedere comunicarea Comisiei din 5 martie 2020 intitulată „O Uniune a egalității: strategia privind egalitatea de gen 2020-2025” (COM(2020)0152),
–având în vedere comunicarea Comisiei din 18 septembrie 2020 intitulată „O Uniune a egalității: Planul de acțiune al UE de combatere a rasismului pentru perioada 2020-2025” (COM(2020)0565),
–având în vedere comunicarea Comisiei din 12 noiembrie 2020 intitulată „O Uniune a egalității: Strategia privind egalitatea pentru persoanele LGBTIQ 2020-2025” (COM(2020)0698),
–având în vedere comunicarea Comisiei din 3 martie 2021 intitulată „O Uniune a egalității: Strategia privind drepturile persoanelor cu handicap (2021-2030)” (COM(2021)0101) și Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, ratificată de UE și de toate statele sale membre,
–având în vedere comunicarea Comisiei din 24 iunie 2020 intitulată „Strategia UE privind drepturile victimelor (2020-2025)” (COM(2020)0258),
–având în vedere recomandarea din 20 mai 2022 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei către statele membre privind combaterea discursului de incitare la ură (CM/Rec(2022)16),
–având în vedere Recomandarea de politică generală nr. 15 a Comisiei împotriva rasismului și intoleranței (ECRI) a Consiliului Europei privind combaterea discursurilor de incitare la ură, adoptată la 8 decembrie 2015,
–având în vedere Convenția-cadru a Consiliului Europei pentru protecția minorităților naționale și Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare,
–având în vedere recomandările, rapoartele și rezoluțiile ECRI, ale Comitetului director pentru combaterea discriminării, diversitate și incluziune, ale Adunării Parlamentare, ale Comisiei de la Veneția și ale altor organisme ale Consiliului Europei,
–având în vedere orientările privind îmbunătățirea colectării și utilizării datelor privind egalitatea elaborate de Subgrupul pentru date privind egalitatea al Grupului la nivel înalt al Comisiei pentru nediscriminare, egalitate și diversitate și publicate în 2021,
–având în vedere tratatele și instrumentele ONU privind drepturile omului referitoare la protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în special Declarația Universală a Drepturilor Omului, Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială și Convenția asupra eliminării tuturor formelor de discriminare față de femei și recomandările Forumului anual al ONU pentru problemele minorităților,
–având în vedere datele anuale privind infracțiunile motivate de ură publicate de Biroul OSCE pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului la 16 noiembrie,
–având în vedere rezoluția sa din 25 noiembrie 2020 referitoare la consolidarea libertății mass-mediei: protejarea jurnaliștilor în Europa, discursurile de incitare la ură, dezinformarea și rolul platformelor JO C 425, 20.10.2021, p. 28.,
–având în vedere rezoluția sa din 16 septembrie 2021 conținând recomandări adresate Comisiei privind identificarea violenței de gen ca un nou domeniu al criminalității enumerat la articolul 83 alineatul (1) din TFUE JO C 117, 11.3.2022, p. 88.,
–având în vedere rezoluția sa din 13 noiembrie 2018 referitoare la standardele minime pentru minorități în UE JO C 363, 28.10.2020, p. 13.,
–având în vedere articolul 105 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,
–având în vedere avizul Comisiei pentru drepturile femeilor și egalitatea de gen,
–având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A9-0377/2023),
A.întrucât, potrivit articolului 21 din Cartă, se interzice orice discriminare pe orice motiv, cum ar fi sexul, rasa, culoarea, originea etnică sau socială, caracteristicile genetice, limba, religia sau convingerile, opiniile politice sau de orice altă natură, apartenența la o minoritate națională, averea, nașterea, dizabilitățile, vârsta sau orientarea sexuală; întrucât în domeniul de aplicare al tratatelor și fără a aduce atingere dispozițiilor speciale ale acestora, se interzice orice discriminare pe motiv de cetățenie; întrucât, în virtutea interpretării generale a CJUE, motivul „sex” ar trebui înțeles în sens larg, cuprinzând toate formele de discriminare legate de identitatea de gen, de exprimarea genului și de caracteristicile sexuale Hotărârea Curții de Justiție din 30 aprilie 1996, P/S și consiliul comitatului Cornwall, C-13/94, ECLI:EU:C:1996:170; Hotărârea Curții de Justiție din 7 ianuarie 2004, K.B./National Health Service Pensions Agency și Secretary of State for Health, C-117/01, ECLI:EU:C:2004:7; Hotărârea Curții de Justiție din 27 aprilie 2006, Sarah Margaret Richards/Secretary of State for Work and Pensions, C-423/04, ECLI:EU:C:2006:256;și Hotărârea Curții de Justiție din 26 iunie 2018, M.B/Secretary of State for Work and Pensions, C-451/16, ECLI:EU:C:2018:492.;
B.întrucât toate formele și manifestările de ură și intoleranță, inclusiv discursurile de incitare la ură și infracțiunile motivate de ură, sunt incompatibile cu valorile Uniunii precum demnitatea umană, libertatea, democrația, egalitatea, statul de drept și respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor aparținând minorităților, așa cum sunt consacrate la articolul 2 din TUE; întrucât promovarea și protejarea acestor valori fondatoare ale Uniunii depinde de instituțiile UE, de statele membre și de orice alt actor relevant care combate părtinirea, prejudecățile și intoleranța, precum și de eradicarea urii;
C.întrucât discursul de incitare la ură și infracțiunile motivate de ură sunt fenomene complexe și multidimensionale, cu consecințe profunde pentru drepturile omului și statul de drept în societățile democratice; întrucât pentru a combate xenofobia, rasismul, misoginia, homofobia, transfobia și alte forme de prejudecăți, intoleranță, discriminare, inclusiv cele bazate pe opinii politice sau de altă natură, precum și ura împotriva anumitor persoane sau grupuri sociale, UE și statele sale membre trebuie să elaboreze un răspuns coordonat în strânsă colaborare cu părțile interesate relevante, inclusiv cu societatea civilă; întrucât incriminarea este unul dintre instrumentele de combatere a discursului de incitare la ură și a infracțiunilor motivate de ură;
D.întrucât combaterea discursului de incitare la ură și a infracțiunilor motivate de ură, atât online, cât și offline, necesită o abordare multidimensională și, după caz, diferite mijloace de combatere a acestora, inclusiv dreptul penal, procedurile civile și administrative și alte politici sau măsuri sociale semnificative; întrucât statele membre s-au angajat deja să adopte acte legislative și măsuri care să sancționeze infracțiunile motivate de ură, să abordeze subraportarea și să introducă sau să dezvolte în continuare activități de consolidare a capacităților pentru funcționarii din poliție și justiție Date anuale ale Biroului OSCE pentru Instituții Democratice și Drepturile Omului privind infracțiunile motivate de ură.; întrucât, pentru a combate în mod eficace discursul de incitare la ură și infracțiunile motivate de ură, este esențial să se abordeze cauzele profunde ale acestora, în special stereotipurile; întrucât în acest sens sunt esențiale măsurile preventive, educația, inclusiv educația digitală, alfabetizarea și competențele digitale pentru a promova spații digitale sigure, formarea și sensibilizarea; întrucât UE și statele membre ar trebui să promoveze o mai bună înțelegere a nevoii de diversitate și dialog într-un context al democrației, al drepturilor omului și al statului de drept, să sensibilizeze publicul cu privire la importanța respectării pluralismului și să combată stereotipurile negative și stigmatizarea;
E.întrucât discursurile de incitare la ură și infracțiunile motivate de ură pot constitui infracțiuni deosebit de grave și afectează nu numai victimele individuale și comunitățile lor, cauzându-le suferințe și limitându-le drepturile și libertățile fundamentale, ci și societatea în ansamblu, subminând bazele UE;
F.întrucât nu toate discursurile de incitare la ură constituie o infracțiune, dar contribuie la normalizarea manifestărilor urii, violenței și intoleranței în societate;
G.întrucât în ultimele decenii s-a înregistrat o creștere bruscă a discriminării, a infracțiunilor motivate de ură și a discursurilor de incitare la ură în întreaga UE A se vedea, de exemplu, Raportul anual privind activitățile ECRI care acoperă perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2019 și Raportul anual privind activitățile ECRI care acoperă perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2020, precum și studiul comandat de Departamentul tematic pentru drepturile cetățenilor și afaceri constituționale al Parlamentului European intitulat „Hate speech and hate crime in the EU and the evaluation of online content regulation approaches” (Discursul de incitare la ură și infracțiunile motivate de ură în UE și evaluarea abordărilor în materie de reglementare a conținutului online), publicat în iulie 2020., o creștere a diferitelor forme de rasism, xenofobie, homofobie, transfobie și a altor forme de intoleranță și o creștere alarmantă a discursurilor și incitărilor la ură online și offline; întrucât persoanele care aparțin grupurilor vulnerabile, cum ar fi persoanele LGBTIQ +, persoanele rasializate, minoritățile etnice, religioase sau lingvistice, comunitățile indigene Lingaas, C., „Hate Speech and Racialised Discrimination of the Norwegian Sámi: Legal Responses and Responsibility” (Discursul de incitare la ură și discriminarea rasializată a populației sami din Norvegia: răspunsuri juridice și responsabilitate), Oslo Law Review, vol. 8, nr. 2, 2021, p. 88-107. Civil Rights Defenders (Apărătorii drepturilor civile), „Joint submission to the UN Universal Periodic Review of Sweden – 35th Session of the UPR Working Group of the Human Rights Council – ianuarie 2020”, 2019., persoanele cu dizabilități, persoanele care provin din medii socioeconomice defavorizate, solicitanții de azil, refugiații și migranții, sunt ținte recurente ale discursurilor de incitare la ură și ale infracțiunilor motivate de ură; întrucât în Europa s-a înregistrat o creștere semnificativă a infracțiunilor motivate de ură și a discursurilor de incitare la ură împotriva persoanelor LGBTIQ ILGA Europe, „2023 Annual Review of the Human Rights Situation of Lesbian, Gay, Bisexual, Trans and Intersex People in Europe and Central Asia” (Analiza anuală a situației drepturilor omului în rândul persoanelor lesbiene, gay, bisexuale, transgen și intersexuale din Europa și Asia Centrală), februarie 2023., precum și o creștere a discriminării și a urii împotriva femeilor; întrucât discriminarea multiplă și intersecțională reprezintă un motiv fertil pentru apariția discursurilor de incitare la ură și a infracțiunilor motivate de ură; întrucât țintele discursurilor de incitare la ură sunt din ce în ce mai excluse din societate;
H.întrucât creșterea discriminării și a urii este agravată în multe state membre de mișcările extremiste și populiste și de efectul multiplicator al mediului online și al platformelor de comunicare socială, ceea ce favorizează revictimizarea; întrucât această creștere duce la diviziuni periculoase în societate în ansamblu și amenință democrația;
I.întrucât există dovezi că discursul de incitare la ură și incidentele motivate de ură continuă să fie subdenunțate în UE Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, „Encouraging hate crime reporting – The role of law enforcement and other authorities” (Încurajarea denunțării infracțiunilor motivate de ură – rolul poliției și al altor autorități), 2021., ceea ce face dificilă cuantificarea amplorii problemei;
J.întrucât mass-media și jurnaliștii joacă un rol fundamental în informarea societății și contribuirea la procesele democratice;
K.întrucât discursul politic este caracterizat din ce în ce mai mult de discursul de incitare la ură; întrucât campaniile electorale oferă un teren deosebit de fertil pentru discursurile de incitare la ură și instigarea la ură, ceea ce afectează nu numai sfera politică, ci și funcționarea societății în general și adâncește polarizarea politică; întrucât discursurile de incitare la ură față de femeile care ocupă funcții publice au atins un nivel alarmant; întrucât liderii politici au un rol și o responsabilitate semnificative în combaterea discursurilor de incitare la ură și a intoleranței; întrucât aceștia ar trebui să conducă prin puterea exemplului și să denunțe public cazurile de ură;
L.întrucât minorii sunt victime deosebit de vulnerabile ale discursului de incitare la ură și ale infracțiunilor motivate de ură, inclusiv la școală sau în mediul online, prin hărțuirea cibernetică; întrucât astfel de atacuri le pun în pericol integritatea fizică și mentală și le afectează dezvoltarea și sănătatea fizică și psihică; întrucât, prin urmare, trebuie să li se acorde o atenție deosebită;
M.întrucât statele membre nu tratează discursul de incitare la ură și infracțiunile motivate de ură în mod egal în legislațiile lor penale, ceea ce lasă anumitor grupuri o protecție insuficientă în unele părți ale Uniunii; întrucât acest lucru îngreunează definirea unei abordări europene comune de combatere a discursului de incitare la ură și a infracțiunilor motivate de ură; întrucât lipsa protecției juridice poate avea consecințe devastatoare pentru victime;
N.întrucât cadrul actual al UE acoperă doar discursurile de incitare la ură și infracțiunile motivate de ură pe motive de rasă, culoare, religie, descendență, origine națională sau etnică; întrucât, în prezent, nu există o definiție juridică comună cuprinzătoare pentru discursul de incitare la ură și pentru infracțiunile motivate de ură la nivelul UE; întrucât există o nevoie clară de a combate efectiv discursul de incitare la ură și infracțiunile motivate de ură bazate pe alte motive, cum ar fi sexul, orientarea sexuală, genul, identitatea de gen, exprimarea de gen, caracteristicile sexuale, vârsta, dizabilitatea și orice altă caracteristică fundamentală, în special cele protejate în temeiul articolului 21 din cartă, precum și orice combinație a acestor caracteristici; întrucât UE trebuie să protejeze persoanele cele mai vulnerabile din societate; întrucât ar trebui să se acorde o atenție deosebită identificării persoanelor, grupurilor sau comunităților celor mai vulnerabile la discursul de incitare la ură și la infracțiunile motivate de ură, pentru a evita un impact negativ asupra protecției victimelor;
O.întrucât articolul 83 alineatul (1) din TFUE stabilește cerințe clare pentru includerea unor noi domenii ale criminalității pe lista infracțiunilor transfrontaliere din UE; întrucât este evidentă dimensiunea transfrontalieră specială a discursului online de incitare la ură; întrucât transformarea digitală pune în evidență necesitatea de a trata acest fenomen la nivel european; întrucât este necesar să se combată discursul de incitare la ură și infracțiunile motivate de ură pe o bază comună și la nivelul UE; întrucât UE are responsabilitatea de a acționa;
P.întrucât răspunsul dreptului penal al UE la discursul de incitare la ură și la infracțiunile motivate de ură ar trebui să fie puternic, proporțional și adaptat scopului pentru a proteja în mod adecvat victima și a acorda importanța cuvenită libertății de exprimare și libertății de informare, care reprezintă pietre de temelie ale democrației; întrucât UE ar trebui să garanteze că orice restricții privind libertatea de exprimare în scopul împiedicării și combaterii discursurilor de incitare la ură nu ar trebui utilizate în mod abuziv de către autoritățile competente din statele membre pentru a reduce la tăcere minoritățile sau pentru a suprima criticile; întrucât hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului privind libertatea de exprimare trebuie respectate atunci când se instituie măsuri de protecție împotriva discursului de incitare la ură;
Q.întrucât drepturile fundamentale care sunt protejate prin combaterea discursului de incitare la ură și a infracțiunilor motivate de ură sunt în principal demnitatea umană și principiul nediscriminării; întrucât această protecție ar trebui să fie universală; întrucât protecția împotriva intoleranței, fie că este vorba de rasă, origine națională, orientare sexuală, religie, ideologie, vârstă, opinie sau orice altă condiție sau caracteristică personală, fizică sau socială, indiferent de forma sa de manifestare, nu trebuie să se limiteze numai la anumite motive sau motivații;
R.întrucât schimbările în dinamica socială pot genera noi motivații pentru discursul de incitare la ură și infracțiunile motivate de ură, care trebuie abordate de un cadru comun al UE și necesită o extindere a articolului 83 alineatul (1) din TFUE, care stabilește lista infracțiunilor incriminate de UE;
S.întrucât în 2021 Comisia a prezentat o comunicare intitulată „O Europă mai favorabilă incluziunii și mai protectoare: includerea discursului de incitare la ură și a infracțiunilor motivate de ură în lista infracțiunilor incriminate de UE” în vederea adăugării infracțiunilor motivate de ură și a discursurilor de incitare la ură pe lista domeniilor infracționalității în care Parlamentul și Consiliul pot stabili norme minime privind definirea infracțiunilor și a sancțiunilor aplicabile în toate statele membre ale UE, așa cum se prevede la articolul 83 alineatul (1) din TFUE; întrucât Consiliul trebuie să adopte o decizie în acest sens;
T.întrucât această decizie a Consiliului ar fi un prim pas în crearea temeiului juridic necesar pentru adoptarea, într-o a doua etapă, a unui cadru juridic comun pentru combaterea discursurilor de incitare la ură și a infracțiunilor motivate de ură în întreaga UE; întrucât un astfel de cadru juridic comun este necesar de urgență pentru a stabili standarde minime privind definirea infracțiunilor și a sancțiunilor și, prin urmare, pentru a combate discursul de incitare la ură și infracțiunile motivate de ură pe o bază europeană comună pentru a asigura protecția consecventă a potențialelor victime ale acestor acțiuni în întreaga Uniune;
U.întrucât Consiliul nu a adoptat încă o decizie; întrucât unele state membre au blocat realizarea de progrese concrete cu privire la acest dosar în Consiliu;
V.întrucât articolul 83 alineatul (1) din TFUE prevede unanimitatea în cadrul Consiliului pentru a identifica „alte domenii ale criminalității”; întrucât această cerință s-a dovedit a fi în detrimentul realizării progreselor comune necesare în combaterea discursurilor de incitare la ură și a infracțiunilor motivate de ură în întreaga Uniune,