(2)Pentru a asigura funcționarea armonioasă și eficace a mecanismului de cooperare prevăzut la articolul 60 din Regulamentul (UE) 2016/679 și a mecanismului de soluționare a litigiilor prevăzut la articolul 65 din regulamentul menționat, este necesar să se stabilească norme privind desfășurarea procedurilor de către autoritățile de supraveghere în cazurile transfrontaliere și de către comitet în timpul soluționării litigiilor, inclusiv în ceea ce privește tratarea plângerilor transfrontaliere. Din acest motiv, este necesar, totodată, să se stabilească norme privind exercitarea de către părțile care fac obiectul investigației a dreptului de a fi ascultate înainte ca autoritățile de supraveghere și, după caz, comitetul să adopte decizii în acest sens.

(3)Plângerile sunt o sursă esențială de informare pentru detectarea încălcărilor normelor privind protecția datelor. Este necesar să se definească proceduri clare și eficiente pentru tratarea plângerilor în cazurile transfrontaliere, deoarece plângerea poate fi tratată de o altă autoritate de supraveghere decât cea la care a fost depusă.

(4)Pentru a fi admisibilă, o plângere ar trebui să conțină anumite informații specificate. Prin urmare, pentru a-i ajuta pe reclamanți să prezinte autorităților de supraveghere faptele necesare, ar trebui furnizat un formular de plângere. Informațiile specificate în formular ar trebui solicitate numai în cazurile de prelucrare transfrontalieră în sensul Regulamentului (UE) 2016/679, deși autoritățile de supraveghere pot utiliza formularul și pentru cazurile care nu se referă la prelucrarea transfrontalieră. Formularul poate fi transmis pe cale electronică sau prin poștă. Transmiterea informațiilor incluse în formularul respectiv ar trebui să fie o condiție pentru ca o plângere referitoare la prelucrarea transfrontalieră să fie tratată ca plângere în sensul articolului 77 din Regulamentul (UE) 2016/679. Pentru ca o plângere să fie considerată admisibilă nu ar trebui să fie necesară furnizarea de informații suplimentare. Ar trebui să fie posibil ca autoritățile de supraveghere să faciliteze depunerea plângerilor într-un format electronic ușor de utilizat și ținând seama de nevoile persoanelor cu handicap, atât timp cât informațiile solicitate din partea reclamantului corespund informațiilor solicitate în formular și nu sunt necesare informații suplimentare pentru a considera plângerea admisibilă.

(5)Autoritățile de supraveghere sunt obligate să decidă cu privire la plângeri într-un termen rezonabil. Definirea a ceea ce înseamnă un termen rezonabil depinde de împrejurările fiecărui caz și, în special, de contextul acestuia, de diferitele etape procedurale parcurse de autoritatea de supraveghere principală, de comportamentul părților în cursul procedurii și de complexitatea cazului.

(6)Fiecare plângere tratată de o autoritate de supraveghere în temeiul articolului 57 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul (UE) 2016/679 trebuie investigată cu toată diligența necesară și într-o măsură adecvată, ținând seama de faptul că orice utilizare a competențelor sale de către autoritatea de supraveghere trebuie să fie adecvată, necesară și proporțională în vederea asigurării conformității cu Regulamentul (UE) 2016/679. Este la latitudinea fiecărei autorități competente să decidă în ce măsură ar trebui investigată o plângere. Atunci când evaluează în ce măsură este adecvată o investigație, autoritățile de supraveghere ar trebui să urmărească să îi ofere reclamantului o soluție satisfăcătoare, care ar putea să nu necesite neapărat investigarea exhaustivă a tuturor elementelor de drept și de fapt posibile care decurg din plângere, dar care îi oferă reclamantului o soluționare eficientă și rapidă a plângerii sale. Evaluarea amplorii măsurilor de investigare necesare ar putea să se bazeze pe gravitatea presupusei încălcări, pe caracterul său sistemic sau repetitiv ori, după caz, pe faptul că reclamantul și-a exercitat, de asemenea, drepturile prevăzute la articolul 79 din Regulamentul (UE) 2016/679.

(7)Autoritatea de supraveghere principală ar trebui să furnizeze autorității de supraveghere la care a fost depusă plângerea informațiile necesare cu privire la evoluția investigației cu scopul de a-i oferi informații actualizate reclamantului.

(8)Autoritatea de supraveghere competentă ar trebui să îi acorde reclamantului acces la documentele pe baza cărora aceasta a ajuns la concluzia preliminară de a respinge integral sau parțial plângerea.

(9)Pentru a pune capăt rapid încălcărilor Regulamentului (UE) 2016/679 și a le oferi reclamanților o soluționare rapidă a plângerii lor, autoritățile de supraveghere ar trebui să depună eforturi, după caz, pentru a soluționa plângerile pe cale amiabilă. Faptul că o plângere individuală a fost soluționată pe cale amiabilă nu împiedică autoritatea de supraveghere competentă să instrumenteze un caz din oficiu, de exemplu în situația unor încălcări sistemice sau repetate ale Regulamentului (UE) 2016/679.

(10)Pentru a garanta funcționarea eficace a mecanismelor de cooperare și pentru asigurarea coerenței prevăzute în capitolul VII din Regulamentul (UE) 2016/679, este important să se asigure soluționarea cazurilor transfrontaliere în timp util și în spiritul cooperării loiale și eficace care stă la baza articolului 60 din Regulamentul (UE) 2016/679. Autoritatea de supraveghere principală ar trebui să își exercite competența într-un cadru de cooperare strânsă cu celelalte autorități de supraveghere vizate. De asemenea, autoritățile de supraveghere vizate ar trebui să se implice activ în investigație dintr-un stadiu incipient al acesteia, în încercarea de a ajunge la un consens, utilizând pe deplin instrumentele prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/679.

(11)Este deosebit de important ca autoritățile de supraveghere să ajungă la un consens cu privire la aspectele-cheie ale investigației cât mai curând posibil și înainte ca acuzațiile să fie comunicate părților care fac obiectul investigației și ca proiectul de decizie menționat la articolul 60 din Regulamentul (UE) 2016/679 să fie adoptat, reducându-se astfel numărul de cazuri supuse mecanismului de soluționare a litigiilor prevăzut la articolul 65 din Regulamentul (UE) 2016/679 și asigurându-se, în cele din urmă, soluționarea rapidă a cazurilor transfrontaliere.

(12)Cooperarea dintre autoritățile de supraveghere ar trebui să se bazeze pe un dialog deschis, care să permită autorităților de supraveghere vizate să aibă un impact semnificativ asupra desfășurării investigației prin împărtășirea experiențelor și a opiniilor lor cu autoritatea de supraveghere principală, ținând seama în mod corespunzător de marja de apreciere de care dispune fiecare autoritate de supraveghere, inclusiv în ceea ce privește evaluarea măsurii în care este adecvat să se investigheze un caz, precum și de tradițiile diferite ale statelor membre. În acest scop, autoritatea de supraveghere principală ar trebui să furnizeze autorităților de supraveghere vizate un rezumat al aspectelor-cheie, în care să își prezinte opinia preliminară cu privire la principalele aspecte ale unei investigații. Acest rezumat ar trebui furnizat într-o etapă suficient de timpurie pentru a permite includerea efectivă a autorităților de supraveghere vizate, dar și suficient de avansată pentru ca opiniile autorității de supraveghere principale cu privire la caz să fie îndeajuns de mature. Autoritățile de supraveghere vizate ar trebui să aibă posibilitatea de a-și prezenta observațiile cu privire la o gamă largă de chestiuni, cum ar fi domeniul de aplicare al investigației și identificarea evaluărilor factuale și juridice complexe. Având în vedere că domeniul de aplicare al investigației determină aspectele care trebuie investigate de autoritatea de supraveghere principală, autoritățile de supraveghere ar trebui să depună eforturi pentru a ajunge la un consens cât mai curând posibil cu privire la domeniul de aplicare al investigației.

(13)În interesul unei cooperări eficace și incluzive între toate autoritățile de supraveghere vizate și autoritatea de supraveghere principală, observațiile autorităților de supraveghere vizate ar trebui să fie concise și formulate în termeni suficient de clari și de preciși pentru a fi ușor de înțeles de către toate autoritățile de supraveghere. Argumentele juridice ar trebui grupate în funcție de partea din rezumatul aspectelor-cheie la care se referă. Observațiile autorităților de supraveghere vizate pot fi completate cu documente suplimentare. Cu toate acestea, simpla referire în observațiile unei autorități de supraveghere vizate la documente suplimentare nu poate suplini lipsa unor argumente esențiale în drept sau în fapt care ar trebui să figureze în observații. Elementele esențiale de drept și de fapt pe care se bazează astfel de documente ar trebui să figureze, cel puțin într-o formă succintă, însă exprimate într-o manieră coerentă și inteligibilă, în observația propriu-zisă.

(14)Cazurile care nu ridică probleme litigioase nu necesită discuții ample între autoritățile de supraveghere pentru a ajunge la un consens și, prin urmare, ar putea fi soluționate mai rapid. În cazul în care niciuna dintre autoritățile de supraveghere vizate nu formulează observații cu privire la rezumatul aspectelor-cheie, autoritatea de supraveghere principală ar trebui să comunice constatările preliminare prevăzute la articolul 14 în termen de nouă luni.

(15)Autoritățile de supraveghere ar trebui să utilizeze toate mijloacele necesare pentru a ajunge la un consens într-un spirit de cooperare loială și eficace. Prin urmare, în cazul în care există o divergență de opinii între autoritățile de supraveghere vizate și autoritatea de supraveghere principală în ceea ce privește domeniul de aplicare al unei investigații bazate pe o plângere, inclusiv cu privire la dispozițiile Regulamentului (UE) 2016/679 care sunt vizate de încălcarea ce ar urma să fie investigată, sau în cazul în care observațiile autorităților de supraveghere vizate se referă la o modificare importantă a evaluării juridice sau tehnologice complexe, autoritatea vizată ar trebui să utilizeze instrumentele prevăzute la articolele 61 și 62 din Regulamentul (UE) 2016/679.

(16)Dacă utilizarea acestor instrumente nu permite autorităților de supraveghere să ajungă la un consens cu privire la domeniul de aplicare al unei investigații bazate pe o plângere, autoritatea de supraveghere principală ar trebui să solicite o decizie obligatorie urgentă a comitetului în temeiul articolului 66 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/679. În acest scop, ar trebui să se prezume necesitatea urgenței. Autoritatea de supraveghere principală ar trebui să tragă concluziile corespunzătoare din decizia obligatorie urgentă a comitetului în scopul constatărilor preliminare. Decizia obligatorie urgentă a comitetului nu poate aduce atingere rezultatului investigației autorității de supraveghere principale sau eficacității drepturilor de a fi ascultate ale părților care fac obiectul investigației. În special, comitetul nu ar trebui să extindă domeniul de aplicare al investigației din proprie inițiativă.

(17)Pentru a-i permite reclamantului să își exercite dreptul la o cale de atac judiciară eficientă în temeiul articolului 78 din Regulamentul (UE) 2016/679, autoritatea de supraveghere care respinge integral sau parțial o plângere ar trebui să facă acest lucru printr-o decizie care să poată fi contestată în fața unei instanțe naționale.

(18)Reclamanții ar trebui să aibă posibilitatea de a-și exprima opiniile înainte de luarea unei decizii care îi afectează în mod negativ. Prin urmare, în cazul respingerii integrale sau parțiale a unei plângeri într-un caz transfrontalier, reclamantul ar trebui să aibă posibilitatea de a-și face cunoscută opinia înainte de prezentarea unui proiect de decizie în temeiul articolului 60 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/679, a unui proiect revizuit de decizie în temeiul articolului 60 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2016/679 sau a unei decizii obligatorii a comitetului în temeiul articolului 65 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2016/679. Reclamantul poate solicita acces la versiunea neconfidențială a documentelor pe care se bazează decizia de respingere integrală sau parțială a plângerii.

(19)În cazul respingerii unei plângeri într-un caz transfrontalier, este necesar să se clarifice repartizarea responsabilităților între autoritatea de supraveghere principală și autoritatea de supraveghere la care a fost depusă plângerea. În calitate de punct de contact pentru reclamant în cursul investigației, autoritatea de supraveghere la care a fost depusă plângerea ar trebui să obțină opiniile reclamantului cu privire la propunerea de respingere a plângerii și ar trebui să fie responsabilă de toate comunicările cu reclamantul. Toate aceste comunicări ar trebui transmise autorității de supraveghere principale. Întrucât, în conformitate cu articolul 60 alineatele (8) și (9) din Regulamentul (UE) 2016/679, autoritatea de supraveghere la care a fost depusă plângerea are responsabilitatea de a adopta decizia finală de respingere a plângerii, autoritatea de supraveghere respectivă ar trebui să aibă și responsabilitatea de a elabora proiectul de decizie în temeiul articolului 60 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/679.

(21)Pentru a garanta în mod eficace dreptul la bună administrare și dreptul la apărare, astfel cum sunt consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene („carta”), inclusiv dreptul oricărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care i-ar putea aduce atingere, este important să se prevadă norme clare privind exercitarea acestui drept.

(22)Normele privind procedura administrativă aplicată de autoritățile de supraveghere atunci când asigură respectarea Regulamentului (UE) 2016/679 ar trebui să asigure faptul că părțile care fac obiectul investigației au efectiv posibilitatea de a-și face cunoscute opiniile cu privire la veridicitatea și relevanța faptelor, obiecțiilor și circumstanțelor prezentate de autoritatea de supraveghere pe parcursul întregii proceduri, permițându-le astfel să își exercite dreptul la apărare. Constatările preliminare stabilesc poziția preliminară cu privire la presupusa încălcare a Regulamentului (UE) 2016/679 în urma investigației. Acestea constituie, așadar, o garanție procedurală esențială, prin care se asigură respectarea dreptului de a fi ascultat. Părților care fac obiectul investigației ar trebui să li se furnizeze documentele necesare pentru a se apăra în mod eficient și pentru a prezenta observații cu privire la acuzațiile formulate împotriva lor, primind acces la dosarul administrativ.

(23)Constatările preliminare definesc domeniul de aplicare al investigației și, prin urmare, domeniul de aplicare al oricărei decizii finale viitoare [adoptată, după caz, pe baza unei decizii obligatorii emise de comitet în temeiul articolului 65 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2016/679] care poate fi adresată operatorilor sau persoanelor împuternicite de operatori. Constatările preliminare ar trebui formulate în termeni care, chiar dacă sunt succinți, sunt suficient de clari pentru a permite părților care fac obiectul investigației să identifice în mod corespunzător natura presupusei încălcări a Regulamentului (UE) 2016/679. Obligația de a furniza părților care fac obiectul investigației toate informațiile necesare pentru a se apăra în mod corespunzător este îndeplinită în cazul în care decizia finală nu susține că părțile care fac obiectul investigației au săvârșit alte încălcări decât cele menționate în constatările preliminare și ia în considerare numai faptele cu privire la care părțile care fac obiectul investigației au avut posibilitatea de a-și face cunoscute opiniile. Cu toate acestea, decizia finală a autorității de supraveghere principale nu trebuie să fie în mod necesar identică cu constatările preliminare. În decizia finală, autorității de supraveghere principale ar trebui să i se permită să țină seama de răspunsurile părților care fac obiectul investigației la constatările preliminare și, după caz, de proiectul revizuit de decizie prevăzut la articolul 60 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2016/679 și de decizia de soluționare a litigiului dintre autoritățile de supraveghere prevăzută la articolul 65 alineatul (1) litera (a). Autoritatea de supraveghere principală ar trebui să poată efectua propria evaluare a faptelor și a calificărilor juridice prezentate de părțile care fac obiectul investigației, fie pentru a renunța la obiecții atunci când autoritatea de supraveghere le consideră nefondate, fie pentru a-și completa și reformula argumentele, atât în fapt, cât și în drept, în sprijinul obiecțiilor pe care le menține. De exemplu, luarea în considerare a unui argument invocat de o parte care face obiectul investigației în cursul procedurii administrative, fără ca acesteia să i se fi oferit posibilitatea de a-și exprima o opinie în această privință înainte de adoptarea deciziei finale, nu poate constitui în sine o încălcare a dreptului la apărare.

(24)Părților care fac obiectul investigației ar trebui să li se acorde dreptul de a fi ascultate înainte de prezentarea unui proiect revizuit de decizie în temeiul articolului 60 alineatul (5) din Regulamentul (UE) 2016/679 sau de adoptarea unei decizii obligatorii de către comitet în temeiul articolului 65 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2016/679.

(25)Reclamanților ar trebui să li se ofere posibilitatea de a fi asociați la procedurile inițiate de o autoritate de supraveghere în vederea identificării sau a clarificării aspectelor legate de o posibilă încălcare a Regulamentului (UE) 2016/679. Faptul că o autoritate de supraveghere a inițiat deja o investigație cu privire la obiectul plângerii sau că va trata plângerea în cadrul unei investigații din oficiu după primirea acesteia nu împiedică încadrarea unei persoane vizate drept reclamant. Totuși, o investigație efectuată de o autoritate de supraveghere cu privire la o posibilă încălcare a Regulamentului (UE) 2016/679 de către un operator sau o persoană împuternicită de operator nu constituie o procedură contradictorie între reclamant și părțile care fac obiectul investigației. Aceasta este o procedură inițiată de o autoritate de supraveghere, din proprie inițiativă sau pe baza unei plângeri, în vederea îndeplinirii sarcinilor care îi revin în temeiul articolului 57 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/679. Părțile care fac obiectul investigației și reclamantul nu se află, prin urmare, în aceeași situație procedurală, iar acesta din urmă nu poate invoca dreptul la un proces echitabil atunci când decizia nu îi afectează în mod negativ situația juridică. Implicarea reclamantului în procedura împotriva părților care fac obiectul investigației nu poate compromite dreptul acestor părți de a fi ascultate.

(26)Reclamanților ar trebui să li se ofere posibilitatea de a prezenta în scris opinii cu privire la constatările preliminare. Totuși, aceștia nu ar trebui să aibă acces la secretele comerciale sau la alte informații confidențiale care aparțin altor părți implicate în procedură. Reclamanții nu ar trebui să aibă dreptul de a avea acces generalizat la dosarul administrativ.

(27)Atunci când stabilesc termenele în care părțile care fac obiectul investigației și reclamanții trebuie să își prezinte opiniile cu privire la constatările preliminare, autoritățile de supraveghere ar trebui să țină seama de complexitatea problemelor ridicate în constatările preliminare, pentru a se asigura că părțile care fac obiectul investigației și reclamanții au suficient timp să își prezinte în mod judicios opiniile cu privire la problemele ridicate.

(28)Schimbul de opinii înainte de adoptarea unui proiect de decizie implică un dialog deschis și este un schimb de opinii amplu, în cadrul căruia autoritățile de supraveghere ar trebui să facă tot posibilul pentru a ajunge la un consens cu privire la calea de urmat în cadrul unei investigații. În schimb, dezacordul exprimat în cadrul obiecțiilor relevante și motivate formulate în temeiul articolului 60 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2016/679, care mărește posibilitatea recurgerii la mecanismul de soluționare a litigiilor dintre autoritățile de supraveghere prevăzut la articolul 65 din Regulamentul (UE) 2016/679 și întârzie adoptarea unei decizii finale de către autoritatea de supraveghere competentă, ar trebui să survină în cazul excepțional în care autoritățile de supraveghere nu reușesc să ajungă la un consens și, dacă este necesar, pentru a asigura interpretarea consecventă a Regulamentului (UE) 2016/679. Astfel de obiecții ar trebui utilizate cu moderație, atunci când sunt în joc aspecte legate de asigurarea consecventă a respectării Regulamentului (UE) 2016/679, deoarece orice utilizare a obiecțiilor relevante și motivate înseamnă pentru persoana vizată o amânare în obținerea unei soluționări a plângerii sale. Întrucât domeniul de aplicare al investigației și faptele relevante ar trebui să fie decise înainte de comunicarea constatărilor preliminare, aceste aspecte nu ar trebui să fie ridicate de autoritățile de supraveghere vizate în obiecțiile relevante și motivate. Totuși, acestea pot fi menționate de autoritățile de supraveghere vizate în observațiile lor cu privire la rezumatul aspectelor-cheie în temeiul articolului 9 alineatul (3), înainte de a li se comunica părților care fac obiectul investigației constatările preliminare.

(29)În interesul încheierii eficiente și incluzive a procedurii de soluționare a litigiilor, în care toate autoritățile de supraveghere ar trebui să fie în măsură să își prezinte opiniile și ținând seama de constrângerile de timp aferente procedurii de soluționare a litigiilor, forma și structura obiecțiilor relevante și motivate ar trebui să îndeplinească anumite cerințe. Prin urmare, obiecțiile relevante și motivate ar trebui să aibă anumite limite de lungime, ar trebui să identifice în mod clar dezacordul cu proiectul de decizie și ar trebui să fie formulate în termeni suficient de clari, coerenți și preciși.

(30)Accesul la dosarul administrativ este prevăzut ca parte a dreptului la apărare și a dreptului la bună administrare consacrate în cartă. Accesul la dosarul administrativ ar trebui acordat părților care fac obiectul investigației atunci când acestea sunt notificate cu privire la constatările preliminare și ar trebui stabilit termenul pentru transmiterea răspunsului lor scris la constatările preliminare.

(31)Atunci când acordă acces la dosarul administrativ, autoritățile de supraveghere ar trebui să asigure protecția secretelor comerciale și a altor informații confidențiale. Categoria „alte informații confidențiale” cuprinde informații, altele decât secretele comerciale, care pot fi considerate confidențiale în măsura în care dezvăluirea lor ar produce un prejudiciu grav unui operator, unei persoane împuternicite de operator sau unei persoane fizice. Autoritățile de supraveghere ar trebui să poată solicita ca părțile care fac obiectul investigației și care prezintă sau au prezentat documente sau declarații să identifice informațiile confidențiale.

(33)Atunci când transmite o sesizare cu privire la un subiect în vederea soluționării prin recurgerea la procedura de soluționare a litigiilor prevăzută la articolul 65 din Regulamentul (UE) 2016/679, autoritatea de supraveghere principală ar trebui să furnizeze comitetului toate informațiile necesare pentru a permite acestuia să evalueze admisibilitatea obiecțiilor relevante și motivate și să adopte o decizie în temeiul articolului 65 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2016/679. Odată ce comitetul primește toate documentele necesare enumerate la articolul 23, președintele comitetului ar trebui să înregistreze sesizarea subiectului în vederea soluționării prin recurgerea la procedura de soluționare a litigiilor în sensul articolului 65 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/679.

(34)Decizia obligatorie a comitetului adoptată în temeiul articolului 65 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2016/679 ar trebui să se refere exclusiv la aspectele care au condus la declanșarea procedurii de soluționare a litigiilor și să fie redactată într-un mod care să permită autorității de supraveghere principale să își adopte decizia finală pe baza deciziei comitetului, menținându-și, în același timp, puterea discreționară.

(36)Pentru a raționaliza procedura de adoptare a avizelor de urgență și a deciziilor obligatorii urgente ale comitetului în temeiul articolului 66 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/679, este necesar să se specifice normele procedurale privind momentul introducerii unei solicitări de aviz de urgență sau al pronunțării unei decizii obligatorii urgente, documentele care trebuie transmise comitetului și pe care comitetul ar trebui să își întemeieze decizia, destinatarii cărora ar trebui să li se adreseze avizul sau decizia comitetului, precum și consecințele avizului sau ale deciziei comitetului.

(38)Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor și Comitetul european pentru protecția datelor au fost consultate în conformitate cu articolul 42 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/1725 și au emis un aviz comun la [ ],

Articolul 1

Obiect

Prezentul regulament stabilește norme procedurale pentru tratarea plângerilor și desfășurarea investigațiilor în cazurile bazate pe plângeri și inițiate din oficiu (ex officio) de către autoritățile de supraveghere în contextul asigurării respectării transfrontaliere a Regulamentului (UE) 2016/679.

(1)„părțile care fac obiectul investigației” înseamnă operatorul (operatorii) și/sau persoana (persoanele) împuternicită (împuternicite) investigată (investigate) pentru presupusa încălcare a Regulamentului (UE) 2016/679 în legătură cu prelucrarea transfrontalieră;

(2)„rezumatul aspectelor-cheie” înseamnă rezumatul care trebuie furnizat de autoritatea de supraveghere principală autorităților de supraveghere vizate, în care sunt identificate principalele fapte relevante și opiniile autorității de supraveghere principale cu privire la caz;

(3)„constatări preliminare” înseamnă documentul furnizat de autoritatea de supraveghere principală părților care fac obiectul investigației, în care sunt prezentate acuzațiile, faptele relevante, elementele de probă în sprijinul acestora, analiza juridică și, după caz, măsurile corective propuse;

1.O plângere depusă în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679 care se referă la prelucrarea transfrontalieră furnizează informațiile solicitate în formular, astfel cum este prevăzut în anexă. Pentru ca o plângere să fie admisibilă nu este necesară furnizarea de informații suplimentare.

2.Autoritatea de supraveghere la care a fost depusă plângerea stabilește dacă plângerea se referă la prelucrarea transfrontalieră.

3.Autoritatea de supraveghere la care a fost depusă plângerea stabilește dacă informațiile solicitate în formular sunt complete în termen de o lună.

4.După ce a evaluat dacă informațiile solicitate în formular sunt complete, autoritatea de supraveghere la care a fost depusă plângerea transmite plângerea autorității de supraveghere principale.

5.În cazul în care reclamantul solicită păstrarea confidențialității atunci când depune o plângere, acesta transmite și o versiune neconfidențială a plângerii.

6.Autoritatea de supraveghere la care a fost depusă plângerea confirmă primirea plângerii în termen de o săptămână. Această confirmare de primire nu aduce atingere evaluării admisibilității plângerii în temeiul alineatului (3).

II Depunerea și tratarea plângerilor

Investigarea plângerilor

Atunci când evaluează, în fiecare caz în parte, măsura în care o plângere ar trebui investigată, autoritatea de supraveghere ține seama de toate circumstanțele relevante, inclusiv de toate elementele următoare:

(a)măsura în care poate oferi persoanei vizate o soluționare eficace și rapidă;

(b)gravitatea presupusei încălcări;

(c)caracterul sistemic sau repetitiv al presupusei încălcări.

O plângere poate fi soluționată pe cale amiabilă între reclamant și părțile care fac obiectul investigației. În cazul în care consideră că s-a ajuns la o soluționare pe cale amiabilă a plângerii, autoritatea de supraveghere comunică reclamantului soluția propusă. În cazul în care reclamantul nu se opune în termen de o lună soluționării pe cale amiabilă a plângerii propusă de autoritatea de supraveghere, se consideră că plângerea a fost retrasă.

Articolul 6

Traduceri

Cooperarea în temeiul articolului 60 din Regulamentul (UE) 2016/679

Dispozițiile din prezenta secțiune se referă la relațiile dintre autoritățile de supraveghere și nu sunt destinate să confere drepturi persoanelor fizice sau părților care fac obiectul investigației.

1.Autoritatea de supraveghere principală informează periodic celelalte autorități de supraveghere vizate cu privire la investigație și furnizează celorlalte autorități de supraveghere vizate, în cel mai scurt timp posibil, toate informațiile relevante, de îndată ce sunt disponibile.

2.Informațiile relevante în sensul articolului 60 alineatele (1) și (3) din Regulamentul (UE) 2016/679 includ, după caz:

(a)informațiile privind deschiderea unei investigații privind o presupusă încălcare a Regulamentului (UE) 2016/679;

(e)rezumatul aspectelor-cheie din cadrul unei investigații, în conformitate cu articolul 9;

(f)informațiile privind etapele care trebuie parcurse pentru a se stabili existența unei încălcări a Regulamentului (UE) 2016/679 înainte de formularea constatărilor preliminare;

(i)opiniile reclamantului cu privire la constatările preliminare;

1.Odată ce autoritatea de supraveghere principală a formulat o opinie preliminară privind principalele aspecte ale unei investigații, aceasta întocmește un rezumat al aspectelor-cheie în scopul cooperării în temeiul articolului 60 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/679.

(a)principalele fapte relevante;

(b)o identificare preliminară a domeniului de aplicare al investigației, în special a dispozițiilor Regulamentului (UE) 2016/679 vizate de presupusa încălcare care urmează să fie investigată;

(c)identificarea evaluărilor juridice și tehnologice complexe care sunt relevante pentru orientarea preliminară a evaluării acestora;

3.Autoritățile de supraveghere vizate pot prezenta observații privind rezumatul aspectelor-cheie. Aceste observații trebuie furnizate în termen de patru săptămâni de la primirea rezumatului aspectelor-cheie.

4.Observațiile transmise în conformitate cu alineatul (3) trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

(a)limbajul utilizat este suficient de clar și conține termeni preciși pentru a permite autorității de supraveghere principale și, după caz, autorităților de supraveghere vizate să își pregătească pozițiile;

5.În regulamentul său de procedură, comitetul poate defini restricții privind lungimea maximă a observațiilor transmise de autoritățile de supraveghere vizate cu privire la rezumatul aspectelor-cheie.

6.Cazurile în care niciuna dintre autoritățile de supraveghere vizate nu a prezentat observații în temeiul alineatului (3) din prezentul articol sunt considerate cazuri necontencioase. În astfel de cazuri, constatările preliminare menționate la articolul 14 sunt comunicate părților care fac obiectul investigației în termen de 9 luni de la expirarea termenului prevăzut la alineatul (3) din prezentul articol.

Respingerea integrală sau parțială a plângerilor

1.O autoritate de supraveghere vizată adresează o cerere autorității de supraveghere principale în temeiul articolului 61 din Regulamentul (UE) 2016/679, al articolului 62 din Regulamentul (UE) 2016/679 sau în temeiul ambelor articole, în cazul în care, în urma observațiilor formulate de autoritățile de supraveghere vizate în temeiul articolului 9 alineatul (3), autoritatea de supraveghere vizată respectivă nu este de acord cu evaluarea autorității de supraveghere principale cu privire la:

(b)orientarea preliminară privind evaluările juridice complexe identificate de autoritatea de supraveghere principală în temeiul articolului 9 alineatul (2) litera (c);

(c)orientarea preliminară privind evaluările tehnologice complexe identificate de autoritatea de supraveghere principală în temeiul articolului 9 alineatul (2) litera (c).

3.Autoritatea de supraveghere principală inițiază un dialog cu autoritățile de supraveghere vizate pe baza observațiilor prezentate de acestea privind rezumatul aspectelor-cheie și, după caz, ca răspuns la cererile formulate în temeiul articolelor 61 și 62 din Regulamentul (UE) 2016/679, în încercarea de a ajunge la un consens. Consensul servește drept bază pentru ca autoritatea de supraveghere principală să continue investigația și să elaboreze constatările preliminare sau, după caz, să transmită autorității de supraveghere la care a fost depusă plângerea motivele sale în sensul articolului 11 alineatul (2).

4.În cazul în care, în cadrul unei investigații bazate pe plângeri, nu există un consens între autoritatea de supraveghere principală și una sau mai multe autorități de supraveghere vizate cu privire la aspectele menționate la articolul 9 alineatul (2) litera (b) din prezentul regulament, autoritatea de supraveghere principală solicită comitetului o decizie obligatorie urgentă în temeiul articolului 66 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/679. În acest caz, se consideră că sunt îndeplinite condițiile pentru solicitarea unei decizii obligatorii urgente în temeiul articolului 66 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/679.

5.Atunci când solicită comitetului o decizie obligatorie urgentă în temeiul alineatului (4) din prezentul articol, autoritatea de supraveghere principală furnizează toate informațiile următoare:

(a)documentele menționate la articolul 9 alineatul (2) literele (a) și (b);

(b)observațiile autorității de supraveghere vizate care nu este de acord cu identificarea preliminară a domeniului de aplicare al investigației de către autoritatea de supraveghere principală.

6.Comitetul adoptă o decizie obligatorie urgentă privind domeniul de aplicare al investigației pe baza observațiilor autorităților de supraveghere vizate și a poziției autorității de supraveghere principale cu privire la observațiile respective.

Articolul 11

Audierea reclamantului înainte de respingerea totală sau parțială a unei plângeri

Articolul 12

Proiect revizuit de decizie de respingere integrală sau parțială a unei plângeri

Articolul 13

Decizia de respingere integrală sau parțială a unei plângeri

Decizii adresate operatorilor și persoanelor împuternicite de operatori

Constatări preliminare și răspuns

1.În cazul în care intenționează să prezinte celorlalte autorități de supraveghere vizate un proiect de decizie în sensul articolului 60 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/679 în care constată o încălcare a Regulamentului (UE) 2016/679, autoritatea de supraveghere principală elaborează constatări preliminare.

Constatările preliminare prezintă acuzațiile formulate într-un mod exhaustiv și suficient de clar pentru a le permite părților care fac obiectul investigației să ia cunoștință de comportamentul investigat de autoritatea de supraveghere principală. În special, constatările preliminare trebuie să prezinte în mod clar toate faptele și întreaga evaluare juridică invocată împotriva părților care fac obiectul investigației, astfel încât acestea să își poată exprima opiniile privind faptele și concluziile juridice pe care autoritatea de supraveghere principală intenționează să le formuleze în proiectul de decizie în sensul articolului 60 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/679 și să enumere toate elementele de probă pe care se bazează.

Constatările preliminare indică măsurile corective pe care autoritatea de supraveghere principală intenționează să le utilizeze.

În cazul în care intenționează să impună o amendă, autoritatea de supraveghere principală enumeră în constatările preliminare elementele relevante pe care se bazează la calcularea amenzii. În special, autoritatea de supraveghere principală enumeră faptele și elementele de drept esențiale care pot conduce la impunerea amenzii și elementele enumerate la articolul 83 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/679, inclusiv orice circumstanțe agravante sau atenuante pe care le va lua în considerare.

3.Autoritatea de supraveghere principală notifică fiecăreia dintre părțile care fac obiectul investigației constatările preliminare.

4.Atunci când notifică părților care fac obiectul investigației constatările preliminare, autoritatea de supraveghere principală stabilește un termen în care aceste părți își pot prezenta opiniile în scris. Autoritatea de supraveghere principală nu este obligată să ia în considerare opiniile scrise primite după expirarea termenului respectiv.

5.Atunci când notifică constatările preliminare părților care fac obiectul investigației, autoritatea de supraveghere principală le oferă părților respective acces la dosarul administrativ în conformitate cu articolul 20.

6.În răspunsul lor scris la constatările preliminare, părțile care fac obiectul investigației pot prezenta toate faptele și argumentele juridice pe care le cunosc și care sunt relevante pentru apărarea lor împotriva acuzațiilor formulate de autoritatea de supraveghere principală. Părțile anexează orice documente relevante care dovedesc faptele menționate. În proiectul său de decizie, autoritatea de supraveghere principală abordează numai acuzațiile, inclusiv faptele și evaluarea juridică bazată pe aceste fapte, cu privire la care părțile care fac obiectul investigației au avut posibilitatea de a-și prezenta observațiile.

Articolul 15

Transmiterea constatărilor preliminare către reclamanți

Adoptarea deciziei finale

După transmiterea proiectului de decizie către autoritățile de supraveghere vizate în temeiul articolului 60 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/679 și în cazul în care niciuna dintre autoritățile de supraveghere vizate nu a formulat obiecții la proiectul de decizie în termenele menționate la articolul 60 alineatele (4) și (5) din Regulamentul (UE) 2016/679, autoritatea de supraveghere principală adoptă o decizie și o notifică în temeiul articolului 60 alineatul (7) din Regulamentul (UE) 2016/679 transmițând-o către sediul principal sau sediul unic al operatorului sau al persoanei împuternicite de operator, după caz, și informează autoritățile de supraveghere vizate și comitetul cu privire la decizia în cauză, incluzând un rezumat al faptelor și motivelor relevante.

Articolul 17

Dreptul de a fi ascultat în legătură cu proiectul revizuit de decizie

(a)se bazează exclusiv pe elemente factuale incluse în proiectul de decizie și

(b)nu modifică domeniul de aplicare al acuzațiilor prin invocarea unor aspecte care să conducă la identificarea unor acuzații suplimentare de încălcare a Regulamentului (UE) 2016/679 sau prin modificarea naturii intrinseci a acuzațiilor formulate.

(a)lungimea fiecărei obiecții relevante și motivate și poziția autorității de supraveghere principale cu privire la orice astfel de obiecție nu depășește trei pagini și nu sunt incluse anexe. În cazurile care implică aspecte juridice deosebit de complexe, lungimea maximă poate fi mărită la șase pagini, cu excepția cazului în care comitetul acceptă circumstanțe specifice care justifică o lungime mai mare;

[...]

Transmiterea unei sesizări în vederea soluționării prin procedura de soluționare a litigiilor prevăzută la articolul 65 din Regulamentul (UE) 2016/679

1.În cazul în care autoritatea de supraveghere principală nu dă curs obiecțiilor relevante și motivate sau este de părere că obiecțiile nu sunt relevante sau motivate, aceasta supune chestiunea mecanismului de soluționare a litigiilor prevăzut la articolul 65 din Regulamentul (UE) 2016/679.

2.Atunci când transmite o sesizare cu privire la un subiect în vederea soluționării prin recurgerea la procedura de soluționare a litigiilor, autoritatea de supraveghere principală pune la dispoziția comitetului toate documentele următoare:

(b)un rezumat al faptelor relevante;

(d)opiniile exprimate în scris de către părțile care fac obiectul investigației, după caz, în temeiul articolelor 14 și 17;

(e)opiniile exprimate în scris de către reclamanți, după caz, în temeiul articolelor 11, 12 și 15;

(f)obiecțiile relevante și motivate cărora autoritatea de supraveghere principală nu le-a dat curs;

(g)motivele pe baza cărora autoritatea de supraveghere principală nu a dat curs obiecțiilor relevante și motivate sau a considerat că obiecțiile nu sunt relevante sau motivate.

3.Comitetul identifică obiecțiile relevante și motivate reținute în termen de patru săptămâni de la primirea documentelor enumerate la alineatul (2).

Articolul 23

Înregistrarea aferentă deciziilor adoptate în temeiul articolului 65 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2016/679

Articolul 24

Motivarea înainte de adoptarea unei decizii în temeiul articolului 65 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2016/679

Articolul 25

Procedura aferentă deciziilor adoptate în temeiul articolului 65 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) 2016/679

(c)opiniile autorității de supraveghere care transmite sesizarea în cauză sau ale Comisiei cu privire la întrebarea dacă, după caz, o autoritate de supraveghere avea obligația de a comunica proiectul de decizie comitetului în temeiul articolului 64 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/679 sau dacă o autoritate de supraveghere nu a dat curs unui aviz al comitetului emis în temeiul articolului 64 din Regulamentul (UE) 2016/679.

3.Președintele comitetului înregistrează sesizarea în termen de cel mult o săptămână de la primirea documentelor menționate la alineatele (1) și (2).

(a)un rezumat al faptelor relevante;

(b)o descriere a măsurii provizorii adoptate pe teritoriul său, durata și motivele adoptării acesteia, inclusiv justificarea necesității urgente de a acționa în vederea protejării drepturilor și libertăților persoanelor vizate;

(c)o justificare a necesității urgente de a adopta măsuri definitive pe teritoriul statului membru al autorității de supraveghere solicitante, inclusiv o explicație a caracterului excepțional al circumstanțelor care impun adoptarea măsurilor în cauză.

2.Avizul de urgență al comitetului se adresează autorității de supraveghere care a transmis cererea. Acesta este similar unui aviz în sensul articolului 64 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/679 și permite autorității solicitante să își mențină sau să își modifice măsura provizorie în conformitate cu obligațiile prevăzute la articolul 64 alineatul (7) din Regulamentul (UE) 2016/679.

Decizii urgente adoptate în temeiul articolului 66 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/679

1.O cerere de emitere a unei decizii urgente a comitetului în temeiul articolului 66 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/679 se transmite cel târziu cu trei săptămâni înainte de expirarea măsurilor provizorii adoptate în temeiul articolului 61 alineatul (8), a articolului 62 alineatul (7) sau a articolului 66 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/679. Cererea cuprinde toate elementele următoare:

(a)un rezumat al faptelor relevante;

(b)măsura provizorie adoptată pe teritoriul statului membru al autorității de supraveghere care solicită decizia, durata și motivele adoptării măsurii provizorii, în special justificarea necesității urgente de a acționa în vederea protejării drepturilor și libertăților persoanelor vizate;

(c)informații privind orice măsuri de investigare luate pe teritoriul său și răspunsurile primite de la sediul local al părților care fac obiectul investigației sau orice alte informații aflate în posesia autorității de supraveghere solicitante;

(d)o justificare a necesității urgente de a adopta măsuri definitive pe teritoriul autorității de supraveghere solicitante, ținând seama de natura excepțională a circumstanțelor care impun adoptarea măsurii definitive, sau dovada că o autoritate de supraveghere nu a răspuns la o cerere formulată în temeiul articolului 61 alineatul (3) sau al articolului 62 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2016/679;

(f)după caz, opiniile sediului local al părților care fac obiectul investigației împotriva cărora au fost luate măsuri provizorii în temeiul articolului 66 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/679.

2.Decizia urgentă menționată la alineatul (1) se adresează autorității de supraveghere care a transmis cererea și permite autorității solicitante să își mențină sau să își modifice măsura provizorie.

3.În cazul în care comitetul adoptă o decizie obligatorie urgentă care indică faptul că ar trebui adoptate măsuri definitive, autoritatea de supraveghere căreia i se adresează decizia adoptă astfel de măsuri înainte de expirarea măsurilor provizorii adoptate în temeiul articolului 66 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/679.

4.Autoritatea de supraveghere care a depus cererea menționată la alineatul (1) notifică decizia sa privind măsurile definitive sediului operatorului sau al persoanei împuternicite de operator de pe teritoriul statului său membru și informează comitetul. În cazul în care autoritatea de supraveghere principală nu este autoritatea solicitantă, autoritatea solicitantă informează autoritatea de supraveghere principală cu privire la măsura definitivă.

Articolul 29

Începutul termenelor și definiția zilei lucrătoare

Capitolele III și IV se aplică investigațiilor din oficiu deschise după intrarea în vigoare a prezentului regulament și investigațiilor bazate pe plângeri care au fost depuse după intrarea în vigoare a prezentului regulament.

Capitolul V se aplică tuturor cazurilor supuse procedurii soluționării litigiilor în temeiul articolului 65 din Regulamentul (UE) 2016/679 după intrarea în vigoare a prezentului regulament.

Intrare în vigoare

1.Identificarea persoanei sau a entității care depune plângerea

În cazul în care reclamantul este o persoană fizică, se prezintă o formă de identificare1a.

2.Date de contact1a

În cazul în care plângerea este depusă electronic, adresa de e-mail.

În cazul în care plângerea este depusă prin poștă, adresa poștală.

3.Entitatea care, în contextul prelucrării datelor dumneavoastră cu caracter personal, încalcă dispozițiile Regulamentului (UE) 2016/679

Vă rugăm să ne furnizați toate informațiile pe care le dețineți pentru a facilita identificarea entității care face obiectul plângerii dumneavoastră.