(3)În cazul în care aplică sau interpretează într-un mod semnificativ diferit principiul valorii de piață, statele membre creează situații care ar putea dăuna pieței interne și duce la costuri inutile pentru întreprinderi în caz de litigii, precum și instiga la o concurență fiscală dăunătoare, atrage structuri agresive de evitare a obligațiilor fiscale, genera ajutoare de stat ilegale și reduce veniturile statelor membre. Inconsecvența în materie de norme aplicabile pentru stabilirea prețurilor de transfer ar putea nu doar să antreneze o dublă impunere, ci și să permită transferul profiturilor, evitarea obligațiilor fiscale și dubla neimpozitare. Astfel de inconsecvențe considerabile pot prezenta o amenințare gravă la adresa veniturilor fiscale, a moralului fiscal și a capacităților limitate ale administrațiilor fiscale. Pe lângă faptul că creează obstacole pentru întreprinderile, în special pentru IMM-urile, care desfășoară activități transfrontaliere, aceste inconsecvențe au potențialul de a cauza perturbări și ineficiențe economice și de a avea un impact negativ asupra investițiilor transfrontaliere și a creșterii economice. În plus, Comisia ar trebui să se asigure că prezenta directivă nu creează nicio incoerență cu cele mai recente orientări ale OCDE, inclusiv cu valoarea A și valoarea B a pilonului unu, care vizează să simplifice normele existente privind prețurile de transfer.

(4)Prin prezenta directivă sunt stabilite norme pentru asigurarea unei aplicări comune a principiului valorii de piață în Uniune, cu scopul de a spori securitatea fiscală, de a reduce cazurile de dublă neimpozitare, precum și de dublă impunere, de a reduce costurile de asigurare a conformității fiscale și litigiile, în special pentru contribuabilii care își desfășoară activitatea la nivel transfrontalier în cadrul Uniunii, și de a evita abuzurile fiscale.

(6)Pentru a asigura reducerea cazurilor de dublă impunere, statele membre ar trebui să dispună de mecanisme adecvate prin care să poată efectua o ajustare corespondentă atunci când se efectuează o ajustare primară în alt stat membru sau în jurisdicția unei țări terțe. Statele membre ar trebui, în special, să aibă posibilitatea de a efectua ajustări corespondente și să aprobe astfel de ajustări nu doar în contextul procedurilor amiabile, ci și în urma (i) unei proceduri „accelerate”, care ar trebui finalizată în termen de 180 de zile, fără a fi necesar să se deschidă o procedură amiabilă, când nu există nicio îndoială că ajustarea primară este bine întemeiată sau (ii) a unor audituri comune sau a altor forme de cooperare internațională, precum programele multilaterale de evaluare a riscurilor, cum ar fi Abordarea europeană a încrederii și cooperării (European Trust and Cooperation Approach, ETACA) și Programul internațional de asigurare a conformării fiscale (International Compliance Assurance Programme, ICAP). În acest scop, statele membre ar trebui să utilizeze toate procedurile și mecanismele prevăzute de Directiva privind cooperarea administrativă (DAC), în special a treia și a șasea revizuire, care acoperă schimbul de informații legate de acordurile de preț în avans și schimbul de informații privind aranjamentele transfrontaliere care fac obiectul raportării și care au fost raportate de intermediari sau de contribuabilul relevant.

(7)Pot să existe motive legitime pentru care o ajustare corespondentă nu este aprobată sau este mai scăzută decât ajustarea primară Statele membre nu ar trebui să aprobe ajustări corespondente în special în următoarele cazuri: (i) ajustarea primară nu este considerată compatibilă cu principiul valorii de piață, (ii) ajustarea primară nu are ca rezultat impozitarea în altă jurisdicție a unui cuantum de profituri pentru care întreprinderea asociată din statul membru în cauză a fost deja impozitată și (iii) nu există o convenție de evitare a dublei impuneri, când este implicată o jurisdicție dintr-o țară terță. În absența unei ajustări primare, statele membre pot efectua o ajustare descendentă numai dacă (i) ajustarea descendentă este compatibilă cu principiul valorii de piață și nu conduce la dubla neimpozitare; (ii) în profitul întreprinderii asociate din cealaltă jurisdicție se include, fiind deci impozabil, un cuantum egal cu ajustarea descendentă; și (iii) jurisdicției relevante i-a fost transmisă o comunicare privind intenția de efectuare a unei ajustări descendente. Scopul dispozițiilor anterioare este să se asigure (i) că statele membre își pot păstra dreptul de a verifica dacă ajustarea primară se realizează în condițiile valorii de piață și (ii) că nu există nici dublă impunere, nici dublă neimpozitare. Statele membre nu ar trebui să creeze situații de dublă neimpozitare.

(13)Pentru reducerea la minimum a litigiilor, reducerea costurilor asociate pentru întreprinderi și pentru asigurarea unei abordări comune în Uniune, în prezenta directivă se prevede, de asemenea, că un contribuabil nu ar trebui să fie supus unei ajustări, când rezultatele sale se încadrează în intervalul intercuartilic, cu excepția cazului în care administrația fiscală sau contribuabilul dovedește că o anumită poziționare diferită în interval este justificată de faptele și circumstanțele cazului respectiv. Când rezultatele unei tranzacții controlate nu se încadrează în intervalul de comparare, administrațiile fiscale ar trebui să aibă obligația de a efectua o ajustare a medianei tuturor rezultatelor, cu excepția cazului în care contribuabilul sau administrația fiscală dovedește că orice alt punct din interval permite calcularea cu mai multă fiabilitate a prețului conform principiului valorii de piață într-un caz dat.

(14)Pentru reducerea sarcinii de conformare fiscală a contribuabililor care își desfășoară activitatea la nivel transfrontalier în Uniune, precum și pentru contracararea riscului de evitare a obligațiilor fiscale, ar trebui, de asemenea, să se introducă o abordare comună a documentației de stabilire a prețurilor de transfer. Dacă ar exista un singur model standard, norme de conținut și de regim lingvistic și intervale de timp și dacă s-ar stabili ce contribuabili ar trebui să fie vizați, s-ar crea simplitate și posibile economii de costuri, ținându-se seama de capitolul V, „Documentația”, din Orientările OCDE privind stabilirea prețurilor de transfer și de Codul de conduită privind documentația de stabilire a prețurilor de transfer pentru întreprinderile asociate din Uniunea Europeană33. Interpretarea armonizată a acestor termeni la nivelul Uniunii se impune în egală măsură pentru a facilita aplicarea prezentei directive de către administrații fiscale și întreprinderi. Prin urmare, statele membre ar trebui să își împuternicească administrațiile fiscale să gestioneze în mod eficient eforturile comune de documentare privind prețurile de transfer.

_________________

33 Rezoluția Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului, din 27 iunie 2006 privind Codul de conduită privind documentația de stabilire a prețurile de transfer pentru întreprinderile asociate din Uniunea Europeană, 2006/C 176/01, https://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=uriserv%3AOJ.C_.2006.176.01.0001.01.ENG&toc=OJ%3AC%3A2006%3A176%3AFULL

(16)Pentru a crea un grad mai ridicat de securitate pentru contribuabili și a reduce riscul de dublă neimpozitare și de dublă impunere și având în vedere atât impactul potențial al măsurilor relevante asupra competenței executive și de aplicare a legii naționale în ceea ce privește impozitarea directă, asupra exercitării drepturilor de impozitare alocate în temeiul convențiilor fiscale bilaterale sau multilaterale de evitare a dublei impuneri sau a dublei neimpozitări, cât și impactul potențial asupra bazelor de impozitare ale statelor membre, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei pentru a stabili norme comune obligatorii suplimentare pentru stabilirea prețurilor de transfer. Prin respectivele acte delegate ar trebui să se ofere contribuabililor o imagine clară a ceea ce autoritățile fiscale din Uniune ar considera acceptabil de utilizat pentru anumite tranzacții și să se creeze așa-numite „sfere de siguranță” care reduc sarcina de conformare și numărul de litigii.

(17)Pentru a evalua eficacitatea și impactul noilor norme prevăzute în prezenta directivă, Comisia ar trebui să pregătească o evaluare pe baza informațiilor furnizate de statele membre și a altor date disponibile, însoțită de o propunere legislativă, dacă este cazul.

(18)Pentru a se permite întreprinderilor să se bucure în mod direct de avantajele pieței interne fără a suporta o sarcină administrativă suplimentară inutilă, ar trebui să se pună la dispoziție informații despre dispozițiile fiscale ale prezentei directive, prin intermediul portalului digital unic, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/172434. Portalul digital unic constituie un ghișeu unic prin care utilizatorii transfrontalieri au acces online la informații, proceduri și servicii de asistență relevante pentru funcționarea pieței interne. Acest ghișeu unic ar trebui să fie intuitiv, ușor de accesat și dotat cu instrumentele necesare, astfel încât să nu creeze o nouă barieră birocratică pentru întreprinderi. Experiența pozitivă a ghișeului unic pentru taxa pe valoarea adăugată (TVA) este un bun exemplu al modului în care un astfel de ghișeu ar trebui conceput pentru a funcționa bine.

_________________

34 Regulamentul (UE) 2018/1724 al Parlamentului European și al Consiliului din 2 octombrie 2018 privind înființarea unui portal digital unic (gateway) pentru a oferi acces la informații, la proceduri și la servicii de asistență și de soluționare a problemelor și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 (JO L 295, 21.11.2018, p. 1).

(21)În vederea reducerii sarcinii administrative a contribuabililor și a riscului de evitare a obligațiilor fiscale, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește documentația de stabilire a prețurilor de transfer, prin stabilirea de modele comune, prin crearea de cerințe lingvistice, prin definirea tipului de contribuabil care urmează să folosească aceste modele și prin prevederea de intervale de timp de acoperit. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, iar respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

Prezenta directivă conține norme pentru armonizarea normelor de stabilire a prețurilor de transfer ale statelor membre și pentru asigurarea unei aplicări comune a principiului valorii de piață în Uniune, cu obiectivul de a simplifica respectarea normelor de către întreprinderi, asigurând în același timp aplicarea normelor fiscale în Uniune.

(1)„principiul valorii de piață” înseamnă standardul internațional bazat pe articolul 9 din Convenția-model a OCDE pentru evitarea dublei impuneri, conform căruia întreprinderile asociate trebuie să tranzacționeze unele cu altele ca și cum ar fi părți terțe independente. Cu alte cuvinte, tranzacțiile dintre două întreprinderi asociate ar trebui să reflecte rezultatul care ar fi fost obținut dacă părțile nu ar fi afiliate, și anume dacă părțile ar fi independente una de cealaltă, iar rezultatul (prețul sau marjele) ar fi fost determinat de forțe ale pieței (deschise).

(18)„Orientările OCDE privind stabilirea prețurilor de transfer” înseamnă Orientările din 2022 ale OCDE privind stabilirea prețurilor de transfer pentru întreprinderile multinaționale și administrațiile fiscale, astfel cum au fost aprobate de Consiliul OCDE în temeiul Recomandării Consiliului OCDE privind calcularea prețurilor de transfer dintre întreprinderi asociate [C(95)126/final] și astfel cum au fost modificate la 20 ianuarie 2022 și incluse în anexa I, precum și orice altă modificare adusă Orientărilor OCDE privind stabilirea prețurilor de transfer, pe care statele membre au aprobat-o în contextul Comitetului pentru afaceri fiscale al OCDE sau pe care Uniunea a aprobat-o prin adoptarea unei poziții a Uniunii în temeiul articolului 218 din TFUE;

(a)o persoană participă la gestionarea unei alte persoane prin faptul că se află în poziția de a exercita o influență semnificativă asupra celeilalte persoane;

(i)se indică toate circumstanțele de fapt și de drept necesare pentru evaluarea, conform principiului valorii de piață, a ajustării primare efectuate în cealaltă jurisdicție, inclusiv documentația pertinentă privind prețurile de transfer comunicată statelor membre;

(b)statele membre declară admisibilitatea cererii în termen de 40 de zile, prin notificarea contribuabilului, dacă au fost transmise toate informațiile prevăzute la alineatul (3) litera (a). În același interval de timp, statele membre notifică contribuabilului lipsa unor eventuale informații necesare și acordă un termen de cel puțin 40 de zile pentru transmiterea acestora. Dacă informațiile solicitate nu sunt transmise de contribuabil în termenul stabilit, cererea este respinsă ca inadmisibilă;

(c)statele membre se asigură că, atunci când dubla impunere rezultă dintr-o ajustare primară efectuată în alt stat membru, procedura se încheie în termen de 200 de zile de la primirea cererii contribuabilului, printr-un act motivat de acceptare sau de respingere; Procedura poate fi prelungită o singură dată cu o perioadă de 100 de zile dacă contribuabilul și statele membre în cauză sunt de acord cu o astfel de prelungire.

(d)în cazul acceptării, statele membre comunică imediat autorității fiscale din cealaltă jurisdicție relevantă recunoașterea ajustării corespondente;

(a)niciuna dintre diferențele (eventuale) dintre tranzacțiile comparate sau dintre întreprinderile care efectuează tranzacțiile respective nu ar putea avea efecte semnificative asupra prețului sau a marjei pe piața deschisă;

2.Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 18 pentru a stabili norme suplimentare, compatibile cu cele mai recente orientări privind stabilirea prețurilor de transfer recomandate la nivel internațional, emise de OCDE sau de Organizația Națiunilor Unite, cu privire la modul în care se aplică în tranzacții specifice principiul valorii de piață și celelalte dispoziții stabilite în capitolul II din prezenta directivă, astfel încât să se asigure un grad mai mare de securitate fiscală și să se reducă riscul de dublă neimpozitare și de dublă impunere, precum și litigiile fiscale și abuzurile fiscale.

eliminat

1.O dată la trei ani, Comisia examinează și evaluează aplicarea și impactul prezentei directive, precum și interacțiunea dintre aceasta și cele mai recente orientări ale OCDE sau ale ONU și prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind evaluarea efectuată, însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă. Primul raport se transmite până la 31 decembrie 2029. Comisia se poate abate de la aceste termene atunci când sunt convenite noi orientări privind prețurile de transfer la nivelul OCDE sau al ONU.

2.Statele membre comunică Comisiei informații relevante pentru evaluarea prezentei directive, în scopul de a îmbunătăți aplicarea principiului valorii de piață, de a reduce dubla neimpozitare și dubla impunere și, de asemenea, de a combate abuzurile fiscale și disputele fiscale, în conformitate cu alineatul (3).

5.Informațiile comunicate Comisiei de un stat membru în temeiul alineatului (2), precum și orice raport sau document elaborat de Comisie pe baza acestor informații, pot fi transmise altor state membre și Parlamentului European. Informațiile intră sub incidența secretului de serviciu și beneficiază de protecția acordată informațiilor asemănătoare prin dispozițiile de drept intern ale statului membru care le-a primit.

2.Informațiile, inclusiv datele cu caracter personal, prelucrate în conformitate cu prezenta directivă se păstrează numai atât timp cât este necesar pentru atingerea obiectivelor prezentei directive, în conformitate cu dispozițiile referitoare la termenele de prescripție din dreptul intern al fiecărui operator de date, dar în niciun caz mai mult de 10 ani din momentul în care datele cu caracter personal sunt prelucrate în scopurile specificate în prezenta directivă.

1.Competența de a adopta actele delegate menționate la articolul 3 al doilea paragraf, la articolul 13 și la articolul 14 alineatele (2), (2a) și (2b) este conferită Comisiei în condițiile prevăzute în prezentul articol.

2.Delegarea de competențe menționată la articolul 3 al doilea paragraf, la articolul 13 și la articolul 14 alineatele (2), (2a) și (2b) poate fi revocată oricând de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actului delegat care este deja în vigoare.

3.Înainte de adoptarea actului delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016. Forumul european pentru prețurile de transfer menționat la articolul 14a constituie organismul de experți relevant.

Statele membre adoptă și publică, cel târziu până la 31 decembrie 2024, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor acte.

Statele membre aplică dispozițiile respective începând cu 1 ianuarie 2025.