P9_TA(2024)0299Combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comercialeRezoluția legislativă a Parlamentului European din 23 aprilie 2024 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale (COM(2023)0533 – C9-0338/2023 – 2023/0323(COD))(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)Parlamentul European,

–având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2023)0533),

–având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C9‑0338/2023),

–având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 17 ianuarie 2024 JO C, C/2024/2101, 26.3.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2024/2101/oj.,

–având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 31 ianuarie 2024 JO C, C/2024/1980, 18.3.2024, ELI: http://data.europa.eu/eli/C/2024/1980/oj.,

–având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A9-0156/2024),

1.adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.încredințează Președintei sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

P9_TC1-COD(2023)0323Poziția Parlamentului European adoptată în primă lectură la 23 aprilie 2024 în vederea adoptării Regulamentului (UE) 2024/... al Parlamentului European și al Consiliului privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale(Text cu relevanță pentru SEE)PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social EuropeanJO C , , p. .,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)Majoritatea bunurilor și serviciilor sunt furnizate în cadrul pieței interne de către operatori economici către alți operatori economici și către autorități publice pe baza unei plăți reportate, prin care furnizorul, de comun acord cu clientul său, acordă acestuia din urmă un termen pentru achitarea facturii, care este fie menționat în factura furnizorului, fie stabilit prin lege.

(2)În cadrul tranzacțiilor comerciale între operatori economici sau între operatori economici și autorități publice, numeroase plăți sunt efectuate mai târziu decât a fost stabilit în contract sau menționat în condițiile comerciale generale sau prin lege, chiar dacă bunurile sunt livrate sau serviciile sunt prestate. [AM 1]

(3)Întârzierile în efectuarea plăților și plățile amânate peste termenele stabilite de lege afectează în mod direct lichiditatea și previzibilitatea fluxurilor de numerar, sporind astfel nevoile de capital de lucru și compromițând accesul unei întreprinderi laprofitabilitatea, atunci când creditorul trebuie să obțină finanțare externă din cauza întârzierii în efectuarea plăților. Acest lucru afectează competitivitatea, reduce productivitatea, conduce la concedieri, crește probabilitatea insolvenței și a falimentelor și reprezintă un obstacol esențial în calea creșterii economice, având în vedere, de asemenea, că inflația reduce în timp valoarea reală a creditelor. Efectele negative ale întârzierilor în efectuarea plăților s-au răspândit de-a lungul lanțurilor de aprovizionare, deoarece întârzierea în efectuarea plăților este adesea transferată furnizorilor. Întreprinderile mici și mijlocii (IMM-urile) și îndeosebi microîntreprinderile, care se bazează pe fluxuri de numerar regulate și previzibile, sunt foarte afectate de aceste consecințe negative. Întârzierea în efectuarea plăților reprezintă, prin urmare, o problemă pentru economia Uniunii, din cauza consecințelor sale economice și sociale negative. Riscul apariției acestor efecte negative crește în mod considerabil în perioadele de încetinire a creșterii economice, când accesul la finanțare este mai dificil. [AM 2]

(4)Deși acțiunile judiciare legate de întârzierea în efectuarea plăților sunt deja facilitate de Regulamentele (CE) nr. 805/2004Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind crearea unui Titlu Executoriu European pentru creanțele necontestate (JO L 143, 30.4.2004, p. 15)., (CE) nr. 1896/2006Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2006 de instituire a unei proceduri europene de somație de plată (JO L 399, 30.12.2006, p. 1)., (CE) nr. 861/2007Regulamentul (CE) nr. 861/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 iulie 2007 de stabilire a unei proceduri europene cu privire la cererile cu valoare redusă (JO L 199, 31.7.2007, p. 1). și (UE) nr. 1215/2012Regulamentul (UE) nr. 1215/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2012 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (JO L 351, 20.12.2012, p. 1). ale Parlamentului European și ale Consiliului, pentru a descuraja întârzierea în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale, este necesar să se stabilească dispoziții complementare.

(5)Întreprinderile trebuie să poată efectua tranzacții pe tot cuprinsul pieței interne în condiții care să garanteze că operațiunile transfrontaliere nu prezintă riscuri mai mari decât vânzările interne. În cazul în care s-ar aplica norme substanțial diferite pentru operațiunile interne și transfrontaliere, ar putea avea loc denaturări ale concurenței.

(6)Directiva 2011/7/UE a Parlamentului European și a ConsiliuluiDirectiva 2011/7/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 2011 privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale (JO L 48, 23.2.2011, p. 1). stabilește norme de combatere a întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale. În 2019, Parlamentul European a identificat mai multe deficiențe ale directivei respective. Strategia pentru IMM-uri pentru o Europă sustenabilă și digitalăCOM(2020) 103 final. a solicitat asigurarea unui mediu fără „[întârzieri] în efectuarea plăților” pentru IMM-uri și consolidarea asigurării respectării Directivei 2011/7/UE. În avizul său din 2021, platforma „Pregătiți pentru viitor” a evidențiat aspecte critice în punerea în aplicare a directivei respective. Principalele deficiențe identificate în cadrul acestor inițiative sunt legate de: dispozițiile ambigue privind caracterul „vădit inechitabil” în ceea ce privește termenele de plată în tranzacțiile între întreprinderi (B2B), practicile de plată și termenele inechitabile pentru procedurile de recepție și de verificare; despăgubirea sub forma unei sume forfetare; asimetria normelor privind termenele de plată între tranzacțiile G2B și B2B; asimetriile în ceea ce privește puterea de negociere dintre debitorii mari și mai puternici și creditorii mici; lipsa unui termen maxim de plată pentru tranzacțiile comerciale în tranzacțiile B2B; lipsa monitorizării conformității și a asigurării respectării legislației; absența instrumentelor de combatere a asimetriilor în materie de informații; precum și instrumente prin care creditorii să poată lua măsuri împotriva debitorilor lor și lipsa sinergiilor cu cadrul privind achizițiile publice. [AM 3]

(7)Pentru a remedia aceste deficiențe, Directiva 2011/7/UE trebuie înlocuită.

(8)Trebuie stabilite dispoziții pentru a preveni întârzierea în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale care constau în livrarea de bunuri sau prestarea de servicii contra cost, indiferent dacă acestea sunt efectuate între întreprinderi sau între întreprinderi și autorități/entități contractante, în cazul în care acestea din urmă sunt debitoare, având în vedere că aceste autorități/entități contractante gestionează un volum considerabil de plăți către întreprinderi.

(9)Contractele de achiziții publice de lucrări și lucrările de construcții și de inginerie sunt foarte adesea supuse unor termene de plată și unor întârzieri excesiv de lungi. Prin urmare, prezentul regulament trebuie să se aplice și acestor activități.

(9a) Diversitatea culturală este consacrată la articolul 167 din TFUE și trebuie să fie protejată, iar sectoarele economice și culturale au caracteristici specifice, îndeosebi o rată de rotație scăzută a stocurilor în comerțul cu cărți. [AM 92]

(10)Tranzacțiile cu consumatorii, plățile efectuate cu titlu de despăgubire pentru daune, inclusiv plățile din partea societăților de asigurare, și obligațiile de plată care pot fi anulate, amânate sau la care se poate renunța în temeiul procedurilor de insolvență sau al procedurilor de restructurare, inclusiv al procedurilor de restructurare preventivă în temeiul Directivei (UE) 2019/1023 a Parlamentului European și a ConsiliuluiDirectiva (UE) 2019/1023 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind cadrele de restructurare preventivă, remiterea de datorie și decăderile, precum și măsurile de sporire a eficienței procedurilor de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie și de modificare a Directivei (UE) 2017/1132 (JO L 172, 26.6.2019, p. 18)., sau în legătură cu acestea trebuiear trebui excluse din domeniul de aplicare al prezentului regulament. Totuși, plățile efectuate ca îndeplinire a obligațiilor care decurg din contractele de asigurare ar trebui să fie reglementate de prezentul regulament. În special, plățile efectuate în cadrul tranzacțiilor dintre societățile de asigurare și întreprinderi în schimbul livrării de bunuri sau al prestării de servicii pentru o remunerație, inclusiv ca despăgubire pentru alte părți terțe, ar trebui să intre în domeniul de aplicare al prezentului regulament. [AM 4]

(11)Întârzierea în efectuarea plăților constituie o încălcare a contractului care este atractivă din punct de vedere financiar pentru debitori, din cauza ratelor scăzute sau inexistente ale dobânzii aplicate întârzierilor în efectuarea plăților sau din cauza procedurilor lente ale căilor de atac. Pentru a inversa această tendință și a descuraja întârzierea în efectuarea plăților, este necesară o trecere decisivă la o cultură a plăților prompte, inclusiv la o cultură în care excluderea dreptului de a percepe dobânzi pentru întârziere în efectuarea plăților este nulă și neavenită. În consecință, termenele de plată contractuale trebuiear trebui să fie limitate la 30 de zile calendaristice atât în cazul tranzacțiilor B2B, cât și al tranzacțiilor G2B, în care autoritatea publică este debitorul. Această trecere este, de asemenea, necesară pentru a limita așa-numitul „factor teamă” cu care se confruntă microîntreprinderile și întreprinderile mici atunci când sunt creditori pentru societăți mai mari și care determină adesea acești creditori să accepte termene de plată mai lungi decât doresc în schimbul promisiunii unor afaceri viitoare. În același timp, ar trebui acordată flexibilitate suplimentară întreprinderilor, astfel încât să poată beneficia de libertatea contractuală și să negocieze un termen de plată mai lung, de până la 60 de zile calendaristice. Acest termen de plată prelungit ar trebui să fie posibil atunci când este reciproc avantajos pentru creditor și debitor. Facturarea electronică poate fi, de asemenea, un instrument util pentru scurtarea termenului de plată, deoarece ar ajuta creditorii să dovedească data primirii facturii în caz de îndoială sau litigiu. [AM 5]

(11a) În acest context, este necesar să se recunoască existența anumitor modele de afaceri și practici industriale în sectorul comerțului cu amănuntul care vizează menținerea unor termene de plată ceva mai lungi. Întrucât aceste practici reflectă rotația scăzută și caracterul sezonier al anumitor categorii de produse, precum și ciclurile unice de exploatare ale unor bunuri culturale cu circulație lentă, cum ar fi jucăriile, bijuteriile, echipamentele sportive sau cărțile, și sunt reciproc avantajoase pentru creditori și debitori, este de dorit să se permită o flexibilitate limitată în această privință, astfel încât părțile contractante să poată beneficia de un termen de plată de până la 120 de zile calendaristice. [AM 6]

(12)Procedurile de recepție sau de verificare pentru verificarea conformității bunurilor sau a serviciilor furnizate cu cerințele contractului, precum și verificarea corectitudinii și a conformității facturii sunt instrumente foarte utile în multe tranzacții comerciale, în special pentru a proteja interesele vânzătorului și pentru a evita litigiile inutile între părți. Prezentul regulament nu urmărește să limiteze utilizarea acestor instrumente. Totuși, aceste proceduri sunt adesea utilizate pentru a întârzia intenționat termenul de plată. Prin urmareÎn contextul stabilirii termenului de plată, includerea lor în contract trebuiear trebui, așadar, să fie justificată în mod obiectiv de natura specifică a contractului în cauză sau de anumite caracteristici ale acestuiaHotărârea din 20 octombrie 2022, BFF Finance Iberia SAU/Gerencia Regional de Salud de la Junta de Castilla y León (JO C 53, 15.2.2021, p. 19) C585/20, EU:C:2022:806, punctul 53.... Prin urmare, trebuiear trebui să fie posibil să se prevadă o astfel de procedură de verificare sau de recepție într-un contract numai atunci când acest lucru este prevăzut în legislația națională, dacă este necesar având în vedere natura specifică a bunurilor sau a serviciilor. Pentru a se evita utilizarea procedurii de recepție sau de verificare pentru prelungirea termenului de plată, contractul trebuiear trebui să descrie în mod clar detaliile unei astfel de proceduri, inclusiv durata acesteia. În același scop, debitorul trebuiear trebui să inițieze procedura de verificare sau de recepție imediat după primirea de la creditor a bunurilor și/sau a serviciilor care fac obiectul tranzacției comerciale, indiferent dacă creditorul a emis o factură sau o cerere de plată echivalentă. Pentru a nu pune în pericol realizarea obiectivelor prezentului regulament, este oportun să se stabilească o durată maximă a procedurii de recepție sau de verificare, în scopul stabilirii termenului de plată. [AM 7]

(13)Prezentul regulament nu trebuie să aducă atingere termenelor mai scurte care pot fi prevăzute în dreptul intern și care sunt mai favorabile creditorului.

(14)Achizițiile publice pot juca un rol semnificativ în îmbunătățirea efectuării plăților. Prin urmare, trebuie create sinergii sporite între politicile și normele privind achizițiile publice și obiectivele privind efectuarea cu promptitudine a plăților. În special în cazul lucrărilor publice de construcții, adesea subcontractanții nu sunt plătiți la timp de contractantul principal, chiar și atunci când autoritățile contractante sau entitățile contractante au efectuat plățile contractuale către aceștia, ceea ce ar putea crea un efect de domino dăunător în lanțul de aprovizionare. Prin urmare, este oportun ca contractanții să furnizeze dovezi autorităților contractante și entităților contractante cu privire la plățile către subcontractanții lor direcți.

(15)Din motive de coerență a legislației Uniunii, definițiile termenilor „autorități contractante” și „entități contractante” din Directivele 2014/23/UEDirectiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind atribuirea contractelor de concesiune (JO L 94, 28.3.2014, p. 1 - 64)., 2014/24/UEDirectiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile publice și de abrogare a Directivei 2004/18/CE (JO L 94, 28.3.2014, p. 65-242)., 2014/25/UEDirectiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind achizițiile efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale și de abrogare a Directivei 2004/17/CΕ (JO L 94, 28.3.2014, p. 243–374). și 2009/81/CEDirectiva 2009/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind coordonarea procedurilor privind atribuirea anumitor contracte de lucrări, de furnizare de bunuri și de prestare de servicii de către autoritățile sau entitățile contractante în domeniile apărării și securității și de modificare a Directivelor 2004/17/CE și 2004/18/CE (JO L 216, 20.8.2009, p. 76-136). ale Parlamentului European și ale Consiliului trebuie să se aplice în sensul prezentului regulament.

(16)Dobânzile datorate pentru întârziere în efectuarea plăților trebuie calculate zilnic ca dobânzi simple. Dobânda pentru întârziere în efectuarea plăților este un accesoriu al sumei datorate. Se consideră că debitorul și-a stins obligațiile numai atunci când creditorul va primi plata sumei datorate, inclusiv dobânzile aferente și despăgubirea sub forma unei sume forfetare. Valoarea dobânzii de întârziere trebuie să continue să se acumuleze până la plata sumei datorate creditorului.

(17)Creditorul nu trebuie să aibă posibilitatea de a renunța la dreptul său de a obține dobânda pentru întârziere în efectuarea plăților, deoarece dobânzile pentru întârziere în efectuarea plăților au o funcție dublă: să compenseze parțial prejudiciul suferit de creditor din cauza întârzierii și să sancționeze debitorul pentru încălcarea contractului. Pentru a facilita primirea de către creditor a dobânzilor și a despăgubirilor în cazul întârzierii în efectuarea plăților, dreptul creditorului de a le obține trebuie să fie automat, cu excepția cazului în care întârzierea plății nu este cauzată de vina debitorului.

(18)Pentru a descuraja întârzierea în efectuarea plăților, este necesară despăgubirea echitabilă a creditorilor pentru costurile de recuperare în cazul efectuării cu întârziere a plăților. Aceste costuri trebuiear trebui să includă recuperarea costurilor administrative și despăgubirea pentru costurile interne suportate din cauza întârzierii în efectuarea plăților, ar trebui să fie adaptate la valoarea facturii în cauză și ar trebui și trebuie să fie cumulate cu dobânda pentru întârzierea în efectuarea plăților pentru fiecare tranzacție comercială care a fost plătită cu întârziere, astfel cum a stabilit Curtea de JustițieHotărârea din 20 octombrie 2022, BFF Finance Iberia SAU/Gerencia Regional de Salud de la Junta de Castilla y León, C-585/20, ECLI:EU:C:2022:806.. Suma minimă fixă a despăgubirilor pentru costurile de recuperare trebuiear trebui să fie stabilită fără a aduce atingere dispozițiilor de drept intern conform cărora o instanță națională poate acorda despăgubiri creditorului pentru orice prejudiciu suplimentar legat de întârzierea în efectuarea plății de către debitor. [AM 8]

(18a) Prezentul regulament susține libertatea contractuală și punerea în aplicare a articolului 16 din Carta drepturilor fundamentale privind libertatea de a desfășura o activitate comercială. În acest scop, prezentul regulament lasă la latitudinea părților contractante alegerea relațiilor contractuale, precum și tipul de contract și modalitățile acestuia. Alegerea diferitelor tipuri de contracte, inclusiv a contractelor de consignație, unde factura este emisă la un moment convenit după livrarea bunurilor, nu este restricționată în niciun fel. În cazul contractelor de consignație sau al altor tipuri similare de contracte, termenele specificate în prezentul regulament ar trebui să fie aplicabile după primirea facturii. Întrucât prezentul regulament subliniază termenul de plată după emiterea facturii, contribuind astfel la îmbunătățirea culturii plăților în general, și garantează doar că acordurile privind termenul de plată nu abuzează de libertatea contractuală în detrimentul creditorului, ar trebui să fie posibil ca părțile să beneficieze de libertatea contractuală și să aprobe tipul de acord preferat. [AM 9]

(19)Trebuie să fie posibilă efectuarea de plăți în rate sau eșalonate. Cu toate acestea, fiecare rată sau plată individuală trebuie să fie plătită la termenele convenite și să se supună normelor privind întârzierea în efectuarea plăților prevăzute în prezentul regulament.

(20)În plus față de suma fixă pentru acoperirea costurilor interne de recuperare, creditorii trebuie, de asemenea, să aibă dreptul la o despăgubire rezonabilă pentru alte costuri de recuperare pe care le suportă din cauza întârzierii în efectuarea plăților de către un debitor. Aceste costuri trebuie să includă, de exemplu, costurile suportate de creditori pentru a angaja un avocat sau o agenție de recuperare a creanțelor.

(21)TrebuieAr trebui evitat abuzul în materie de libertate contractuală în dezavantajul creditorului. Prin urmare, în cazul în care o clauză dintr-un contract sau o practică referitoare la data sau termenul de plată, la plată sau la rata dobânzii pentru întârziere în efectuarea plăților, despăgubirea pentru costurile de recuperare, prelungirea duratei procedurii de verificare sau de recepție ori întârzierea sau împiedicarea intenționată a momentului trimiterii facturii nu este conformă cu prezentul regulament, clauza sau practica respectivă trebuiear trebui să fie nulă și neavenită și, în orice caz, interzisă. În aceeași ordine de idei, ar trebui, de asemenea, interzise anumite practici care conduc la un abuz de libertate contractuală în detrimentul creditorului. Debitorul nu ar trebui să fie în măsură să împiedice sau să restricționeze cesiunile de credite către terți sau utilizarea de către creditor a unui ordin executiv emis de o instanță. [AM 10]

(22)Pentru a intensifica eforturile de prevenire a abuzului în materie de libertate contractuală în detrimentul creditorilor, organizațiile recunoscute oficial ca reprezentante ale creditorilor sau organizațiile care au un interes legitim în reprezentarea întreprinderilor trebuiear trebui să aibă posibilitatea de a introduce acțiuni în fața instanțelor naționale sau a organismelor administrative pentru a preveni întârzierea în efectuarea plăților și pentru a pune capăt clauzelor și practicilor contractuale nule și neavenite. [AM 11]

(23)Pentru a garanta plata integrală a sumei datorate, este important să se asigure că vânzătorul păstrează dreptul de proprietate asupra bunurilor până la plata integrală a acestora, în cazul în care rezerva dreptului de proprietate a fost convenită în mod expres între cumpărător și vânzător înainte de livrarea bunurilor. Pentru a ține seama de particularitățile anumitor bunuri caracterizate prin rotația lor lentă, rezerva dreptului de proprietate poate fi utilizată și de vânzători pentru a oferi credite extinse cumpărătorilor lor într-un mod care să rămână în concordanță cu prezentul regulament, cum ar fi, de exemplu, vânzările în regim de consignație. [AM 12]

(24)Pentru a se asigura aplicarea corectă a prezentului regulament, este important să se asigure transparența în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute în prezentul regulament. Pentru a se asigura aplicarea ratelor corecte ale dobânzii, este important ca acestea să fie făcute publice de către statele membre și de către Comisie. Pentru a contribui la realizarea obiectivului prezentului regulament, statele membre ar trebui să crească gradul de sensibilizare în rândul întreprinderilor cu privire la căile de atac în cazul întârzierii în efectuarea plăților, prin intermediul unor publicații și campanii, și ar trebui să promoveze răspândirea bunelor practici. [AM 13]

(25)Sancțiunile pentru întârzierea în efectuarea plăților pot fi disuasive numai dacă sunt însoțite de căi de atac rapide și eficace pentru creditor. Prin urmare, toți creditorii stabiliți în Uniune trebuiear trebui să dispună de proceduri rapide de recuperare a creanțelor necontestate, în conformitate cu principiul nediscriminării prevăzut la articolul 18 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene („TFUE”). [AM 14]

(26)Pentru a facilita și a asigura respectarea prezentului regulament, este necesar ca statele membre să desemneze autorități independente responsabile cu asigurarea respectării acestuia, care să își îndeplinească atribuțiile și sarcinile în mod obiectiv și echitabil și să asigure tratamentul egal al întreprinderilor private și al autorităților publice. Aceste autorități de asigurare a respectării a legii trebuiear trebui să efectueze investigații din proprie inițiativă, să acționeze în urma plângerilor, inclusiv a plângerilor sau notificărilor anonime, și să fie împuternicite, printre altele, să impună sancțiuni și să își publice deciziile în mod regulat. În plus, pentru o aplicare mai eficace, este necesar ca statele membre să utilizeze instrumente digitale pentru a facilita acest proces. Comisia ar trebui să evalueze modul în care autoritățile de asigurare a respectării legii își îndeplinesc sarcinile care le sunt conferite prin intermediul prezentului regulamentîn măsura posibilului. [AM 15]

(27)Pentru a se asigura căi de atac simple și accesibile, este necesar ca statele membre să promoveze utilizarea voluntară a unui mecanism eficace și independent de soluționare alternativă a litigiilor pentru soluționarea litigiilor legate de plăți în tranzacțiile comerciale. Statele membre ar putea să își desemneze camerele de comerț și industrie ca organisme responsabile de soluționarea alternativă a litigiilor, cu condiția ca acestea să poată da dovadă de imparțialitate și independență față de părți. Întrucât părțile se pot angaja în negocieri pentru a ajunge la o soluționare amiabilă în privința datoriilor contestate, astfel de soluționări pot implica ajustarea dobânzilor și a despăgubirilor revendicate, cu condiția să respecte principiile echității și să nu dezavantajeze în mod nejustificat creditorul. [AM 16]

(27a) Având în vedere necesitatea de a spori transparența și răspunderea în tranzacțiile comerciale și în conformitate cu obiectivele de promovare a unei gestiuni financiare responsabile și a unor practici comerciale echitabile, este imperativ să se introducă obligații specifice de raportare pentru autoritățile contractante, astfel cum se prevede la articolul 2 alineatul (1) din Directiva 2014/24/UE. Autoritățile contractante ar trebui să raporteze anual cu privire la practicile lor de plată, oferind informații detaliate despre promptitudinea plăților lor. Este necesară o abordare structurată a raportării pentru a promova o mai mare transparență a practicilor de plată și pentru a contribui la identificarea domeniilor în care sunt necesare îmbunătățiri. Obligația de raportare ar trebui să includă prezentarea sumelor, în euro, plătite în diferite intervale de timp după termenul de plată stabilit în prezentul regulament. Raportarea detaliată ar trebui să includă clasificarea plăților efectuate în intervale de 1-30 de zile, 31-60 de zile, 61-90 de zile și peste 90 de zile după termenul de plată stipulat, iar timpul mediu necesar pentru plata unei facturi ar trebui să facă parte din raport. Pentru ca informațiile să nu fie utilizate numai pentru conformitatea cu reglementările, ci să servească și drept instrument de control public și să încurajeze cele mai bune practici în materie de disciplină de plată, rapoartele ar trebui puse la dispoziția publicului și transmise în format electronic autorității relevante de asigurare a respectării legii din statul membru. [AM 17]

(28)Facturile reprezintă temeiul cererilor de plată și sunt documente importante în lanțul tranzacțiilor pentru furnizarea de bunuri și servicii, printre altele pentru stabilirea termenelor de plată. Este important să se promoveze sisteme care oferă securitate juridică în ceea ce privește data exactă de primire a facturilor de către debitori, inclusiv în domeniul facturării electronice, în cazul în careunde primirea facturilor ar putea genera probe electronice și poate contribui, de asemenea, la îmbunătățirea conformității cu obligațiile în materie de TVA, și care sunt parțial reglementate de dispozițiile privind facturarea cuprinse în Directiva 2006/112/CE a ConsiliuluiDirectiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (JO L 347, 11.12.2006, p. 1). și în Directiva 2014/55/CEDirectiva 2014/55/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind facturarea electronică în domeniul achizițiilor publice (JO L 133, 6.5.2014, p. 1). a Parlamentului European și a Consiliului. [AM 18]

(28a) Introducerea treptată a obligativității facturării electronice poate reduce termenele de plată, poate îmbunătăți controlul plăților și poate încuraja tranziția digitală a IMM-urilor. Autoritățile naționale ar trebui să sprijine IMM-urile prin asigurarea unei infrastructuri și a unui sprijin cu caracter adecvat. [AM 19]

(29)Accesul efectiv al întreprinderilor, în special al microîntreprinderilor și IMM-urilor, la formarea în domeniul gestionării debitorilor, inclusiv în materie de servicii de finanțare, și al alfabetizării financiare poate avea un impact semnificativ în ceea ce privește reducerea întârzierilor în efectuarea plăților, menținerea unor fluxuri de numerar optime, reducerea riscului de neplată și creșterea potențialului de creștere. Cu toate acestea, adesea, microîntreprinderile și IMM-urile nu dispun de capacitatea de a investi în astfel de formări, iar cursurile și materialele de formare axate pe îmbunătățirea cunoștințelor microîntreprinderilor și IMM-urilor cu privire la gestionarea debitorilor și a facturilor sunt, în prezent, în număr foarte limitat. Prin urmare, este oportun să se prevadă necesitatea ca statele membre să asigure faptul că există cursuri de formare în domeniul gestionăriiinstrumentelor de gestionare a facturilor și a debitorilor, inclusiv în domeniul factoringului și al alfabetizării financiare, disponibile și accesibile pentru microîntreprinderi și IMM-uri, inclusiv în ceea ce privește utilizarea instrumentelor digitale pentru efectuarea la timp a plăților și serviciile de finanțare. [AM 20]

(29a) Recunoscând impactul critic al întârzierilor în efectuarea plăților asupra mediului economic al Uniunii Europene și pentru a spori transparența, conformitatea și bunele practici, Comisia ar trebui să înființeze Observatorul european al întârzierilor în efectuarea plăților („Observatorul”). Observatorul ar trebui să fie un element-cheie în monitorizarea, analizarea și schimbul de informații privind comportamentul în materie de plăți în întreaga Uniune, cu o funcție principală de monitorizare atât a plăților efectuate în timp util, cât și a celor întârziate, colectând și diseminând expertiza, identificând practicile cele mai bune și potențial dăunătoare și evaluând eficacitatea autorităților de asigurare a respectării legii în rolurile lor de reglementare. Observatorul ar trebui să se concentreze pe furnizarea permanentă către Comisie de consultanță și expertiză esențiale pentru înțelegerea și influențarea evoluției plăților și întârzierilor în efectuarea plăților în cadrul Uniunii. Pentru a facilita monitorizarea cuprinzătoare și funcționarea eficace, statele membre ar trebui să comunice Observatorului informații esențiale, inclusiv listele bunurilor și serviciilor care fac obiectul unor proceduri de plată specifice, date agregate din articole relevante și detalii privind măsurile de asigurare a respectării legislației și rezultatele obținute. Observatorul, prezidat de Comisie și caracterizat printr-o reprezentare echilibrată a experților și a părților interesate, ar trebui să emită rapoarte anuale, avize și contribuții relevante pentru punerea în aplicare și asigurarea respectării prezentului regulament. Rezultatele ar trebui să reflecte situația practicilor de plată și să ofere orientări și recomandări pentru sporirea eficacității și echității cadrului de reglementare a întârzierilor în efectuarea plăților. [AM 21]

(29b) Pentru a evalua și a asigura eficacitatea prezentului regulament, Comisia ar trebui să evalueze în mod cuprinzător punerea în aplicare și impactul acestuia prin intermediul unui raport cuprinzător. Având în vedere natura dinamică a tranzacțiilor comerciale și evoluția condițiilor de piață, raportul ar trebui să fie un instrument esențial pentru înțelegerea eficacității regulamentului și pentru identificarea domeniilor în care se pot aduce îmbunătățiri. Pe baza constatărilor raportului, Comisia ar trebui să fie pregătită să prezinte și o propunere legislativă, dacă se consideră necesar și adecvat, asigurându-se că regulamentul rămâne relevant, eficace și aliniat la promovarea unor practici de plată echitabile și eficiente în cadrul Uniunii. Prin urmare, la patru ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament și, ulterior, o dată la trei ani, Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European și Consiliului un raport, care va menține transparența, va evalua progresele înregistrate și va aduce modificările necesare regulamentului. Raportul ar trebui să examineze impactul domeniului de aplicare al prezentului regulament, concentrându-se asupra efectelor sale în cadrul anumitor sectoare și modele de afaceri, și să ofere informații despre modul în care regulamentul influențează diverse peisaje comerciale. Raportul ar trebui să evalueze impactul măsurilor puse în aplicare, în special al celor legate de termenele de plată, asupra creșterii fluxului de numerar și a lichidității pe piață, pentru a clarifica eficacitatea practică a acestor măsuri în ceea ce privește îmbunătățirea dinamicii financiare. Raportul ar trebui, de asemenea, să evalueze eficacitatea autorităților de asigurare a respectării legii în ceea ce privește asigurarea conformității și abordarea problemelor legate de plăți. Un aspect suplimentar al raportului ar trebui să analizeze beneficiile potențiale ale introducerii facturării electronice la nivelul Uniunii și rolul său în scurtarea termenelor de plată. Pentru a facilita această evaluare cuprinzătoare, statele membre ar trebui să furnizeze Comisiei informațiile necesare, inclusiv detalii privind acțiunile de asigurare a respectării legislației și rezultatele lor. Raportul ar trebui să includă, de asemenea, o evaluare a impactului general al prezentului regulament asupra tranzacțiilor comerciale și a eficacității Observatorului european al întârzierilor în efectuarea plăților în a monitoriza practicile de plată în cadrul Uniunii. [AM 22]

(30)Anumite dispoziții din prezentul regulament sunt legate de dispozițiile Directivei (UE) 2019/633 a Parlamentului European și a ConsiliuluiDirectiva (UE) 2019/633 a Parlamentului European și a Consiliului din 17 aprilie 2019 privind practicile comerciale neloiale dintre întreprinderi în cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar (JO L 111, 25.4.2019, p. 59).. Relația dintre Directiva 2011/7/UE și Directiva (UE) 2019/633 este explicată în considerentele 17 și 18 și la articolul 3 alineatul (1) din Directiva (UE) 2019/633. Întrucât prezentul regulament înlocuiește Directiva 2011/7/UE, acesta nu trebuie să aducă atingere normelor prevăzute în Directiva (UE) 2019/633, inclusiv dispozițiilor aplicabile plăților efectuate în contextul programului pentru școliArticolul 23 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole (JO L 347, 20.12.2013, p. 671)., al acordurilor pentru partajarea valoriiArticolul 172a din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole (JO L 347, 20.12.2013, p. 671). și al anumitor plăți pentru vânzarea strugurilor, a mustului și a vinului vrac în sectorul vitivinicolArticolul 147a din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole (JO L 347, 20.12.2013, p. 671)., cu excepția termenelor aplicabile perioadelor maxime de plată în ceea ce privește furnizarea de produse agricole și alimentare neperisabile. Cu toate acestea, prezentul regulament nu împiedică statele membre să introducă sau să mențină dispoziții naționale aplicabile în sectorul agroalimentar care prevăd termene de plată mai stricte sau un calcul diferit al termenelor de plată, dies a quo și proceduri de verificare și de recepție pentru furnizorii de produse agricole și alimentare care sunt mai favorabile creditorului. [AM 23]

(31)Obiectivele prezentului regulament vizează combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale, pentru a asigura buna funcționare a pieței interne, stimulând astfel competitivitatea întreprinderilor, în special a microîntreprinderilor și IMM-urilor. Aceste obiective nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, deoarece punerea în aplicare a unor soluții naționale ar duce probabil la lipsa unor norme uniforme, la fragmentarea pieței unice și la costuri mai mari pentru întreprinderile care efectuează tranzacții transfrontaliere. Prin urmare, aceste obiective pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii. Prin urmare, Uniunea poate să adopte măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la respectivul articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar în vederea atingerii acestor obiective. [AM 24]

(32)Pentru a oferi tuturor actorilor relevanți suficient timp să pună în aplicare măsurile necesare pentru a se conforma prezentului regulament, este necesar să se amâne aplicarea acestuia. Cu toate acestea, pentru a asigura o mai bună protecție a creditorilor, tranzacțiile comerciale care urmează să fie plătite după data intrării în vigoare a prezentului regulament fac obiectul dispozițiilor acestuia, chiar dacă contractul respectiv a fost semnat înainte de data aplicării sale. În cazul microîntreprinderilor, care se confruntă cu cele mai mari provocări în ceea ce privește fluxul de numerar, aplicarea prezentului regulament în situațiile în care microîntreprinderile sunt debitori ar trebui amânată cu încă 12 luni. [AM 25]

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1Domeniu de aplicare(-1) Prezentul regulament urmărește să combată întârzierea în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale, în vederea asigurării funcționării adecvate a pieței interne, promovând astfel competitivitatea întreprinderilor, în special cea a IMM-urilor. [AM 26](1)Prezentul regulament se aplică plăților efectuate în cadrul tranzacțiilor dintre întreprinderi sau dintre întreprinderi și autorități publice, în cazul în care autoritatea publică este debitorul, care conduc la livrarea de bunuri sau la prestarea de servicii contra cost („tranzacții comerciale”).(2)Livrarea de bunuri sau prestarea de servicii, menționate la alineatul (1), includ proiectarea și executarea lucrărilor publice, a lucrărilor de construcții și de inginerie civilă.(3)Prezentul regulament nu se aplică în cazul următoarelor plăți:(a)plăți pentru tranzacțiile cu consumatorii;(b)plăți efectuate cu titlu de despăgubire pentru daune, inclusiv plăți din partea societăților de asigurare; [AM 27](c)plăți rezultate din obligații care pot fi anulate, amânate sau la care se poate renunța în temeiul procedurilor de insolvență sau al procedurilor de restructurare, inclusiv al procedurilor de restructurare preventivă în temeiul Directivei (UE) 2019/1023 a Parlamentului European și a ConsiliuluiDirectiva (UE) 2019/1023 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 privind cadrele de restructurare preventivă, remiterea de datorie și decăderile, precum și măsurile de sporire a eficienței procedurilor de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie și de modificare a Directivei (UE) 2017/1132 (JO L 172, 26.6.2019, p. 18)., sau în legătură cu acestea.;(ca) plăți rezultate din operațiuni de cumpărare, vânzare, livrare, comisionare sau intermediere care contribuie la fabricarea cărților, precum și la furnizarea de hârtie și alte consumabile destinate tipăririi, legării sau editării cărților, în calitatea lor specială de produse culturale cu circulație lentă, în cazul în care termenele de plată sunt definite prin contract între părțile implicate. [AM 109]În pofida literei (b), plățile efectuate în vederea executării obligațiilor care decurg din contractele de asigurare sunt reglementate de prezentul regulament. [AM 28](4)Cu excepția articolul 3 alineatul (1), Prezentul regulament nu aduce atingere dispozițiilor prevăzute în Directiva (UE) 2019/633. [AM 29]
Articolul 2DefinițiiÎn sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:-1. tranzacții comerciale” înseamnă tranzacții între întreprinderi sau între întreprinderi și autorități publice care conduc la furnizarea de bunuri sau prestarea de servicii contra cost; [AM 30](1)„întreprindere” înseamnă orice organizație, indiferent de forma și de modul său de finanțare, care desfășoară o activitate economică sau profesională în mod independent;(2)„autoritate publică” înseamnă orice autoritate contractantă, astfel cum este definită la articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2014/23/UE, la articolul 2 alineatul (1) punctul 1 din Directiva 2014/24/UE sau la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2014/25/UE, indiferent de obiectul sau de valoarea contractului; [AM 31](3)„întârziere în efectuarea plăților” înseamnă neefectuarea plățilorplății unei sume datorate în termenul contractual sau legal de plată, astfel cum este prevăzut la articolul 3; [AM 32](4)„sumă datorată” înseamnă suma care ar fi trebuit plătită în termenul contractual sau legal de plată, astfel cum este prevăzut la articolul 3, inclusiv taxele, impunerile, prelevările sau impozitele aplicabile menționate în factură sau în cererea de plată echivalentă;(5)„titlu executoriu” înseamnă orice decizie, hotărâre judecătorească, ordin de plată emis de o instanță judecătorească sau de o altă autoritate competentă, orice act privat sau orice alt document emis, inclusiv cele executabile provizoriu, fie pentru plata imediată, fie pentru plata în rate, care permite creditorului să își recupereze creanța față de debitor prin mijloace de executare silită;(6)„rezerva dreptului de proprietate” înseamnă clauza contractuală prin care vânzătorul își rezervă proprietatea asupra bunurilor până la plata integrală a prețului;(7)„procedură de recepție sau de verificare” înseamnă procedura de verificare a conformității bunurilor livrate sau a serviciilor prestate cu cerințele contractului, precum și verificarea corectitudinii facturii și a conformității acesteia cu cerințele respective; [AM 33](8)„debitor” înseamnă orice persoană fizică sau juridică sau orice autoritate publică care datorează o plată pentru un bun livrat sau care urmează să fie livrat sau pentru un serviciu prestat sau care urmează să fie prestat; [AM 34](9)„creditor” înseamnă orice persoană fizică sau juridică sau orice autoritate publică care a livrat sau este obligată să livreze bunuri unui debitor sau a prestat sau este obligată să presteze servicii unui debitor.; [AM 35]9a. „întreprindere mare” înseamnă o întreprindere astfel cum este definită la articolul 3 alineatul (4) din Directiva 2013/34/UE; [AM 36]9b. „bunuri cu circulație lentă” înseamnă bunuri aflate în posesia comerciantului, de la furnizarea efectivă de către producător sau angrosist până la vânzarea finală cu amănuntul, pentru o perioadă medie mai mare de 60 de zile; [AM 37]9c. „bunuri sezoniere” înseamnă bunuri a căror cerere crește semnificativ în mod regulat în anumite momente sau anotimpuri ale anului; [AM 38]9d. „lanțul cărții” înseamnă toți actorii și furnizorii implicați în procesul de producție și comercializare a cărților pe suport de hârtie sau a cărților digitale și, în special, actorii din sectorul cărților (autor, editor, tipograf, distribuitor, librărie) și furnizorii lor. [AM 94]
Articolul 3Termene de plată(1)În tranzacțiile comerciale, termenul de plată nu depășește 30 de zile calendaristice de la data primirii facturii sau a unei cereri de plată echivalente de către debitor, cu condiția ca debitorul să fi primit bunurile sau serviciile în conformitate cu acordul contractual. În cazul în care data primirii facturii sau a cererii de plată echivalente este incertă, termenul de plată nu depășește 30 de zile calendaristice de la data primirii bunurilor sau serviciilor. Acest termen se aplică atât tranzacțiilor dintre întreprinderi, cât și celor dintre autoritățile publice și întreprinderi. Același termen de plată se aplică, de asemenea, furnizării de produse agricole și alimentare neperisabile în mod regulat și neregulat, astfel cum se menționează la articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (i) a doua liniuță și la articolul 3 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) a doua liniuță din Directiva (UE) 2019/633, cu excepția cazului în care statele membre prevăd un termen de plată mai scurt pentru astfel de produse. [AM 39](1a) În cazul tranzacțiilor comerciale dintre întreprinderi, unde contractul prevede în mod expres acest lucru, termenul de plată menționat la alineatul (1) poate fi prelungit cu până la 60 de zile calendaristice. [AM 40]1b. Prin derogare de la alineatul (1), în tranzacțiile dintre întreprinderi pentru achiziționarea de bunuri cu circulație lentă sau sezoniere, termenul de plată poate fi prelungit cu până la 120 de zile calendaristice de la data primirii facturii sau a unei cereri echivalente de plată din partea debitorului, cu condiția ca debitorul să fi primit bunurile.Înainte de data aplicării prezentului regulament, Comisia adoptă și publică documentația de orientare tehnică privind detaliile practice pentru aplicarea prezentului alineat în ceea ce privește bunurile care se încadrează în definiția bunurilor cu circulație lentă prevăzută la articolul 2 alineatul (9b) și în definiția bunurilor sezoniere prevăzută la articolul 2 alineatul (9c). Această documentație de orientare tehnică abordează, în special, practicile de plată divergente instituite de diferiți operatori economici, care prezintă un risc de fragmentare a pieței interne. [AM 41](2)O procedură de recepție sau de verificare, prin care se stabilește conformitatea bunurilor sau serviciilor cu contractul, poate fi prevăzută în mod excepțional în dreptul intern numai în cazul în care acest lucru este strict necesar datorită naturii specifice a bunurilor sau serviciilor. În acest caz, contractul descrie detaliile procedurii de recepție sau de verificare, inclusiv durata acesteia. [AM 42](3)În cazul în care contractul prevede o procedură de recepție sau de verificare, în conformitate cu alineatul (2), în sensul prezentului regulament, durata maximă a procedurii respective nu depășește 30 de zile calendaristice de la data primirii bunurilor sau a serviciilor de către debitor, chiar dacă bunurile sau serviciile respective sunt furnizate înainte de emiterea facturii sau a unei cereri de plată echivalente. În acest caz, debitorul inițiază procedura de recepție sau de verificare imediat după primirea de la creditor a bunurilor și/sau serviciilor care fac obiectul tranzacției comerciale. Termenul de plată nu depășește 30 de zile calendaristice de la efectuareaîncheierea acestei proceduri sau de la primirea facturii sau a unei cereri echivalente de plată, în cazul în care aceasta din urmă are loc mai târziu. [AM 43](4)Termenul de plată prevăzut la alineatul (1)alineatele (1), 1a și 1b este termenul maxim de plată și nu aduce atingere unui termen mai scurt care poate fi prevăzut în dreptul intern. [AM 44](4a) Statele membre introduc măsuri adecvate pentru a îmbunătăți practicile de plată ale autorităților publice către întreprinderi. În această privință, statele membre iau în considerare introducerea unor măsuri pentru a se asigura că o întreprindere care este creditor în sensul articolului 2 punctul 9 are posibilitatea de a obține, în urma unei cereri adresate autorității publice care nu a plătit suma datorată în termenul maxim de plată stabilit la alineatul (1), compensarea sumei datorate cu orice sumă restantă pe care creditorul o are față de aceeași autoritate publică. [AM 45]
Articolul 4Plăți către subcontractanți în cadrul achizițiilor publice(1)Pentru contractele de achiziții publice de lucrări care intră în domeniul de aplicare al Directivelor 2014/23/UE, 2014/24/UE, 2014/25/UE și 2009/81/CE ale Parlamentului European și ale ConsiliuluiDirectiva 2009/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind coordonarea procedurilor privind atribuirea anumitor contracte de lucrări, de furnizare de bunuri și de prestare de servicii de către autoritățile sau entitățile contractante în domeniile apărării și securității și de modificare a Directivelor 2004/17/CE și 2004/18/CE., contractanții furnizează autorităților contractante sau entităților contractante în sensul directivelor respective dovezi că, dacă este cazul, și-au plătit subcontractanții direcți implicați în executarea contractului în termenele și în condițiile stabilite în prezentul regulament. Dovezile pot lua forma unei declarații scrise a contractantului și sunt furnizate de contractant autorității contractante sau entității contractante înainte sau cel târziu odată cu orice cerere de plată.(2)În cazul în care autoritatea contractantă sau entitatea contractantă nu a primit dovezile prevăzute la alineatul (1) sau deține informații privind întârzierea în efectuarea plăților de către contractantul principal către subcontractanții săi direcți, autoritatea contractantă sau entitatea contractantă notifică fără întârziere acest lucru autorității de asigurare a respectării legii din statul său membru.
Articolul 5Dobânda pentru întârziere în efectuarea plăților(1)În caz de întârziere în efectuarea plăților, debitorul este obligat să plăteascăplătește creditorului dobândă pentru întârziere în efectuarea plăților, cu excepția cazului în care debitorul nu este răspunzător pentru întârzierea plății. [AM 46](2)Dobânda pentru întârziere în efectuarea plăților este datorată automat de către debitor creditorului, fără ca acesta să fie nevoit să trimită o notificare, în cazul în care sunt îndeplinite următoarele condiții:(a)creditorul și-a îndeplinit obligațiile contractuale și obligațiile prevăzute de lege;(b)debitorul a primit factura sau o cerere de plată echivalentă;(c)creditorul nu a primit suma datorată menționată în factură sau în cererea de plată echivalentă, în termenul contractual sau legal de plată prevăzut la articolul 3.(3)Creditorul nu poate renunța la dreptul său de a obține dobânda pentru întârziere în efectuarea plăților atunci când debitorul este o autoritate publică sau o întreprindere mare. [AM 47](4)Data primirii facturii sau a unei cereri de plată echivalente nu face obiectul unui acord contractual între debitor și creditor.(5)Debitorul furnizează creditorului toate informațiile relevante pentru a se asigura că factura creditorului sau o cerere de plată echivalentă este acceptată și prelucrată de debitor imediat după primirea acesteia.(6)În cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (2), dobânda pentru întârziere în efectuarea plăților începe să curgă din ziua următoare expirării termenului contractual sau legal de plată și în conformitate cu articolul 3.de la ultimul dintre următoarele evenimente:(a) primirea de către debitor a facturii sau a unei cereri de plată echivalente;(b) primirea de către debitor a bunurilor sau serviciilor. [AM 48](7)Dobânda pentru întârziere în efectuarea plăților se acumulează până lacând creditorul primește plata sumei datorate. [AM 49]
Articolul 6Rata dobânzii pentru întârziere în efectuarea plăților(1)Dobânda pentru întârziere în efectuarea plăților este egală cu rata de referință plus 8 puncte procentuale.(2)Statele membre a căror monedă este euro se asigură că rata de referință corespunde uneia dintre următoarele:(a)ratei dobânzii aplicate de Banca Centrală Europeană principalelor sale operații de refinanțare;(b)ratei marginale a dobânzii ce rezultă din procedurile de licitație cu preț variabil pentru principalele operațiuni de refinanțare cele mai recente ale Băncii Centrale Europene.(3)În statele membre a căror monedă nu este euro, rata de referință este rata stabilită de banca centrală națională a fiecăruia.(4)Rata de referință pentru primul semestru al anului în cauză este rata determinabilă la data de 1 ianuarie a anului respectiv. Rata de referință pentru al doilea semestru al anului în cauză este rata determinabilă la data de 1 iulie a anului respectiv.
Articolul 7Calendare de platăÎn cazul în care plata se efectuează pe baza unor calendare care prevăd rate, iar niciuna dintre rate nu este plătită până la data convenită, dobânda pentru întârziere în efectuarea plăților menționată la articolul 5 se calculează pe baza oricărei sume restante. De asemenea, se plătește despăgubire în conformitate cu articolul 8.
Articolul 8Despăgubirea pentru costurile de recuperare(1)În cazul în care dobânda pentru întârzierea în efectuarea plăților devine exigibilă în conformitate cu articolul 5, debitorul datorează automat creditorului o despăgubire sub forma unei sume forfetare pentru costurile de recuperare, despăgubiri care se ridică la o sumă fixă de 50 EUR pentru fiecare tranzacție comercială cu o valoare cuprinsă între 0 și 1 500 EUR, de 100 EUR pentru fiecare tranzacție comercială cu o valoare cuprinsă între 1 501 și 15 000 EUR și de 150 EUR pentru fiecare tranzacție comercială care depășește 15 000 EUR. [AM 50](2)Despăgubirea sub forma unei sume forfetare menționată la alineatul (1) se plătește de către debitor creditorului drept despăgubire pentru propriile costuri de recuperare ale creditorului, fără a fi necesară o notificare. [AM 51](3)Creditorul nu poate renunța la dreptul său de a obține despăgubirea sub forma unei sume forfetare prevăzută la alineatul (1), dacă debitorul este o autoritate publică sau o întreprindere mare. [AM 52](4)În plus față de despăgubirea sub forma unei sume forfetare menționată la alineatul (1), creditorul are dreptul de a obține o despăgubire rezonabilă de la debitor pentru toate costurile de recuperare care depășesc despăgubirea sub forma unei sume forfetare și care au fost suportate din cauza întârzierii în efectuarea plății de către debitor.(5)Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere drepturilor creditorului de a primi orice altă despăgubire.
Articolul 9Interzicerea anumitor clauze și practici contractuale nule și neavenite [AM 53](1)Următoarele clauze și practici contractuale sunt nule și neavenite și, în orice caz, se interzic: [AM 54](a)stabilirea termenului de plată cu încălcarea articolului 3;(b)excluderea sau limitarea dreptului creditorului de a obține dobânda pentru întârziere în efectuarea plăților, prevăzut la articolul 5, sau a dreptului de a obține despăgubiri pentru costurile de recuperare prevăzute la articolul 8;(ba) excluderea sau limitarea dreptului creditorului de a:(i) cesiona creditul către terți cu scopul de a accesa servicii de finanțare;(ii) utiliza un ordin executiv de plată emis de o instanță; [AM 55](c)prelungirea duratei procedurii de verificare sau de recepție dincolo de termenul stabilit la articolul 3 alineatul (3);(d)întârzierea intenționată sau împiedicarea sau amânarea momentului trimiterii facturii. de către debitor; [AM 56](da) interzicerea, excluderea sau limitarea cesiunii de creanțe către instituția financiară relevantă; [AM 57](db) utilizarea mijloacelor de plată care modifică condițiile de plată. [AM 58](2)Statele membre se asigură că există mijloace adecvate și eficace pentru a pune capăt clauzelor și practicilor contractuale menționate la alineatul (1).(3)Mijloacele menționate la alineatul (2) includ posibilitatea ca o organizație recunoscută oficial ca reprezentantă a creditorilor sau organizațiile care au un interes legitim în reprezentarea întreprinderilor să introducă o acțiune în fața instanțelor judecătorești sau a organelor administrative competente.
Articolul 10Rezerva dreptului de proprietateCreditorul păstrează dreptul de proprietate asupra bunurilor până când acestea sunt plătite integral, în cazul în care debitorul și creditorul au convenit în mod expres asupra unei rezerve a dreptului de proprietate înainte de livrarea bunurilor.
Articolul 11Transparență și sensibilizare [AM 59](1)Statele membre asigură transparența în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute în prezentul regulament, inclusiv prin punerea la dispoziția publicului a ratei aplicabile a dobânzii pentru întârziere în efectuarea plăților.(2)Comisia pune la dispoziția publicului, pe internet, ratele actuale ale dobânzii pentru întârziere în efectuarea plăților care se aplică în statele membre.(2a) Dacă este cazul, statele membre recurg la publicații profesionale, la campanii de promovare sau la orice altă modalitate funcțională de sensibilizare a întreprinderilor cu privire la căile de atac pentru întârzierile în efectuarea plăților. [AM 60]
Articolul 12Proceduri de recuperare a creanțelor necontestate(1)Creditorii obțin un titlu executoriu, inclusiv printr-o procedură accelerată și indiferent de valoarea datoriei, în termen de 9060 de zile calendaristice de la introducerea acțiunii sau a cererii în fața instanței sau a altei autorități competente, cu condiția ca datoria și procedura să nu fie contestate. [AM 61](2)Pentru calcularea termenului menționat la alineatul (1) nu se iau în considerare următoarele perioade:(a)perioadele pentru notificarea sau comunicarea actelor;(b)întârzieri cauzate de creditor.(3)Prezentul articol nu aduce atingere prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1896/2006 și Regulamentului (CE) nr. 861/2007. [AM 62]
Articolul 13Autoritățile de asigurare a respectării legii(1)Fiecare stat membru desemnează una sau mai multe autorități responsabile cu asigurarea respectării prezentului regulament („autoritate de asigurare a respectării legii”) și le notifică Comisiei fără întârzieri nejustificate. Statele membre pun la dispoziția autorităților resurse umane, tehnice și financiare adecvate pentru a-și îndeplini sarcinile și pentru a-și exercita competențele în mod eficient. [AM 63](1a) Autoritățile de asigurare a respectării legii sunt independente de alte autorități publice, inclusiv de cele implicate în procedurile de achiziții publice. [AM 64](2)După caz, autoritățile de asigurare a respectării legii iau măsurile proporționale necesare pentru a se asigura că termenele de plată sunt respectate. [AM 65](3)Autoritățile de asigurare a respectării legii cooperează în mod eficace între ele și cu Comisia și își acordă asistență reciprocă în cadrul investigațiilor care au o dimensiune transfrontalieră. Comisia facilitează cooperarea eficace a autorităților de asigurare a respectării legii. [AM 66](3a) Autoritățile de asigurare a respectării legii pun la dispoziția publicului informații agregate cu privire la numărul de plângeri depuse împotriva întreprinderilor și a autorităților publice ca urmare a încălcării articolului 3 din prezentul regulament. [AM 67](4)Autoritățile de asigurare a respectării legii își coordonează activitățile cu alte autorități responsabile cu asigurarea respectării altor acte legislative ale Uniunii sau naționale, inclusiv prin schimbul de informații.(5)Dacă este cazul, autoritățile de asigurare a respectării legii transmit plângerile primite cu privire la întârzierea în efectuarea plăților în sectorul agricol și alimentar autorităților de asigurare a respectării legii competente în temeiul Directivei (UE) 2019/633. [AM 68](5a) Prezentul articol nu aduce atingere prevederilor Regulamentelor (CE) nr. 805/2004, (CE) nr. 1896/2006, (CE) nr. 861/2007 și (UE) nr. 1215/2012. [AM 69]
Articolul 14Competențele autorităților de asigurare a respectării legii(1)Autoritățile de asigurare a respectării legii dispun de resursele umane, financiare și tehnice și de cunoștințele de specialitate necesare pentru a-și îndeplini sarcinile în mod eficace și au următoarele competențe: [AM 70](a)competența de a iniția și de a desfășura investigații din proprie inițiativă sau pe baza unei plângeri;(b)competența de a solicita creditorilor și debitorilor să furnizeze toate informațiile necesare pentru efectuarea investigațiilor legate de întârzieri în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale;(c)competența de a efectua inspecții inopinate la fața locului în cadrul investigațiilor lor;(d)competența de a lua decizii de constatare a unei încălcări a prezentului regulament și de obligare a debitorului să plătească dobânda pentru întârziere în efectuarea plăților, astfel cum se prevede la articolul 5, sau de a solicita debitorului să despăgubească creditorul, astfel cum se prevede la articolul 8 sau ambele; [AM 71](e)competența de a impune sau de a iniția proceduri pentru impunerea de amenzi și alte sancțiuni și de măsuri provizorii persoanelor responsabile de încălcare;(f)competența de a solicita debitorului să pună capăt încălcării;(g)competența de a-și publica deciziile menționate la literele (d), (e) și (f).Comisia evaluează modul în care autoritățile de asigurare a respectării legii își îndeplinesc toate sarcinile care le sunt conferite prin intermediul prezentului regulament. [AM 72](2)Statele membre adoptă regimul sancțiunilor care se aplică în cazul nerespectării prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora. Sancțiunile prevăzute sunt efective, proporționale și disuasive.(3)Statele membre notifică normele și măsurile respective Comisiei [până la …/fără întârzierefără întârzieri nejustificate și, în orice caz, în termen de maximum 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament] și îi comunică acesteia [, fără întârziere,] orice modificare ulterioară privind aceste norme. [AM 73]
Articolul 15Plângeri și confidențialitate(1)Creditorii pot adresa plângeri fie autorității de asigurare a respectării legii din statul membru în care sunt stabiliți, fie autorității de asigurare a respectării legii din statul membru în care este stabilit debitorul. Autoritatea de asigurare a respectării legii căreia îi este adresată plângerea are competența de a asigura respectarea prezentului regulament.(2)Organizațiile recunoscute oficial ca reprezentante ale creditorilor sau organizațiile care au un interes legitim în reprezentarea întreprinderilor au dreptul de a depune o plângere la autoritățile de asigurare a respectării legii menționate la articolul 13, la cererea unuia sau a mai multor membri ai acestora sau, după caz, la cererea unuia sau a mai multor membri ai organizațiilor membre ale acestora, în cazul în care membrii respectivi consideră că au fost afectați de o încălcare a prezentului regulament.(3)La cererea reclamantului, Autoritatea de asigurare a respectării legii ia măsurile necesare pentru a asigura protecția corespunzătoare a identității reclamantului. Reclamantul indicăpoate depune o plângere la autoritatea de asigurare a respectării legii în mod anonim sau poate indica orice informație pentru care solicită confidențialitate. [AM 74](4)Autoritatea de asigurare a respectării legii care primește plângerea informează reclamantul într-un termen rezonabilde 30 de zile de la primirea plângerii cu privire la modul în care intenționează să dea curs plângerii. [AM 75](5)În cazul în care o autoritate de asigurare a respectării legii consideră că nu există motive suficiente pentru a da curs unei plângeri, aceasta informează reclamantul cu privire la motivele deciziei sale într-un termen rezonabilde 30 de zile de la primirea plângerii. [AM 76](6)În cazul în care o autoritate de asigurare a respectării legii consideră că există motive suficiente pentru a da curs unei plângeri, autoritatea respectivă inițiază, efectuează și finalizează o investigație privind obiectul plângerii într-un termen rezonabilde 90 de zile de la primirea plângerii. [AM 77](7)În cazul în care o autoritate de asigurare a respectării legii constată că un debitor a încălcat prezentul regulament, autoritatea respectivă solicită debitorului să pună capăt practicii ilegale.(7a) Comisia pune la dispoziția autorităților de asigurare a respectării legii din statele membre un formular UE standard de plângere. [AM 78]
Articolul 16Soluționarea alternativă a litigiilor(1)Fără a aduce atingere dreptului creditorilor de a depune plângeri în temeiul articolului 15 și nici obligațiilor și competențelor autorităților de asigurare a respectării legii, prevăzute la articolele 13, 14 și 15, statele membre promovează utilizarea voluntară a unor mecanisme eficace și independente de soluționare alternativă a litigiilor pentru soluționarea litigiilor dintre debitori și creditori. În pofida dispozițiilor articolului 5 alineatul (3), ale articolului 8 alineatul (3) și ale articolului 9 alineatul (1) litera (b) din prezentul regulament, părțile la acord se pot angaja în negocieri pentru a ajunge la o înțelegere amiabilă cu privire la datoriile contestate. [AM 79](2)Mecanismele de soluționare alternativă a litigiilor în caz de întârziere în efectuarea plăților încurajează părțile la un litigiu să găsească singure soluția și sunt rapide, eficiente și rentabile, menținând, în același timp, încrederea între părți.
Articolul 16aObligațiile de raportare(1) Autoritățile contractante, astfel cum sunt menționate la articolul 2 alineatul (1) din Directiva 2014/24/UE, raportează anual cu privire la practicile lor de plată.(2) Obligația de raportare menționată la alineatul (1) trebuie să includă:(a) suma, în EUR, plătită:—între 1 și 30 de zile de la termenul menționat la articolul 3 din prezentul regulament;—între 31 și 60 de zile de la termenul menționat la articolul 3 din prezentul regulament;—între 61 și 90 de zile de la termenul menționat la articolul 3 din prezentul regulament;—după mai mult de 90 de zile de la termenul menționat la articolul 3 din prezentul regulament.(b) intervalul de timp necesar în medie pentru plata unei facturi.(3) Raportul menționat la alineatul (1) de la prezentul articol este transmis, în format electronic, de către autoritățile contractante autorității de asigurare a respectării legii din statul membru menționate la articolul 13 și este accesibil publicului. [AM 80]
Articolul 17Instrumente digitale, gestionarea debitorilor și formare în domeniul alfabetizării financiare(1)În măsura în care acest lucru este posibil, statele membre utilizează instrumente digitale pentru asigurarea eficace a respectării prezentului regulament.(2)Statele membre se asigură că instrumenteleformările în domeniul instrumentelor de gestionare a facturilor și a debitorilor, inclusiv în materie de servicii de factoring și servicii de finanțare similare, precum și și formările în domeniul alfabetizării financiare și orice alte inițiative care abordează problema întârzierii în efectuarea plăților sunt disponibile și accesibile întreprinderilor mici și mijlocii, inclusiv în ceea ce privește utilizarea instrumentelor digitale pentru efectuarea la timp a plăților. [AM 81]
Articolul 17aObservatorul european al întârzierilor în efectuarea plăților(1) Comisia înființează Observatorul european al întârzierilor în efectuarea plăților (Observatorul) până la … [OP: data aplicării prezentului regulament].(2) Observatorul monitorizează practicile de plată și întârzierile în efectuarea plăților în cadrul Uniunii pentru a colecta și a face schimb de expertiză și de bune practici și pentru a identifica potențialele practici dăunătoare, precum și eficacitatea autorităților de asigurare a respectării legii în îndeplinirea sarcinilor care le revin, cu scopul de a oferi Comisiei consiliere și expertiză cu privire la evoluția practicilor de plată și a întârzierilor în efectuarea plăților.(3) Statele membre comunică Observatorului:(a) listele bunurilor și serviciilor care fac obiectul procedurii de recepție sau de verificare, prevăzută la articolul 3 alineatul (2).(b) datele agregate care conțin informațiile menționate la articolul 13 alineatul (3a), articolul 14 alineatul (1), articolul 14 alineatul (2) și articolul 16a alineatul (3);(c) informații privind autoritățile de asigurare a respectării legii, numărul de plângeri și de investigații și măsurile luate;(4) Observatorul emite rapoarte anuale, avize și contribuții scrise referitoare la punerea în aplicare a prezentului regulament, inclusiv evaluarea și orientările pentru aplicarea eficace a prezentului regulament.(5) Observatorul este prezidat de Comisie și este compus din reprezentanți ai părților interesate și experților relevanți. Componența consiliului de administrație asigură o reprezentare echilibrată a tuturor părților interesate. [AM 82]
Articolul 17bModificări ale Regulamentului (CE) nr. 1896/2006Regulamentul (CE) nr. 1896/2006 se modifică după cum urmează:1. Articolul 7 se modifică după cum urmează:(a) alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„5. Cererea se depune în format electronic.”;

(b) alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

„6. Cererea se semnează electronic în conformitate cu articolul [2 alineatul (2)] din Regulamentul (UE) nr. 910/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind identificarea electronică și serviciile de încredere pentru tranzacțiile electronice pe piața internă. Această semnătură este recunoscută în statul membru de origine fără a fi impuse alte condiții. Statele membre introduc sisteme alternative de comunicare electronică care permit identificarea sigură a utilizatorilor. În acest caz, nu este necesară o semnătură electronică.”

2. Articolul 12 alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„1. În cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 8, instanța emite o somație europeană de plată utilizând formularul E, astfel cum este prevăzut în anexa V, în termen de 14 zile de la depunerea unei cereri. La calcularea termenului de 14 zile, nu se ia în considerare timpul necesar reclamantului pentru a completa, a corecta sau a modifica cererea.”

3. Articolul 16 alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„2. „Declarația de opoziție se trimite în termen de 14 zile de la data comunicării somației de plată către pârât.” [AM 83]

Articolul 17cModificări ale Regulamentului (CE) nr. 861/2007Regulamentul (CE) nr. 861/2007 se modifică după cum urmează:1. Articolul 7 se modifică după cum urmează:(a) alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„1. În termen de 14 zile de la primirea răspunsului de la pârât sau de la reclamant, în termenele stabilite la articolul 5 alineatul (3) sau (6), instanța pronunță o hotărâre sau procedează după cum urmează:(a) invită părțile să furnizeze mai multe informații privind cererea într-un termen specificat, care nu poate depăși 14 zile;(b) administrează probele în conformitate cu articolul 9;(c) citează părțile să se prezinte la o audiere orală, care trebuie să aibă loc în termen de 14 zile de la convocare.”;

(b) alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„2. Statele membre introduc sisteme alternative de comunicare electronică care permit identificarea sigură a utilizatorilor. În acest caz, nu este necesară o semnătură electronică.”

2. La articolul 13, se adaugă următorul alineat:

„4a. Actele menționate la articolul 5 alineatele (2) și (6) și hotărârile pronunțate în conformitate cu articolul 7 sunt notificate prin mijloace electronice începând cu 1 ianuarie 2027. Notificarea se dovedește printr-o confirmare de primire care să indice data primirii. Toată corespondența, alta decât cea menționată la alineatul (1), dintre instanță și părți sau alte persoane implicate în procedură se transmite prin mijloace electronice cu confirmare de primire. Statele membre pun la dispoziție mijloacele tehnice necesare în acest sens până la 1 ianuarie 2027.”

3. Articolul 18 alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„2. Termenul pentru a solicita revizuirea hotărârii este de 14 zile. Acesta începe să curgă din ziua în care pârâtul a luat efectiv cunoștință de conținutul hotărârii și a fost în măsură să acționeze în consecință, dar nu mai târziu de ziua primei măsuri de executare care a avut ca rezultat retragerea totală sau parțială a bunurilor pârâtului de la dispoziția acestuia. O prelungire a termenului respectiv este exclusă.” [AM 84]

Articolul 18RaportPână la [OP: a se introduce data = 4 ani de la intrarea în vigoare a prezentului regulament] și, ulterior, o dată la 3 ani, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind punerea sa în aplicare a prezentului regulament.Raportul conține o evaluare a următoarelor aspecte:(a) impactul domeniului de aplicare, astfel cum este prevăzut la articolul 1, inclusiv impactul asupra unor sectoare specifice și asupra unor modele de afaceri specifice;(b) impactul măsurilor puse în aplicare, în special în ceea ce privește termenele de plată prevăzute la articolul 3, asupra creșterii fluxului de numerar și a lichidității de pe piață;(c) eficacitatea autorităților de asigurare a respectării legii, astfel cum se prevede la articolele 13, 14 și 15;(d) beneficiile potențiale ale introducerii facturării electronice la nivelul UE pentru reducerea termenelor de plată pe piață; [AM 86]Statele membre furnizează Comisiei informațiile necesare pentru elaborarea raportului respectiv, inclusiv informații privind investigațiile, inspecțiile, deciziile, procedurile și publicațiile autorităților de asigurare a respectării legii menționate la articolul 14 alineatul (1). [AM 87]Raportul include o evaluare a impactului prezentului regulament asupra tranzacțiilor comerciale și a impactului Observatorului european al întârzierilor în efectuarea plăților asupra monitorizării întârzierilor în efectuarea plăților în UE. [AM 88]Raportul este însoțit de o propunere legislativă, dacă este necesar și oportun. [AM 89]
Articolul 19AbrogareDirectiva 2011/7/UE se abrogă.Totuși, de la [data aplicării prezentului regulament] până la [24 de luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament], aceasta continuă să se aplice în situațiile în care microîntreprinderile menționate la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2013/34/UE și lucrătorii independenți sunt debitori. [AM 90]Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament.
Articolul 20Intrare în vigoare și aplicare(1)Prezentul regulament intră în vigoare în a ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.(2)Acesta se aplică de la [OP: a se introduce data = 1218 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament], sub rezerva articolului 19 al doilea paragraf. [AM 91](3)Tranzacțiile comerciale efectuate după data aplicării prezentului regulament fac obiectul dispozițiilor prezentului regulament, inclusiv în cazul în care contractul subiacent a fost încheiat înainte de această dată.Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la …,

Pentru Parlamentul European, Pentru Consiliu,

Președinta Președintele