(1)Uniunea și funcționarea pieței interne se bazează pe uniunea vamală. În interesul atât al operatorilor economici, cât și al autorităților vamale din Uniune, Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al ConsiliuluiRegulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (reformare) (JO L 269, 10.10.2013, p. 1). de stabilire a Codului vamal al Uniunii (denumit în continuare „codul”) a reunit într-un singur act legislația vamală care era cuprinsă în mai multe acte legislative diferite, conținând normele și procedurile generale, pentru a asigura punerea în aplicare a măsurilor tarifare și de altă natură introduse la nivelul Uniunii în legătură cu comerțul cu mărfuri dintre Uniune și țări sau teritorii din afara teritoriului vamal al Uniunii, precum și a dispozițiilor referitoare la perceperea taxelor la import. Autoritățile vamale ale statelor membre sunt responsabile de punerea în aplicare a acestor norme prin intermediul unor sarcini operaționale, cum ar fi aplicarea regimurilor vamale, efectuarea de analize de risc și controale și aplicarea de sancțiuni în cazul încălcării dispozițiilor vamale.

(2)Punerea în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 952/2013 a scos la iveală deficiențe în mai multe domenii. Printre acestea se numără: acțiunile insuficiente/ineficace în ceea ce privește asigurarea protecției Uniunii și a cetățenilor săi împotriva riscurilor nefinanciare aplicabile mărfurilor, stabilite prin alte politici ale Uniunii decât legislația vamală; capacitatea autorităților vamale de a gestiona în mod eficace volumul tot mai mare de mărfuri importate din țări terțe prin intermediul vânzărilor la distanță (tranzacții de comerț electronic); capacitatea arhitecturii sistemelor informatice create prin Regulamentul (UE) nr. 952/2013 de a digitaliza procesele vamale pentru a ține pasul cu ritmul progresului tehnologic, și anume cu tehnologiile bazate pe exploatarea datelor; lipsa unor structuri de guvernanță eficace ale uniunii vamale, care conduce la practici divergente și la o punere în aplicare neuniformă a normelor în statele membre. Aceste deficiențe conduc la apariția unor obstacole în calea bunei funcționări a uniunii vamale și, prin urmare, a pieței interne, din cauza riscurilor și amenințărilor interne și externe.

(3)Este oportun ca legislația vamală să țină seama de evoluția rapidă a structurii comerțului mondial, a tehnologiei, a modelelor de afaceri și de nevoile părților interesate, inclusiv ale întreprinderilor, ale consumatorilor și ale cetățenilor. Prin urmare, este necesar ca Regulamentul (UE) nr. 952/2013 să facă obiectul unui număr mare de modificări. Este necesar, din motive de claritate, să se procedeze la abrogarea și înlocuirea respectivului regulament. [AM 2]

(4)Pentru a se asigura mijloace eficace de realizare a obiectivelor uniunii vamale, trebuie i revizuite și, simplificate și armonizate o serie de norme și proceduri care reglementează modul în care mărfurile sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii sau sunt scoase în afara acestuia. Este necesar să se prevadă un ansamblu modern și integrat de servicii electronice interoperabile pentru colectarea, prelucrarea și schimbul de informații relevante pentru punerea în aplicare a legislației vamale (Platforma de date vamale a Uniunii Europene, denumită în continuare „Platforma de date vamale a UE”). Este necesar să se instituie o autoritate vamală a Uniunii Europene (denumită în continuare „Autoritatea vamală a UE”), ca o capacitate operațională centrală pentru guvernanța coordonată a uniunii vamale în domenii specifice. [AM 3]

(5)De la adoptarea Regulamentului (UE) nr. 952/2013, rolul autorităților vamale a evoluat, acoperind tot mai mult aplicarea legislației Uniunii și a legislației naționale de stabilire a cerințelor aplicabile mărfurilor care fac obiectul supravegherii vamale, în special a cerințelor nefinanciare aplicabile mărfurilor care sunt necesare pentru ca aceste mărfuri să intre și să circule pe piața internă. Aceste sarcini nefinanciare au crescut exponențial de-a lungul anilor, în conformitate cu așteptările tot mai mari ale întreprinderilor și ale cetățenilor din Uniune în ceea ce privește siguranța, securitatea, accesibilitatea pentru persoanele cu handicap, sustenabilitatea, sănătatea și viața oamenilor, a animalelor și a plantelor, mediul, protecția drepturilor omului și valorile Uniunii. Urmează să se introducă noi instrumente, cum ar fi pașaportul digital al produsului, pentru a se asigura că alte legislații aplicate de autoritățile vamale cu privire la produse continuă să răspundă acestor așteptări. Prin urmare, este necesar să se reflecte numărul și complexitatea tot mai mari ale riscurilor nefinanciare prin includerea în misiunea autorităților vamale a unei referiri specifice la protejarea tuturor acestor interese publice și, după caz, a legislației naționale, în strânsă cooperare cu alte autorități. Este la fel de important de remarcat faptul că în porturile și aeroporturile principale este transbordat un volum semnificativ de mărfuri prelucrate care provin de pe alte continente și au ca destinație alte continente, fără a intra pe piața Uniunii. Aceste mărfuri nu trebuie să respecte întotdeauna aceleași standarde de siguranță și privind produsele ale Uniunii impuse pentru mărfurile care intră pe piața internă. [AM 4]

(6)Având în vedere evoluția rolului autorităților vamale și a modelelor de afaceri în care își desfășoară activitatea și pentru ca autoritățile vamale să „acționeze ca o singură entitate” și să contribuie la buna funcționare a pieței interne, este necesar să se descrie mai precis misiunea pe care autoritățile vamale trebuie să o îndeplinească prin indicarea mai exactă a obiectivelor și sarcinilor lor.

(7)Anumite definiții prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 952/2013 trebuie să fie adaptate astfel încât să țină seama de domeniul mai extins de aplicare al prezentului regulament, să fie aliniate la cele prevăzute în alte acte ale Uniunii și să clarifice terminologia care are sensuri diferite în sectoare diferite. În legislația vamală trebuie incluse noi definiții pentru a se clarifica rolurile și responsabilitățile anumitor actori din cadrul proceselor vamale. În cazul importatorului și al exportatorului, ceea ce înseamnă orice persoană implicată în vânzări la distanță de mărfuri, noile definiții trebuie să oblige persoaneleimpună responsabilitatea persoanelor respective să răspundăfață de autoritățile vamale pentru conformitatea mărfurilor, inclusiv pentru riscurile financiare și nefinanciare, în conformitate cu legislația privind conformitatea produselor, pentru a consolida supravegherea vamală. În cazul noului concept de importator presupus, noile definiții trebuie să asigure faptul că, în unele cazuri, în contextul unei vânzări online din afara Uniunii, un operator economic, spre deosebire de consumator, este considerat importator și își asumă responsabilitățile corespunzătoare, și ar trebui să asigure faptul că operatorul economic relevant a respectat legislația relevantă utilizată de autoritățile vamale atunci când mărfurile intră sau ies de pe teritoriul vamal al Uniunii și furnizează, păstrează și pune la dispoziție evidențe corespunzătoare cu privire la această respectare. De asemenea, trebuie introduse noi definiții în ceea ce privește domeniul mai extins de aplicare al dispozițiilor privind supravegherea vamală, gestionarea riscurilor și controalele vamale. [AM 5]

(8)Pe lângă rolul lor tradițional de percepere a taxelor vamale, a TVA și a accizelor și de aplicare a legislației vamale, autoritățile vamale joacă, de asemenea, un rol esențial în asigurarea respectării altor legislații ale Uniunii și, după caz, a altor legislații naționale în domeniul vamal. Este necesar să se definească sensul noțiunii de „alte legislații aplicate de autoritățile vamale” pentru a se crea un cadru eficace de reglementare a aplicării și supravegherii acestor cerințe specifice privind mărfurile în conformitate cu Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al ConsiliuluiRegulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind supravegherea pieței și conformitatea produselor și de modificare a Directivei 2004/42/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 765/2008 și (UE) nr. 305/2011 (JO L 169, 25.6.2019, p. 1). privind supravegherea pieței și conformitatea produselor și în cadrul controalelor și procedurilor vamale specifice stabilite în temeiul prezentului regulament. Astfel de interdicții și restricții pot fi justificate, printre altele, pe motive de moralitate publică, de ordine publică sau de siguranță publică, de protecție a sănătății și a vieții oamenilor, a animalelor sau a plantelor, de protecție a mediului, de protecție a bunurilor de patrimoniu național cu valoare artistică, istorică sau arheologică și de protecție a proprietății industriale sau comerciale și a altor interese publice, inclusiv controalele privind precursorii de droguri, mărfurile care încalcă anumite drepturi de proprietate intelectuală și numerarul. Noțiunea de „alte legislații aplicate de autoritățile vamale” trebuie să includă, de asemenea, măsuri de politică comercială, inclusiv, printre altele, acorduri multilaterale de mediu și măsuri de conservare și gestionare a pescuitului, precum și măsuri restrictive adoptate în temeiul articolului 215 din TFUE. Diferențele dintre listele naționale de interdicții și restricții creează dificultăți semnificative pentru entitățile care importă în mai multe state membre. Pentru a facilita comerțul și funcționarea vămilor, Uniunea trebuie să depună eforturi pentru a armoniza treptat listele naționale de interdicții și restricții. În plus, pentru a se evita interpretările divergente ale statelor membre, trebuie adoptate definiții armonizate ale termenilor juridici utilizați în prevederea interdicțiilor și restricțiilor. [AM 6]

(9)Pentru a spori claritatea juridică, anumite norme privind deciziile vamale trebuie modificate. În primul rând, este oportun să se clarifice faptul că autoritatea vamală competentă pentru luarea unei decizii vamale este cea din locul în care este stabilit solicitantul, deoarece stabilirea devine principiul de bază conform căruia anumiți operatori economici, în anumite condiții și într-un interval de timp prestabilit, sub rezerva revizuirii, pot beneficia de simplificările introduse prin prezentul regulament și pot plăti taxe vamale în locul în care sunt stabiliți. În al doilea rând, trebuie, de asemenea, să fie inclus, din motive de exhaustivitate și claritate juridică, termenul de maximum 30 de zile în care un solicitant trebuie să furnizeze informații suplimentare autorităților vamale în cazurile în care acestea din urmă consideră că cererea pentru obținerea unei decizii nu conține toate informațiile necesare.

(10)Este necesar să se clarifice consecința neadoptării de către o autoritate vamală a unei decizii la cerere în termenele stabilite. De asemenea, este necesar să se stabilească principiul conform căruia, în acest caz, se consideră că cererea face obiectul unei decizii negative și că solicitantul poate introduce o cale de atac, în conformitate cu regula generală privind deciziile vamale. Pentru a se asigura că schimburile comerciale nu sunt paralizate în cazul unei defecțiuni pe scară largă a sistemelor electronice centralizate, Comisia și Autoritatea vamală a UE trebuie să colaboreze cu statele membre în ceea ce privește procedurile pentru asigurarea continuității operaționale. [AM 7]

(11)După cum a subliniat Curtea de Conturi EuropeanăRaportul special nr. 4/2021 al Curții de Conturi Europene intitulat: Controalele vamale: armonizarea insuficientă afectează interesele financiare ale UE. și după cum s-a evidențiat în evaluarea punerii în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 952/2013, este de dorit, de asemenea, să se abordeze lipsa unei monitorizări uniforme a respectării criteriilor și obligațiilor prevăzute în deciziile vamale, prin consolidarea dispozițiilor relevante. Pe de o parte, titularii deciziilor trebuie nu numai să respecte obligațiile prevăzute în decizia relevantă, ci și să monitorizeze în mod constant respectarea acestora și să prevadă o organizare internă în cadrul căreia astfel de activități de [auto]monitorizare să poată preveni, atenua sau remedia eventualele erori din cadrul proceselor lor vamale. Pe de altă parte, autoritățile vamale trebuie să monitorizeze periodic punerea în aplicare a deciziilor vamale de către titularii acestor decizii, în special atunci când aceștia sunt stabiliți de mai puțin de 3 ani și, prin urmare, sunt potențial mai predispuși să prezinte riscuri, pentru a se asigura că persoana respectivă respectă obligațiile stabilite prin deciziile vamale. Acest lucru este deosebit de relevant atunci când persoanele respective beneficiază de un statut specific, cum ar fi cel de operator economic autorizat sau de comerciant „încredere și control” („Trust and Check”), care se bucură de mai multe facilități în cadrul proceselor vamale. În plus, pentru a consolida gestionarea riscurilor la nivelul Uniunii, autoritățile vamale trebuie să notifice Autorității vamale a UE toate deciziile adoptate la cerere și să informeze autoritatea respectivă cu privire la activitățile de monitorizare, astfel încât aceste informații să poată fi luate în considerare în scopul gestionării riscurilor.

(12)Pe lângă deciziile referitoare la informațiile tarifare obligatorii (deciziile ITO) sau deciziile referitoare la informațiile de origine obligatorii (deciziile IOO) adoptate de autoritățile vamale la cerere și sub rezerva îndeplinirii anumitor condiții, deciziile referitoare la informațiile obligatorii privind determinarea valorii în vamă (deciziile IODV) au fost introduse în legislația vamală prin Regulamentul delegat (UE) …/… al Comisiei[JO: A se introduce în text numărul] Regulamentului delegat (UE) 2023/... al Comisiei din zz ll 2023 de modificare a Regulamentului delegat (UE) 2015/2446 în ceea ce privește deciziile referitoare la informațiile obligatorii în domeniul determinării valorii în vamă și deciziile referitoare la informațiile de origine obligatorii [și a se introduce în prezenta notă de subsol numărul, data, titlul și referința de publicare în JO ale regulamentului delegat respectiv].. În interesul utilizatorilor legislației vamale, este oportun să se stabilească normele referitoare la aceste trei tipuri de decizii privind informațiile obligatorii în același act juridic.

(13)Este necesar să se definească mai clar drepturile și obligațiile persoanelor responsabile cu mărfurile care intră pe teritoriul vamal al Uniunii și care ies de pe acesta. Prima obligație a persoanelor care efectuează operațiuni vamale regulate trebuie să fie înregistrată în continuare la autoritățile vamale care răspund de locul în care sunt stabilite. O înregistrare unică trebuie să fie valabilă pentru întreaga uniune vamală, dar este necesar să fie actualizată. Prin urmare, este necesar ca operatorii economici să aibă obligația de a informa autoritățile vamale cu privire la orice modificare a datelor lor de înregistrare. Persoanele responsabile pentru mărfurile care intră pe teritoriul vamal al Uniunii și care ies de pe acesta sunt răspunzătoare pentru orice riscuri pe care mărfurile le prezintă pentru siguranța și securitatea cetățenilor, precum și pentru orice riscuri pentru sănătatea și viața oamenilor, a animalelor sau a plantelor, pentru mediu sau pentru consumatori. De asemenea, trebuie definite obligațiile importatorului, în special obligația de a fi stabilit pe teritoriul vamal al Uniunii și excepțiile de la această obligație. Acestea trebuie să respecte normele existente care îi impun declarantului să fie stabilit în Uniune. În mod similar, trebuie definite obligațiile exportatorului.

(14)Este necesar, de asemenea, să se clarifice obligațiile importatorilor presupuși, care sunt diferite de obligațiile aplicabile [restului] importatorilor. În special, trebuie să se clarifice faptul că noțiunea de importator presupus este creată în scopul colectării efective și eficiente a taxelor vamale. De obicei, importatorul presupus nu se află în posesia mărfurilor, iar transferul de proprietate asupra mărfurilor are loc între importator și client. În consecință, importatorul presupus va depinde adesea de acuratețea informațiilor furnizate de către importatori înainte de efectuarea plății sau cel târziu la efectuarea plății, pentru a putea asigura un tratament corect al taxelor (plata și obligațiile de raportare) aferente tranzacției. De asemenea, este necesar să se prevadă faptul că importatorul presupus are obligația de a furniza autorităților vamale nu numai datele necesare pentru punerea în liberă circulație a mărfurilor vândute, ci și informațiile pe care importatorul presupus trebuie să le colecteze în scopuri de TVA. Aceste informații sunt detaliate în Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011 al ConsiliuluiRegulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011 al Consiliului din 15 martie 2011 de stabilire a măsurilor de punere în aplicare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 077, 23.3.2011, p. 1).. [AM 8]

(15)Operatorilor economici care îndeplinesc anumite criterii și condiții pentru a fi considerați de către autoritățile vamale comercianți conformi și de încredere li se poate acorda statutul de AEO și, prin urmare, pot beneficia de facilități în cadrul proceselor vamale. Deși garantează că comercianții care se ocupă de cea mai mare parte a schimburilor comerciale din Uniune sunt de încredere, sistemul AEO prezintă anumite deficiențe, evidențiate în evaluarea Regulamentului (UE) nr. 952/2013 și în constatările Curții de Conturi Europene. Pentru a răspunde acestor preocupări, în special în ceea ce privește practicile naționale divergente și provocările legate de monitorizarea conformității AEO, este necesar ca normele să fie modificate pentru a se introduce obligația autorităților vamale de a monitoriza conformitatea cel puțin o dată la 3 ani. Această obligație ar trebui monitorizată și de noua Autoritate vamală a UE. [AM 9]

(16)Schimbările intervenite în procesele vamale și modul de funcționare a autorităților vamale impun necesitatea unui nou parteneriat cu operatorii economici, și anume sistemul comercianților „încredere și control” („Trust and Check”). Criteriile și condițiile pentru a deveni comerciant „încredere și control” („Trust and Check”) trebuie să se bazeze pe criteriile AEO, dar trebuie, de asemenea, să garanteze că respectivul comerciantul este considerat transparent pentru autoritățile vamale. Prin urmare, este oportun să se solicite operatorilor „încredere și control” („Trust and Check”) să acorde autorităților vamale acces la sistemele lor electronice care țin evidența conformității lor și a circulației mărfurilor lor, cu condiția ca acest acces să fie proporțional și strict necesar. Transparența trebuie să fie însoțită de anumite beneficii, în special de posibilitatea de a acorda liberul de vamă în numele autorităților vamale fără a fi necesară intervenția activă a acestora, cu excepția cazului în care o aprobare prealabilă acordării liberului de vamă este necesară în temeiul altor legislații aplicate de autoritățile vamale, precum și posibilitatea de a amâna plata datoriei vamale. Întrucât acest mod de lucru urmează să îl înlocuiască progresiv pe cel bazat pe declarații vamale, este oportun să se stabilească obligația autorităților vamale de a reevalua autorizațiile existente pentru AEO în vederea unor simplificări vamale până la încheierea perioadei de tranziție. [AM 10]

(17)Modificările aduse proceselor vamale impun, de asemenea, necesitatea de a rolului reprezentanților vamali. Atât reprezentarea directă, cât și cea indirectă trebuie să fie în continuare posibile, dar este necesar să se clarifice faptul că reprezentantul indirect al unui importator sau al unui exportator își asumă toate obligațiile importatorilor sau ale exportatorilor, nu numai obligația de a plăti sau de a garanta datoria vamală, ci și respectarea altor legislații aplicate de autoritățile vamale. Din acest motiv, reprezentanții vamali trebuie să fie stabiliți pe teritoriul vamal al Uniunii în cazul în care reprezintă importatori sau exportatori, pentru a asigura responsabilitatea adecvată pentru aspectele financiare și nefinanciare. Prin urmare, utilizarea unui reprezentant vamal indirect stabilit în Uniune este o alternativă disponibilă și proporțională pentru importatorii și exportatorii care nu au o prezență comercială în Uniune. În plus, reprezentanții vamali stabiliți în țări terțe pot continua să își furnizeze serviciile în Uniune în cazul în care reprezintă persoane care nu au obligația de a fi stabilite pe teritoriul vamal al Uniunii. Identificarea unor reprezentanți vamali de încredere reprezintă o provocare pentru operatorii economici, în special pentru microîntreprinderi și pentru întreprinderile mici și mijlocii. [AM 11]

(17a) De asemenea, este important să se recunoască provocările specifice cu care se confruntă microîntreprinderile și întreprinderile mici și mijlocii, astfel cum sunt definite în Recomandarea 2003/361/CE a ComisieiRecomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (JO L 124, 20.5.2003, p. 36)., în îndeplinirea cerințelor vamale și modul în care acest lucru poate fi facilitat prin reprezentare directă și indirectă. Această situație este valabilă mai ales atunci când o microîntreprindere sau o întreprindere mică sau mijlocie nu deține statutul de comerciant „încredere și control” („Trust and Check”). Întreprinderile respective ar trebui să poată beneficia în continuare de o reprezentare indirectă. Comisia și Autoritatea vamală a UE ar trebui să evalueze modul în care funcționează acest aranjament pe baza informațiilor primite de la autoritățile relevante. Comisia ar trebui să își prezinte evaluarea sub forma unui raport înaintat Parlamentului European și Consiliului. Comisia ar trebui să decidă, pe baza raportului respectiv, dacă propune o soluție legislativă pentru un regim specific care să stabilească mai precis relația dintre microîntreprinderi, întreprinderile mici și mijlocii și reprezentanții vamali, în vederea facilitării comerțului și a asigurării unui echilibru echitabil al responsabilităților. [AM 12]

(18)Pentru a se asigura un nivel uniform de digitalizare și pentru a se crea condiții de concurență echitabile pentru operatorii economici din toate statele membre, este necesar să se înființeze o platformă de date vamale a UE, sub forma unui ansamblu de servicii și sisteme electronice centralizate, sigure și reziliente din punct de vedere cibernetic în scopuri vamale. Platforma de date vamale a UE trebuie să asigure calitatea, integritatea, trasabilitatea și nerepudierea datelor prelucrate în cadrul acesteia, astfel încât nici expeditorul, nici destinatarul să nu poată contesta ulterior existența schimbului de date. Platforma de date vamale a UE trebuie să respecte reglementările relevante privind prelucrarea datelor cu caracter personal și securitatea cibernetică. Comisia și statele membre trebuie să proiecteze în comun Platforma de date vamale a UE. De asemenea, Comisia trebuie să fie însărcinată cu administrarea, implementarea și întreținerea Platformei de date vamale a UE, sarcini pe care le poate delega unui alt organism al Uniunii.

(18a) Comisia ar trebui să aibă opțiunea de a planifica și de a stabili o etapă-pilot pentru a testa funcționalitățile relevante ale Platformei de date vamale a UE înainte ca aceasta să devină pe deplin operațională. O astfel de etapă-pilot ar trebui să aibă un caracter voluntar pentru autoritățile vamale, alte autorități și operatorii economici. [AM 13]

(19)În conformitate cu jurisprudența recentă a Curții de Justiție a Uniunii EuropeneCauza T-81/22 (JO C 148, 4.4.2022)., este oportun să se clarifice faptul că schimbul automatizat de informații între operatorii economici și autoritățile vamale realizat prin intermediul Platformei de date vamale a UE și de către aceasta nu exclude responsabilitatea autorităților respective sau a operatorilor respectivi în ceea ce privește procesele vamale în cauză. Chiar și în cazul în care implicarea autorităților vamale se limitează la respectiva comunicare electronică prin intermediul Platformei de date vamale a UE, este necesar să se considere că autoritățile respective adoptă o măsură, ca și cum Platforma de date vamale a UE ar acționa în numele autorităților respective.

(20)Platforma de date vamale a UE trebuie să permită schimbul de date cu alte sisteme, platforme sau medii în scopul sporirii calității datelor utilizate de autoritățile vamale în îndeplinirea sarcinilor lor, precum și în scopul schimbului de date vamale relevante cu alte autorități, în vederea creșterii eficacității controalelor pe piața internă. În conformitate cu abordarea stabilită în Regulamentul (UE) …/… al Parlamentului European și al Consiliului[JO: A se introduce în text numărul regulamentului din documentul COM/2022/720 final – 2022/0379 (COD) și în prezenta notă de subsol numărul, data, titlul și referința de publicare în JO]. Regulamentul (UE) …/… al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor măsuri pentru un nivel ridicat de interoperabilitate a sectorului public în întreaga Uniune (Actul privind Europa interoperabilă) [COM/2022/720 final – 2022/0379 (COD)] (JO L ..., …..2023, p. ). și cu Cadrul european de interoperabilitateComunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Cadrul european de interoperabilitate – Strategie de implementare (COM/2017/0134 final)., Platforma de date vamale a UE trebuie să promoveze interoperabilitatea transfrontalieră și transsectorială în Europa. Platforma trebuie să exploateze potențialul surselor existente de informații privind riscurile, disponibile la nivelul Uniunii, cum ar fi sistemul de alertă rapidă pentru alimente și furaje (RASFF) și cel pentru produsele nealimentare (Safety Gate), sistemul de informare și de comunicare pentru supravegherea pieței (ICSMS) și portalul privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală. Platforma trebuie să stea la baza dezvoltării cooperării strategice și operaționale, inclusiv a schimbului de informații și a interoperabilității, dintre autoritățile vamale și alte autorități, organisme și servicii, în limitele competențelor lor. În plus, Platforma de date vamale a UE trebuie să ofere o gamă largă de analize avansate ale datelor, inclusiv prin utilizarea inteligenței artificiale. Această analiză a datelor trebuie să faciliteze analiza de risc, analiza economică și analiza predictivă pentru a anticipa posibilele riscuri legate de trimiterile care intră în Uniune sau ies de pe teritoriul acesteia. Pentru a asigura o mai bună supraveghere a fluxurilor comerciale și o modalitate simplificată de colaborare cu alte autorități decât autoritățile vamale, Platforma de date vamale a UE trebuie să fie capabilă să utilizeze cadrul de colaborare al mediului aferent ghișeului unic al UE pentru vămi și, în cazul în care acest cadru nu poate fi utilizat, să ofere autorităților respective un serviciu specific prin care acestea să poată obține datele relevante, să furnizeze informații autorităților vamale și să facă schimb de informații cu acestea, precum și să se asigure că cerințele sectoriale sunt respectate. Acest lucru ar fi necesar în cazul în care celelalte autorități nu ar dispune de un sistem electronic care să poată fi conectat la Platforma de date vamale a UE.

(21)Pe lângă Platforma de date vamale a UE, statele membre își pot dezvolta propriile aplicații pentru a utiliza date din Platforma de date vamale a UE. În acest scop și pentru a reduce timpul de introducere pe piață, statele membre pot încredința Autorității vamale a UE resursele financiare și mandatul de a dezvolta astfel de aplicații. În acest caz, Autoritatea vamală a UE trebuie să dezvolte aplicațiile în beneficiul tuturor statelor membre. Acest lucru ar putea fi realizat prin crearea de aplicații cu cod cu sursă deschisă, în conformitate cu Cadrul privind partajarea și reutilizarea.

(22)Platforma de date vamale a UE trebuie să permită următorul flux de date. Operatorii economici trebuie să poată transmite către Platforma de date sau să pună la dispoziție în cadrul acesteia toate datele relevante necesare pentru respectarea legislației vamale. Aceste date trebuie să fie prelucrate la nivelul Uniunii și îmbogățite cu o analiză de risc la nivelul Uniunii. Datele rezultate trebuie să fie puse la dispoziția autorităților vamale ale statelor membre, care le-ar utiliza pentru a-și îndeplini obligațiile. În fine, rezultatul controalelor efectuate în urma extragerii datelor din Platforma de date vamale a UE trebuie să fie raportat respectivei platforme de date.

(23)Datele transmise către Platforma de date vamale a UE sunt, în mare măsură, date fără caracter personal transmise de operatorii economici cu privire la mărfurile pe care le comercializează. Cu toate acestea, datele vor include, de asemenea, date cu caracter personal, în special numele persoanelor care acționează în numele unui operator economic sau al unei autorități. Pentru a se asigura că datele cu caracter personal și informațiile comerciale sunt protejate în mod egal, este oportun ca prezentul regulament să instituie norme specifice privind accesul, norme privind confidențialitatea și condiții de utilizare a Platformei de date vamale a UE. În special, este necesar să se stabilească entitățile care pot accesa sau prelucra datele stocate sau disponibile în alt mod pe Platforma de date vamale a UE, pe lângă persoane, Comisie, autoritățile vamale și Autoritatea vamală a UE, stabilind un echilibru între nevoile acestor entități și necesitatea de a se asigura că datele cu caracter personal și cele confidențiale colectate în scopuri vamale sunt utilizate în scopuri suplimentare numai în măsura minimă necesară.

(23a) Fără a aduce atingere normelor privind protecția datelor, în special normelor privind datele vamale sensibile și datele sensibile din punct de vedere comercial, datele fără caracter personal ar trebui puse la dispoziția terților în scopuri specifice, sub rezerva unei justificări adecvate și la cerere. Operatorilor economici ar trebui să li se ofere posibilitatea de a nu permite o astfel de divulgare. [AM 14]

(24)Pentru a se asigura faptul că Oficiul European de Luptă Antifraudă („OLAF”) își poate exercita competențele de investigare în legătură cu activitățile frauduloase care afectează interesele Uniunii, este oportun ca acesta să beneficieze de un acces la datele din Platforma de date vamale a UE foarte similar cu accesul Comisiei. Prin urmare, OLAF trebuie să aibă dreptul de a prelucra datele în conformitate cu condițiile referitoare la protecția datelor prevăzute în legislația relevantă a Uniunii, inclusiv în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al ConsiliuluiRegulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO L 248, 18.9.2013, p. 1). și în Regulamentul (CE) nr. 515/97 al ConsiliuluiRegulamentul (CE) nr. 515/97 al Consiliului din 13 martie 1997 privind asistența reciprocă între autoritățile administrative ale statelor membre și cooperarea dintre acestea și Comisie în vederea asigurării aplicării corespunzătoare a legislației din domeniile vamal și agricol (JO L 82, 22.3.1997, p. 1).. Pentru a se asigura faptul că EPPO își poate desfășura investigațiile legate de chestiuni vamale, este necesar ca această instituție să aibă dreptul de a solicita accesulavea acces la datele din Platforma de date vamale a UE și de a le prelucra. Pentru a menține funcțiile care sunt îndeplinite în sistemele informatice naționale ale statelor membre, este necesar ca autoritățile fiscale ale statelor membre să obțină fie posibilitatea de a prelucra datele direct în cadrul Platformei de date vamale a UE, fie posibilitatea de a extrage datele din Platforma de date vamale a UE și de a le prelucra prin diverse mijloace. Ca atare, autoritățile responsabile cu siguranța alimentară în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al ConsiliuluiRegulamentul (UE) 2017/625 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2017 privind controalele oficiale și alte activități oficiale efectuate pentru a asigura aplicarea legislației privind alimentele și furajele, a normelor privind sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor și produsele de protecție a plantelor, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 999/2001, (CE) nr. 396/2005, (CE) nr. 1069/2009, (CE) nr. 1107/2009, (UE) nr. 1151/2012, (UE) nr. 652/2014, (UE) 2016/429 și (UE) 2016/2031 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 1/2005 și (CE) nr. 1099/2009 ale Consiliului și a Directivelor 98/58/CE, 1999/74/CE, 2007/43/CE, 2008/119/CE și 2008/120/CE ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 854/2004 și (CE) nr. 882/2004 ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Directivelor 89/608/CEE, 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE, 96/23/CE, 96/93/CE și 97/78/CE ale Consiliului și a Deciziei 92/438/CEE a Consiliului (Regulamentul privind controalele oficiale) (JO L 95, 7.4.2017, p. 1). și autoritățile responsabile cu supravegherea pieței în conformitate cu Regulamentul (UE) 2019/1020 trebuie să beneficieze de serviciile și instrumentele adecvate în cadrul Platformei de date vamale a UE, astfel încât să poată utiliza datele vamale relevante pentru a contribui la asigurarea respectării legislației relevante a Uniunii și pentru a coopera cu autoritățile vamale în vederea reducerii la minimum a riscurilor ca produsele neconforme să intre în Uniune. Este oportun ca Europol să aibă acces, la cerere, la datele din Platforma de date vamale a UE pentru a-și putea îndeplini sarcinile prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European și al ConsiliuluiRegulamentul (UE) 2016/794 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 mai 2016 privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și de înlocuire și de abrogare a Deciziilor 2009/371/JAI, 2009/934/JAI, 2009/935/JAI, 2009/936/JAI și 2009/968/JAI ale Consiliului (JO L 135, 24.5.2016, p. 53).. Toate celelalte organisme și autorități naționale și ale Uniunii, inclusiv Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (Frontex), trebuie să aibă acces la datele fără caracter personal conținute în Platforma de date vamale a UE. [AM 15]

(24a) În temeiul articolului 24 din Regulamentul (UE) 2017/1939 al ConsiliuluiRegulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (EPPO) (JO L 283, 31.10.2017, p. 1)., autoritățile vamale competente ar trebui să raporteze fără întârzieri nejustificate EPPO orice comportament infracțional în privința căruia acesta ar putea să își exercite competența în conformitate cu articolul 22 și cu articolul 25 alineatele (2) și (3) din regulamentul menționat. Autoritățile vamale competente ar trebui să se abțină de la a lua măsuri care ar putea pune în pericol confidențialitatea anchetelor penale cu privire la aceleași fapte derulate de autoritatea judiciară națională competentă, de autoritatea de aplicare a legii sau de EPPO, atunci când aceste autorități le solicită acest lucru. [AM 16]

(25)Normele și dispozițiile privind accesul la Platforma de date vamale a UE și schimbul de informații nu trebuie să aducă atingere Sistemului de informații al vămilor (denumit în continuare „SIV”) instituit prin Regulamentul (CE) nr. 515/97 al Consiliului și nici obligațiilor de raportare în temeiul articolului 24 din Regulamentul (UE) 2019/1896 al Parlamentului European și al Consiliului privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european.

(26) Comisia trebuie să stabilească, în normele de punere în aplicare, modalitățile de acces al tuturor acestor autorități, după evaluarea garanțiilor existente pe care fiecare autoritate sau categorie de autorități le-a instituit pentru a asigura tratamentul corect al datelor cu caracter personal și al datelor sensibile din punct de vedere comercial. [AM 17]

(27)Este oportun ca Platforma de date vamale a UE să stocheze datele cu caracter personal pentru o perioadă de maximum 10 ani. Această perioadă este justificată având în vedere posibilitatea ca autoritățile vamale să notifice datoria vamală în termen de până la 10 ani de la primirea informațiilor necesare cu privire la o trimitere, precum și să se asigure că Comisia, Autoritatea vamală a UE, OLAF, EPPO, autoritățile vamale și alte autorități decât autoritățile vamale pot verifica încrucișat informațiile din Platforma de date vamale a UE cu informațiile stocate în alte sisteme și care au făcut obiectul schimburilor cu acestea. În plus, această perioadă de timp trebuie să fie aliniată la perioada de stocare impusă de alte legislații aplicate de autoritățile vamale, în cazul în care aceste legislații sunt relevante pentru controalele vamale. De asemenea, este oportun ca, ori de câte ori sunt necesare date cu caracter personal în scopul procedurilor judiciare și administrative, al investigațiilor și în timpul controalelor vamale ulterioare, perioada de păstrare să fie suspendată pentru a se evita ca datele cu caracter personal să fie șterse și să nu poată fi utilizate în aceste scopuri. [AM 18]

(28)Protecția datelor cu caracter personal și a altor date în cadrul Platformei de date vamale a UE trebuie să includă, de asemenea, norme privind restricționarea drepturilor persoanelor vizate. Prin urmare, este oportun ca autoritățile vamale, Comisia sau Autoritatea vamală a UE să poată restricționa dreptul persoanelor vizate, dacă este necesar, pentru a garanta că activitățile de asigurare a respectării legii, analiza de risc și controalele vamale nu sunt puse în pericol. În plus, astfel de restricții ar putea fi aplicate, de asemenea, atunci când este necesar în scopul protejării procedurilor judiciare sau administrative în urma activităților de asigurare a respectării legii. Restricțiile trebuie să fie justificate în mod corespunzător în raport cu activitățile și prerogativele autorităților vamale și să se limiteze la perioada necesară pentru păstrarea acestor prerogative.

(29)Orice prelucrare a datelor cu caracter personal în temeiul prezentului regulament trebuie să se efectueze în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (UE) 2016/679, ale Regulamentului (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului sau ale Directivei (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului, în cadrul domeniului de aplicare al fiecăruia dintre aceste acte.

(30)Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725 și a emis un aviz la [...]11 iulie 2023. Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor reamintește, pe baza celor nouă recomandări ale sale, că criteriile de risc care urmează să fie utilizate pentru a selecta persoane prin intermediul unei prelucrări automate, atunci când au ca rezultat decizii individuale, ar trebui să se bazeze pe circumstanțe care sunt fiabile și direct legate de factori obiectivi, să nu implice un risc direct sau indirect de discriminare, cum ar fi pe considerente de rasă, origine etnică, religie, orientare politică, orientare sexuală, și să nu fie excesiv de cuprinzătoare. [AM 19]

(30a) În vederea instituirii unui cadru comun al uniunii vamale, este necesar ca în Codul vamal al Uniunii să se integreze mediul aferent ghișeului unic al Uniunii Europene pentru vămi („mediul aferent ghișeului unic al UE pentru vămi”). Prin urmare, ar trebui să se abroge Regulamentul (UE) 2022/2399 al Parlamentului European și al ConsiliuluiRegulamentul (UE) 2022/2399 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 noiembrie 2022 de instituire a mediului aferent ghișeului unic al Uniunii Europene pentru vămi și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 952/2013 (JO L 317, 9.12.2022, p. 1). și să se adauge mediul aferent ghișeului unic al UE pentru vămi la prezentul regulament. [AM 20]

(30b) Pentru a obține un mediu complet digital și un proces eficient de vămuire a mărfurilor pentru toate părțile implicate în comerțul internațional, este necesar să se stabilească norme comune pentru un mediu armonizat și integrat aferent ghișeului unic al UE pentru vămi. Acest mediu ar trebui să includă Platforma de date vamale a UE și sistemele nevamale ale Uniunii menționate în anexa Ia la prezentul regulament. Platforma de date vamale a UE ar trebui să permită schimbul de informații cu sistemele nevamale ale Uniunii în conformitate cu mediul aferent ghișeului unic pentru vămi. Mediul aferent ghișeului unic al UE pentru vămi ar trebui dezvoltat ținând cont de posibilitățile de identificare și de autentificare fiabile oferite de Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al ConsiliuluiRegulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă și de abrogare a Directivei 1999/93/CE (JO L 257, 28.8.2014, p. 73). și, după caz, în conformitate cu principiul înregistrării unice, astfel cum se reiterează în Regulamentul (UE) 2018/1724 al Parlamentului European și al ConsiliuluiRegulamentul (UE) 2018/1724 al Parlamentului European și al Consiliului din 2 octombrie 2018 privind înființarea unui portal digital unic (gateway) pentru a oferi acces la informații, la proceduri și la servicii de asistență și de soluționare a problemelor și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 (JO L 295, 21.11.2018, p. 1).. Pentru introducerea mediului aferent ghișeului unic al UE pentru vămi este necesară instituirea, pe baza proiectului-pilot, a unui sistem de schimb de certificate, și anume Sistemul electronic de schimb de certificate în cadrul ghișeului unic al Uniunii Europene pentru vămi (EU CSW-CERTEX), care să interconecteze Platforma de date vamale a UE și sistemele nevamale ale Uniunii care gestionează formalități nevamale specifice. Este, de asemenea, necesar să se integreze Platforma de date vamale a UE în mediul aferent ghișeului unic al UE pentru vămi și să se stabilească un set de norme privind cooperarea administrativă digitală în cadrul mediului aferent ghișeului unic al UE pentru vămi. [AM 21]

(30c) Mediul aferent ghișeului unic al UE pentru vămi ar trebui să fie aliniat și interoperabil cât mai mult posibil cu alte sisteme vamale actuale sau viitoare, cum ar fi sistemul de vămuire centralizată în temeiul prezentului regulament. Acolo unde este cazul, ar trebui căutate sinergii între mediul aferent ghișeului unic european în domeniul maritim instituit prin Regulamentul (UE) 2019/1239 al Parlamentului European și al ConsiliuluiRegulamentul (UE) 2019/1239 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 de stabilire a unui mediu aferent ghișeului unic european în domeniul maritim și de abrogare a Directivei 2010/65/UE (JO L 198, 25.7.2019, p. 64). și mediul aferent ghișeului unic al UE pentru vămi. [AM 22]

(30d) Este necesar ca mediul aferent ghișeului unic al UE pentru vămi să integreze soluții care să asigure un nivel ridicat de securitate cibernetică pentru a preveni, pe cât posibil, atacurile care ar putea perturba sistemele vamale și nevamale, ar putea afecta securitatea comerțului sau ar putea dăuna economiei Uniunii. Standardele de securitate cibernetică ar trebui să fie concepute astfel încât să evolueze în același ritm cu cerințele de reglementare privind securitatea rețelelor și a informațiilor. În dezvoltarea, funcționarea și întreținerea mediului aferent ghișeului unic al UE pentru vămi, Comisia și statele membre ar trebui să urmeze orientările corespunzătoare emise de Agenția Uniunii Europene pentru Securitate Cibernetică (ENISA) în ceea ce privește securitatea cibernetică. [AM 23]

(30e) Schimbul de informații digitale prin intermediul EU CSW-CERTEX ar trebui să acopere formalitățile nevamale ale Uniunii care sunt prevăzute în legislația Uniunii, alta decât cea vamală, și pe care autoritățile vamale sunt însărcinate să le aplice. Formalitățile nevamale ale Uniunii cuprind toate operațiunile care trebuie efectuate de o persoană fizică, de un operator economic sau de o autoritate competentă parteneră pentru circulația internațională a mărfurilor, inclusiv partea de circulație între statele membre, atunci când este necesar. Respectivele formalități impun obligații diferite pentru importul, exportul sau tranzitul anumitor mărfuri, iar verificarea acestora prin controale vamale este fundamentală pentru funcționarea eficace a mediului aferent ghișeului unic al UE pentru vămi. EU CSW-CERTEX ar trebui să acopere formalitățile digitalizate prevăzute în legislația Uniunii și gestionate de autoritățile competente partenere în sistemele electronice nevamale ale Uniunii, stocând informațiile relevante din toate statele membre necesare pentru vămuirea mărfurilor. Prin urmare, este indicat să se identifice formalitățile nevamale ale Uniunii și sistemele nevamale aferente ale Uniunii care ar trebui să facă obiectul cooperării digitale prin intermediul EU CSW-CERTEX. În special, definiția sistemelor nevamale ale Uniunii ar trebui să fie amplă și ar trebui să cuprindă diferitele situații și formulări juridice din actele juridice ale Uniunii care au permis sau vor permite crearea și utilizarea sistemelor respective. În plus, este, de asemenea, oportun să se specifice datele până la care sistemul nevamal specific al Uniunii care acoperă o formalitate nevamală a Uniunii și Platforma de date vamale a UE ar trebui să fie interconectate cu EU CSW-CERTEX. Respectivele date ar trebui să reflecte datele prevăzute în legislația Uniunii, alta decât cea vamală, pentru îndeplinirea formalităților nevamale specifice ale Uniunii, pentru a permite respectarea legislației prin intermediul mediului aferent ghișeului unic al UE pentru vămi. În special, EU CSW-CERTEX ar trebui să acopere inițial cerințele sanitare și fitosanitare, normele care reglementează importul de produse ecologice, cerințele de mediu în ceea ce privește gazele fluorurate cu efect de seră și substanțele care diminuează stratul de ozon, precum și formalitățile legate de importul de bunuri culturale. [AM 24]

(30f) EU CSW-CERTEX ar trebui să faciliteze schimbul de informații între Platforma de date vamale a UE și sistemele nevamale ale Uniunii. În consecință, atunci când un operator economic depune o declarație vamală sau o declarație de reexport care presupune ca anumite formalități nevamale ale Uniunii să fi fost îndeplinite, ar trebui să fie posibil ca autoritățile vamale și autoritățile competente partenere să își transmită reciproc și să verifice în mod automat și eficace informațiile care sunt necesare pentru procesul de vămuire. Îmbunătățirea cooperării digitale și a coordonării dintre autoritățile vamale și autoritățile competente partenere ar trebui să conducă la procese informatizate mai integrate, mai rapide și mai simple pentru vămuirea mărfurilor și la o mai bună aplicare și respectare a formalităților nevamale ale Uniunii. [AM 25]

(30g) Comisia, în colaborare cu statele membre, ar trebui să dezvolte, să integreze și să opereze EU CSW-CERTEX, inclusiv oferindu-le statelor membre o formare adecvată privind funcționarea și punerea sa în aplicare. Pentru furnizarea de servicii de ghișeu unic adecvate, armonizate și standardizate la nivelul Uniunii pentru formalitățile nevamale ale Uniunii, Comisia ar trebui să conecteze fiecare sistem nevamal al Uniunii la EU CSW-CERTEX. Comisia ar trebui să fie responsabilă de interconectarea Platformei de date vamale a UE cu EU CSW-CERTEX, asistată, dacă este necesar, de Autoritatea vamală a UE. [AM 26]

(31)Un nivel de gestionare a riscurilor vamale la nivelul Uniunii este fundamental pentru a se asigura o aplicare armonizată a controalelor vamale în statele membre.În prezent, există un cadru comun de gestionare a riscurilor care cuprinde posibilitatea de a identifica domenii de control prioritare comune, precum și criterii și standarde comune privind riscurile în domeniul riscului financiar pentru efectuarea controalelor vamale, dar acest cadru prezintă deficiențe semnificative. Pentru a aborda lipsa unei aplicări armonizate a controalelor vamale și a unei gestionări armonizate a riscurilor, care aduce atingere intereselor financiare și nefinanciare ale Uniunii și ale statelor membre, este oportun să se revizuiască normele pentru a se stabili o abordare mai solidă cu privire la gestionareariscurilor, care să vizeze atât riscurile financiare, cât și pe cele nefinanciare. Aceasta include abordarea provocărilor structurale legate de gestionarea riscurilor financiare identificate de Curtea de Conturi Europeană. În special, este oportun să se descrie activitățile care sunt incluse în gestionarea riscurilor vamale, dintr-o perspectivă ciclică. De asemenea, este important să se identifice rolurile și responsabilitățile Comisiei, ale Autorității vamale a UE și ale autorităților vamale ale statelor membre. Este, de asemenea, esențial să i se ofere Comisiei posibilitatea de a stabili domenii de control prioritare comune și criterii și standarde comune privind riscurile, precum și posibilitatea de a identifica domenii specifice în domeniul altor legislații aplicate de autoritățile vamale, care merită un tratament prioritar în materie de gestionare comună a riscurilor și de controalele comune, fără a compromite securitatea. Acest lucru necesită o colaborare strânsă cu autoritățile competente care asigură respectarea altor legislații aplicate de autoritățile vamale, punând un accent deosebit pe colaborarea cu autoritățile de supraveghere a pieței. [AM 27]

(32)Prin urmare, este oportun să se introducă activități de gestionare a riscurilor la nivelul Uniunii și dispoziții prin care să se asigure colectarea la nivelul Uniunii a unor date cuprinzătoare relevante pentru gestionarea riscurilor, inclusiv rezultatele și evaluarea tuturor controalelor. Gestionarea riscurilor la nivelul Uniunii prevede o analiză comună de risc și emiterea de recomandări de control corespunzătoare la nivelul Uniunii adresate autorităților vamale. Aceste recomandări de control trebuie puse în aplicare sau trebuie să se prezinte motivele pentru care nu au fost aplicate. În conformitate cu principiul „conformare sau justificare”, aceste recomandări de control trebuie să fie puse în aplicare sau trebuie să se prezinte motive convingătoare pentru a nu le aplica. Trebuie stabilit un cadru care să ofere certitudine cu privire la situațiile în care este permisă abaterea de la aceste recomandări, de exemplu, atunci când prevalează alte priorități urgente. De asemenea, este necesar să se prevadă posibilitatea de a emite o instrucțiune conform căreia mărfurile destinate Uniunii nu pot fi încărcate sau transportate. Analiza riscurilor și a amenințărilor la nivelul Uniunii trebuie să se bazeze pe date actualizate în mod constant la nivelul Uniunii și să identifice măsurile și controalele care trebuie efectuate la punctele de trecere a frontierei de intrare și de ieșire de pe teritoriul Uniunii. În special în contextul cooperării cu autoritățile de aplicare a legii și cu autoritățile de securitate, gestionarea riscurilor la nivelul Uniunii trebuie, atunci când este posibil, să contribuie la analizele strategice și la evaluările amenințărilor efectuate la nivelul Uniunii și să beneficieze de pe urma acestora, inclusiv la cele efectuate de Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Aplicare a Legii (Europol) și de Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă (Frontex), pentru a contribui la prevenirea eficientă și eficace a criminalității și la combaterea acesteia. Încălcarea gravă sau repetată a altor legislații aplicate de autoritățile vamale și detectată de autoritățile vamale sau de alte autorități competente trebuie să aibă un impact asupra profilului de risc al importatorilor, al exportatorilor sau al importatorilor presupuși. [AM 28]

(33)Procesul de plasare a mărfurilor sub un regim vamal trebuie revizuit pentru a reflecta noile roluri și responsabilități ale persoanelor implicate în regimul respectiv. Astfel, responsabilitatea pentru furnizarea informațiilor către autoritățile vamale trebuie să fie asumată de persoana responsabilă pentru mărfuri: importatorul, exportatorul sau titularul regimului de tranzit, spre deosebire de declarant. Aceștia trebuie să furnizeze sau să pună datele la dispoziția autorităților vamale de îndată ce acestea sunt disponibile și, în orice caz, înainte de acordarea liberului de vamă pentru un regim vamal, pentru a permite autorităților vamale să efectueze o analiză de risc și să ia măsurile corespunzătoare. Întrucât importatorii presupuși din comerțul electronic au un volum mai mare de tranzacții și obligația de a calcula datoria vamală la momentul vânzării, nu la momentul acordării liberului de vamă, este oportun să se adapteze termenele care trebuie respectate pentru îndeplinirea obligației lor de raportare. Prin urmare, importatorii presupuși trebuie să furnizeze, cel târziu în ziua următoare acceptării plății, date privind vânzările lor de mărfuri care urmează să fie importate. În schimb, în circumstanțe justificate în mod corespunzător, autoritățile vamale trebuie să fie în măsură să autorizeze comercianții „încredere și control” („Trust and Check”) să completeze într-o etapă ulterioară datele privind mărfurile care au primit liberul de vamă, deoarece acești comercianți comunică în mod constant datele privind tranzacțiile lor către autoritățile vamale și trebuie să fie considerați fiabili. Astfel de circumstanțe ar putea fi imposibilitatea de a determina valoarea în vamă finală a mărfurilor la momentul acordării liberului de vamă, deoarece este legată de un contract futures, sau necesitatea de a obține documentele justificative relevante fără ca acestea să aibă un impact asupra calculului datoriei vamale.

(34)Pentru a simplifica procesul vamal de intrare a mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii, asigurând în același timp existența unei singure persoane responsabile pentru mărfurile respective, este necesar ca diferiții actori din lanțul de aprovizionare să furnizeze fiecare partea lor de informații relevante privind mărfurile în cauză și să o coreleze cu o trimitere specifică. Mărfurile trebuie să intre numai dacă există un importator stabilit în Uniune care își asumă responsabilitatea pentru mărfurile respective. Importatorul trebuie să furnizeze autorităților vamale informații cu privire la mărfuri și la regimul vamal sub care acestea ar trebui să fie plasate, cât mai devreme cu putință, dacă este posibil înainte ca mărfurile să ajungă fizic. Un prestator de servicii sau un agent vamal trebuie să fie în măsură să furnizeze informații în numele și în contul importatorului, dar importatorul rămâne responsabil pentru asigurarea conformității mărfurilor cu riscurile financiare și nefinanciare. Transportatorii care aduc efectiv mărfurile trebuie, de asemenea, să furnizeze unele informații privind mărfurile înainte de încărcare sau de sosire („informații prealabile privind transportul de marfă”) și să își coreleze informațiile cu informațiile importatorului, în cazul în care acestea au fost transmise anterior, fără a avea neapărat acces la toate datele furnizate de importator. În plus, pentru a ține seama de lanțurile de aprovizionare și de rețelele de transport mai complexe, este posibil ca altor persoane să li se solicite să completeze informațiile privind mărfurile care urmează să fie introduse pe teritoriul vamal al Uniunii. Importatorul, transportatorul sau orice altă persoană care transmite informații autorităților vamale trebuie să aibă obligația de a le modifica atunci când știe că informațiile nu mai sunt corecte, dar înainte ca autoritățile vamale să fi detectat nereguli pe care ar dori să le supună controalelor.

(35)Autoritățile vamale care răspund de locul primei intrări a mărfurilor trebuie să efectueze o analiză de risc a informațiilor disponibile cu privire la mărfurile respective și să aibă dreptul de a adopta o gamă largă de măsuri de atenuare în cazul în care detectează un risc, inclusiv de a solicita efectuarea de controale înainte de încărcare sau la sosirea mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii, de către o altă autoritate vamală sau de către alte autorități. Transportatorul este, în general, cel mai în măsură să cunoască momentul sosirii mărfurilor și, prin urmare, trebuie să notifice această sosire autorităților vamale folosind, acolo unde este cazul, mediul aferent ghișeului unic european în domeniul maritim, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2019/1239. Cu toate acestea, pentru a se ține seama de lanțurile de aprovizionare și de rețelele de transport mai complexe, este posibil ca altor persoane să li se solicite să notifice sosirea mărfurilor către autoritățile vamale în vederea efectuării unei analize de risc. Pentru a se asigura că autoritățile vamale dețin informații prealabile privind transportul de marfă cu privire la toate mărfurile introduse pe teritoriul vamal al Uniunii, este necesar ca transportatorului să nu i se permită să descarce mărfuri pentru care nu există informații, cu excepția cazului în care autoritățile vamale au solicitat transportatorului să prezinte mărfurile sau a cazului în care există o situație de urgență care impune descărcarea mărfurilor. În schimb, pentru a facilita procesul de intrare a mărfurilor pentru care autoritățile vamale dispun de informații prealabile adecvate privind transportul de marfă, transportatorul nu trebuie să fie obligat să prezinte mărfurile în vamă în toate cazurile, ci numai la cererea autorităților vamale sau atunci când alte legislații aplicate de autoritățile vamale impun acest lucru. [AM 29]

(36)Mărfurile neunionale care sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii trebuie considerate ca fiind în depozitare temporară din momentul în care transportatorul notifică sosirea lor până la plasarea lor sub un regim vamal, cu excepția cazului în care sunt deja plasate sub un regim de tranzit. Pentru a asigura o supraveghere vamală adecvată, această situație trebuie să fie limitată în timp. Ea nu trebuie să dureze mai mult de 10 zile, decât în cazuri excepționale. În cazul în care importatorul trebuie să depoziteze mărfurile pentru o perioadă mai lungă, acestea trebuie să se afle într-un antrepozit vamal, unde mărfurile pot fi depozitate fără limită de timp. Prin urmare, autorizațiile existente pentru amplasamentele de depozitare temporară trebuie să fie transformate în autorizații de antrepozit vamal, dacă sunt îndeplinite cerințele relevante.

(37)Este necesar să se mențină normele care stabilesc dacă mărfurile sunt mărfuri unionale sau neunionale și dacă statutul de mărfuri unionale poate fi prezumat sau trebuie dovedit, în special atunci când mărfurile părăsesc temporar teritoriul vamal al Uniunii.

(38)Odată ce dispun de informațiile necesare pentru regimul relevant, pe baza analizei de risc, autoritățile vamale trebuie să decidă dacă să efectueze controale suplimentare asupra mărfurilor, să le acorde liberul de vamă, să refuze sau să suspende acordarea liberului de vamă sau să aștepte până când se va considera că mărfurile au primit liberul de vamă. Autoritățile vamale trebuie să procedeze astfel în cooperare cu alte autorități, dacă este necesar. În consecință, autoritățile vamale trebuie să refuze acordarea liberului de vamă pentru mărfuri în cazul în care dispun de dovezi potrivit cărora mărfurile nu respectă cerințele legale aplicabile. În cazul în care trebuie să se consulte cu alte autorități pentru a stabili dacă mărfurile sunt sau nu conforme, autoritățile vamale trebuie să suspende acordarea liberului de vamă cel puțin până la momentul în care are loc consultarea. În aceste cazuri, decizia subsecventă a autorităților vamale cu privire la mărfuri trebuie să depindă de răspunsul celorlalte autorități. Pentru a se evita blocarea atât a comercianților, cât și a autorităților în cazurile în care este necesar un anumit interval de timp pentru a se ajunge la o concluzie privind conformitatea, autoritățile vamale trebuie să aibă posibilitatea de a acorda liberul de vamă, cu condiția ca comerciantul să continue să informeze cu privire la locul în care se află mărfurile pentru o perioadă de maximum 15 zile. În fine, pentru a oferi securitate juridică comercianților care au furnizat informațiile în timp util, fără a obliga autoritățile vamale să reacționeze la fiecare trimitere, esteste necesar să se considere că mărfurile care nu au fost selectate pentru un control după o perioadă rezonabilă de timpcât mai curând posibil și cel târziu în termen de 30 de zile calendaristice au primit liberul de vamă. Comisia trebuie să aibă dreptul de a defini această perioadă de timp prin intermediul unor norme delegate, adaptând-o, dacă este necesar, la tipul de trafic sau la tipul de puncte de trecere a frontierei. [AM 30]

(39)În măsura în care comercianții „încredere și control” („Trust and Check”) oferă autorităților vamale acces deplin la sistemele, evidențele și operațiunile lor și sunt considerați fiabili, ei trebuie să poată acorda liberul de vamă pentru mărfurile lor sub supravegherea autorităților vamale, dar fără a aștepta intervenția acestora. În consecință, comercianții „încredere și control” („Trust and Check”) trebuie să poată acorda liberul de vamă în cadrul oricărei proceduri de intrare în momentul primirii mărfurilor la destinația finală sau în cadrul oricărei proceduri de ieșire la locul de livrare a mărfurilor. Întrucât comercianții „încredere și control” („Trust and Check”) sunt considerați transparenți, sosirea și/sau livrarea trebuie să fie înregistrate în mod corespunzător în Platforma de date vamale a UE. Acești operatori trebuie să aibă obligația de a informa autoritățile vamale în cazul în care apare o problemă, astfel încât autoritățile respective să poată lua o decizie finală cu privire la acordarea liberului de vamă. În cazul în care sistemele de control intern ale comercianților „încredere și control” („Trust and Check”) sunt suficient de solide, autoritățile vamale trebuie să fie în măsură, în cooperare cu alte autorități, să autorizeze comercianții să efectueze anumite verificări pe cont propriu. Cu toate acestea, autoritățile vamale trebuie să aibă în continuare posibilitatea de a efectua controale asupra mărfurilor în orice moment. Statutul „încredere și control” nu ar trebui acordat persoanelor cu încălcări repetate sau grave ale altor acte legislative ale Uniunii aplicate de autoritățile vamale. [AM 31]

(40)Este oportun să se prevadă măsuri de reglementare a tranziției de la un sistem bazat pe declarații vamale la un sistem bazat pe furnizarea de informații către Platforma centrală de date vamale a UE. Operatorii trebuie să aibă posibilitatea de a depune declarații vamale pentru a-și declara intenția de a plasa mărfurile sub regim vamal în cursul perioadei de tranziție. Cu toate acestea, de îndată ce vor fi disponibile capacitățile Platformei de date vamale a UE, operatorilor trebuie să li se ofere, de asemenea, posibilitatea de a furniza sau de a pune la dispoziția autorităților vamale informații prin intermediul Platformei de date vamale a UE, iar autoritățile vamale nu trebuie să mai autorizeze niciun operator să solicite simplificări în legătură cu declarația vamală. La încheierea perioadei de tranziție, toate autorizațiile trebuie să își înceteze valabilitatea, deoarece declarațiile vamale nu vor mai exista.

(41)Conform articolului 29 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), se consideră că se află în liberă circulație produsele care provin din țări terțe, pentru care au fost îndeplinite formalitățile de import și pentru care au fost percepute taxele vamale sau taxele cu efect echivalent. Cu toate acestea, punerea în liberă circulație nu trebuie înțeleasă ca o dovadă a conformității cu alte legislații aplicate de autoritățile vamale atunci când acestea din urmă impun cerințe specifice pentru mărfurile care urmează să fie vândute sau consumate pe piața internă.

(42)Procesul de scoatere a mărfurilor în afara teritoriului vamal al Uniunii trebuie să fie raționalizat și simplificat, în conformitate cu procesul de intrare. Astfel, este oportun să se impună ca o persoană stabilită în Uniune să fie responsabilă pentru mărfuri, și anume exportatorul. Exportatorul trebuie să furnizeze sau să pună la dispoziția autorităților vamale informațiile relevante înainte de a scoate mărfurile din Uniune, indicând dacă este vorba despre mărfuri unionale sau neunionale care urmează să fie exportate și adaptând informațiile necesare. Pentru a simplifica procesul și a se evita eventualele lacune, conceptul de export trebuie să includă ieșirea mărfurilor neunionale, incluzând astfel și conceptul de „reexport”, care era reglementat anterior ca un concept separat.

(43)Pentru a asigura o gestionare adecvată a riscurilor legate de mărfurile scoase de pe teritoriul vamal al Uniunii, biroul vamal responsabil de export trebuie să aibă obligația de a efectua o analiză de risc a informațiilor privind mărfurile, precum și de a lua măsurile corespunzătoare sau de a solicita luarea acestor măsuri înainte de ieșirea mărfurilor. Aceste măsuri trebuie să includă solicitarea efectuării de controale de către biroul vamal responsabil de locul de expediere a mărfurilor, de către biroul vamal de ieșire și, dacă este necesar, de către alte autorități, pe lângă măsurile prevăzute în cadrul acordării liberului de vamă pentru un regim vamal, care sunt, de asemenea, aplicabile în cazul în care mărfurile urmează să fie plasate sub regimul de export.

(44)Pentru a se asigura că regimurile suspensive de taxe vamale sunt, de asemenea, transparente, este oportun să se raționalizeze dispozițiile privind cerințele aferente autorizațiilor pentru regimurile speciale. În special, din motive de claritate și de securitate juridică, condițiile pentru a se stabili dacă este necesar un aviz la nivelul Uniunii pentru a evalua dacă acordarea unei autorizații ar putea afecta în mod negativ interesele producătorilor din Uniune, așa-numita examinare a condițiilor economice, trebuie să fie codificate într-un act de bază, în loc să fie reglementate prin norme delegate. În plus, întrucât efectul asupra intereselor producătorilor din Uniune poate depinde de cantitatea de mărfuri care sunt plasate sub regimul special, Autoritatea vamală a UE trebuie să aibă dreptul de a propune un anumit prag sub care se estimează că nu există niciun efect negativ asupra intereselor producătorilor din Uniune.

(45)Articolul 9 din Convenția de la Mannheim face trimitere la o anexă (Manifestul renan) care a facilitat circulația mărfurilor pe fluviul Rin și pe afluenții săi asociați, considerându-le un regim de tranzit vamal dincolo de frontierele naționale a cinci state membreProcedura se bazează pe Legea privind navigația pe Rin de la Mannheim din 17 octombrie 1868 și pe protocolul adoptat de Comisia centrală pentru navigația pe Rin la 22 noiembrie 1963. Convenția de la Mannheim privind navigația pe Rin afectează Belgia, Germania, Franța, Țările de Jos și Elveția, ca țări riverane Rinului, care sunt considerate a fi un teritoriu unic în sensul actului respectiv.. Conform informațiilor furnizate de administrațiile vamale, Manifestul renan nu mai este utilizat în practică drept regim de tranzit vamal în statele riverane Rinului. În schimb, mărfurile de pe Rin și afluenții săi sunt transportate în prezent utilizând regimul de tranzit unional stabilit prin cod, prin noul sistem computerizat de tranzit (NCTS). Prin urmare, este oportun să se elimine trimiterea la Manifestul renan din cazurile în care o circulație de mărfuri este considerată tranzit vamal extern sau tranzit unional.

(46)Pentru a spori transparența cu privire la persoana responsabilă pentru respectarea obligațiilor regimului de tranzit unional, precum și cu privire la conținutul și riscurile legate de trimitere, este oportun să se solicite titularului regimului de tranzit să comunice cel puțin informații privind importatorul sau exportatorul care motivează circulația, mijloacele de transport și identificarea mărfurilor plasate sub regimul respectiv. Aceste informații ar permite autorităților vamale să supravegheze mai eficace regimul de tranzit unional în cauză și să efectueze o analiză de risc. Regimul de tranzit unional trebuie să fie obligatoriu, cu excepția cazului în care mărfurile sunt plasate sub un alt regim vamal imediat după intrarea sau ieșirea de pe teritoriul vamal al Uniunii. În cazul în care importatorul sau exportatorul nu este încă cunoscut, deținătorul mărfurilor trebuie considerat ca fiind importatorul sau exportatorul mărfurilor și trebuie să fie obligat la plata taxelor vamale și a altor impozite și taxe. Regimul de tranzit unional trebuie să fie înlocuit cu supravegherea vamală în cazul în care mărfurile sunt importate sau exportate de către un comerciant „încredere și control” („Trust and Check”).

(47)Un amendament la anexa 6 la Convenția vamală privind transportul internațional de mărfuri sub acoperirea carnetelor TIR („Convenția TIR”)Amendamente la Convenția vamală privind transportul internațional de mărfuri sub acoperirea carnetelor TIR [Convenția TIR, 1975] Conform notificării depozitarului ONU C.N.85.2021.TREATIES-XI.A.16, următoarele amendamente la Convenția TIR intră în vigoare la 1 iunie 2021 pentru toate părțile contractante, JO L 193/1, 1.6.2021, p. 1., care a intrat în vigoare la 1 iunie 2021, a modificat nota explicativă 0.49 pentru a acorda operatorilor economici care îndeplinesc anumite cerințe posibilitatea de a deveni „expeditor agreat”, reflectând facilitățile existente acordate operatorilor economici recunoscuți ca „destinatar agreat”. Prin urmare, este necesar să se includă noua posibilitate prevăzută în Convenția TIR pentru a alinia legislația vamală a Uniunii la acordul internațional respectiv.

(48)Aplicarea normelor standard pentru calcularea taxelor vamale în tranzacțiile de comerț electronic ar conduce, în multe cazuri, la o sarcină administrativă disproporționată atât pentru administrațiile vamale, cât și pentru operatorii economici, în special în ceea ce privește colectarea veniturilor. În interesul dezvoltării unui tratament fiscal și vamal solid și eficace pentru mărfurile importate din țări terțe prin intermediul tranzacțiilor de comerț electronic („vânzări la distanță de mărfuri importate”), legislația Uniunii trebuie să fie modificată pentru a elimina pragul sub care mărfurile cu o valoare neglijabilă care nu depășește 150 EUR pe trimitere sunt scutite de taxe vamale la import în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1186/2009 al ConsiliuluiRegulamentul (CE) nr. 1186/2009 al Consiliului din 16 noiembrie 2009 de instituire a unui regim comunitar de scutiri de taxe vamale (JO L 324, 10.12.2009, p. 23). și pentru a introduce un tratament tarifar simplificat pentru vânzările la distanță de mărfuri importate din țări terțe în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al ConsiliuluiRegulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului din 23 iulie 1987 privind Nomenclatura tarifară și statistică și Tariful Vamal Comun (JO L 256, 7.9.1987, p. 1). (Nomenclatura combinată). Având în vedere aceste modificări propuse, Anumite norme din cod privind clasificarea tarifară, originea și valoarea în vamă trebuie să fie modificate pentru a stipula simplificările aplicabile în mod voluntar de către importatorul presupus la stabilirea taxei vamale în cadrul unei tranzacții de la întreprinderi la consumatori care se califică drept vânzări la distanță în scopuri de TVA. Simplificările trebuie să constea în posibilitatea de a calcula taxa vamală datorată prin aplicarea unuia dintre noile tarife „grupate” din Nomenclatura combinată la o valoare calculată într-un mod mai simplu. În conformitate cu normele simplificate pentru tranzacțiile de comerț electronic de la întreprinderi la consumatori, prețul net de cumpărare fără TVA, dar care include costurile totale de transport până la destinația finală a produsului, trebuie considerat ca fiind valoarea în vamă și nu mai trebuie solicitată nicio dovadă de origine. Cu toate acestea, în cazul în care importatorul presupus dorește să beneficieze de niveluri tarifare preferențiale prin dovedirea caracterului originar al mărfurilor, persoana respectivă poate face acest lucru prin aplicarea procedurilor standard. [AM 32]

(49)În prezent, datoriile vamale sunt colectate de statul membru în care este depusă declarația vamală. Comerciantul are posibilitatea de a alege dacă dorește să facă acest lucru în țara de primă intrare sau să utilizeze un regim de tranzit și să plătească taxele într-un alt stat membru. În 2025, acest sistem urmează să se schimbe odată cu introducerea unui sistem informatic de vămuire centralizată, care va permite operatorilor economici autorizați să depună declarația vamală în statul membru în care sunt stabiliți. Având în vedere această evoluție, este oportun să se modifice normele care definesc locul în care ia naștere datoria vamală, astfel încât taxele la import să fie plătite statului membru în care este stabilit importatorul, deoarece acesta este locul în care autoritatea vamală poate avea cele mai complete cunoștințe cu privire la evidențele, operațiunile și comportamentele comerciale ale operatorilor economici, în special în cazul în care respectivilor operatori economici li se acordă statutul de comercianți „încredere și control” („Trust and Check”). Cu toate acestea, este oportun ca datoria vamală a operatorilor care nu sunt comercianți „încredere și control” („Trust and Check”) să ia naștere în locul în care se află fizic mărfurile, cel puțin până la evaluarea modelului de supraveghere.

(50)În cazul tranzacțiilor de comerț electronic, este esențial să se asigure plata corectă a unei datorii vamale de către intermediarii online, cum ar fi platformele de internet, care gestionează vânzarea online de mărfuri către consumatorii privați. Prin urmare, este oportun să se clarifice faptul că importatorul presupus este persoana responsabilă pentru datoria vamală, care ar lua naștere în momentul în care cumpărătorul efectuează plata către operatorul de comerț electronic, care este, în majoritatea cazurilor, o platformă de internet. Pentru a simplifica sarcina legată de o astfel de obligație, importatorul presupus poate fi autorizat să stabilească taxa la import datorată și să își plătească periodic datoriile vamale, iar autoritățile vamale trebuie să poată avea o singură înscriere în evidența contabilă în sensul bugetului Uniunii.

(51)Este oportun să se consolideze mecanismul menit să supravegheze mai eficient punerea în aplicare a măsurilor restrictive privind fluxul de mărfuri, care pot fi adoptate de Consiliu în conformitate cu articolul 215 din TFUE. În acest caz, Autoritatea vamală a UE trebuie să ofere sprijin Comisiei și statelor membre pentru a se asigura că măsurile respective nu sunt eludate. Autoritățile vamale trebuie să se asigure că parcurg toate etapele necesare pentru a se conforma măsurilor și să informeze Comisia și Autoritatea vamală a UE în consecință.

(52)Este necesar să se instituie un mecanism de gestionare a crizelor pentru a aborda potențialele crize din cadrul uniunii vamale. Lipsa acestui mecanism la nivelul Uniunii a fost evidențiată în Planul de acțiune vamalăComunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social European Trecerea uniunii vamale la o etapă superioară: un plan de acțiune, 28.9.2020 (COM/2020/581 final).. Prin urmare, este necesar să se instituie un mecanism care să implice Autoritatea vamală a UE în calitate de actor central în pregătirea, coordonarea și monitorizarea punerii în aplicare a măsurilor și a modalităților practice pe care Comisia decide să le instituie atunci când apare o criză. Autoritatea vamală a UE trebuie să mențină în permanență capacitatea de răspuns în situații de criză pe întreaga durată a crizei. Autoritatea vamală a UE ar trebui să raporteze Comisiei, Parlamentului European și Consiliului cu privire la punerea în aplicare a măsurilor și a modalităților practice. [AM 33]

(53)Cadrul de guvernanță existent al uniunii vamale nu are o structură clară de gestionare operațională și nu reflectă evoluția vămilor de la crearea acestora în 1968. În temeiul Regulamentului (UE) nr. 952/2013, activitățile legate de gestionarea riscurilor legate de fluxurile comerciale, cum ar fi punerea în aplicare și deciziile privind controalele la fața locului, țin de responsabilitatea autorităților vamale naționale. Intensitatea traficului de mărfuri la frontierele externe nu este egală pe întreg teritoriul Uniunii. În pofida cooperării dintre administrațiile vamale naționale, care a existat încă de la crearea uniunii vamale și care a condus la schimbul de bune practici și de expertiză, precum și la elaborarea de orientări comune, aceasta nu a condus la dezvoltarea unei abordări și a unui cadru operațional armonizate. În prezent, în statele membre există practici divergente care slăbesc uniunea vamală. Nu există o capacitate centrală de analiză a riscurilor, nu există o viziune comună privind stabilirea priorității riscurilor, există o coordonare limitată a acțiunilor și a controalelor vamale și nu există un cadru de cooperare între diferitele autorități care gestionează piața unicăinternă. Un palier operațional central al Uniunii, care să pună în comun expertiza și resursele și să ia decizii împreună, trebuie să abordeze aceste deficiențe în domenii precum gestionarea datelor, gestionarea riscurilor și formarea, astfel încât uniunea vamală să „acționeze ca o singură entitate”. Prin urmare, este oportună înființarea unei autorități vamale a UE. Crearea acestei noi autorități este esențială pentru a asigura funcționarea eficientă și adecvată a uniunii vamale, pentru a coordona la nivel central acțiunile vamale și pentru a sprijini activitățile autorităților vamale. [AM 34]

(54)Autoritatea vamală a UE trebuie să funcționeze și să fie administrată pe baza principiilor din declarația comună și abordarea comună a Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei privind agențiile descentralizate din 19 iulie 2012joint_statement_on_decentralised_agencies_en.pdf (europa.eu)..

(55)Criteriile care trebuie luate în considerare pentru a contribui la procesul decizional de alegere a sediului Autorității vamale a UE trebuie să includă asigurarea că autoritatea poate ocupa sediul din momentul intrării în vigoare a prezentului regulament, accesibilitatea amplasamentului și existența unei infrastructuri educaționale adecvate pentru copiii membrilor personalului, precum și accesul corespunzător la piața forței de muncă, la securitate socială și la asistență medicală, atât pentru copiii, cât și pentru soții/soțiile membrilor personalului. Având în vedere caracterul cooperativ al majorității activităților Autorității vamale a UE și, în special, legătura strânsă care va exista între sistemele informatice pe care Comisia le va întreține în perioada de tranziție, în timp ce Autoritatea vamală a UE va construi și va exploata Platforma de date vamale a UE, autoritatea trebuie să își aibă sediul într-un loc care să permită o astfel de cooperare strânsă cu Comisia, cu autoritățile din regiunile Uniunii care sunt cele mai relevante pentru comerțul internațional, precum și cu organismele Uniunii și organismele internaționale relevante (de exemplu, Organizația Mondială a Vămilor pentru facilitarea îmbogățirii și stimulării reciproce practice pe teme specifice). Având în vedere aceste criterii, Autoritatea vamală a UE trebuie să se își aibă sediul la [...].

(55a) Statele membre și Comisia au responsabilitatea de a se asigura că autoritățile vamale dispun de resurse, formare și echipamente adecvate pentru a avea capacitatea de a-și îndeplini misiunea, inclusiv de competențe de investigare adecvate. [AM 35]

(55b) Vămile au nevoie de investiții serioase, mai ales în ceea ce privește asigurarea unui personal suficient, format corespunzător, pentru a garanta funcționarea sistemelor vamale ale Uniunii care se confruntă cu o creștere exponențială a solicitărilor; întrucât în lipsa investițiilor necesare în personal, soluțiile digitale nu își pot atinge întregul potențial. Prin urmare, investițiile în sistemele digitale trebuie să garanteze o finanțare suficientă pentru personal și pentru formarea acestuia, astfel încât să întrunească competențele necesare pentru echipamentele de ultimă generație, tehnologia de analiză a volumelor mari de date, detectare și control și, astfel, să garanteze că controalele vamale sunt efectuate în mod uniform în întreaga Uniune. [AM 36]

(56)Statele membre și, Comisia și Parlamentul European trebuie să fie reprezentate în cadrul unui consiliu de administrație, pentru a asigura funcționarea eficace a Autorității vamale a UE. Componența consiliului de administrație, inclusiv alegerea președintelui și a vicepreședintelui său, trebuie să respecte principiile echilibrului de gen, experienței și calificării. Având în vedere competența exclusivă a Uniunii în ceea ce privește uniunea vamală și legătura strânsă dintre domeniul vamal și alte domenii de politică, este oportun ca președintele acesteia să fie ales dintre acești reprezentanți ai Comisiei. Pentru funcționarea eficace și eficientă a Autorității vamale a UE, consiliul de administrație trebuie, în special, să adopte un document unic de programare care să includă programarea anuală și multianuală, să își îndeplinească funcțiile legate de bugetul autorității, să adopte normele financiare aplicabile autorității, să numească un director executiv și să stabilească procedurile de luare a deciziilor referitoare la sarcinile operaționale ale autorității de către directorul executiv. Consiliul de administrație trebuie să fie asistat de un comitet executiv și de un organism consultativ care să reprezinte organizațiile consumatorilor, asociațiile de întreprinderi și alți actori nestatali relevanți. [AM 37]

(56a) Autoritatea vamală a UE ar trebui să înființeze un consiliu consultativ vamal care să asiste Comitetul său executiv. Acesta ar trebui să aibă sarcina de a oferi consiliere cu privire la punerea în aplicare a acțiunilor și deciziilor tehnice, inclusiv gestionarea riscurilor și domeniile prioritare de control, cu privire la aspecte legate de punerea în aplicare și standardizare, inclusiv cu privire la activitățile de armonizare sau la necesitatea adaptării normelor, să ofere consiliere cu privire la dimensiunile vamale ale altor acte legislative aplicate de autoritățile vamale și să ofere consiliere în contextul oricăror alte activități ale Autorității. Consiliul consultativ vamal ar trebui să depună eforturi pentru a asigura o reprezentare echilibrată a părților interesate între interesele comerciale și necomerciale și, în cadrul categoriei intereselor comerciale, în ceea ce privește IMM-urile și alte întreprinderi. [AM 38]

(57)Pentru a garanta funcționarea sa eficace, Autorității vamale a UE trebuie să i se acorde un buget autonom, cu venituri care să provină de la bugetul general al Uniunii și orice contribuție financiară voluntară din partea statelor membre. În circumstanțe excepționale și justificate în mod corespunzător, Autoritatea vamală a UE trebuie, de asemenea, să fie în măsură să încaseze venituri suplimentare prin acorduri de contribuție sau acorduri de grant, precum și taxe pentru publicații și orice alt serviciu furnizat de Autoritatea vamală a UE.

(58)Pentru a-și îndeplini misiunea, autoritățile vamale cooperează îndeaproape și în mod regulat cu autoritățile de supraveghere a pieței, cu autoritățile de control sanitar și fitosanitar, cu organismele de aplicare a legii, cu autoritățile de gestionare a frontierelor, cu organismele de protecție a mediului, cu experții în domeniul bunurilor culturale și cu multe alte autorități responsabile de politicile sectoriale. Având în vedere evoluția pieței uniceinterne și rolul în continuă evoluție al vămilor, creșterea numărului de interdicții și restricții și a comerțului electronic, este necesar să se structureze și să se consolideze această cooperare la nivel național, la nivelul Uniunii și la nivel internațional. În locul unei cooperări axate pe trimiteri individuale sau pe evenimente specifice de-a lungul lanțului de aprovizionare, este necesar să se instituie un cadru de cooperare structurat între autoritățile vamale și alte autorități responsabile de domeniile de politică relevante. Acest cadru de cooperare trebuie să includă următoarele aspecte: elaborarea legislației și a unor soluții la problemele de politică într-un anumit domeniu, schimbul de informații și analiza informațiilor, elaborarea unei strategii globale de cooperare sub forma unor strategii comune de supraveghere și, în cele din urmă, cooperarea privind punerea în aplicare operațională, monitorizarea și controalele. Comisia trebuie, de asemenea, să faciliteze aplicarea unei părți a celorlalte legislații aplicate de autoritățile vamale prin întocmirea unei liste a actelor legislative ale Uniunii care impun cerințe privind mărfurile supuse controalelor vamale menite să protejeze interesele publice, cum ar fi sănătatea și viața oamenilor, a animalelor sau a plantelor, consumatorii și mediul. [AM 39]

(59)Pentru a spori claritatea și a eficientiza cadrul de cooperare între autoritățile vamale și alte autorități partenere, o listă a serviciilor oferite de autoritățile vamale trebuie să definească în mod clar rolul posibil al autorităților vamale în aplicarea altor politici relevante la frontierele Uniunii. În plus, aplicarea cadrului de cooperare trebuie să fie monitorizată de către Autoritatea vamală a UE. Autoritatea vamală a UE trebuie să colaboreze îndeaproape și să coopereze cu Comisia, cu OLAF, cu alte agenții și organisme relevante ale Uniunii, cum ar fi Europol, EPPO și Frontex, precum și cu agențiile și rețelele specializate din domeniile de politică respective, cum ar fi Rețeaua Uniunii pentru conformitatea produselor. [AM 40]

(60)Într-o lume din ce în ce mai conectată, diplomația vamală și cooperarea internațională reprezintă aspecte importante în activitatea autorităților vamale din întreaga lume. Cooperarea internațională trebuie să aibă în vedere posibilitatea schimbului de date vamale, pe baza acordurilor internaționale sau a legislației autonome a Uniunii, prin mijloace de comunicare adecvate și sigure, sub rezerva respectării informațiilor confidențiale și a protecției datelor cu caracter personal, de exemplu prin intermediul Platformei de date vamale a UE. Cadrul juridic respectiv nu ar trebui să afecteze competența statelor membre în ceea ce privește angajamentele bilaterale sau multilaterale cu țările terțe în legătură cu sarcinile naționale. [AM 41]

(61)În pofida faptului că legislația vamală este armonizată prin intermediul codului, Regulamentul (UE) nr. 952/2013 a inclus doar obligația statelor membre de a prevedea sancțiuni în caz de încălcare a legislației vamale și a impus ca aceste sancțiuni să fie efective, proporționale și cu efect de descurajare. Prin urmare, statele membre au posibilitatea de a alege ce sancțiuni vamale să aplice, astfel că acestea variază considerabil de la un stat membru la altul și sunt supuse evoluției în timp. Este necesar să se prevadă un cadru comun care să stabilească un set minim de încălcări ale dispozițiilor vamale și de sancțiuni fără caracter penal. Nerespectarea obligațiilor de importator, de exportator și de importator presupus ar putea fi să fie inclusă pe lista încălcărilor vamale. Acest cadru este necesar pentru a aborda neaplicarea uniformă și divergențele semnificative dintre statele membre în ceea ce privește aplicarea de sancțiuni împotriva încălcărilor legislației vamale care pot duce la o denaturare a concurenței, la lacune și la exploatarea celor mai avantajoase condiții tarifare la punctele vamale. Cadrul trebuie să fie alcătuit dintr-o listă comună de acte sau omisiuni care trebuie să constituie încălcări ale dispozițiilor vamale în toate statele membre. La stabilirea sancțiunii aplicabile, autoritățile vamale trebuie să definească dacă aceste acte sau omisiuni sunt comise intenționat sau din neglijență evidentă. Sancțiunile și obligațiile impuse operatorilor economici sunt proporționale cu rolul acestora în procesul de tranzacție, asigurând corectitudinea și claritatea aplicării lor. Comisia, statele membre și Autoritatea vamală a UE ar trebui să facă periodic schimb de bune practici în materie de audit și sancțiuni, pentru a îmbunătăți coerența în aplicarea sancțiunilor. [AM 42]

(62)Este necesar să se stabilească dispoziții comune pentru circumstanțele atenuante, precum și pentru circumstanțele agravante, în ceea ce privește încălcările dispozițiilor vamale. Termenul de prescripție pentru inițierea procedurilor de constatare a încălcării dispozițiilor vamale trebuie să fie stabilit în conformitate cu dreptul intern și să fie cuprins între 5 și 10 ani, astfel încât să se prevadă o normă comună bazată pe termenul de notificare a datoriei vamale. Jurisdicția competentă trebuie să fie cea în care a fost comisă încălcarea. Cooperarea dintre statele membre este necesară în cazurile în care încălcarea dispozițiilor vamale a fost comisă în mai multe state membre; în aceste cazuri, statul membru care inițiază primul procedura trebuie să coopereze cu celelalte autorități vamale vizate de aceeași încălcare a dispozițiilor vamale.

(63)Este necesar să se stabilească un set comun minim de încălcări ale dispozițiilor vamale prin definirea acestora, pe baza obligațiilor prevăzute în prezentul regulament și a obligațiilor identice prevăzute în alte părți ale legislației vamale.

(64)De asemenea, este necesar să se stabilească un set minim comun de sancțiuni fără caracter penal care să prevadă cuantumuri minime ale sancțiunilor pecuniare, posibilitatea de revocare, suspendare sau modificare a autorizațiilor vamale, inclusiv pentru operatorii economici autorizați și pentru comercianții „încredere și control” („Trust and Check”), precum și confiscarea mărfurilor. Cuantumurile minime ale sancțiunilor pecuniare trebuie să depindă de faptul dacă încălcarea dispozițiilor vamale a fost comisă intenționat sau nu și dacă aceasta are sau nu un impact asupra cuantumului taxelor vamale și al altor taxe, precum și asupra interdicțiilor sau restricțiilor. Acest set comun minim de sancțiuni fără caracter penal trebuie să se aplice fără a aduce atingere ordinii juridice naționale a statelor membre, care, în schimb, poate prevedea sancțiuni penale. Statele membre, Comisia și Autoritatea vamală a UE ar trebui să colaboreze pentru a mări treptat coerența sancțiunilor fără caracter penal și aplicarea acestora în întreaga Uniune. [AM 43]

(65)Performanța uniunii vamale trebuie să fie evaluată cel puțin o dată pe an, pentru a permite Comisiei, cu ajutorul statelor membre, să adopte orientările de politică adecvate, iar acest raport de evaluare ar trebui publicat. Colectarea de informații de la autoritățile vamale trebuie să fie formalizată și aprofundată, întrucât o raportare mai cuprinzătoare ar îmbunătăți analiza comparativă și ar putea contribui la omogenizarea practicilor și la evaluarea impactului deciziilor de politică vamală. Prin urmare, este oportun să se introducă un cadru juridic pentru evaluarea performanței uniunii vamale. Pentru a permite o analiză suficient de detaliată, este necesar ca măsurarea performanței să se efectueze nu numai la nivel național, ci și la nivelul punctelor de trecere a frontierei. Autoritatea vamală a UE trebuie să sprijine Comisia în procesul de evaluare prin colectarea și analizarea datelor în cadrul Platformei de date vamale a UE și prin identificarea modului în care activitățile și operațiunile vamale sprijină realizarea obiectivelor și a priorităților strategice ale uniunii vamale și contribuie la misiunea autorităților vamale. În special, Autoritatea vamală a UE trebuie să identifice principalele tendințe, punctele forte, punctele slabe, lacunele și riscurile potențiale și să formuleze recomandări de îmbunătățire adresate Comisiei. În special în contextul cooperării cu autoritățile de aplicare a legii și cu autoritățile de securitate, Autoritatea vamală a UE trebuie, de asemenea, să participe, din perspectivă operațională, la analizele strategice și la evaluările amenințărilor efectuate la nivelul Uniunii, inclusiv la cele efectuate de Europol și Frontex. [AM 44]

(66)În conformitate cu principiul proporționalității, pentru a realiza obiectivele fundamentale de asigurare a funcționării eficace a uniunii vamale și de implementare a politicii comerciale comune, este necesar și oportun să se stabilească normele și procedurile aplicabile mărfurilor care sunt introduse pe teritoriul vamal al Uniunii sau sunt scoase în afara acestuia. Prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor urmărite, în conformitate cu articolul 5 alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană.

(67)Pentru a completa sau a modifica anumite elemente neesențiale din prezentul regulament, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE trebuie să fie delegată Comisiei în ceea ce privește următoarele elemente:—în legătură cu teritoriile fiscale speciale, dispoziții mai detaliate ale legislației vamale pentru a aborda circumstanțe specifice ale comerțului cu mărfuri unionale care implică un singur stat membru;—în legătură cu deciziile vamale, condițiile, termenele, excepțiile, modalitățile de monitorizare, suspendare, anulare și revocare referitoare la aplicarea, emiterea și gestionarea acestor decizii, inclusiv a celor privind informațiile obligatorii;—cerințele minime în materie de date și cazurile specifice pentru înregistrarea operatorilor economici la autoritățile vamale care răspund de locul în care sunt stabiliți;—tipul și frecvența activităților de monitorizare, simplificările și facilitățile prevăzute pentru operatorul economic autorizat;—tipul și frecvența activităților de monitorizare ale comerciantului „încredere și control” („Trust and Check”);—în legătură cu reprezentantul vamal, condițiile în care o astfel de persoană poate presta servicii pe teritoriul vamal al Uniunii, cazurile în care se face derogare de la cerința de a fi stabilit pe acest teritoriu și cazurile în care dovada împuternicirii nu este solicitată de autoritățile vamale;—categoriile de persoane vizate și categoriile de date cu caracter personal care pot fi prelucrate în cadrul Platformei de date vamale a UE;—norme mai detaliate în legătură cu statutul vamal al mărfurilor;—tipul de date și termenele de furnizare a acestor date pentru plasarea mărfurilor sub un regim vamal;— termenul rezonabil după care se consideră că autoritățile vamale au acordat liberul de vamă pentru mărfuri în cazul în care nu le-au selectat pentru niciun control; [AM 45]—în legătură cu declarațiile vamale: cazurile în care o declarație vamală poate fi depusă utilizându-se alte mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor; condițiile pentru acordarea autorizației de depunere a declarațiilor simplificate; termenele de depunere a declarațiilor suplimentare și cazurile în care se face derogare de la obligația de a depune aceste declarații; cazurile de invalidare a declarației vamale de către autoritățile vamale; condițiile de acordare a autorizațiilor de vămuire centralizată și de înscriere în evidențele declarantului;—condițiile și procedura de confiscare a mărfurilor;—în legătură cu informațiile prealabile privind transportul de marfă: datele suplimentare care trebuie furnizate, termenele, cazul în care se face derogare de la obligația de a furniza astfel de date, cazurile specifice în care datele pot fi furnizate de mai multe persoane, condițiile în care o persoană care furnizează sau pune la dispoziție informații poate restricționa vizibilitatea identificării sale la una sau mai multe alte persoane care depun, de asemenea, elemente de date;—în legătură cu intrarea mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii: termenele în care trebuie efectuată analiza de risc și în care trebuie luate măsurile necesare; cazurile specifice și celelalte persoane cărora li se poate solicita să notifice sosirea trimiterilor către biroul vamal de primă intrare real, în caz de deviere de la rută; condițiile de desemnare și de aprobare a altor locuri decât biroul vamal desemnat pentru prezentarea mărfurilor; condițiile de desemnare sau de aprobare a locurilor, altele decât antrepozitele vamale, pentru plasarea mărfurilor în depozitare temporară;—datele care urmează să fie furnizate sau puse la dispoziția autorităților vamale pentru a plasa mărfurile sub regim de punere în liberă circulație;—cazurile în care mărfurile sunt considerate ca fiind reintroduse în aceeași stare în care au fost exportate și în care mărfurile care au beneficiat de măsurile prevăzute în cadrul politicii agricole comune pot fi exonerate de taxe la import;—în legătură cu informațiile prealabile la ieșirea de pe teritoriul vamal al Uniunii: informațiile prealabile minime la ieșire și termenele în care informațiile prealabile la ieșire trebuie furnizate sau puse la dispoziție înainte de scoaterea mărfurilor, cazurile specifice în care se face derogare de la obligația de a furniza sau de a pune la dispoziție informații prealabile la ieșire și informațiile care trebuie notificate la ieșirea mărfurilor;—în legătură cu ieșirea mărfurilor, termenele în care trebuie efectuată analiza de risc și în care trebuie luate măsurile necesare; datele care urmează să fie furnizate sau puse la dispoziția autorităților vamale pentru a plasa mărfurile sub regimul de export;—în legătură cu regimurile speciale: datele care urmează să fie furnizate sau puse la dispoziția autorităților vamale pentru a plasa mărfurile sub aceste regimuri; excepțiile de la condițiile de acordare a autorizației pentru regimurile speciale; cazurile în care natura economică a perfecționării justifică faptul că autoritățile vamale evaluează dacă acordarea unei autorizații pentru un regim de perfecționare activă afectează în mod negativ interesul esențial al producătorilor din Uniune fără avizul Autorității vamale a UE; lista mărfurilor considerate sensibile; termenul pentru încheierea unui regim special; cazurile și condițiile în care importatorii și exportatorii pot deplasa mărfuri plasate sub un regim special, altul decât cel de tranzit, sau plasate într-o zonă liberă; formele obișnuite de manipulare a mărfurilor plasate sub regim de antrepozitare vamală sau de perfecționare; normele mai detaliate referitoare la mărfurile echivalente;—în legătură cu tranzitul: cazurile specifice în care mărfurile unionale urmează să fie plasate sub regimul de tranzit vamal extern; condițiile de acordare a autorizațiilor pentru expeditorul agreat și destinatarul agreat în sensul TIR; cerințele în materie de date suplimentare care trebuie furnizate de titularul regimului de tranzit unional;—în ceea ce privește depozitarea: datele minime pe care trebuie să le furnizeze operatorul unui antrepozit vamal sau al unei zone libere; condițiile de acordare a autorizației de funcționare a antrepozitelor vamale;—în legătură cu admiterea temporară: cerințele prevăzute în legislația vamală pentru acordarea exonerării totale sau parțiale de taxe, care trebuie să fie îndeplinite pentru utilizarea regimului de admitere temporară;—normele pentru stabilirea originii nepreferențiale a mărfurilor și normele privind originea preferențială;—condițiile de acordare a autorizației pentru simplificări în stabilirea valorii în vamă în cazuri specifice;—în legătură cu datoria vamală: norme mai detaliate pentru calcularea cuantumului taxelor la import sau la export aplicabile mărfurilor pentru care ia naștere o datorie vamală în contextul unui regim special; termenul specific pentru determinarea locului în care ia naștere datoria vamală dacă mărfurile au fost plasate sub un regim vamal care nu a fost încheiat sau atunci când depozitarea temporară nu s-a încheiat în mod corespunzător; norme mai detaliate privind notificarea datoriei vamale; norme privind—suspendarea termenului pentru plata cuantumului taxelor la import sau la export corespunzător unei datorii vamale și pentru stabilirea perioadei de suspendare; normele pe care Comisia trebuie să le respecte atunci când ia o decizie privind rambursarea și remiterea datoriei vamale; lista nerespectărilor care nu au consecințe semnificative asupra funcționării corecte a depozitării temporare sau a regimului vamal în cauză, pentru stingerea datoriei vamale;—în legătură cu garanțiile: cazurile specifice în care nu se solicită nicio garanție pentru mărfurile plasate sub regimul de admitere temporară, normele de stabilire a formei garanției, alta decât orice mijloc de plată recunoscut de către autoritățile vamale și decât un angajament asumat de un garant; normele privind formele de constituire a unei garanții și normele aplicabile garantului; condițiile pentru acordarea unei autorizații pentru utilizarea unei garanții globale cu cuantum redus sau pentru exonerarea de garanție; termenele pentru eliberarea garanției;—în legătură cu cooperarea vamală, orice altă măsură complementară care urmează să fie luată de autoritățile vamale pentru a asigura respectarea legislației, alta decât cea vamală; condițiile și procedurile conform cărora un stat membru poate fi împuternicit să inițieze negocieri cu țări terțe privind schimbul de date în scopul cooperării vamale;—eliminarea sau modificarea derogărilor pentru identificarea biroului vamal competent pentru supravegherea plasării mărfurilor sub un regim vamal și a locului nașterii datoriei vamale, având în vedere evaluarea care urmează să fie efectuată de către Comisie cu privire la eficacitatea supravegherii vamale, astfel cum se prevede în prezentul regulament.

(68)Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate pentru adoptarea actelor delegate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferareJO L 123, 12.5.2016, p. 1..

(69)Pentru a se asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, Comisiei trebuie să i se confere competențe de executare pentru: a adopta normele de procedură privind utilizarea unei decizii referitoare la informațiile obligatorii după încetarea valabilității sau după revocarea acesteia; a adopta normele de procedură privind notificarea autorităților vamale în legătură cu suspendarea luării unor astfel de decizii și cu retragerea suspendării respective; a adopta deciziile prin care se solicită statelor membre revocarea unei decizii referitoare la informațiile obligatorii; a adopta modalitățile pentru aplicarea criteriilor de acordare a statutului de operator economic autorizat și de comerciant „încredere și control” („Trust and Check”); a stabili sistemele, platformele sau mediile electronice agregate cu Platforma de date vamale a UE; a stabili normele privind accesul la anumite servicii și sisteme ale Platformei de date vamale a UE, inclusiv normele și condițiile specifice pentru protecția, siguranța și securitatea datelor cu caracter personal și în cazul în care accesul respectiv este limitat; a stabili măsuri privind gestionarea monitorizării vamale de către autoritățile vamale; a adopta normele de procedură privind responsabilitățile operatorilor asociați în ceea ce privește prelucrarea datelor care are loc prin intermediul unui serviciu sau al unui sistem al Platformei de date vamale a UE; a adopta normele de procedură pentru stabilirea birourilor vamale competente, altele decât biroul vamal responsabil de locul în care este stabilit importatorul sau exportatorul; a adopta măsuri cu privire la verificarea informațiilor, examinarea mărfurilor și prelevarea de eșantioane și rezultatele acestor verificări, precum și la identificare; a adopta măsuri privind aplicarea controalelor vamale ulterioare acordării liberului de vamă în ceea ce privește operațiunile care au loc în mai multe state membre; a stabili lista porturilor sau aeroporturilor în care trebuie efectuate controale sau formalități vamale care se aplică bagajelor de mână și de cală; a adopta măsuri pentru a asigura aplicarea armonizată a controalelor vamale și a gestionării riscurilor, inclusiv schimbul de informații, stabilirea unor criterii și standarde comune privind riscurile și a domeniilor de control prioritare comune, precum și activitățile de evaluare în aceste domenii; a preciza normele de procedură pentru furnizarea și verificarea dovezii statutului vamal de mărfuri unionale; a preciza normele de procedură privind modificarea și invalidarea informațiilor pentru plasarea mărfurilor sub un regim vamal; a adopta normele de procedură privind stabilirea birourilor vamale competente și depunerea declarației vamale în cazul în care sunt utilizate alte mijloace decât tehnicile de prelucrare electronică a datelor; normele de procedură privind depunerea declarației vamale standard și punerea la dispoziție a documentelor justificative; normele de procedură privind depunerea declarației simplificate și a declarației suplimentare; normele de procedură privind depunerea declarației vamale înainte de prezentarea mărfurilor în vamă, acceptarea declarației vamale și modificarea declarației vamale după acordarea liberului de vamă; a stabili normele de procedură privind vămuirea centralizată și derogarea de la obligația prezentării mărfurilor în contextul respectiv; normele de procedură privind înscrierea în evidențele declarantului; normele de procedură privind dispunerea de mărfuri; normele de procedură privind furnizarea informațiilor pe baza cărora se poate stabili că sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea exonerării de taxe la import pentru mărfurile reintroduse și privind furnizarea probelor legate de respectarea condițiilor pentru exonerarea de taxe la import pentru produsele de pescuit maritim și alte produse obținute din mare; a stabili normele de procedură privind ieșirea mărfurilor; a adopta normele de procedură pentru furnizarea, modificarea și invalidarea informațiilor prealabile la ieșire și pentru depunerea, modificarea și invalidarea declarației sumare de ieșire; a adopta norme de procedură pentru restituirea TVA către persoane fizice care nu sunt stabilite în Uniune; a stabili normele de procedură privind notificarea sosirii unei nave maritime sau a unei aeronave și privind transportul mărfurilor la locul desemnat; normele de procedură privind depunerea, modificarea și invalidarea declarației pentru depozitarea temporară și circulația mărfurilor depozitate temporar; a adopta normele de procedură pentru acordarea autorizației pentru regimurile speciale, pentru examinarea condițiilor economice și pentru emiterea avizului Autorității vamale a UE, evaluând dacă acordarea unei autorizații pentru un regim de perfecționare activă sau pasivă afectează în mod negativ interesele esențiale ale producătorilor din Uniune; a adopta normele de procedură privind încheierea unui regim special; normele de procedură privind transferul drepturilor și obligațiilor și circulația mărfurilor în contextul regimurilor speciale; normele de procedură privind utilizarea mărfurilor echivalente în contextul regimurilor speciale; normele de procedură pentru aplicarea pe teritoriul vamal al Uniunii a dispozițiilor instrumentelor internaționale privind tranzitul; normele de procedură privind plasarea mărfurilor sub regimul de tranzit unional și privind încheierea regimului respectiv, privind efectuarea simplificărilor regimului respectiv și privind supravegherea vamală a mărfurilor care traversează teritoriul unei țări terțe sub regimul de tranzit extern; normele de procedură privind plasarea mărfurilor sub regimul de antrepozitare vamală sau de zonă liberă și pentru circulația mărfurilor plasate în antrepozite vamale; a adopta măsurile privind gestionarea uniformă a contingentelor și plafoanelor tarifare și gestionarea monitorizării vamale a punerii în liberă circulație sau a exportului de mărfuri; a adopta măsuri pentru stabilirea clasificării tarifare a mărfurilor; a preciza normele de procedură privind furnizarea și verificarea dovezii originii nepreferențiale; a adopta normele de procedură pentru facilitarea stabilirii în Uniune a originii preferențiale a mărfurilor; a adopta măsuri pentru stabilirea originii unor mărfuri specifice; a acorda o derogare temporară de la normele privind originea preferențială a mărfurilor care beneficiază de măsuri preferențiale adoptate în mod unilateral de Uniune; a stabili normele de procedură privind determinarea valorii în vamă a mărfurilor; a stabili normele de procedură privind furnizarea unei garanții, determinarea cuantumului acesteia, monitorizarea și eliberarea acesteia, precum și revocarea și anularea angajamentului asumat de un garant; a stabili normele de procedură privind interzicerea temporară a utilizării garanțiilor globale; a adopta măsurile de asigurare a asistenței mutuale pe care și-o acordă autoritățile vamale în cazul în care ia naștere o datorie vamală; a stabili normele de procedură pentru rambursarea și remiterea unei sume reprezentând taxe la import sau la export, privind informațiile care trebuie furnizate Comisiei și privind deciziile care urmează să fie adoptate de către Comisie cu privire la rambursare sau remitere; a adopta măsuri pentru identificarea unei crize și activarea mecanismului de gestionare a crizelor; a adopta normele de procedură privind acordarea și gestionarea autorizației unui stat membru pentru a iniția negocieri cu o țară terță în vederea încheierii unui acord sau a unei înțelegeri bilaterale privind schimbul de informații; a adopta decizii privind cererea unui stat membru de obținere a unei autorizații pentru a iniția negocieri cu o țară terță în vederea încheierii unui acord sau a unei înțelegeri bilaterale privind schimbul de informații; a preciza modul în care este conceput cadrul de măsurare a performanței uniunii vamale și informațiile pe care statele membre trebuie să le furnizeze Autorității vamale a UE în scopul măsurării performanței; a stabili normele privind conversia monetară. Respectivele competențe trebuie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al ConsiliuluiRegulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13)..

(70)Este necesar să se utilizeze procedura de consultare în vederea adoptării următoarelor acte: actele de punere în aplicare prin care se li impune statelor membre să revoce deciziile referitoare la informațiile obligatorii, dat fiind că deciziile respective se adresează numai unui stat membru și vizează asigurarea respectării legislației vamale; actele de punere în aplicare prin care se stabilesc detaliile specifice pentru accesul autorităților, altele decât autoritățile vamale, la anumite servicii și sisteme ale Platformei de date vamale a UE; actele de punere în aplicare privind cererea unui stat membru de obținere a unei autorizații pentru a iniția negocieri cu o țară terță în vederea încheierii unui acord sau a unei înțelegeri bilaterale privind schimbul de informații, întrucât acestea afectează un singur stat membru; actele de punere în aplicare privind rambursarea sau remiterea unor taxe la import sau la export, dat fiind că deciziile respective vizează în mod direct solicitantul rambursării sau remiterii în cauză.

(71)În cazuri justificate corespunzător, atunci când este necesar din motive imperioase de urgență, Comisia trebuie să adopte acte de punere în aplicare imediat aplicabile în legătură cu: măsurile de asigurare a aplicării uniforme a controalelor vamale, inclusiv schimbul de informații privind riscurile și analiza de risc, criteriile și standardele comune privind riscurile, măsurile de control și domeniile de control prioritare comune; deciziile privind cererea unui stat membru de obținere a unei autorizații pentru a iniția negocieri cu o țară terță în vederea încheierii unui acord sau a unei înțelegeri bilaterale privind schimbul de informații; măsurile pentru stabilirea clasificării tarifare a mărfurilor; măsurile pentru stabilirea originii unor mărfuri specifice; măsurile de stabilire a metodei adecvate de determinare a valorii în vamă sau a criteriilor care trebuie utilizate pentru determinarea valorii în vamă a mărfurilor în situații specifice; măsurile de interzicere temporară a utilizării garanțiilor globale; identificarea unei situații de criză și adoptarea măsurilor adecvate pentru a o aborda sau pentru a atenua efectele negative ale acesteia; deciziile de împuternicire a unui stat membru să negocieze și să încheie un acord bilateral cu o țară terță privind schimbul de informații.

(72)Comisia trebuie să depună toate eforturile pentru a se asigura că actele delegate și actele de punere în aplicare prevăzute în prezentul regulament intră în vigoare cu suficient timp înainte de data aplicării codului, astfel încât statele membre să îl poată pune în aplicare în timp util.

(73)Dispozițiile referitoare la Autoritatea vamală a UE, cu excepția articolului 238, trebuie să se aplice de la 1 ianuarie 2028. Până la data respectivă, Autoritatea vamală a UE trebuie să își îndeplinească sarcinile utilizând sistemele electronice existente pentru schimbul de informații vamale, dezvoltate de Comisie. Dispozițiile privind tratamentul tarifar simplificat pentru vânzările la distanță și pentru importatorul presupus trebuie să se aplice de la 1 ianuarie 2028.

(74)În 2032De la 1 ianuarie 2029, operatorii economici potar trebui să aibă dreptul de a începe să utilizeze, în mod voluntar, capacitățile Platformei de date vamale a UE. Până la sfârșitul anului 203731 decembrie 2032, Platforma de date vamale a UE trebuie să fie pe deplin dezvoltată, iar toți operatorii economici trebuie să o utilizeze. Comercianții „încredere și control” („Trust and Check”) și importatorii presupuși vor fi supravegheați de statul membru în care sunt stabiliți. Prin derogare și sub rezerva revizuirii, operatorii care nu sunt nici comercianți „încredere și control” („Trust and Check”), nici importatori presupuși vor rămâne sub supravegherea autorității vamale din statul membru în care se află fizic mărfurile. Până la 31 decembrie 2035, Comisia trebuie să evalueze cele două modele de supraveghere, inclusiv din punctul de vedere al eficacității lor în ceea ce privește detectarea și prevenirea fraudei. Evaluarea trebuie să ia în considerare și aspectele legate de impozitarea indirectă. Pe baza acestei evaluări, Comisia trebuie să aibă dreptul de a decide, prin intermediul unui act delegat, dacă cele două modele ar trebui să continue sau dacă autoritatea vamală care răspunde de locul de stabilire al comerciantului ar trebui să fie cea care acordă liberul de vamă pentru mărfuri în toate cazurile. Locul în care ia naștere datoria vamală trebuie, de asemenea, să fie determinat în conformitate cu decizia autorității vamale responsabile, [AM 46]