A.întrucât articolul 18 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 prevede că toate ingredientele alimentare prezente sub formă de nanomateriale fabricate trebuie specificate clar pe lista ingredientelor alimentare, pentru ca consumatorii să fie informați; întrucât, în consecință, Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 definește „nanomaterialele fabricate”, reluând definiția de la articolul 3 alineatul (2) litera (f) din Regulamentul (UE) 2015/2283;

B.întrucât articolul 31 din Regulamentul (UE) 2015/2283 împuternicește Comisia să ajusteze și să adapteze definiția „nanomaterialelor fabricate” menționată la articolul respectiv în funcție de progresele tehnice și științifice sau de definițiile convenite la nivel internațional, prin acte delegate, astfel încât regulamentul în cauză să își atingă obiectivele;

C.întrucât Regulamentele (UE) nr. 1129/2011 și (UE) nr. 1130/2011 au stabilit liste cuprinzătoare la nivelul Uniunii, precizând aditivii alimentari care au fost autorizați pentru utilizare înainte să intre în vigoare Regulamentul (CE) nr. 1333/2008, după ce s-a examinat conformitatea lor cu dispozițiile regulamentului menționat;

Consecințele definiției

D.întrucât definiția dată de regulamentul delegat al Comisiei pentru „nanomaterial fabricat” va determina dacă un produs alimentar trebuie etichetat ca „[nano]” pe lista ingredientelor, astfel cum se menționează la articolul 18 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011;

E.întrucât regulamentul delegat al Comisiei urmărește să rezolve problemele de interpretare provocate de definiția actuală prin introducerea unor elemente obiective pentru a stabili dacă un nanomaterial este „fabricat” sau nu, de exemplu, înlocuind „material produs în mod intenționat” cu „fabricat”;

F.întrucât regulamentul delegat al Comisiei interzice ca particulele care nu sunt în stare solidă, ca de pildă miceliile, lipozomii sau picăturile la scară nanomică în emulsie, și ingredientele care conțin mai puțin de 50 % particule mai mici de 100 nm să fie considerate nanomateriale în alimente;

G.întrucât valoarea-limită implicită propusă de 50 % sau mai multe particule la scară nanometrică este arbitrară și oferă mai puțină protecție decât interpretarea dată de unele state membre, de exemplu Franța, definiției din Regulamentul (UE) 2015/2283; întrucât acel regulament nu ia în calcul o valoare-prag a distribuției dimensionale pentru particule mai mici de 100 nm;

H.întrucât definiția propusă ar putea exclude multe nanosubstanțe din domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 1169/2011, care astfel ar urma să nu mai fie obligate să poarte eticheta „[nano]”; întrucât la punctul 3 din expunerea sa de motive Comisia indică că „numărul de materiale utilizate în produsele alimentare care pot conține o anumită fracțiune de nanoparticule este limitat și că majoritatea, dacă nu toate aceste materiale, nu sunt noi” și că „efectele potențiale ale actului delegat vor privi deci doar un număr foarte limitat de materiale”;

I.întrucât, în momentul de față, tocmai aditivii alimentari pot fi prezenți sub formă de nanomateriale în produsele alimentare; întrucât Agenția Națională de Sănătate și Siguranță din Franța (ANSES) a evidențiat 37 de nanosubstanțe folosite în peste 900 de produse alimentare https://www.anses.fr/fr/nanomateriaux-alimentation-premiere-application-methodologie.; întrucât testele efectuate de organizațiile de consumatori și organizațiile neguvernamentale (Agir pour l’Environnement https://www.agirpourlenvironnement.org/communiques-presse/enquete-exclusive-des-analyses-revelent-la-presence-de-nanoparticules-dans-3980/., Que Choisir https://www.quechoisir.org/enquete-nanoparticules-taille-mini-doutes-maxi-n50748/., 60 Millions de consommateurs https://bibliotheque.60millions-mag.com/detail/publication/detail-top-right/561?issue_id=113421&switch_toc=archive., AVICENN https://veillenanos.fr/wp-content/uploads/2023/01/Rapport-test-EN-20230113.pdf. în Franța, Foodwatch https://www.foodwatch.org/de/potenziell-krebserregender-farbstoff-in-backzutaten-von-dr-oetker. și Bund https://www.bund.net/fileadmin/user_upload_bund/publikationen/chemie/‌nanotechnologie_in_lebensmitteln_hintergrund.pdf. în Germania, TestAchats https://www.test-achats.be/sante/sante-au-quotidien/produits-testes/news/nanoparticules-affichage. în Belgia, Altroconsumo https://www.altroconsumo.it/alimentazione/sicurezza-alimentare/news/nanoparticelle. în Italia și OCU în Spania https://www.ocu.org/toda-la-informacion?type=magazine-articles&magazine=ocu%20compra%20maestra&year=2019.) au demonstrat în repetate rânduri prezența aditivilor alimentari cu un procent semnificativ de nanoparticule, de exemplu oxidul de fier de colorare a alimentelor (E172) utilizat în produsele lactate, produsele de coacere și unele cereale pentru micul dejun poate conține un procent de nanoparticule sub pragul de 50 %; întrucât acest lucru arată că faptul că anumite ingrediente alimentare nu sunt etichetate corespunzător ca „[nano]” se datorează în primul rând neaplicării legislației actuale și mult mai puțin problemelor de interpretare;

J.întrucât dintr-un studiu din 2020 comandat de Agenția Europeană pentru Produse Chimice a reieșit că cetățenii cer să fie mai bine etichetate produsele de zi cu zi care conțin nanomateriale https://echa.europa.eu/-/what-do-eu-citizens-think-about-nanomaterials-.;

Contradicții cu recomandările și noile progrese științifice

K.întrucât, în Rezoluția sa din 12 martie 2014 referitoare la Regulamentul delegat al Comisiei din 12 decembrie 2013 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare în ceea ce privește definiția „nanomaterialelor fabricate” JO C 378, 9.11.2017, p. 92., Parlamentul European s-a opus unei definiții foarte similare, cu același prag de 50 %, care excludea toți aditivii alimentari, considerând că definiția „contravine obiectivului fundamental al directivei de a atinge un nivel ridicat de protecție a sănătății și intereselor consumatorilor, oferindu-le consumatorilor finali o bază pentru a putea alege în cunoștință de cauză”; întrucât Parlamentul European a rugat Comisia să prezinte un nou act delegat care să țină seama de poziția sa;

L.întrucât, în Rezoluția sa din 8 octombrie 2020 referitoare la proiectul de regulament al Comisiei de modificare a anexei la Regulamentul (UE) nr. 231/2012 de stabilire a specificațiilor pentru aditivii alimentari enumerați în anexele II și III la Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește specificațiile pentru dioxidul de titan (E171) JO C 395, 29.3.2021, p. 28., Parlamentul European s-a opus unui proiect de regulament al Comisiei care a autorizat loturi de dioxid de titan (E171) de calitate alimentară care conțin mai puțin de 50 % particule mai mici de 100 nm;

M.întrucât Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară a recomandat https://www.efsa.europa.eu/sites/default/files/assets/corporatenanotechnology121003.pdf. ca, „având în vedere incertitudinile actuale cu privire la siguranță, să se ia în considerare un prag mai scăzut al numărului de nanoparticule, de exemplu 10 %, pentru utilizările alimentare, în loc de pragul actual (50 %) din recomandare”;

N.întrucât organizațiile academice, autoritățile publice, organizațiile neguvernamentale de protecție a consumatorilor și de mediu și sindicatele au pledat în procesul de consultare al Comisiei pentru o definiție care să includă toate materialele, indiferent dacă sunt fabricate, accidentale sau naturale, și un prag minim implicit de 10 % de particule în distribuția dimensională bazată pe numere;

O.întrucât din 2014 încoace au apărut noi progrese și cunoștințe științifice care confirmă că nanomaterialele pot traversa barierele fiziologice, fiind adesea mai periculoase decât substanțele de dimensiuni micro sau macro https://veillenanos.fr/en/dossier/nanos-and-health/nanos-health-risks/.;

P.întrucât în aprilie 2023 ANSES a publicat un raport detaliat Avizul ANSES (2023): Definiția nanomaterialelor: analiză, implicații și controverse, https://www.anses.fr/en/system/files/AP2018SA0168RaEN.pdf. în care afirmă că definiția nanomaterialelor stabilită în Recomandarea Comisiei din 10 iunie 2022 Recomandarea Comisiei din 10 iunie 2022 privind definiția nanomaterialelor (JO C 229, 14.6.2022, p. 1)., care a constituit baza pentru revizuirea definiției „nanomaterialelor fabricate” prevăzută în Regulamentul (UE) 2015/2283, în reglementări sectoriale specifice, mai ales în sectorul alimentar, ar pune bețe-n roate prevenirii riscurilor pentru sănătate și mediu; întrucât ANSES a subliniat că pragul de 50 % ca număr de nanoparticule inclus în definiția orizontală a componentelor „nano” „nu se bazează pe argumente științifice solide” și a recomandat să se fixeze o valoare mai mică pentru acest prag;

Q.întrucât detectarea nanoingredientelor din alimente pe baza unui prag de 10 % pentru numărul de nanoparticule este fezabilă, deoarece aceasta este valoarea-limită aplicată în momentul actual de Direcția Generală Consumatori, Concurență și Combaterea Fraudei din Franța în activitățile sale de control Avizul ANSES (2020): Nanomateriale în produsele destinate consumului alimentar. Raport de expertiză colectivă, https://www.anses.fr/fr/system/files/ERCA2016SA0226Ra.pdf (p. 86).;

Principiul precauției

R.întrucât articolul 191 alineatul (2) din TFUE stabilește principiul precauției ca fiind unul dintre principiile fundamentale ale Uniunii;

S.întrucât articolul 168 alineatul (1) din TFUE prevede că „[î]n definirea și punerea în aplicare a tuturor politicilor și acțiunilor Uniunii se asigură un nivel ridicat de protecție a sănătății umane”,