întrucât:(1)De la adoptarea Directivei (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a ConsiliuluiDirectiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 2002/65/CE, 2009/110/CE și 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, și de abrogare a Directivei 2007/64/CE (JO L 337, 23.12.2015, p. 35)., piața serviciilor de plată de retail a suferit modificări semnificative, în mare parte legate de utilizarea tot mai frecventă a cardurilor și a altor mijloace de plată digitale, de scăderea utilizării numerarului și de prezența tot mai mare a unor noi actori și servicii, inclusiv a portofelelor electronice și a plăților contactless. Pandemia de COVID-19 și transformările pe care le-a adus în ceea ce privește practicile de consum și de plată au sporit importanța unor plăți digitale sigure și eficiente.
(2)Comunicarea Comisiei referitoare la o strategie a UE privind plățile de retailComunicarea Comisiei din 24 septembrie 2020 către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor referitoare la o strategie a UE privind plățile de retail, COM(2020) 592 final. a anunțat lansarea unei ample revizuiri a aplicării și a impactului Directivei (UE) 2015/2366 „care ar trebui să includă o evaluare globală a adecvării acesteia la scopul urmărit, ținând seama de evoluțiile pieței”.
(3)Directiva (UE) 2015/2366 a urmărit abordarea barierelor din calea noilor tipuri de servicii de plată și îmbunătățirea nivelului de protecție și securitate a consumatorilor. În urma evaluării impactului și a aplicării Directivei (UE) 2015/2366, Comisia a constatat că Directiva (UE) 2015/2366 a îndeplinit multe dintre obiectivele sale, însă a identificat totodată anumite domenii în care obiectivele directivei respective nu au fost atinse pe deplin. În special, evaluarea a identificat probleme legate de diferențe în modul de punere în aplicare a Directivei (UE) 2015/2366 și de asigurare a respectării acesteia, cu impact direct asupra concurenței între prestatorii de servicii de plată, care au condus la condiții de reglementare efectiv diferite în statele membre ca urmare a interpretării diferite a normelor, încurajându-se astfel arbitrajul de reglementare.
(4)Nu ar trebui să existe posibilitatea alegerii unei jurisdicții mai favorabile („forum shopping”), respectiv prestatorii de servicii de plată nu ar trebui să aibă posibilitatea să aleagă, drept țară de origine, acele state membre în care aplicarea normelor Uniunii privind serviciile de plată este mai avantajoasă pentru aceștia și să presteze servicii transfrontaliere în alte state membre care aplică o interpretare mai strictă a normelor sau care aplică politici mai active de asigurare a respectării normelor în cazul prestatorilor de servicii de plată stabiliți în țara respectivă. Această practică denaturează concurența. Normele Uniunii privind serviciile de plată ar trebui armonizate prin încorporarea în cadrul unui regulament a normelor care reglementează desfășurarea serviciilor de plată și prin separarea acestor norme de normele privind autorizarea și supravegherea instituțiilor de plată, care ar trebui să fie reglementate de prezenta directivă (DSP3) și să nu fie reglementate în continuare de directiva în vigoare (DSP2).
(5)Chiar dacă emiterea de monedă electronică este reglementată de Directiva 2009/110/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiDirectiva 2009/110/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind accesul la activitate, desfășurarea și supravegherea prudențială a activității instituțiilor emitente de monedă electronică, de modificare a Directivelor 2005/60/CE și 2006/48/CE și de abrogare a Directivei 2000/46/CE (JO L 267, 10.10.2009, p. 7)., utilizarea monedei electronice pentru finanțarea operațiunilor de plată este reglementată în mare măsură de Directiva (UE) 2015/2366. În consecință, cadrul juridic aplicabil instituțiilor emitente de monedă electronică și instituțiilor de plată, în special în ceea ce privește normele de desfășurare a activității, este deja în mare parte aliniat. De-a lungul anilor, autoritățile competente responsabile cu autorizarea și supravegherea instituțiilor de plată și a instituțiilor emitente de monedă electronică s-au confruntat cu dificultăți de ordin practic în ceea ce privește delimitarea clară a celor două regimuri și diferențierea produselor și a serviciilor de monedă electronică de serviciile de plată și de monedă electronică oferite de instituțiile de plată. Acest lucru a condus la preocupări cu privire la arbitrajul de reglementare și la condiții de concurență inechitabile, precum și la probleme legate de eludarea cerințelor prevăzute în Directiva 2009/110/CE, respectiv situații în care instituțiile de plată care emit monedă electronică profită de asemănările dintre serviciile de plată și serviciile de monedă electronică și solicită autorizarea în calitate de instituție de plată. Prin urmare, este oportun ca regimul de autorizare și supraveghere aplicabil instituțiilor emitente de monedă electronică să fie aliniat într-o măsură mai mare la regimul aplicabil instituțiilor de plată. Cu toate acestea, cerințele de autorizare, în special cele privind capitalul inițial și fondurile proprii, precum și unele concepte-cheie de bază care reglementează activitatea legată de moneda electronică, inclusiv emiterea de monedă electronică, distribuirea și răscumpărarea de monedă electronică, se diferențiază de serviciile prestate de instituțiile de plată. Prin urmare, este oportun să se păstreze aceste particularități în contextul combinării dispozițiilor prevăzute în Directiva (UE) 2015/2366 cu cele prevăzute în Directiva 2009/110/CE.
(6)După cum reiese din revizuirea efectuată de Comisie și având în vedere evoluția piețelor, a activităților și a riscurilor respective aferente activităților, este necesar să se actualizeze regimul prudențial pentru instituțiile de plată, inclusiv pentru cele care emit monedă electronică și furnizează servicii de monedă electronică, prin impunerea obligației de obținere a unei autorizații unice pentru prestatorii de servicii de plată și de servicii de monedă electronică care nu acceptă depozite. Având în vedere că articolul 48 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2023/1114 al Parlamentului European și al ConsiliuluiRegulamentul (UE) 2023/1114 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 mai 2023 privind piețele criptoactivelor și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 1095/2010 și a Directivelor 2013/36/UE și (UE) 2019/1937 (JO L 150, 9.6.2023, p. 40). prevede că tokenurile de monedă electronică sunt considerate monedă electronică, regimul de autorizare pentru instituțiile de plată, întrucât acestea vor înlocui instituțiile emitente de monedă electronică, ar trebui să se aplice și emitenților de tokenuri de monedă electronică. Regimul prudențial aplicabil instituțiilor de plată ar trebui să se bazeze pe autorizare, sub rezerva unui set de condiții stricte și cuprinzătoare, pentru persoanele juridice care oferă servicii de plată în condițiile în care nu acceptă depozite. Regimul prudențial aplicabil instituțiilor de plată ar trebui să asigure aplicarea acelorași condiții la nivelul întregii Uniuni pentru activitatea de prestare de servicii de plată.
(7)Este oportun să se distingă între serviciul care permite retragerea de numerar dintr-un cont de plăți și activitatea de administrare a unui cont de plăți, întrucât prestatorii de servicii de retragere de numerar nu pot administra conturi de plăți. Serviciile de emitere de instrumente de plată și de acceptare de operațiuni de plată, enumerate împreună la punctul 5 din anexa la Directiva (UE) 2015/2366 ca și cum unele nu ar putea fi oferite în absența celorlalte, ar trebui prezentate ca două servicii de plată distincte. Enumerarea separată a serviciilor de emitere de instrumente de plată și de acceptare de operațiuni de plată, împreună cu definițiile distincte ale fiecărui serviciu, ar trebui să clarifice faptul că acestea pot fi oferite separat de către prestatorii de servicii de plată.
(8)Având în vedere evoluția rapidă a pieței plăților de retail și oferta constantă de noi servicii de plată și soluții de plată, este oportun să se adapteze unele dintre definițiile prevăzute în Directiva (UE) 2015/2366, cum ar fi definiția contului de plăți, a fondurilor și a instrumentului de plată, la realitățile pieței pentru a se asigura că legislația Uniunii rămâne adecvată scopului și neutră din punct de vedere tehnologic.
(9)Având în vedere opiniile divergente identificate de Comisie în cadrul revizuirii efectuate cu privire la punerea în aplicare a Directivei (UE) 2015/2366 și evidențiate de Autoritatea Bancară Europeană (ABE) în avizul său din 23 iunie 2022 privind revizuirea Directivei (UE) 2015/2366, este necesar să se clarifice definiția conturilor de plăți. Criteriul determinant pentru clasificarea unui cont drept cont de plăți constă în capacitatea de a efectua operațiuni zilnice de plată dintr-un astfel de cont. Posibilitatea de a efectua operațiuni de plată către un terț dintr-un cont sau de a beneficia de astfel de operațiuni efectuate de un terț este o caracteristică definitorie a noțiunii de cont de plăți. Prin urmare, un cont de plăți ar trebui definit drept un cont care este utilizat pentru a trimite și a primi fonduri către și de la terți. Orice cont care are aceste caracteristici ar trebui să fie considerat un cont de plăți și ar trebui să fie accesat pentru prestarea de servicii de inițiere a plății și de informare cu privire la conturi. Situațiile în care este necesar un alt cont intermediar pentru executarea unor operațiuni de plată de la sau către terți nu ar trebui să se încadreze în definiția unui cont de plăți. Conturile de economii nu sunt utilizate pentru a trimite și a primi fonduri către sau de la un terț, ceea ce le exclude din definiția unui cont de plăți.
(10)Având în vedere apariția unor noi tipuri de instrumente de plată, soluțiile tehnologice, aflate în continuă evoluție, care propun asemenea instrumente și incertitudinile existente pe piață în ceea ce privește încadrarea juridică a acestora, definiția unui „instrument de plată” ar trebui detaliată într-o măsură mai mare pentru a stabili ceea ce constituie sau nu un instrument de plată, ținându-se seama de principiul neutralității tehnologice.
(11)Deși comunicarea în câmp apropiat (NFC) permite inițierea unei operațiuni de plată, considerarea acesteia drept un „instrument de plată” de sine stătător ar prezenta unele provocări, inclusiv în ceea ce privește aplicarea autentificării stricte a clienților pentru plățile contactless la punctul de vânzare și a regimului de răspundere al prestatorului de servicii de plată. Prin urmare, NFC ar trebui să fie considerată mai degrabă o funcționalitate a unui instrument de plată, și nu un instrument de plată în sine.
(12)Definiția „instrumentului de plată” în temeiul Directivei (UE) 2015/2366 a făcut trimitere la un „dispozitiv personalizat”. Întrucât există carduri preplătite în cazul cărora numele titularului instrumentului nu este tipărit pe card, aceasta ar putea exclude aceste carduri din domeniul de aplicare al definiției unui instrument de plată. Prin urmare, definiția „instrumentului de plată” ar trebui modificată pentru a face trimitere la dispozitive „individualizate” în loc de dispozitive „personalizate”, precizând faptul că respectivele carduri preplătite în cazul cărora numele titularului instrumentului nu este tipărit pe card sunt instrumente de plată. În plus, în definiția contului de plăți nu ar trebui să se încadreze un cont tehnic utilizat doar pentru a rambursa o linie de credit acordată exclusiv în legătură cu o operațiune de plată.
(13)Așa-numitele „portofele de tip «pass-through»” electronice, care implică tokenizarea unui instrument de plată existent, inclusiv a unui card de plată, trebuie considerate servicii tehnice și, prin urmare, ar trebui excluse din definiția instrumentului de plată, deoarece un token nu poate fi considerat ca fiind un instrument de plată în sine, ci mai degrabă o „aplicație de plată” în sensul articolului 2 punctul 21 din Regulamentul (UE) 2015/751 al Parlamentului European și al ConsiliuluiRegulamentul (UE) 2015/751 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2015 privind comisioanele interbancare pentru tranzacțiile de plată cu cardul (JO L 123, 19.5.2015, p. 1).. Cu toate acestea, alte categorii de portofele electronice, și anume portofelele electronice preplătite, cum ar fi portofelele care prevăd efectuarea de operațiuni în mai multe etape („staged wallets”) și în care utilizatorii pot depozita bani pentru operațiuni online viitoare, trebuie considerate instrumente de plată, iar emiterea acestora un serviciu de plată.
(14)Remiterea de bani reprezintă un serviciu de plată care se bazează de regulă pe furnizarea unei sume în numerar de către un plătitor unui prestator de servicii de plată, fără a se crea conturi de plăți în numele plătitorului sau al beneficiarului plății, care remite suma corespunzătoare unui beneficiar al plății sau unui alt prestator de servicii de plată care acționează pe seama beneficiarului plății. În unele state membre, supermarketurile, comercianții și alți comercianți cu amănuntul furnizează publicului un serviciu care permite plata facturilor pentru utilități și a altor facturi uzuale ale gospodăriilor. Prin urmare, aceste servicii de plată a facturilor ar trebui considerate remiteri de bani.
(15)Definiția fondurilor ar trebui să vizeze toate formele de monedă emisă de banca centrală pentru utilizare de retail, inclusiv bancnotele și monedele, precum și orice viitoare monedă digitală emisă de banca centrală, monedă electronică și monedă a băncilor comerciale. Moneda emisă de banca centrală pentru a fi utilizată între banca centrală și băncile comerciale, respectiv pentru utilizare interbancară, nu ar trebui să fie vizată.
(16)Regulamentul (UE) 2023/1114 din 31 mai 2023 prevede că tokenurile de monedă electronică sunt considerate monedă electronică. Prin urmare, tokenurile de monedă electronică ar trebui incluse, ca monedă electronică, în definiția fondurilor.
(17)Evaluarea punerii în aplicare a Directivei (UE) 2015/2366 nu a identificat o necesitate clară de a modifica substanțial condițiile de acordare și de menținere a autorizației în calitate de instituție de plată sau de instituție emitentă de monedă electronică prevăzute, pe de o parte, în Directiva 2007/64/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiDirectiva 2007/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 noiembrie 2007 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 97/7/CE, 2002/65/CE, 2005/60/CE și 2006/48/CE și de abrogare a Directivei 97/5/CE (JO L 319, 5.12.2007, p. 1)., respectiv, în Directiva (UE) 2015/2366 și, pe de altă parte, în Directiva 2009/110/CE. Aceste condiții continuă să includă cerințe prudențiale proporționale cu riscurile operaționale și financiare cu care se confruntă instituțiile de plată, inclusiv instituțiile care emit monedă electronică și care furnizează servicii de monedă electronică în cadrul activității lor. Este oportun să se adauge la documentația necesară în sprijinul unei cereri de autorizare în calitate de instituție de plată un plan de lichidare pentru eventualitatea intrării în dificultate, proporțional cu modelul de afaceri al viitoarei instituții de plată; acest plan de lichidare ar trebui să fie adecvat pentru a sprijini lichidarea ordonată a activităților în temeiul dreptului intern aplicabil, inclusiv continuitatea sau recuperarea oricăror activități critice desfășurate de prestatorii de servicii, agenții sau distribuitorii cărora li s-au externalizat activități. Pentru a se evita situația în care autorizația este acordată pentru servicii care nu sunt prestate efectiv de o instituție de plată, este necesar să se precizeze că o instituție de plată nu ar trebui să aibă obligația de a obține o autorizație pentru servicii de plată pe care nu intenționează să le presteze.
(18)Evaluarea inter pares efectuată de ABE privind autorizarea în temeiul Directivei (UE) 2015/2366, publicată în ianuarie 2023Autoritatea Bancară Europeană, EBA/REP/2023/01, „Peer Review Report on authorisation under PSD2” (Raport de evaluare inter pares privind autorizarea în temeiul DSP2)., a concluzionat că deficiențele din procesul de autorizare au condus la o situație în care solicitanții se confruntă cu așteptări diferite în materie de supraveghere în ceea ce privește cerințele de autorizare în calitate de instituție de plată sau de instituție emitentă de monedă electronică la nivelul Uniunii și că, uneori, procesul de acordare a unei autorizații poate dura foarte mult. Pentru a asigura condiții de concurență echitabile și un proces armonizat de acordare a unei autorizații întreprinderilor care solicită autorizarea în calitate de instituție de plată, este oportun să se impună autorităților competente un termen de două luni pentru finalizarea procesului de autorizare, după primirea tuturor informațiilor necesare pentru luarea deciziei.
(19)Pentru a asigura o mai mare coerență în procesul de depunere a cererilor pentru instituțiile de plată, este oportun să se mandateze ABE să elaboreze proiecte de standarde tehnice de reglementare privind autorizarea, inclusiv privind informațiile care trebuie furnizate autorităților competente în cererea de autorizare a instituțiilor de plată, să elaboreze o metodologie comună de evaluare pentru acordarea autorizației sau pentru înregistrare, să determine ce anume se poate considera a reprezenta o garanție comparabilă cu asigurarea de răspundere civilă profesională și să definească criteriile care trebuie utilizate pentru a stipula valoarea monetară minimă a asigurării de răspundere civilă profesională sau a unei garanții comparabile. Prin urmare, ABE ar trebui să țină seama de experiența dobândită în aplicarea ghidurilor sale privind informațiile care trebuie furnizate de prestatorii de servicii de plată solicitanți autorităților naționale competente în vederea autorizării sau a înregistrării, precum și a ghidului său privind aplicarea criteriilor utilizate pentru a specifica valoarea monetară minimă a asigurării de răspundere civilă profesională sau a altei garanții comparabile.
(20)Cadrul prudențial aplicabil instituțiilor de plată ar trebui să se bazeze în continuare pe premisa că acestor instituții li se interzice să accepte depozite de la utilizatorii serviciilor de plată și că li se permite să utilizeze fonduri primite de la utilizatorii serviciilor de plată doar pentru prestarea de servicii de plată. Prin urmare, este oportun ca respectivele cerințe prudențiale aplicabile instituțiilor de plată să reflecte faptul că activitățile instituțiilor de plată sunt mai specializate și mai limitate decât cele ale instituțiilor de credit, generând astfel riscuri mai restrânse și mai ușor de supravegheat și de controlat decât cele care survin în gama mai largă de activități ale instituțiilor de credit.
(21)Atunci când analizează cererile de autorizare în calitate de instituție de plată, autoritățile competente ar trebui să acorde o atenție deosebită planului de guvernanță prezentat în cadrul cererii respective. Instituțiile de plată ar trebui să abordeze efectul potențial negativ al mecanismelor de guvernanță concepute necorespunzător asupra bunei gestionări a riscurilor prin aplicarea unei culturi solide a riscului la toate nivelurile. Autoritățile competente ar trebui să monitorizeze caracterul adecvat al mecanismelor de guvernanță internă. Este oportun ca ABE să adopte ghiduri privind mecanismele de guvernanță internă, ținând seama de variația dimensiunilor și a modelelor de afaceri ale instituțiilor de plată și respectând principiul proporționalității.
(22)Deși cerințele de autorizare stabilesc norme specifice privind controalele de securitate și măsurile de atenuare în domeniul tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC) în vederea obținerii unei autorizații pentru prestarea de servicii de plată, cerințele respective ar trebui să fie aliniate la cerințele prevăzute în Regulamentul (UE) 2022/2554 al Parlamentului European și al ConsiliuluiRegulamentul (UE) 2022/2554 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 decembrie 2022 privind reziliența operațională digitală a sectorului financiar și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009, (UE) nr. 648/2012, (UE) nr. 600/2014, (UE) nr. 909/2014 și (UE) 2016/1011 (JO L 333, 27.12.2022, p. 1)..
(23)Prestatorii de servicii de inițiere a plății și prestatorii de servicii de informare cu privire la conturi, atunci când furnizează respectivele servicii, nu dețin fondurile clienților. În consecință, ar fi disproporționat să se impună cerințe de fonduri proprii pentru acești participanți pe piață. Cu toate acestea, este important să se asigure faptul că prestatorii de servicii de inițiere a plății și prestatorii de servicii de informare cu privire la conturi își pot îndeplini obligațiile aferente activităților lor. Pentru a asigura o acoperire adecvată a riscurilor asociate serviciilor de inițiere a plății sau serviciilor de informare cu privire la conturi, este oportun să se impună obligația ca instituțiile de plată care oferă aceste servicii să dețină fie o asigurare de răspundere civilă profesională, fie o garanție comparabilă și să precizeze mai detaliat ce riscuri trebuie acoperite, având în vedere dispozițiile privind răspunderea incluse în Regulamentul XXX [RSP]. Având în vedere dificultățile întâmpinate de prestatorii de servicii de informare cu privire la conturi și de servicii de inițiere a plății în ceea ce privește încheierea unei asigurări de răspundere civilă profesională care să acopere riscurile legate de activitatea lor, este oportun să se prevadă posibilitatea ca aceste instituții să aleagă să dețină un capital inițial de 50 000 EUR ca alternativă la asigurarea de răspundere civilă profesională, numai în etapa de autorizare sau de înregistrare. Această flexibilitate pentru prestatorii de servicii de informare cu privire la conturi și pentru prestatorii de servicii de inițiere a plății în etapa de autorizare sau de înregistrare nu ar trebui să aducă atingere cerinței ca respectivii prestatori să încheie un contract de asigurare de răspundere civilă profesională fără întârzieri nejustificate după obținerea autorizării sau a înregistrării lor.
(24)Pentru a aborda riscurile achiziționării unei dețineri calificate într-o instituție de plată în sensul Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al ConsiliuluiRegulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1)., este oportun să se impună obligația de a notifica achiziția autorității competente relevante.
(25)Pentru a răspunde riscurilor pe care le prezintă activitățile lor, instituțiile de plată trebuie să dețină suficient capital inițial, alături de fonduri proprii. Ținând seama de posibilitatea că instituțiile de plată vor desfășura gama largă de activități reglementate de prezenta directivă, este oportun să se adapteze nivelul capitalului inițial aferent serviciilor individuale în funcție de natura și riscurile aferente acestor servicii.
(26)Ținând seama de faptul că cerințele inițiale aplicabile instituțiilor de plată nu au fost adaptate de la adoptarea Directivei 2007/64/CE, este oportun ca aceste cerințe să fie ajustate la inflație. Cu toate acestea, ținând seama de faptul că respectivele cerințe de capital aplicabile instituțiilor de plată care furnizează numai servicii de inițiere a plății au fost puse în aplicare abia de la intrarea în vigoare a Directivei (UE) 2015/2366 și că nu s-au identificat dovezi cu privire la caracterul inadecvat al acestora, cerințele respective nu ar trebui modificate.
(27)Marea varietate de modele de afaceri din sectorul plăților de retail justifică posibilitatea de a aplica metode distincte pentru calcularea fondurilor proprii, care nu pot totuși să scadă sub nivelul capitalului inițial relevant.
(28)Prezenta directivă urmează aceeași abordare precum Directiva (UE) 2015/2366, care a permis utilizarea mai multor metode în scopul calculării cerințelor de fonduri proprii combinate, cu o anumită marjă discreționară în materie de supraveghere, pentru a se asigura că aceleași riscuri sunt tratate în același mod pentru toți prestatorii de servicii de plată. Utilizarea volumului de plăți al instituției de plată din anul precedent pentru calcularea cerințelor de fonduri proprii este metoda de calculare a fondurilor proprii cea mai adecvată și cea mai aplicată pentru majoritatea modelelor de afaceri. Din aceste motive și pentru a îmbunătăți coerența și a asigura condiții de concurență echitabile, este oportun să se solicite autorităților naționale competente să impună utilizarea metodei respective. Cu toate acestea, ar trebui să fie posibil ca autoritățile naționale competente să se abată de la acest principiu și să impună instituțiilor de plată obligația de a aplica alte metode pentru modele de afaceri care generează un volum redus de operațiuni, însă cu o valoare ridicată. Pentru a asigura securitatea juridică și claritatea maximă în ceea ce privește astfel de modele de afaceri, este oportun să se mandateze ABE să elaboreze proiecte de standarde tehnice de reglementare.
(29)În pofida obiectivului de aliniere a cerințelor prudențiale ale instituțiilor de plată care prestează servicii de plată și servicii de monedă electronică, este oportun să se țină seama de specificitatea activității de emitere de monedă electronică și a desfășurării activității legate de moneda electronică și să se permită instituțiilor de plată care emit monedă electronică și prestează servicii de monedă electronică să aplice o metodă mai adecvată pentru calcularea cerințelor lor de fonduri proprii.
(30)În situația în care aceeași instituție de plată execută o operațiune de plată atât pentru plătitor, cât și pentru beneficiarul plății și în care plătitorului i se pune la dispoziție o linie de credit, este oportun să se protejeze fondurile în favoarea beneficiarului plății din momentul în care acestea reprezintă creanța beneficiarului plății față de instituția de plată.
(31)Având în vedere dificultățile întâmpinate de instituțiile de plată în ceea ce privește deschiderea și menținerea conturilor de plăți la instituțiile de credit, este necesar să se prevadă o opțiune suplimentară pentru protejarea fondurilor utilizatorilor, și anume posibilitatea de a deține aceste fonduri la o bancă centrală. Totuși, această posibilitate nu ar trebui să aducă atingere posibilității ca o bancă centrală să nu ofere această opțiune, în baza legislației sale organice. De câte ori o bancă centrală respinge această opțiune, ar trebui să își justifice temeinic decizia față de instituția de plată vizată. Ținând seama de necesitatea de a proteja fondurile utilizatorilor și de a evita ca aceste fonduri să fie utilizate în alte scopuri decât pentru a presta servicii de plată sau servicii de monedă electronică, este oportun să se impună obligația ca fondurile utilizatorilor serviciilor de plată să fie păstrate separat de fondurile proprii ale instituției de plată. Pentru a asigura condiții de concurență echitabile între instituțiile de plată care prestează servicii de plată și instituțiile de plată care emit monedă electronică și prestează servicii de monedă electronică, este oportun să se alinieze cât mai mult posibil regimurile aplicabile protejării fondurilor utilizatorilor, păstrând în același timp particularitățile monedei electronice. Riscul de concentrare este un risc semnificativ cu care se confruntă instituțiile de plată, în special atunci când fondurile sunt protejate la o singură instituție de credit. Prin urmare, este important să se asigure că instituțiile de plată evită, în măsura posibilului, riscul de concentrare. Din acest motiv, ABE ar trebui să fie însărcinată să elaboreze standarde tehnice de reglementare privind evitarea riscurilor în ceea ce privește protejarea fondurilor clienților.
(31a)S-ar putea întâmpla ca o instituție de credit să refuze să deschidă și să întrețină un cont pentru o instituție de plată. Acest lucru ar contraveni obiectivului de a diversifica riscurile pentru instituțiile de plată. Ca urmare, dacă refuză să deschidă sau decide să închidă contul unei instituții de plată, o instituție de credit ar trebui să aibă obligația de a oferi instituției de plată un răspuns și o motivare justificate corespunzător.
(32)Instituțiile de plată ar trebui să aibă posibilitatea de a desfășura și alte activități pe lângă cele reglementate de prezenta directivă, inclusiv prestarea de servicii operaționale și servicii auxiliare strâns legate, precum și operarea sistemelor de plată sau alte activități comerciale reglementate de dreptul aplicabil al Uniunii și de dreptul intern aplicabil.
(33)Având în vedere riscurile mai ridicate ale activității de acceptare de depozite, este oportun să se interzică instituțiilor de plată care oferă servicii de plată să accepte depozite de la utilizatori și să li se impună obligația să utilizeze fondurile primite de la utilizatori numai pentru prestarea de servicii de plată. Fondurile primite de la utilizatorii serviciilor de plată de către instituțiile de plată care oferă servicii de monedă electronică nu ar trebui să constituie depozite, nici alte fonduri rambursabile primite de la public în sensul articolului 9 din Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a ConsiliuluiDirectiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE..
(34)Pentru a limita riscurile utilizării conturilor de plăți în alte scopuri decât pentru executarea operațiunilor de plată, este oportun să se precizeze că, atunci când prestează unul sau mai multe servicii de plată sau servicii de monedă electronică, instituțiile de plată ar trebui să dețină întotdeauna conturi de plăți utilizate exclusiv pentru operațiuni de plată.
(35)Instituțiilor de plată ar trebui să li se permită să acorde credite, însă această activitate ar trebui să facă obiectul unor condiții stricte. Prin urmare, este oportun să se reglementeze serviciul oferit de instituțiile de plată de a acorda credite sub formă de linii de credit și prin emiterea de carduri de credit, în măsura în care aceste servicii facilitează serviciile de plată ▌. Este oportun să li se permită instituțiilor de plată să acorde credite pe termen scurt în ceea ce privește activitățile lor transfrontaliere, cu condiția ca aceste credite să fie refinanțate folosind în principal fondurile proprii ale instituției de plată, precum și alte fonduri de pe piețele de capital, și nu fondurile deținute pe seama clienților în scopul prestării de servicii de plată. Cu toate acestea, posibilitatea respectivă nu ar trebui să aducă atingere Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European și a ConsiliuluiDirectiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului (JO L 133, 22.5.2008, p. 66). sau altor dispoziții relevante ale dreptului Uniunii sau ale măsurilor de drept intern referitoare la condițiile de acordare a creditelor pentru consumatori. Având în vedere caracterul lor principal de creditare, serviciile de tipul „Cumperi acum, plătești mai târziu” nu ar trebui să constituie un serviciu de plată. Aceste servicii sunt reglementate de noua directivă privind creditele de consum, care înlocuiește Directiva 2008/48/CE. Cu toate acestea, întreprinderile care furnizează servicii de tipul „cumperi acum, plătești mai târziu” intră sub incidența prezentei directive dacă furnizează oricare dintre serviciile de plată menționate în anexa I.
(36)Pentru a se asigura că dovezile privind respectarea obligațiilor prevăzute în prezenta directivă sunt păstrate în mod corespunzător pentru o perioadă rezonabilă de timp, este oportun să se impună obligația ca instituțiile de plată să păstreze toate evidențele corespunzătoare timp de cel puțin cinci ani. Datele cu caracter personal nu ar trebui păstrate mai mult decât este necesar pentru a se asigura acest scop și, în cazul în care o autorizație a fost retrasă, datele nu ar trebui păstrate mai mult de cinci ani de la retragere.
(37)Pentru a se asigura că o întreprindere nu prestează servicii de plată sau servicii de monedă electronică fără autorizație, este oportun să se impună obligația ca toate întreprinderile care intenționează să presteze servicii de plată sau servicii de monedă electronică să solicite o autorizație, cu excepția cazului în care prezenta directivă prevede înregistrarea în locul autorizării. În plus, pentru a asigura stabilitatea și integritatea sistemului financiar și a sistemelor de plată și pentru a proteja consumatorii, astfel de întreprinderi trebuie să fie stabilite într-un stat membru și supravegheate în mod eficace. Această cerință ar trebui să vizeze, de asemenea, instituțiile de plată care emit monedă electronică, având în vedere noile riscuri prudențiale semnificative asociate cu posibilitatea ca instituțiile emitente de monedă electronică să emită și tokenuri de monedă electronică. Pentru emitenții de monedă electronică, ar trebui să se prevadă obligația constituirii ca persoane juridice în UE astfel încât să se asigure supravegherea eficace a acestor entități și alinierea la Regulamentul (UE) 2023/1114. Tokenurile de monedă electronică sunt o formă de criptoactive care pot crește semnificativ ca dimensiune și care prezintă riscuri la adresa stabilității financiare, a suveranității monetare și a politicii monetare.
(37a)Pentru ca instituțiile de plată să se implice cu adevărat în servicii transfrontaliere, Comisia ar trebui să pună la dispoziție un site internet dedicat sau un ghișeu unic, punând într-un singur loc toate informațiile despre procedura de înregistrare în fiecare stat membru.
(38)Pentru a evita abuzurile la adresa dreptului de stabilire și pentru a evita cazurile în care o instituție de plată se stabilește într-un stat membru fără a intenționa să desfășoare vreo activitate în statul membru respectiv, este oportun să se impună obligația ca instituțiile de plată care solicită autorizarea într-un stat membru să furnizeze cel puțin o parte din activitatea lor de prestare de servicii de plată în statul membru respectiv. Obligația ca o instituție să își desfășoare o parte din activitatea sa în țara sa de origine, care a fost deja impusă prin Directiva (UE) 2015/2366, a fost interpretată foarte diferit, unele țări de origine impunând obligația ca cea mai mare parte a activității să se desfășoare pe teritoriul lor. O „parte” ar trebui interpretată ca însemnând mai puțin decât majoritatea activităților instituției pentru a menține efectul util al libertății instituției de plată de a presta servicii transfrontaliere.
(39)O instituție de plată poate desfășura alte activități decât prestarea de servicii de plată sau de servicii de monedă electronică. Pentru a asigura supravegherea adecvată a instituției de plată, este oportun să li se permită autorităților naționale competente, dacă este necesar, să impună obligația de creare a unei entități separate pentru prestarea de servicii de plată sau de servicii de monedă electronică. O astfel de decizie a autorității competente ar trebui să țină seama de impactul negativ potențial pe care un eveniment care afectează celelalte activități economice l-ar putea avea asupra solidității financiare a instituției de plată sau de impactul negativ potențial care rezultă dintr-o situație în care instituția de plată nu ar fi în măsură să prezinte raportări separate cu privire la fondurile proprii legate de activitățile de plată, de activitățile aferente monedei electronice și de alte activități pe care le desfășoară.
(40)Pentru a asigura o supraveghere adecvată și continuă a instituțiilor de plată și disponibilitatea unor informații exacte și actualizate, este oportun să se impună obligația ca instituțiile de plată să informeze autoritățile naționale competente cu privire la orice modificare a activității lor care afectează exactitatea informațiilor furnizate cu privire la autorizare, inclusiv în ceea ce privește agenții sau entitățile suplimentare cărora li se externalizează activități. Autoritățile competente ar trebui să verifice, în cazul în care există îndoieli, corectitudinea informațiilor primite.
(41)Pentru a se asigura un regim coerent de autorizare a instituțiilor de plată în întreaga Uniune, este oportun să se prevadă condiții armonizate în care autoritățile naționale competente pot retrage o autorizație eliberată unei instituții de plată.
(42)Pentru a spori transparența operațiunilor instituțiilor de plată autorizate de autoritățile competente ale statului membru de origine sau înregistrate la acestea, inclusiv a agenților, a distribuitorilor și a sucursalelor acestora, și pentru a se asigura un nivel ridicat de protecție a consumatorilor în Uniune, este necesar să se asigure un acces facil al publicului la lista întreprinderilor care prestează servicii de plată, împreună cu mărcile lor conexe, care ar trebui incluse într-un registru public național.
(43)Pentru a se asigura că informațiile privind instituțiile de plată autorizate sau înregistrate sau entitățile abilitate în temeiul dreptului intern să presteze servicii de plată sau servicii de monedă electronică sunt disponibile în întreaga Uniune într-un registru central, ABE ar trebui să gestioneze un astfel de registru în care să publice o listă cu denumirile întreprinderilor autorizate sau înregistrate să presteze servicii de plată sau servicii de monedă electronică. În cazul în care acest lucru implică prelucrarea de date cu caracter personal, publicarea la nivelul Uniunii a informațiilor privind persoanele fizice care acționează în calitate de agenți sau distribuitori este necesară pentru a garanta că numai agenții și distribuitorii autorizați își desfășoară activitatea pe piața internă și, prin urmare, este în interesul funcționării adecvate a pieței interne a serviciilor de plată. Statele membre ar trebui să se asigure că datele pe care le furnizează cu privire la întreprinderile în cauză, inclusiv cu privire la agenții, distribuitorii și sucursalele acestora, sunt exacte și actualizate și sunt transmise ABE fără întârzieri nejustificate și, dacă este posibil, în mod automatizat. Prin urmare, ABE ar trebui să elaboreze proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza metodele și modalitățile de transmitere a acestor informații. Aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare ar trebui să asigure un nivel ridicat de granularitate și coerență a informațiilor. Atunci când elaborează proiectele respective de standarde tehnice de reglementare, ABE ar trebui să țină seama de experiența dobândită în aplicarea Regulamentului delegat (UE) 2019/411 al Comisiei. Pentru a spori transparența, este oportun ca informațiile transmise să conțină mărcile tuturor serviciilor de plată și de monedă electronică prestate. Publicarea datelor cu caracter personal ar trebui să se realizeze în conformitate cu normele în vigoare privind protecția datelor. În cazul în care datele cu caracter personal sunt publicate, ar trebui puse în aplicare garanții adecvate de protecție a datelor, care să împiedice diseminarea neintenționată online a informațiilor.
(44)Pentru a spori transparența cu privire la serviciile furnizate de prestatorii de servicii de inițiere a plății și de servicii de informare cu privire la conturi și a le aduce mai bine la cunoștință, este oportun ca ABE să mențină o listă prelucrabilă automat care să conțină informații de bază cu privire la astfel de întreprinderi și serviciile oferite de acestea. Informațiile conținute de această listă ar trebui să permită identificarea fără echivoc a prestatorilor de servicii de inițiere a plății și de servicii de informare cu privire la conturi.
(45)Pentru a extinde sfera de cuprindere a serviciilor lor, instituțiile de plată ar putea fi nevoite să recurgă la entități care să presteze servicii de plată în numele lor, inclusiv la agenți sau, în cazul serviciilor de monedă electronică, la distribuitori. Instituțiile de plată își pot exercita, de asemenea, dreptul de stabilire într-un stat membru gazdă diferit de statul membru de origine, înființând sucursale. În astfel de cazuri, este oportun ca instituția de plată să comunice autorității naționale competente toate informațiile relevante referitoare la agenți, distribuitori și sucursale și să informeze autoritățile naționale competente cu privire la orice modificare, fără întârzieri nejustificate. Pentru a asigura transparența față de utilizatorii finali, este, de asemenea, oportun ca agenții, distribuitorii sau sucursalele care acționează pe seama unei instituții de plată să informeze utilizatorii serviciilor de plată cu privire la acest fapt.
(45a)Atunci când achizitorii recurg la un agent pentru a furniza servicii de plată, merită remarcat că agentul acționează doar în numele unui achizitor în calitate de prestator principal de servicii de plată și nu în raport cu toate serviciile de plată furnizate utilizatorului serviciilor de plată.
(45b)Pentru a ține seama de tendințele de pe piață, piețele și platformele sprijinite de prestatori de servicii de plată, care oferă servicii acestor piețe și platforme, astfel încât nu dețin controlul sau posesia fondurilor pentru terți, nu ar trebui considerate agenți impliciți ai prestatorilor de servicii de plată.
(46)În desfășurarea activității lor, instituțiile de plată ar putea fi nevoite să externalizeze funcții operaționale ale unei părți a activității lor. Pentru a se asigura că acest lucru nu afectează respectarea continuă de către o instituție de plată a cerințelor prevăzute în autorizația sa sau a altor cerințe aplicabile în temeiul prezentei directive, este oportun să se impună obligația ca instituția de plată să informeze, fără întârzieri nejustificate, autoritățile naționale competente atunci când intenționează să externalizeze funcții operaționale, precum și cu privire la orice modificare referitoare la utilizarea entităților cărora li se externalizează activități.
(47)Pentru a asigura atenuarea adecvată a riscurilor pe care le poate genera externalizarea funcțiilor operaționale, este oportun să se impună obligația ca instituțiile de plată să ia măsuri rezonabile pentru a se asigura că o astfel de externalizare nu conduce la o încălcare a cerințelor prezentei directive. Instituțiile de plată ar trebui să rămână pe deplin răspunzătoare pentru orice act al angajaților lor sau al oricărui agent, distribuitor sau entitate căreia i s-au externalizat activități.
(48)Pentru a se asigura respectarea efectivă a dispozițiilor de drept intern adoptate în conformitate cu prezenta directivă, statele membre ar trebui să desemneze autorități competente responsabile cu autorizarea și supravegherea instituțiilor de plată. Statele membre ar trebui să se asigure că autorităților competente li se acordă competențele și resursele necesare, inclusiv efectivele de personal necesare, pentru a își îndeplini în mod corespunzător atribuțiile.
(49)Pentru a le permite autorităților competente să supravegheze în mod corespunzător instituțiile de plată, este oportun să se acorde acestor autorități competențe de investigare și de supraveghere, precum și posibilitatea de a impune sancțiuni și măsuri administrative necesare pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin. Din același motiv, este oportun să se acorde autorităților competente competența de a solicita informații, de a efectua verificări la fața locului și de a emite recomandări, orientări și decizii administrative obligatorii. Statele membre ar trebui să stabilească dispoziții de drept intern, armonizate în ton cu dispozițiile prevăzute în prezenta directivă, cu privire la suspendarea sau retragerea autorizației unei instituții de plată. Statele membre ar trebui să împuternicească autoritățile competente să impună sancțiuni și măsuri administrative menite în mod specific să pună capăt încălcărilor dispozițiilor privind supravegherea sau exercitarea activității de servicii de plată.
(50)Având în vedere gama largă de modele de afaceri posibile din sectorul plăților, este oportun să se permită o anumită marjă discreționară în materie de supraveghere, pentru a se asigura că riscurile identice sunt tratate la fel în toate statele membre.
(51)Atunci când supraveghează respectarea de către instituțiile de plată a obligațiilor care le revin, autoritățile competente ar trebui să își exercite competențele de supraveghere cu respectarea drepturilor fundamentale, inclusiv a dreptului la viață privată. Fără a aduce atingere controlului exercitat de o autoritate independentă (autoritate națională pentru protecția datelor), în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, statele membre ar trebui să instituie garanții adecvate și eficace în cazul în care există riscul ca exercitarea respectivelor competențe să conducă la abuzuri sau la acte arbitrare care implică încălcări grave ale respectivelor drepturi, inclusiv prin autorizarea prealabilă din partea autorității judiciare a statului membru în cauză, dacă este cazul.
(52)Pentru a asigura protecția drepturilor individuale și ale întreprinderilor, statele membre ar trebui să se asigure că toate persoanele care exercită sau au exercitat activități pentru autoritățile competente se supun obligației de secret profesional.
(53)Activitatea instituțiilor de plată poate avea caracter transfrontalier și poate fi relevantă pentru autorități competente diferite, precum și pentru ABE, Banca Centrală Europeană („BCE”) și băncile centrale naționale, în calitatea lor de autorități monetare și de supraveghere. Prin urmare, este oportun să se prevadă o cooperare și un schimb de informații eficace între acestea. Acordurile privind schimbul de informații ar trebui să respecte pe deplin normele de protecție a datelor prevăzute în Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al ConsiliuluiRegulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1). și în Regulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al ConsiliuluiRegulamentul (UE) 2018/1725 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2018 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 45/2001 și a Deciziei nr. 1247/2002/CE (JO L 295, 21.11.2018, p. 39)..
(54)În cazul în care intervin dezacorduri în contextul cooperării transfrontaliere între autoritățile competente, autoritățile competente respective ar trebui să poată solicita asistență din partea ABE, care ar trebui să ia o decizie fără întârzieri nejustificate. ABE ar trebui, de asemenea, să fie în măsură să acorde asistență, din proprie inițiativă, autorităților competente pentru a ajunge la un acord.
(55)O instituție de plată care își exercită dreptul de stabilire sau libertatea de a presta servicii ar trebui să furnizeze autorității competente din statul membru de origine orice informații relevante cu privire la activitatea sa și să indice respectivei autorități competente statul (statele) membru (membre) în care instituția de plată intenționează să își desfășoare activitatea, dacă intenționează să recurgă la sucursale, agenți sau distribuitori și dacă intenționează să recurgă la externalizare.
(56)Pentru a facilita cooperarea dintre autoritățile competente și o supraveghere eficace a instituțiilor de plată, în contextul exercitării dreptului de stabilire sau a libertății de a presta servicii, este oportun ca autoritățile competente din statul membru de origine să comunice informații statului membru gazdă. În situațiile care se circumscriu așa-numitei „proceduri tripartite de «pașaport»”, în care o instituție de plată autorizată într-o țară „A” utilizează un intermediar, cum ar fi un agent, un distribuitor sau o sucursală, situat într-o țară „B” pentru a oferi servicii de plată într-o altă țară „C”, statul membru gazdă ar trebui să fie considerat ca fiind cel în care serviciile sunt oferite utilizatorilor finali. Ținând seama de provocările legate de cooperarea transfrontalieră dintre autoritățile competente, este oportun ca ABE să elaboreze proiecte de standarde tehnice de reglementare privind cooperarea și schimbul de informații, ținând seama de experiența dobândită în aplicarea Regulamentului delegat (UE) 2017/2055 al ComisieiRegulamentul delegat (UE) 2017/2055 al Comisiei din 23 iunie 2017 de completare a Directivei (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare referitoare la cooperarea și schimbul de informații dintre autoritățile competente în cazul activității desfășurate în baza dreptului de stabilire și a libertății de a presta servicii de către instituțiile de plată (JO L 294, 11.11.2017, p. 1)..
(57)Statele membre ar trebui să poată impune obligația ca instituțiile de plată care funcționează pe teritoriul lor și al căror sediu central este situat în alt stat membru să le transmită periodic rapoarte privind activitățile pe care le desfășoară pe teritoriul acestora, în scopuri de informare sau în scopuri statistice. În cazul în care respectivele instituții de plată funcționează în temeiul dreptului de stabilire, autoritățile competente din statul (statele) membru (membre) gazdă ar trebui să poată impune obligația ca informațiile respective să fie utilizate și pentru monitorizarea respectării Regulamentului XXX [RSP]. Același lucru ar trebui să se aplice în cazul în care nu există niciun sediu în statul (statele) membru (membre) gazdă, iar instituția de plată prestează servicii în statul (statele) membru (membre) gazdă în baza libertății de a presta servicii. Pentru a facilita supravegherea rețelelor de agenți, distribuitori sau sucursale de către autoritățile competente, este oportun ca statele membre în care funcționează agenții, distribuitorii sau sucursalele respective să poată impune obligația ca instituția de plată mamă să desemneze un punct central de contact pe teritoriul său. Dacă un stat membru chiar impune o astfel de cerință, fiecare instituție de plată ar trebui să desemneze un singur punct central de contact pentru fiecare stat membru. ABE ar trebui să elaboreze standarde de reglementare care să stabilească criteriile pentru a determina momentul oportun al desemnării unui punct central de contact, precum și funcțiile posibile ale acestuia. În acest sens, ABE ar trebui să țină seama de experiența dobândită în aplicarea Regulamentelor delegate (UE) 2021/1722Regulamentul delegat (UE) 2021/1722 al Comisiei din 18 iunie 2021 de completare a Directivei (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare care precizează cadrul pentru cooperarea și schimbul de informații dintre autoritățile competente ale statului membru de origine și cele ale statului membru gazdă în contextul supravegherii instituțiilor de plată și a instituțiilor emitente de monedă electronică ce furnizează servicii de plată la nivel transfrontalier (JO L 343, 28.9.2021, p. 1). și 2020/1423Regulamentul delegat (UE) 2020/1423 al Comisiei din 14 martie 2019 privind completarea Directivei (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește standardele tehnice de reglementare referitoare la criteriile de desemnare a punctelor centrale de contact în domeniul serviciilor de plată și la funcțiile acestor puncte centrale de contact (JO L 328, 9.10.2020, p. 1). ale Comisiei. Cerința de a desemna un punct central de contact ar trebui să fie proporțională cu atingerea obiectivului de bună comunicare și de raportare adecvată a informațiilor privind respectarea dispozițiilor relevante din Regulamentul XXX [RSP] în statul membru gazdă.
(58)În situații de urgență, dacă este necesar să se acționeze imediat pentru a gestiona o amenințare gravă la adresa interesului colectiv al utilizatorilor serviciilor de plată din statul membru gazdă, inclusiv frauda pe scară largă, autoritățile competente ale statului membru gazdă ar trebui să poată lua măsuri preventive, în paralel cu cooperarea transfrontalieră dintre autoritățile competente ale statului membru gazdă și ale statului membru de origine și sub rezerva măsurilor luate de autoritatea competentă a statului membru de origine. Măsurile respective ar trebui să fie adecvate, proporționale cu obiectivul urmărit, nediscriminatorii și temporare. Măsurile ar trebui să fie justificate în mod corespunzător. Autoritățile competente ale statului membru de origine al instituției de plată relevante și alte autorități vizate, inclusiv Comisia și ABE, ar trebui să fie informate în prealabil sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil având în vedere situația de urgență, fără întârzieri nejustificate.
(59)Este important să se asigure că toate entitățile care prestează servicii de plată sunt incluse în domeniul de aplicare al anumitor cerințe juridice și de reglementare minime. Astfel, este oportun să se impună obligația de înregistrare a identității și a situării geografice a tuturor persoanelor care prestează servicii de plată, inclusiv a entităților care nu îndeplinesc toate condițiile pentru autorizarea în calitate de instituții de plată, cum este cazul unor instituții de plată de dimensiuni reduse. Această abordare este în concordanță cu argumentarea Recomandării nr. 14 a Grupului de Acțiune Financiară Internațională, care prevede un mecanism prin care prestatorii de servicii de plată care nu pot îndeplini toate condițiile prevăzute în recomandarea respectivă pot fi totuși considerați instituții de plată. În acest scop, chiar și în cazul în care entitățile sunt exceptate total sau parțial de la îndeplinirea condițiilor de autorizare, statele membre ar trebui să le înscrie în registrul instituțiilor de plată. Cu toate acestea, este esențial ca posibilitatea acordării unei derogări de la obținerea autorizației să fie condiționată de cerințe stricte referitoare la valoarea operațiunilor de plată. Entitățile care beneficiază de derogare de la obținerea autorizației nu ar trebui să se bucure de dreptul de stabilire sau de libertatea de a presta servicii și nu ar trebui să exercite indirect aceste drepturi atunci când sunt participanți la un sistem de plată.
(60)Pentru a asigura transparența în ceea ce privește posibilele derogări pentru instituțiile de plată de dimensiuni reduse, este oportun să se impună statelor membre obligația să comunice astfel de decizii Comisiei.
(61)Având în vedere natura specifică a activității desfășurate și riscurile legate de prestarea de servicii de informare cu privire la conturi, este oportun să se prevadă un regim prudențial specific pentru prestatorii de servicii de informare cu privire la conturi, care nu impune un regim complet de autorizare, ci o cerință de înregistrare mai puțin strictă, însoțită de documente și informații care să asiste autoritatea competentă în efectuarea supravegherii. Prestatorilor de servicii de informare cu privire la conturi ar trebui să li se permită să furnizeze servicii transfrontaliere, beneficiind de regulile privind procedura de „pașaport”.
(62)Pentru a îmbunătăți și mai mult accesul la numerar, un aspect ce reprezintă o prioritate a Comisiei, comercianților cu amănuntul ar trebui să li se permită să ofere, în magazinele fizice, servicii de furnizare de numerar chiar și atunci când clientul nu efectuează o achiziție, fără a fi nevoie de a avea autorizare ca prestator de servicii de plată, de a se înregistra sau de a avea calitatea de agent al unei instituții de plată. Cu toate acestea, serviciile de furnizare de numerar în cauză ar trebui să facă obiectul obligației de comunicare a eventualelor comisioane percepute clientului. Aceste servicii ar trebui furnizate de comercianții cu amănuntul în mod voluntar și ar trebui să depindă de disponibilitatea numerarului la comerciantul cu amănuntul respectiv. Pentru a preveni concurența neloială între operatorii de ATM-uri care nu administrează conturi de plăți și comercianții cu amănuntul care oferă posibilitatea de retragere de numerar necondiționată de efectuarea unei achiziții și pentru a se asigura că magazinele nu epuizează rapid numerarul, este oportun să se impună un plafon de 100 EUR pentru fiecare operațiune sau suma echivalentă în moneda statului membru în cauză. Atunci când oferă serviciul respectiv, clienții ar trebui să autentifice tranzacția, iar comercianții cu amănuntul ar trebui să se asigure că tranzacția nu este anonimă.
(63)Directivele 2007/64/CE și (UE) 2015/2366 au exclus în mod condiționat din domeniul lor de aplicare serviciile de plată oferite de anumiți operatori de distribuitoare automate de numerar (ATM). Respectiva excludere a stimulat dezvoltarea serviciilor ATM-urilor în multe state membre, în special în zonele mai puțin populate, în completarea serviciilor oferite de ATM-urile bancare. Cu toate acestea, s-a dovedit că este dificil de pus în aplicare o astfel de excludere din cauza ambiguității sale în ceea ce privește entitățile vizate. Pentru a aborda această problemă, este oportun să se precizeze în mod explicit faptul că operatorii de ATM-uri excluși anterior sunt cei care nu administrează conturi de plăți. Având în vedere riscurile limitate pe care le implică activitatea unor astfel de operatori de ATM-uri, este oportun ca aceștia să fie supuși unui regim prudențial specific adaptat la riscurile respective, care să necesite doar un regim de înregistrare, în loc să fie excluși complet din domeniul de aplicare.
(64)De multe ori, prestatorii de servicii care au dorit să beneficieze de excluderea din domeniul de aplicare al Directivei (UE) 2015/2366 nu s-au consultat cu autoritățile pentru a stabili dacă activitățile lor fac obiectul directivei respective sau sunt excluse din domeniul de aplicare al acesteia, ci s-au bazat adesea pe propriile evaluări. Acest lucru a condus la o aplicare divergentă a anumitor excluderi în rândul statelor membre. De asemenea, este posibil ca anumite excluderi să fi fost utilizate de prestatorii de servicii de plată pentru a-și modifica modelele de afaceri, astfel încât activitățile de plată pe care le oferă să nu intre în domeniul de aplicare al directivei menționate. Aceasta poate conduce la creșterea riscurilor pentru utilizatorii serviciilor de plată și la condiții divergente pentru prestatorii de servicii de plată la nivelul pieței interne. Prin urmare, prestatorii de servicii ar trebui să aibă obligația de a notifica activitățile relevante autorităților competente, astfel încât autoritățile competente să poată evalua dacă respectivele cerințe prevăzute în dispozițiile relevante sunt îndeplinite și pentru a asigura o interpretare omogenă a normelor la nivelul pieței interne. În special, pentru toate excluderile care se bazează pe respectarea unui prag, ar trebui să se prevadă o procedură de notificare pentru a se asigura respectarea cerințelor specifice. În plus, este important să se includă cerința ca potențialii prestatori de servicii de plată să notifice autorităților competente activitățile pe care le prestează în cadrul unei rețele limitate, pe baza criteriilor stabilite în Regulamentul XXX [RSP], dacă valoarea operațiunilor de plată depășește un anumit prag. Autoritățile competente ar trebui să evalueze dacă activitățile astfel notificate pot fi considerate activități prestate în cadrul unei rețele limitate, pentru a stabili dacă acestea ar trebui să rămână excluse din domeniul de aplicare.
(65)Competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui delegată Comisiei în ceea ce privește actualizarea la inflație a oricăreia dintre sume. Atunci când pregătește și elaborează acte delegate, Comisia ar trebui să asigure transmiterea simultană, la timp și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.
(66)Pentru a asigura aplicarea consecventă a cerințelor aplicabile, Comisia ar trebui să fie în măsură să se bazeze pe cunoștințele de specialitate și pe sprijinul ABE, căreia ar trebui să i se încredințeze sarcina de a pregăti ghiduri și proiecte de standarde tehnice de reglementare. Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare. Aceste atribuții specifice sunt pe deplin conforme cu rolul și responsabilitățile ABE, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al ConsiliuluiRegulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 12)..
(66a)ABE ar trebui să coordoneze, cel puțin o dată pe an, un forum de colaborare între autoritățile naționale competente pentru a crea condiții propice pentru a armoniza și mai mult transpunerea, punerea în aplicare și asigurarea respectării dispozițiilor prevăzute în prezenta directivă.
(67)Întrucât integrarea într-o măsură mai mare a pieței interne a serviciilor de plată nu poate fi realizată în mod satisfăcător de statele membre acționând singure, deoarece implică armonizarea diferitelor norme care există în prezent în sistemele juridice ale diverselor state membre, însă ar fi realizată mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este enunțat la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la respectivul articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.
(68)Prezenta directivă nu include cerințe de autorizare pentru sistemele de plată, schemele de plată sau mecanismele de plată, ținând seama de necesitatea de a evita orice suprapunere cu cadrul de supraveghere al Eurosistemului asupra sistemelor care vizează plățile de retail, inclusiv a sistemelor de plată de importanță sistemică și a altor sisteme, precum și cu noul cadru „PISA” al Eurosistemului și cu supravegherea de către băncile centrale naționale. De asemenea, prezenta directivă nu reglementează, în domeniul său de aplicare, prestarea de servicii tehnice, inclusiv prelucrarea sau exploatarea portofelelor electronice. Cu toate acestea, având în vedere ritmul inovării în sectorul plăților și posibila apariție a unor noi riscuri, este necesar ca, în cadrul viitoarei revizuiri a prezentei directive, Comisia să acorde o atenție deosebită acestor evoluții și să evalueze dacă domeniul de aplicare al directivei ar trebui extins pentru a include noi servicii și entități.
(69)În interesul securității juridice, este oportun să se stabilească dispoziții tranzitorii care să le permită întreprinderilor care au început să exercite activități de instituție de plată în conformitate cu dreptul intern care transpune Directiva (UE) 2015/2366 înainte de intrarea în vigoare a prezentei directive să continue activitățile respective în statul membru în cauză pe o perioadă determinată.
(70)În interesul securității juridice, ar trebui să se stabilească dispoziții tranzitorii pentru a se garanta că instituțiile emitente de monedă electronică care și-au început activitățile în conformitate cu dreptul intern care transpune Directiva 2009/110/CE pot continua aceste activități pe teritoriul statului membru în cauză pentru o perioadă determinată. Perioada respectivă ar trebui să fie mai lungă pentru instituțiile emitente de monedă electronică care au beneficiat de exceptarea prevăzută la articolul 9 din Directiva 2009/110/CE.
▌
(72)Precizarea că participanții pot acționa în calitate de partener central, agent de decontare sau casă de compensație ori că pot desfășura parțial sau integral aceste activități ar trebui reintrodusă în Directiva nr. 98/26/CE pentru a se asigura o interpretare similară în statele membre. De asemenea, ar trebui să se reintroducă prevederea prin care se stabilește că, atunci când acest lucru este justificat de un risc sistemic, statelor membre ar trebui să li se permită să considere un participant indirect drept participant la sistem și să aplice dispozițiile Directivei nr. 98/26/CE unui astfel de participant indirect. Cu toate acestea, pentru a se asigura că acest lucru nu limitează responsabilitatea participantului prin intermediul căruia participantul indirect trece ordinele de transfer prin sistem, acest lucru ar trebui clarificat în directiva respectivă pentru a se asigura securitatea juridică.
(73)Consumatorilor ar trebui să li se permită să își exercite drepturile în legătură cu obligațiile impuse utilizatorilor de date sau deținătorilor de date în temeiul Regulamentului (UE) 20../…. [FIDA] al Parlamentului European și al ConsiliuluiRegulamentul (UE) 20../…. al Parlamentului European și al Consiliului privind un cadru pentru accesul la datele financiare și de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010, (UE) nr. 1094/2010, (UE) nr. 1095/2010 și (UE) 2022/2554. prin intermediul acțiunilor în reprezentare, în conformitate cu Directiva (UE) 2020/1828 a Parlamentului European și a ConsiliuluiDirectiva (UE) 2020/1828 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2020 privind acțiunile în reprezentare pentru protecția intereselor colective ale consumatorilor și de abrogare a Directivei 2009/22/CE (JO L 409, 4.12.2020, p. 1).. În acest scop, prezenta directivă ar trebui să prevadă că Directiva (UE) 2020/1828 se aplică acțiunilor în reprezentare introduse împotriva încălcării de către utilizatorii de date sau de către deținătorii de date a dispozițiilor Regulamentului (UE) 20../…. [FIDA] care prejudiciază sau poate prejudicia interesele colective ale consumatorilor. Prin urmare, anexa la directiva menționată ar trebui modificată în consecință. Este de competența statelor membre să se asigure că această modificare se reflectă în măsurile de transpunere adoptate în conformitate cu Directiva (UE) 2020/1828.
(74)În conformitate cu principiile unei mai bune legiferări, prezenta directivă ar trebui revizuită din punctul de vedere al eficacității și eficienței sale în atingerea obiectivelor propuse, astfel cum se stabilește în evaluarea impactului care o însoțește. Revizuirea ar trebui să aibă loc la o perioadă de timp suficientă de la data aplicării prezentei directive pentru a permite ca aceasta să se bazeze pe probe adecvate. O perioadă de cinci ani se consideră adecvată. Deși revizuirea ar trebui să ia în considerare întreaga directivă, ar trebui să se acorde o atenție deosebită anumitor aspecte, și anume protejării fondurilor instituțiilor de plată și numărului și cotei de piață a prestatorilor de servicii de plată autorizați în temeiul prezentei directive, care ar putea fi afectate de normele propuse de Comisie la 18 aprilie 2023COM(2023) 228 final., care, odată adoptate, ar modifica Directiva 2014/49/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind schemele de garantare a depozitelor. Cu toate acestea, în ceea ce privește domeniul de aplicare al prezentei directive, este oportun ca revizuirea să aibă loc mai devreme, la trei ani de data intrării în vigoare a Regulamentului (UE) [.../...] al Parlamentului European și al Consiliului Regulamentul (UE) [.../...] al Parlamentului European și al Consiliului din [...] privind serviciile de plată în cadrul pieței interne și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 (JO L ...). (Regulamentul privind serviciile de plată), având în vedere importanța acordată acestui aspect în Regulamentul (UE) 2022/2554. Această revizuire a domeniului de aplicare ar trebui să ia în considerare atât posibila extindere a listei serviciilor de plată reglementate pentru a include servicii precum cele prestate de sistemele de plată și de schemele de plată, cât și posibila includere în domeniul de aplicare a anumitor servicii tehnice excluse în prezent, cum ar fi portofelele digitale.
(75)Dat fiind numărul de modificări care trebuie aduse Directivei (UE) 2015/2366 și Directivei 2009/110/CE, este oportun ca ambele directive să fie abrogate și înlocuite cu prezenta directivă.
(76)Orice prelucrare a datelor cu caracter personal în contextul prezentei directive trebuie să respecte Regulamentul (UE) 2016/679 și Regulamentul (UE) 2018/1725. Prin urmare, autoritățile de supraveghere în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679 și al Regulamentului (UE) 2018/1725 sunt responsabile cu supravegherea prelucrării datelor cu caracter personal efectuate în contextul prezentei directive. Atunci când transpun prezenta directivă, statele membre ar trebui să se asigure că dreptul intern include garanții adecvate privind protecția datelor pentru prelucrarea datelor cu caracter personal.
(77)Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 42 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2018/1725 și a emis un aviz la 22 august 2023.